Pentru a opri acuzaţiile pentru greşelile lor, fals pretinse a fi o confirmare a Împuternicirii împărăteşti a Regelui Isus, aşa cum o numesc ei
Răspunsuri scurte şi depline la toate declaraţiile lor şi o dovedire limpede că Doctrina anabaptistă este potrivnică slavei lui Dumnezeu, cinstirii lui Hristos şi a Bisericii Lui, potrivnică Legământului slavei şi potrivnică cuvântului lui Dumnezeu şi a privilegiilor Bisericii date lor prin făgăduială. Şi de asemenea împotriva Ligii Solemne şi a Legământului celor trei regate.
Ca răspuns la o carte a lui Francis Cornwall, prezentată în Camera Comunelor vinerea trecută, carte pentru care el răspunde.
Efeseni 4:4,5 Este un singur trup, un singur Duh, după cum şi voi aţi fost chemaţi la o singură nădejde a chemării voastre. Este un singur Domn, o singură credinţă, un singur botez.
Romani 16:17,18 Vă îndemn, fraţilor, să vă feriţi de cei ce fac dezbinări şi tulburare împotriva învăţăturii, pe care aţi primit-o. Depărtaţi-vă de ei. Căci astfel de oameni nu slujesc lui Hristos, Domnul nostru, ci pântecelui lor; şi, prin vorbiri dulci şi amăgitoare, ei înşeală inimile celor lesne crezători.
___________________________________________
Bun de tipar, Ja. Cranford
Tipărit în Londra pentru R.W. 1644
DECLARAŢIE ÎMPOTRIVA ANABAPTIŞTILOR
Pentru a opri acuzaţiile pentru greşelile lor, fals pretinse a fi o confirmare a Împuternicirii împărăteşti a Regelui Isus, aşa cum o numesc ei
Nu voi irosi nici mult timp, nici multă hârtie în a răspunde unui caz atât de limpede; voi lăsa deoparte împrejurările şi voi reţine doar ceea ce dumneata, jupâne Francis Cornwall ai spus în numele vostru şi voi răspunde scurt şi pe deplin.
I. Dumneata susţii aşa: că ceea ce Dumnezeu a unit, nici un om să nu despartă; însă credinţa şi botezul (sau mai nimerit spus, scufundarea în apă) Dumnezeu le-a pus împreună, ca atare credinţa şi botezul (sau scufundarea, aşa cum s-a spus în original) nici un om nu ar trebui să le despartă.
În mare este adevărat, domnia ta, dar asta nu îţi foloseşte la nimic, căci îţi voi dovedi că amănuntele şi argumentarea dumitale sunt deopotrivă false.
1. Faptul că Dumnezeu nu a împreunat inseparabil credinţa şi botezul laolaltă este foarte evident şi există destule dovezi pentru asta, Apostolii au fost trimişi să înveţe şi să boteze toate naţiile, Mat. 28:19, dar mulţi s-au rătăcit apoi şi au pierit în necredinţă. Şi dimpotrivă, mulţi au ajuns în rai fără a fi botezaţi vreodată, Căci toţi sunteţi fii ai lui Dumnezeu, prin credinţa în Hristos Isus, Gal. 3:26. Şi chiar dacă un om va fi botezat, totuşi doar acela care crede nu va fi osândit, Marcu 16:16. Nu toţi creştinii sunt sfinţi şi fără de îndoială că au fost mulţi sfinţi care nu au fost vreodată creştinaţi.
2. Aşa că acum vezi că asta nu îţi confirmă argumentul, ba mai mult, chiar prin acest argument nimeni nu ar trebui să fie botezat până ce nu ar fi capabil de a scoate draci şi de a glăsuii în limbi necunoscute, pentru că acelea sunt semne pe care Hristos le-a declarat că trebuie să le ia în seamă cei care cred, Marcu 16:17. Şi dacă unii cârtesc şi spun că făptuirea de miracole a încetat, eu atunci aş putea foarte bine să le răspund că a contenit şi discernerea duhurilor de către oameni şi aflarea celor credincioşi dintre necredincioşi.
Mai apoi, dumneata pomeneşti de decretul Papei Inocenţiu al III-lea şi de decretul lui Grigore, Lib.3, Tit.42 C3 din Rezumatul doctorului Willet, scris de dânsul pentru a dovedi legiuirea botezului copiilor, aidoma circumciziunii pruncilor în Legea iudaică, pe care dumneata o condamni şi o numeşti Doctrina Antihristului.
Dă-mi însă voie să îţi spun că doctorul Willet a făcut şi mărturii mai bune decât aceasta, chiar în aceeaşi lucrare; şi anume că pruncii credincioşilor vor fi botezaţi. 1) Deoarece ei aparţin Legământului, aşa cum este scris, Geneza 17:7. „Eu voi fi Dumnezeul tău şi al seminţei tale după tine.” 2) Deoarece ei sunt numiţi sfinţi, 1 Cor. 7:14 Şi apoi 3) Pentru că ei sunt izbăviţi prin sângele lui Hristos, care a murit pentru toţi copiii lui Dumnezeu, Ioan 11:52 Şi lor li se va cuveni Împărăţia lui Dumnezeu, Marcu 10:4 şi 4) În fine, este dovedit prin faptele făcute de Apostoli, care au botezat familii întregi, cu toate fiinţele care le alcătuiau, Faptele 16:33; iar pruncii aparţin de familie, iarăşi la asta se pune şi mărturia diferitor oameni învăţaţi, pe lângă cele pomenite, precum Augstin, Lib.5 – Cont. Pelag. Hypognostic, Grigorie Nazianzenul, Orat. 3, in fanct. Lavae. Mărturia Helvetică, sect.14, pag. 397, Mărturia din Boemia, pag. 399, iar în Mărturia Engleză, articolul 9, pagina 402. Nu, pruncii nu ar trebui lăsaţi deoparte (la botez), căci ei aparţin poporului lui Dumnezeu.
Acum despre Legământ, în privinţa peceţii tăierii împrejur şi a botezului, tu şi ceilalţi de-ai tăi credeţi greşit despre aceste lucruri de căpătâi, deoarece Legământul a fost făcut cu Avraam, pentru care tăierea împrejur a trupului era o pecete a cărnii trupeşti: şi este un Legământ nepieritor. Gen. 17:13, iar tăierea împrejur a fost dată deoparte pentru că Hristos Însuşi a venit (cu slava lui Dumnezeu ca pecete a Sa lăuntrică, aşa cum crede Calvin) şi s-a rânduit pentru totdeauna botezul; Chrisostom, hom.39, în Geneza.
Însă legat de protestul domniei tale, spui că te împotriveşti botezului copiilor; şi motivul de căpătâi este că a fost rânduială de la Dumnezeu să se facă tăierea împrejur. Gen. 17:11 şi de exemplu, Gen. 24:4. Dar nici rânduială, nici exemplu nu este în Scriptură pentru botezul pruncilor.
Ca să îţi răspund mai întâi la asta, am să îţi arăt un precept din Scriptură unde deopotrivă cei fragezi şi cei bătrâni trebuie botezaţi, iar acest precept este Faptele, 2:38,39. „”Pocăiţi-vă”, le-a zis Petru, “şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre; apoi veţi primi darul Sfântului Duh. Căci făgăduinţa aceasta este pentru voi, pentru copiii voştri, şi pentru toţi cei ce sunt departe acum, în oricât de mare număr îi va chema Domnul, Dumnezeul nostru.”” Şi în cele ce spui despre scufundare sau stropire, nu are vreo însemnătate, pentru că există oricum elementul extern, care este apa, Faptele 10:47. Şi mai este o pildă pentru aceasta, Faptele 2. La începuturile Bisericii, s-au alăturat Bisericii trei mii de suflete care au primit botezul ca pecete trupească, versetul 41, şi toţi cei cu credinţă erau laolaltă şi aveau toate de obşte, versetul 44, aşa cum le spusese Apostolul, că făgăduiala le va fi făcută lor şi copiilor lor, versetul 39, aşa încât noi trebuie să cugetăm că pruncilor le-au fost date aceleaşi privilegii ca şi lor.
Al doilea motiv al dumitale este că a existat o zi prevăzută pentru tăierea împrejur, a opta zi, Geneza 17:12, dar nu s-a numit o zi pentru cufundare (sau stropirea cu apă).
La care eu răspund aşa: că versetul pe care îl pomeneşti domnia ta, Geneza 17:12, este o poruncă, aceea că „La vârsta de opt zile, orice copil de parte bărbătească dintre voi să fie tăiat împrejur”, nu că această poruncă să fie îndeplinită într-a opta zi; căci „tot poporul născut în pustie, pe drum, după ieşirea din Egipt, nu fusese tăiat împrejur”, aşa cum spune la Iosua 5:5, deoarece atunci când situaţia cere, tăierea împrejur trebuie lăsată deoparte, aşa cum şi prăznuirea Paştelui poate fi făcută şi în situaţii de restrişte, Numeri 9:10.
Şi mai spui dumneata, în al treilea rând, că exista o pedepsire pentru cei de parte bărbătească netăiaţi împrejur, Geneza 17:14, însă nu şi pentru cei ce nu au fost botezaţi, deoarece Alegerea, şi nu botezul, l-a izbăvit pe copil, Rom. 9:11,12.
La care eu îţi răspund; că acea a opta zi despre care se spune apare numai în Septuagint, nu este şi în ebraică; iar pentru restul, cuvintele sunt Qui non circumciderit, acela care nu circumcide. Aşa spune originalul, Calde Paraphrast, Junius, care arăta că trebuie să înţelegem că este vorba despre adulti, adică adulţi, cei cu ani în spate, nu despre prunci. Cât despre pedeapsă, care este? Unii pricep că este pedeapsa trupească, alţii că este scurtarea zilelor, alţii că este excomunicarea; şi în fine, unii înţeleg ca fiind alungarea din rândul poporului lui Dumnezeu şi din întovărăşirea cu sfinţii, ca atare, pentru a fi dispreţuit Porunca de tăiere împrejur de la Dumnezeu. Şi aşa Părinţii iudeilor, lăsându-i pe vinovaţi fără de credinţă şi de tihna conştiinţei şi de botezare, Evrei 12:22, că acela care încalcă Legea lui Moise, va muri fără de îndurare – şi ce pedeapsă amară va merita, cel ce a nesocotit Porunca lui Dumnezeu, fie de botez sau alta, care a călcat în picioare pe Fiul lui Dumnezeu şi a socotit sângele Legământului ca pe un lucru spurcat şi a dispreţuit Duhul Slavei? Am să îţi zic că atunci când ţii seamă de botez, să iei în considerare şi asta: pruncii, dacă nu sunt botezaţi (aşa cum înainte era cu cei netăiaţi împrejur), aceea este vina părinţilor de a nu fi botezat, nu a copiilor, căci pruncul este la voia lor, aşa cum apare şi în exemplul cu Moise, pe care Domnul voia să îl pedepsească, ci nu pe copil, pentru nesocotirea celor sfinte, Exod 4:24.
II. Să purcedem: dumneata susţii aşa: ceea ce nu ţine de credinţă este un păcat pentru Biserică. Însă botezarea pruncilor credincioşilor (după cum era datina) nu ţine de credinţă. Ergo a fin.
Acum, despre chestiunea pe care o ridici (aşa cum este datina şi acum) puteai să ne fi spus la ce împrejurări te gândeşti: nu mă îndoiesc că pare a avea ceva superstiţios în ea, aşa precum era toiagul de botez, un obicei acum aproape dat uitării; şi alte ceremonii împotriva cărora se pot ridica excepţiuni; însă îţi voi dovedi că botezarea copiilor credincioşilor ţine de credinţă, ca să răspund argumentului dumitale; şi asta se poate vedea din Faptele 19, acolo unde Pavel le spune discipolilor pe care i-a aflat în Efes: „Ioan a botezat cu botezul pocăinţei, şi spunea norodului să creadă în Cel ce venea după el, adică în Isus.” Faptele apostolilor, 19:4. Aceasta a fost o poruncă pe care el le-a dat-o, iar când ei au fost botezaţi, erau foarte ignoranţi, dat fiind că nu ştiau dacă se află cu ei Duhul Sfânt sau ba, versetul 2, chiar dacă mai apoi Pavel şi-a pus mâinile pe dânşii, pentru a glăsui că au fost botezaţi în Numele Domnului Isus, iar ei au primit Sfântul Duh, versetul 6. Şi copiii părinţilor credincioşi sunt curăţaţi astfel, şi făcuţi seminţie sfântă, 1 Cor. 7:14, cu drept de a fi botezaţi prin urmare după Porunca lui Dumnezeu, Faptele 16:33.
Dar ca să răspund la raţiunile dumitale, aşa cum le numeşti, care sunt foarte nesocotite altminteri, o voi face după cum urmează şi foarte pe scurt.
1. Dumneata spui că botezul pruncilor credincioşilor îi duce la o stare de har şi iertare a păcatelor înainte de vreme, în timp ce propria ta mărturisire este împotrivă-ţi şi dovedeşte că botezul nu a avut o astfel de prerogativă, fiindcă este o Alegere a lui Dumnezeu, după voia şi slava Sa încă dinainte de facerea lumii, ceea ce duce la o stare de har, care se manifesta şi le-a fost dată unora încă înainte de botez, Faptele 6:36,37 iar altora după botez, Faptele 19:4. Botezul fiind singura pecete trupească a Bisericii, iar slava Duhului lui Dumnezeu pecetea lăuntrică, aşa cum a fost şi înainte de dovedire.
2. Aceasta îi face membri neîndoielnici ai Congregaţiei, este drept, iar acele versete pomenite, 1 Petru 2:9, Romani 1:6,7 şi 1 Corinteni 1:2 nu îndepărtează pe soţul necredincios de soţia credincioasă, nici pe soţiile necredincioase de soţii credincioşi, nici pe copii de cele sfinte; pentru că dacă ar fi fost aşa, acei copii ar fi fost cu prihană, într-adevăr; însă acum ei sunt neprihăniţi, sfinţi 1 Corinteni 7:14.
3 şi 4. La al treilea raţionament al domniei tale s-a răspuns la început, deoarece botezul este doar o pecete trupească; şi a patra dumitale judecată este cât se poate de absurdă: pentru că din partea mea nu sunt îndoieli că se va purta de grijă celor liberi, cu cugetul curat, atâta vreme cât cuvântul lui Dumnezeu va dăinui şi veghea; cel ce nu va asculta porunca, va fi potrivnic poruncii lui Pavel; şi acolo unde stăpânirile lăsate de Dumnezeu dau porunci potrivit cuvântului lui Dumnezeu, sunt sigur că aşa este credinţa lui Pavel, iar a te împotrivi unei aşa stăpâniri înseamnă să te împotriveşti Poruncii lui Dumnezeu, Romani 13:1,2.
5. Următoarei dumitale judecăţi i s-a răspuns prin cele ce au fost mai înainte spuse: şi anume că Legământul de slavă este pecetea lăuntrică pentru Alesul lui Dumnezeu. Botezul este pecetea trupească, vădită de Biserică, ale cărei membri nu sunt toţi aleşi şi nici nu vor fi toţi mântuiţi; deoarece mulţi se abat de la cale şi iau în derâdere numele lui Hristos, Evrei 6:6. Dar cei care au căpătat pecetea lăuntrică, care sunt botezaţi întru Hristos, fie ei evrei sau din neamuri, robi sau slobozi, ei sunt moştenitorii raiului, potrivit făgăduielii, Galateni 3:27,28,29.
6, 7 şi 8. Pentru următorul raţionament al dumitale, nu este deloc cum spuneai; pentru că nimeni nu este atât de nechibzuit încât să creadă că harul este dat prin naştere, ci prin renaştere; nici nu înseamnă că toţi cei botezaţi sunt mântuiţi, contrariul fiind deja dovedit. Şi Dumnezeu este capabil să dea pruncilor darul credinţei, îndeajuns de mult cât să îi facă dornici de a urca în rai atunci când mor, deopotrivă bărbaţi şi femei. Prin urmare, Hristos ne spune că Împărăţia cerurilor este a celor ca ei, Matei 19:14.
9, 10. Judecăţile acestea sunt dovedite false; vezi bine că găselniţa dumitale nu înseamnă nimic, ci eu am găsit nesocotinţa dumitale în aceste pretenţii; am dovedit şi că botezarea pruncilor nu este împotriva Legământului lui Hristos, şi că la fel şi membrii bisericii, odată supuşi botezului, sunt aidoma.
11,12,13,14. Următoarea dumitale judecată este leit ca cea de a şasea, iar a douăsprezecea ca a zecea, astfel că voi trece la cea de a treisprezecea judecată, acolo unde dumneata tragi false concluzii: fie la început, cum că toate fiinţele botezate sunt mântuite, fie mai apoi, că unii care au primit harul, pot apoi să rătăcească de la calea cea dreaptă, şi apoi când spui că botezul nu dăruieşte har, aşa cum am dovedit deja, asta fiind al patrusprezecelea dumitale raţionament.
15. Când spui că botezarea pruncilor este potrivnică misiei regeşti şi profetice a lui Hristos în credinţă şi poruncă, iar ca să dovedeşti asta, pomeneşti Matei 16:15, pentru a-ţi întări spusele; cum că Hristos a cerut ca fiecare fiinţă botezată să fie un credincios. Eu îţi răspund că este drept că Hristos aşa cere şi că în faţa lui Dumnezeu necredincioşii nu au dreptul la acele haruri, şi nici ele nu au rost asupra lor fiind necredincioşi, dar asta din pricină că oamenii nu pot distinge credincioşii de necredincioşi, aşa cum scrie la Matei 28.
19. Isus şi-a trimis Apostolii şi le-a grăit: mergeţi şi învăţaţi pe toate neamurile, sau aşa cum ai pomenit dumneata, au glăsuit discipolilor între neamuri sau au făcut învăţăcei; şi cum se putea face asta? Botezându-i în numele Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh. Ei bine, şi când s-a înfăptuit asta, ce trebuia făcut? Să fie învăţaţi, iar acum vezi bine că nu este vreo nepotrivire în această ordine.
III. În cele ce urmează, dumneata susţii aşa: acea consecinţă sprijinită de tradiţiile oamenilor este nimicitoare la adresa Legământului Naţional al Angliei şi Scoţiei, consfinţit printr-o Hotărâre a Parlamentului. Însă botezul pruncilor este, prin urmare, nimicitor pentru Legământul Naţiunii.
Dat fiind că ai abuzat de Scriptură prin tălmăcirea dumitale potrivnică oamenilor chibzuiţi; pentru că mergi către siluirea Legământului celor trei Regate. 1)mai întâi că Legământul ne îndeamnă la a ne alătura scoţienilor în privinţa botezării pruncilor, ceea ce nu ai făcut; 2)Ne leagă să ne alăturăm în reformarea a ceea ce se cuvine în privinţa botezului, iar dumneata iei porunca anapoda. 3)Ne leagă să alungăm schisma şi orice este potrivnic doctrinei rânduite, aşa cum ai de gând dumneata. 4)Eşti legat să păstrezi libertăţile Regatului; dar ai lepăda sfântul har şi ai pierde acele privilegii pe care Hristos le-a dăruit pentru oameni. 5)Eşti legat să recunoşti că astfel de lucruri sunt unelte netrebnice, împiedicând reformarea religiei sau iscând separare, şi să le aduci la judecată publică pentru a primi pedeapsa cuvenită, aşa cum şi dumneata eşti o astfel de unealtă. 6). Eşti legat să chemi la muncă pentru tihna Regatului, iar dumneata purcezi la a o tulbura şi la a da prilej oamenilor cumsecade, care doresc libertatea cugetului prin lucruri legiuite să fie rău învăţaţi de dumneata; aşa că acolo unde dumneata ar trebui să îi ajuţi, eşti o pacoste şi o ruşine; şi mai bine priveşte-te pe sine cu luare aminte şi judecă-te potrivit Scripturii şi Legământului şi cântăreşte-te iar şi iar, până ce vei afla ce trebuie făcut sub un aşa Legământ pentru a fi plăcut Atotputernicului Dumnezeu, judele tuturor inimilor, protestând la ceea ce ai făcut, cu dorinţa curată de a face astfel, deoarece vei răspunde în acea zi măreaţă când vor fi scoase la iveală tainele tuturor sufletelor; ah, cât de primejdios lucru este să faci alipire sau dezlipire în sânul Bisericii lui Hristos, când lucrarea ei este menită pentru ziditori preaînţelepţi, şi să te rogi la Dumnezeu iar, şi iar, cât se poate de umil, căutând întărire de la Domnul prin Sfântul Său Duh, ca să se facă toate cele întru slava Lui şi pentru a le binecuvânta oamenilor gândul şi fapta, astfel încât să le dăruiască izbăvire şi siguranţă acestor oameni, şi tărie pentru celelalte Biserici Creştine, primejduite sau subjugate de Tirania antihristică, pentru a se alătura celorlalţi sau a fi sub Frăţie şi Legământ, spre slava lui Dumnezeu, spre mărirea Împărăţiei lui Isus Hristos şi pacea şi tihna împărăţiilor creştine şi a obştii.
SFÂRŞIT
