Pământurile Cehiei erau afectate de o depresie economică sub conducerea lui Wenceslas IV, fiul lui Charles IV. Hoţii şi epidemiile făceau ravagii în ţară, în timp ce războaie private apăreau peste tot. Biserica, ce se presupunea că trebuia să supravegheze respectarea poruncilor lui Dumnezeu, se axa mai mult pe obţinerea poziţiilor de putere şi acumularea proprietăţilor. Clerul ţinea slujbe multă vreme şi în loc de răsplată monetară, a primit o aşezare pentru biserică. Criticismul la adresa Bisericii s-a înteţit din pricina devierii acesteia de la principiile originale, nu doar în Bohemia, ci în toată Europa.
Criticii credeau că o întoarcere la ideile originale ale Bisericii era un remediu pentru această situaţie. Ei au cerut ca Biserică să renunţe la puterea seculară şi la proprietăţi, ce bineînţeles nu s-a întâmplat.
Maestrul Jan Hus, un învăţător la Universitatea din Praga, a predicat la Capela din Bethlehem. Pentru el, Biblia era cea mai mare paradigmă şi cea mai înaltă autoritate. El a promovat ideea de biserică săracă. Apropierea de o lume perfectă a lui Dumnezeu, se presupunea că era scopul încercării pământeşti. Conform lui Hus şi discipolilor săi, dezintegrarea vieţii contemporane din ţară indica sper venirea iminentă a Anticristului. Învăţătorii Germani de la Universitatea din Praga nu erau de acord cu opinile lui Hus. Ei aparent s-au plâns Papei însuşi despre ereticii din Cehia.
Supărat de daunele aduse reputaţiei regatului, Wenceslas IV a luat măsuri drastice. Prin decretul de la Kutna Hora din 1409, el a dat controlul asupra universităţii lui Hus. El a schimbat legile de votare astfel încât naţiunea Bohemiei a primit trei voturi ca fiind opuse unui vot combinat pentru toate ţările străine. Acest lucru a rezultat într-o separarea adâncă, învăţătorii şi studenţii Germani plecând la alte universităţi imperiale.
Regele l-a susţinut iniţial pe Hus, însă criticismul lui Hus despre vânzarea de indulgenţe şi înrăutăţirea reputaţiei regatului unde regele aparent şi-a pus mâna deasupra unui eretic, a schimbat situaţia. Papa a declarat o interdicţie (o interzicere în ceremoniile bisericeşti – înmormântări, căsătorii, etc.) asupra Pragii atât timp cât Hus locuia acolo.
O parte din Biserică a încercat să rezolve problemele (în primul rând ce constau într-o schismă) cu ajutorul consililor. Acest lucru a fost la timp, deoarece în al doilea deceniu al secolului, Europa avea trei papi ce se luptau între ei. Jan Hus s-a dus la Consiliul din Contance, ce a fost chemat de fratele regelui Sigismund Luxemburg, pentru a apăra dreptatea remediului Bohemian pentru Biserică. Eforturile sale au fost în zadar. Nu i-a convins pe demnitarii Bisericii, iar el a refuzat să renunţe la opiniile sale. Pe data de 6 iulie 1415, el a fost ars de viu la Constance. Astăzi, această dată este comemorată ca o zi de sărbătoare naţională în Republica Cehă. Delegaţii consiliului au reuşit să oprească schismul papal.
Bineînţeles, urmările consiliului au eşuat să calmeze situaţia din Bohemia. În mod contrar, neliniştea a crescut în magnitudine. Oamenii erau convinşi că sfârşitul unei lumi corupte era aproape. Creştinii credincioşi puteau obţine salvarea în unele oraşe Boheme – Zatec, Pizen, Klatovy, Louny şi Slany – şi în munţi.
Pe data de 30 iulie 1419, cetăţenii din Praga conduşi de predicatorul Jan Zelivsky i-au aruncat pe consilieri de pe geamurile Primăriei, ucigându-i. Acţiunile din New Town au dat naştere revoluţiei Husite – o mişcare ce a plasat Bohemia ca punct de spirjin pentru evenimentele Europene timp de mai multe decenii. Când s-a sfârşit, Biserica Catolică a înceta să mai păstreze o credinţă în sfera sa de influenţă.
În primăvara anului 1420, Husiţii şi-au inaugurat propriul lor oraş, Tabor, unde s-au chinuit să realizeze ideea de societate justă şi egală. Sigismund, a cărui solicitare la tron nu a fost recunoscută, a încercat să cucerească regatul prin forţa armelor. El a organizat câteva cruciade, toate fără succes. La adunarea din Caslav în 1421, un grup de 20 de oameni a fost ales, ce guverna în locul lui Sigismund. Acest grup era format din opt burghezi, şapte membrii ale famililor de nobili mai mici şi cinci lorzi. Programul Husit a devenit aşa numitul Cele Patru Articole de la Praga: libertate de a împrăştia Cuvântul lui Dumnezeu, de a primi comuniunea consecrată a pâinii şi vinului de către mulţime, o interzicere a puterii seculare pentru preoţi şi pedeapsa păcatelor mortale.
Cel mai mare comandant Husite era Jan Zizka din Trocnov, creatorul tacticilor defensive la folosirea fortificaţiilor cu căruţe. Pentru tipul de lupte ce aveau loc atunci, o fortificare cu căruţe era practic un obstacol major pentru un cavaler la galop.
Mişcarea Husită s-a împărţit deja în câteva facţiuni în timpul vieţii lui Zizka – Pragii, Orfanii (deşi ei erau numiţi aşa doar după moartea lui Zizka) şi Taboriţii. Preotul Prokop Holy, deasemenea numit şi Procopius cel Mare, a devenit liderul Taboriţilor. Sub conducerea sa, forţele Husite au câştigat bătălii la Usti şi Labem în 1426 şi Tachov în 1427. Bătălia pregătită de le Domazlice în 1431 nici nu a mai avut loc, deoarece cruciaţii au fugit atunci când trupele Husite au început să cânte la unison “Ktoz su bozi bojovnici” (“Voi, Ce sunteţi războinicii lui Dumnezeu”), chiar înainte de începutul bătăliei când au apărut în prim plan.
În timpul primei părţi a revoluţiei, Husiţii s-au axat pe defensiva împotriva atacurilor externe. În a doua fază, ei au început să atace la rândul lor. Ei nu s-au îndreptat doar spre alte pământuri ale Coroanei Boheme (care, înafară de Bohemia, deasemenea cuprindea Moravia şi Silesia, la fel ca şi Lusatia de Sus şi Jos), ci s-au dus deasemenea şi în Slovacia, zonele Germane ale Imperiului şi au ajuns până la Ţările Baltice în serviciul Regelui Polon.
Biserica Catolică era atunci mai fericită să-şi pună speranţele pe diplomaţie decât pe forţa brută. În consecinţă, a început negocierile cu Husiţii la Consiliul de la Basle (1431-1449). Latura radicală a Husiţilor a vrut să facă din crez o obligaţie pentru toţi locuitorii regatului, neţinând cont de victime şi oboseală din războaiele lungi. Într-un efort de a-i slăbi pe Catolici, ei au asediat bastionul Catolic de la Plzen, însă oraşul lor a rezistat ferm.
Ei înşişi au fost învinşi de o coaliţie de Husiţi şi Catolici Cehi în bătălia de la Lipany în 1434. Cauza înfrângerii nu a fost superioritatea numerică a atacatorilor coaliţiei, ci strategia militară: Prefăcându-se că părăseşte câmpul de luptă, coaliţia i-a atras pe radicali să atace din spatele fortificaţiilor de căruţe. Atacul şi împrăştierea căruţelor a rezultat în înfrângerea lor.
În 1436, aşa numita Compacta, o înţelegere cu Consiliul de la Basle, a fost declarată. Pentru regatul Bohemiei şi Moraviei, luarea unei oştiri a fost permisă, iar celelalte trei articole de la Praga au fost permise într-o formă diluată. Pentru prima dată în istorie, Biserica Catolică s-a împărţit în două credinţe pe un singur teritoriu controlat. Husitismul a umbrit Reforma Europeană şi era cu un pas înaintea libertăţii religioase. A făcut arta militară Bohemiană faimoasă, iar războinicii Cehi erau ceruţi în multe armate.
În acea vreme, căruţele fortificate într-un loc bun nu puteau fi spulberate prin metode militare. Erau în pericol de a fi distruse doar când erau mutate, dacă echipajele sale nu le aranjau şi închideau la timp. Importanţa sa nu a dispărut decât la apariţia tunurilor.
Husitismul a rezultat într-un transfer major de proprietăţi. Clasa bogată – burghezii Germani – a dispărut din oraşe. Bunurile ce erau ale Bisericii au fost luat de la nobili şi oraşe, neţinând cont dacă erau folosite pentru credinţa Ultralistă sau Catolică. După mulţi ani de aşteptare, Sigismund a devenit în sfârşit rege, însă el a trebuit să confirme situaţia înainte de a prelua guvernul.
În 1452, George din Podebrady a fost ales guvernator al dietei Bohemiene. El era un membru al familiei aristocrate Boheme şi un Husit moderat ce a luptat de partea învingătoare în bătălia de la Lipany. În 1458 el a fost ales rege de către nobilime, urmându-i regelui Ladislaus (Ladislav Pohrobek). El s-a zbătut cu titlul de conducător “eretic Husit”, deoarece a condus într-un regat unde diferenţele dintre credinţele Ultraliste şi Catolice erau legate. Papa Pius II a exploatat faptul că Compacta a fost aprobată de un consiliu şi nu de Papă, astfel declarând-o nulă.
George din Podebrady risca izolarea internaţională şi restaurarea unei singure credinţe Creştine prin negocieri diplomatice. El a propus crearea unei uniuni paşnice a monarhilor Europeni cu propriile grupări judiciale şi legislative (într-o manieră similară cu Naţiunile Unite din ziua de azi). O misiune din partea regelui Bohemiei a traversat curţile conducătorilor Europeni între anii 1464-1466, însă fără succes.
Mai mult, George din Podebrady trebuia să lupte cu o situaţie domestică deteriorantă, din pricină că Catolicii Cehi s-au aliat cu alianţa Gruneberg (Zelena Hora) şi se ridicau împotriva sa. Statul se confrunta cu un pericol extern din partea regelui Ungar, Matthias Corvinus, ce vroia tronul Bohemiei. În această situaţie, George din Podebrady a decis o succesiune din partea familiei Jagiellon a Regilor Poloni, spre sfârşitul vieţii.
