De către personalul Institutului de Istorie Creştină.
Simplicius a luptat contra unei erezii puţin cunoscute
Când Simplicius a devenit episcopul Romei în ziua de 3 Martie, 468, trebuie să i se fi părut că problemele sale ar fi venit dinspre partea de Vest a Imperiului Roman ce era în decădere. Acolo Vandalii, Vizigoţii şi Francii au înlocuit puterea romana cu a lor. Pentru 13 ani imperiul de la Apus a fost condus de împăraţi-marionete, controlaţi de aceşti barbari. În plus, Odovakar, un herulian (unul dintre triburile teutonilor), a obţinut puterea în Roma. În afara acestor lucruri neprielnice, Răsăritul i-a dat lui Simplicius cele mai mari bătăi de cap.
Arianul Odovakar a tratat Biserica Catolică cu respect. Condiţiile au rămas stabile la Apus. Oricum, la Răsărit, lucrurile nu erau chiar aşa de roz. Un urzupator l-a îndepărtat pe Împăratul Zeno de pe tron. Având nevoie de sprijinul Monophysiţilor, acest urzupator a plasat mai mulţi eretici în poziţii-cheie.
Monophysitismul a debutat ca şi răspunsul ortodocşilor la Nestorianism. Nestorius refuza să o numească pe Maria ”Mama lui Dumnezeu”, pentru că, spunea el, copilul din pântecele ei era total uman. În contradicţie, monophisiţii susţineau că natura umană a lui Hristos s-a dizolvat în natura sa divină ca un strop de miere se dizolvă în ocean. Fiecare parte încerca să prezerve o parte din adevăr depre persoana lui Hristos. În final, Biserica a pus in balanţă cele două idei la Consiliul din Chalcedon, declarându-l pe Hristos pe de-a-ntregul uman şi divin.
În loc să rezolve problema, decizia consiliului a devenit temei pentru mai multe dispute. Monophzsiţii refuzau înfrângerea. Urzupatorul a dat ordin ca toate documentele de la Chalcedon să fie arse; 500 de episcopi au aprobat. Simplicius s-a trezit apărând pe Episcopul Acacius din Constantinopol care a refuzat ferm eroarea Monophysiţilor.
În Alexandria şi Egipt controversa era uriaşă. Rivalli torturau şi ucideau pe cei din tabăra opusă. Un călugăr monophysit, lucrând sub numele de Timothy Pisică, a pus să fie ucis patriarhul Alexandriei trei zile înainte de Paşte şi triumfător şi-a obţinut poziţia, dând cadavrul său flăcărilor.
Împăratul Zeno şi-a recâştigat tronul şi a înlăturat episcopii Moniphysiţi. Dar având în vedere că se învăţase cu puterea monophysiţilor, a fost de acord să facă un compromis: Henoticonul a fost redactat destul de vag cât să scape de erezie, lăsând monophysiţilor destul spaţiu să îşi retragă opiniile.
Dar compromisul nu a fost posibil.Hristos nu ne poate învia dacă nu este Dumnezeu. El nu poate sta în locul nostru dacă nu este cu adevărat om. Apărarea lui Simplicius la acest principiu a fost întocmită la Consiliul din Chalcedon ce s-a asigurat că opinia ortodoxă despre Hristos a fost retrasă de la Apus. Ca un fapt istoric nedemonstrat, se spune că Simplicius a facut din clădirile publice ale Romei biserici.
Conflictele bazate pe doctrine poate par îndepărtate de noi, dar efectele lor încă se resimt. Biserica din Ethiopia ramâne Monophysetisă până în ziua de azi.
Surse:
1. Brusher, Joseph. Papi de-a lungul vremii (Princeton, N.J.: Van Nostrand, 1959)
2. Kelly, J.N.D. “Simplicius, St’.” în Dicionarul din Oxford al Papilor (Oxford; New York: Oxford University Press, 1986).
3. Kirsch, J. P. “Pope St. Simplicius.” Encicopedia Catolică (New York: Robert Appleton, 1914).
4. Montor, Chevalier Artaud de. Vieţile şi Timpurile Papilor (New York: Catholic Publication Society of America, 1909).
5. “Simplicius, St.” Dicţionarul din Oxford al Bisericii Creştine. Edited by F. L. Cross and E. A. Livingstone. (Oxford, 1997).
(courtesy of http://chi.gospelcom.net/DAILYF/2001/03/daily-03-03-2001.html)
