Modalismul este probabil cea mai obişnuită eroare teologică privind natura lui Dumnezeu. Este o negare a Treimii, susţinând că Dumnezeu este o singură persoană care, de-a lungul istoriei biblice, s-a dezvăluit pe Sine în trei moduri ori forme. Astfel, Dumnezeu este o singură persoană care prima dată s-a manifestat pe Sine în chipul Tatălui în vremurile Vechiului Testament. La întrupare, modalitatea a fost Fiul. După înălţarea lui Isus, modalitatea a fost Sfântul Duh. Aceste modalităţi sunt consecutive şi niciodată simultane. Cu alte cuvinte, Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh nu au existat vreodată toţi în acelaşi timp, ci doar unul după altul. Modalismul neagă distincţia între cele trei persoane ale Treimii, chiar dacă păstrează divinitatea lui Hristos.
Comunităţile din prezent care susţin formele acestei greşeli sunt Bisericile Unită Penticostală şi Unită Apostolică. Ei neagă Treimea, învăţând că numele lui Dumnezeu este Isus, şi solicită botezul pentru mântuire. Aceste biserici modaliste acuză adeseori pe adepţii Treimii că ar propovădui trei dumnezei. Dar Treimea nu este aşa ceva. Învăţătura corectă despre Treime este un Dumnezeu în trei persoane veşnic coexistente: Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh.
(Din Wordnet Dictionary)
(courtesy of www.carm.org)
Monarhianismul modalist.
A. Definiţie.
1. Există o persoană în Divinitate care a existat în trei feluri în diferitele epoci ale lumii: a fost Tatăl din Vechiul Testament, a devenit Fiul în vremea mântuirii, a devenit Duh în biserică.
2. Principala diferenţă dintre modalism şi adopţionism este aceea că modaliştii menţin adevărata Divinitate a lui Hristos. Ei încearcă încă să protejeze unitatea lui Dumnezeu.
B. Avocaţi.
1. Noetus.
a. El a spus că Hristos a fost Tatăl Însuşi.
b. Patripassianismul (acelaşi lucru cu modalismul): Tatăl a fost cel ce a suferit pe cruce.
2. Sabellius: episcop al Antiohiei, AD 260 – 272.
a. A mers mai departe decât Noetus şi a extins modalismul incluzând şi Sfântul Duh.
b. A afirmat că erau trei nume, sau trei modalităţi.
(1) Tatăl: Creator, Dătătorul Legii.
(2) Fiul: Mântuitor.
(3) Sfântul Duh: Regenerator, Sanctificatorul în biserică.
c. A încercat să sublinieze egalitatea din Dumnezeu.
(courtesy of www.redeeminggrace.com)
Monarhianismul modalist
În decursul acestei perioade, cărturarii creştini au fost atât de preocupaţi cu gândirea despre Fiu încât nu au cugetat foarte mult la rolul precis al Duhului, ori la corelarea dintre Tată, Fiu şi Duh. Pentru a fi siguri, referirile asupra celor trei erau comune (conf. Mat. 28:10; Did. 7; 1 Clem. 46.6; 58.2; Ignatius, Eph. 9.1; Iustin Martirul, 1 Apol. 13,65). Theophilus a folosit prima dată cuvântul “trinitate” (ori posibil “triadă”) când a scris “despre trinitatea [triados] lui Dumnezeu, a cuvântului Său şi a înţelepciunii Sale” (Autol. 2.15). Totuşi, primul apologet care s-a luptat cu ideea unei Trinităţi (nu doar o triadă) a fost neinfluentul Athenagoras (Supplic. 10).
Mulţi creştini din acea vreme, totuşi, erau tot mai îngrijoraţi cu privire la păstrarea monoteismului tradiţional, identitatea absolută a lui Dumnezeu. În secolele al doilea şi al treilea, aceşti creştini erau cunoscuţi ca monarhieni pentru că ei doreau să apere divina “monarhie” al unui Dumnezeu unic. Astăzi ei sunt frecvent numiţi “monarhieni modalişti” şi se disting de “monarhienii dinamici” (vezi mai jos). Monarhienii modalişti negau orice diviziune a lui Dumnezeu: Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh sunt doar “modalităţi” diferite ale activităţii unui Dumnezeu unic.
Altfel spus, Dumnezeu este văzut ca îndeplinind anumite roluri, aşa cum un bărbat poate fi lucrător, soţ şi tată, toate în acelaşi timp. Dumnezeu este atunci o persoană, indivizibilă, care este Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh.
Alt termen pentru aceasta este “sabellianism,” numit astfel după învăţătorul din secolul al treilea, Sabellius. Mai este cunoscut ca “patripassianism,” un termen care implică faptul că Tatăl a suferit pe cruce.
Modaliştii contemporani se găsesc cel mai frecvent în grupările penticostale, cum sunt Biserica Penticostală Internaţională Unită şi Adunările Penticostale Mondiale. Ei se bazează foarte mult pe Isaia 9:6, care îl numeşte pe Mesia nu numai “Atotputernicul Dumnezeu”, ci şi “Veşnicul Tată,” şi pe Ioan 10:30, în care Isus spune “Eu şi Tatăl suntem unul.”
(courtesy of spbaptist.tripod.com)
ARTICOLE ADIȚIONALE LA ACEST SUBIECT:
O apărare a Sfintei Treimi în faţa modalismului – Trinitarienii şi modaliştii care vor să discute diferenţele dintre ei experimentează deseori frustrarea. Unul dintre motive este că ei pleacă de la ipoteze diferite. Modaliştii presupun că noţiunea ‘Dumnezeu’ are sensul ‘O persoană divină.’ Trinitarienii nu pleacă de la premisa asta; pentru un trinitarian, cuvântul ‘Dumnezeu’ poate însemna oricare din cele trei Persoane Divine, depinzând de context. (courtesy of www.bringyou.to)
Sabelianismul – din Wikipedia, enciclopedia gratuită – În creştinism, sabelianismul (cunoscut şi ca modalism, monarhianism modalist ori monarhism modal) este credinţa nontrinitariană care susţine că Tatăl Ceresc, Fiul Înviat şi Sfântul Duh sunt moduri sau aspecte diferite ale unui Dumnezeu (pentru noi doar), în loc de trei persoane distincte (în El Însuşi). Se spune că Dumnezeu are trei “feţe” sau “măşti” (grec. prosopa). Întrebarea este: “este treimea lui Dumnezeu o problemă pe care o vedem în mod eronat (sabelianism/modalism), sau este o chestiune a esenţei lui Dumnezeu dezvăluită ca trei-într-unul (trinitarianism ortodox)?”
