MACEDONIANISMUL – din OrthodoxWiki

Macedonianism este o erezie anti-trinitariană gândită de un grup de oameni cunoscuţi ca Pneumatomachi (Combatanţii Sfântului Duh) şi au fost astfel numiţi după Macedonius, care a fost patriarh al Constantinopolelui.

Învăţături
Macedonius şi adepţii lui au fost semi-arieni, şi gândeau că chiar dacă Fiul era veşnic, El nu era dintr-aceeaşi singură substanţă (latineşte: consubstanciales, greceşte: homoousios) cu Tatăl, ci dintr-una asemănătoare (greceşte: homoiousios) cu Tatăl. Ei mai gândeau şi că Sfântul Duh nu era etern şi cosubstanţial cu Tatăl şi Fiul, ci o creaţie a Tatălui şi o acţiune a Fiului. Astfel, macedoniştii negau că Sfântul Duh era o ipostază, ori o personificare, a Sfintei Treimi.

Opoziţia
Mulţi înţelepţi au scris ca opozanţi ai macedonianismului, incluzând aici pe cel Mare, Vasile cel Mare, Grigore din Nyssa, şi Grigore Nazianzen. Macedonianismul a fost condamnat la Al Doilea Consiuliu Ecumenic, care a introdus următoarele cuvinte în Crezul Niceean:

“Καὶ εἰς τὸ Πνεῦμα τὸ Ἅγιον, τὸ κύριον, (καὶ) τὸ ζωοποιόν, τὸ ἐκ τοῦ πατρὸς ἐκπορευόμενον, τὸ σὺν πατρὶ καὶ υἱῷ συμπροσκυνούμενον καὶ συνδοξαζόμενον, τὸ λαλῆσαν διὰ τῶν προφητῶν.”

Care se traduce astfel:

“Şi [eu cred] în Sfântul Duh, Domnul, Dătătorul de viaţă, care provine de la Tatăl, Cel ce cu Tatăl şi Fiul laolaltă are închinare şi slavă, Cel numit de prooroci.”

Surse
Talberg, D. N., История Христианской Церкви (A History of the Christian Church), Moscow, Russia: St Tikhon’s Orthodox Theological Institute.