Despre Istoria Bisericii
Conform mărturiei părinţilor bisericii timpurii Irenaeus, Tertullian, Hippolytus şi Eusebius, Montanus a scris o carte – “Noua profeţie” în care afirmă următoarele:
• Când Isus a vorbit despre trimiterea unui alt mângâietor, s-a referit la un altul pe lângă revărsarea Sfântului Duh, iar Montanus însuşi era “celălalt” mângâietor. Nu este clar dacă el şi Maximilla erau duhuri sfinte cu puteri proprii (similar cultului Căii) sau erau plini cu Duhul Sfânt (ca penticostalii timpurilor moderne)
• A doua revărsare a Duhului Sfânt, zice el, constă în profeţii false şi o “flecăreală zadarnică” care era practicată, mai nou, de orice profet sau învăţător din Vechiul sau Noul Testament.
• Tot el afirma că DOMNUL se va întoarce curând şi îşi va statornicii împărăţia în localitatea natală din Frigia (după cum şi cultul RLDS declară că va fi localitatea Independence, Missouri)
• Când duhul său sfânt va veni peste o persoană, se va întâmpla într-o stare pe care noi o numim “extaz” Tertullian descrie acest “extaz” ca pe acela când puterea lui Dumnezeu s-a arătat asupra lui Adam, care stătea la umbră, lăsându-l într-un somn adânc. (fenomen similar cu “nimicirea întru Duh”) Eusebius, pe de altă parte, descrie “extazul” ca fiind o tăvălire pe jos şi zvârcolire.
• Unii dintre frigieni s-au desprins din grupul lui Montanus pentru a forma Catafrigienii. Ei erau montanişti care susţineau şi erezia lui Praxain – că Isus este Tatăl. (similară cu Penticostalii Unităţii)
(courtesy of http://www.biblefacts.org/history/mont.html)
