de Robert O. Sanford
Idolatria care a fost dusă în Biserica Reformată, denumită Biserica Protestantă, formând Biserica Romană Păgână.
i·dol s. 1.a. O ilustraţie folosită ca obiect al închinării. b. un fals zeu. 2. Cel ce este adulat, deseori orbeşte sau excesiv. 3. Ceva vizibil dar fără substanţă.
i·dol·a·trie s., pl. i·dol·a·trii. 1. Închinare la idoli. 2. Devotament orbesc sau nemăsurat pentru ceva.
(Ioan 4:21-25 KJV) “”Femeie”, i-a zis Isus, “crede-Mă că vine ceasul când nu vă veţi închina Tatălui, nici pe muntele acesta, nici în Ierusalim…{22}Voi vă închinaţi la ce nu cunoaşteţi; noi ne închinăm la ce cunoaştem, căci Mântuirea vine de la Iudei.{23} Dar vine ceasul, şi acum a şi venit, când închinătorii adevăraţi se vor închina Tatălui în duh şi în adevăr; fiindcă astfel de închinători doreşte şi Tatăl. {24} Dumnezeu este Duh; şi cine se închină Lui, trebuie să I se închine în duh şi în adevăr. {25} Femeia i-a spus atunci, Ştiu de venirea lui Mesia, cel numit Hristos: când El va veni, el ne va lămuri toate lucrurile.” (Ioan 7:16-17 KJV) “Isus le-a răspuns, zicând: Învăţătura Mea nu este a Mea, ci a Celui ce M-a trimis pe Mine. {17} Dacă vrea cineva să facă voia Lui, va ajunge să cunoască dacă învăţătura este de la Dumnezeu, sau dacă Eu vorbesc de la Mine.”
Din scripturile de mai sus ale Noului Testament, şi din definirea idolatriei ca fiind “Credinţa oarbă în ceva” în care cineva nu ştie la ce anume se închină, putem vedea de ce i-a zis femeii samaritene la fântână “Vă închinaţi la ce nu cunoaşteţi, for căci mântuirea este a evreilor. Veneraţia samaritenilor era un amestec de religie babiloniană cu iudaism. Samaritenii persani din Babilon au fost aduşi în Israel şi stabiliţi acolo de regele Babilonului. După sosirea lor acolo, samaritenii au amestecat sărbătorile lor babiloniene, care includeau Venerarea Soarelui, cu iudaismul şi le-au dat nume ebraice pentru a le identifica drept sărbători iudaice.
Naţiile creştine protestante, chiar dacă susţin Biblia ca fiind singura lor sursă de cunoaştere, încă nu cunosc cui anume se închină. Ei, ca şi samaritenii, încă aderă la sărbătorile babiloniene aduse de cei din urmă în creştinism, ca fiind parte a religiilor neamurilor lumii, care adoră creatura, mai degrabă decât pe Creator. (Rom 1:25-26 KJV) “au schimbat în minciună adevărul lui Dumnezeu, şi au slujit şi s-au închinat făpturii în locul Făcătorului, care este binecuvântat în veci! Amin. {26} Din pricina aceasta, Dumnezeu i-a lăsat în voia unor patimi scârboase.” Pentru a păstra vechile lor sărbători de care se bucurau în lumea lor păgână, pentru a le aduce cu ei în noua viaţă întru Hristos, au călcat în picioare pe Fiul lui Dumnezeu şi au socotit Sângele lui Isus drept un lucru nesfânt. (Evrei 10:28-29 KJV) “Cine a călcat Legea lui Moise, este omorât fără milă, pe mărturia a doi sau trei martori: {29} Cu cât mai aspră pedeapsă credeţi că va lua cel ce va călca în picioare pe Fiul lui Dumnezeu, va pângări sângele legământului, cu care a fost sfinţit, şi va batjocori pe Duhul harului?”
(2 Cor 6:16-17 KJV) “Cum se împacă Templul lui Dumnezeu cu idolii? Căci noi suntem Templul Dumnezeului celui viu, cum a zis Dumnezeu: “Eu voi locui şi voi umbla în mijlocul lor; Eu voi fi Dumnezeul lor, şi ei vor fi poporul Meu.”. {17} De aceea: “Ieşiţi din mijlocul lor, şi despărţiţi-vă de ei, zice Domnul; nu vă atingeţi de ce este necurat, şi vă voi primi,” (Apoc. 18:4-5 KJV) “Apoi am auzit din cer un alt glas, care zicea: “Ieşiţi din mijlocul ei, poporul Meu, ca să nu fiţi părtaşi la păcatele ei, şi să nu fiţi loviţi cu urgiile ei! {5} Pentru că păcatele ei s-au îngrămădit, şi au ajuns până în cer; şi Dumnezeu Şi-a adus aminte de nelegiuirile ei.” (Apoc. 17:5 KJV) “Pe frunte purta scris un nume, o taină: “Babilonul cel mare, mama curvelor şi spurcăciunilor pământului.”.”
Mesajul tuturor acestor scripturi este de a ieşi din idolatrie, precum este celebrarea sărbătorilor păgâne şi practica păgână a închinării la oamenii care îi conduc. Idolatria este onorarea lucrului creat, în locul Dumnezeului lui Israel care a creat toate lucrurile întru slava Sa. Zeităţile păgâne (diavolii) din spatele închinării Soarelui, închinarea la Copac, închinarea la Om şi la Fertilitate, toate sunt necunoscute oamenilor care se închină. Dacă cineva a făcut parte din Comunitatea lui Israel şi a aderat la legământul pe care Dumnezeu l-a făcut cu ei, ar trebui să ştie cui i se închină, când să facă asta şi când nu. (Ioan 8:43-44 KJV) “Pentru ce nu înţelegeţi vorbirea Mea? Pentru că nu puteţi asculta Cuvântul Meu. {44} Voi aveţi de tată pe diavolul; şi vreţi să împliniţi poftele tatălui vostru. El de la început a fost ucigaş; şi nu stă în adevăr, pentru că în el nu este adevăr. Ori de câte ori spune o minciună, vorbeşte din ale lui, căci este mincinos şi tatăl minciunii.”
Isus Hristos lămureşte limpede faptul, Mântuirea este numai a iudeilor. Doar Neamul Iudeu şi străinii care se alătură Comunităţii lui Israel pot ajunge să Îl cunoască pe singurul Dumnezeu adevărat, după cum Israel este singura naţie pe care Dumnezeu o priveşte ca fiind Poporul Său. Celorlalte neamuri nu le-au fost date Oracolele Domnului cum li s-a dat poporului evreu, iar ca atare ele nu au ştiut cine era adevăratul Dumnezeu. Evreii s-au închinat doar la unicul şi adevăratul Dumnezeu şi acest adevărat Dumnezeu este cel care a creat lumea în 6 zile şi s-a odihnit în cea de a şaptea. Dumnezeu creatorul a făcut Ziua în care El s-a odihnit după ce a creat universul, Ziua Sfântă a odihnei Sale. Celelalte neamuri nu-L cunoşteau pe Dumnezeul creator al Comunităţii lui Israel, astfel că au ales o cale de închinare care onora scopul pentru care Dumnezeu a creat obiectul, în locul Dumnezeului lui Israel, creatorul tuturor lucrurilor.
Religiile păgâne şi-au creat şi propriile lor sărbători, pentru a-şi celebra zeităţile, (diavoli) care erau în spatele credinţelor lor. Ei adulau aceste zeităţi ca pe zei individuali. Fiecare zeu venerat reprezenta un lucru creat. Vedem asta în numele zilelor săptămânii. Fiecare numită după o stea din cer. Sun day – ziua Soarelui, Moon day – ziua Lunii, Saturn day – ziua lui Saturn etc. Ei au făcut idolii pentru a reprezenta diverse aspecte ale naturii pe care ei le puteau sau nu vedea. Cum ar fi zeul păgân numit Thor, zeul gheţii şi zăpezii. Au creat şi elaborat o sărbătoare în nordul Europei pentru a celebra acest zeu al zăpezii. Închinarea la zeul Soarelui a fost inclusă în ea pentru că solstiţiul de iarnă avea loc pe 21 Dec., iar pe 25 Dec., ei puteau observa cum are loc renaşterea Soarelui.
Sărbătoarea lor includea şi copacii veşnic verzi ai Nordului. Îi tăiau, îi aduceau în case şi îi împodobeau. Această sărbătoare a zeilor iernii este încă celebrată de păgâni astăzi. Dar ea este celebrată şi de popoarele creştine de azi sub numele de Crăciun. Au luat o sărbătoare păgână şi au redenumit-o cu un nume creştin pentru a o face acceptabilă şi celor ce l-au primit pe Isus Hristos ca nou dumnezeu al lor. Astfel ei încă slujesc zeul păgân în nou aflata religie creştină. Era o practică obişnuită a păgânilor să accepte zeii altor meleaguri şi să-I includă în propriile credinţe prin redenumirea zeilor lor cu numele noilor zei. Când religia iudaică din Biblie, mai târziu ajunsă în Europa prin apostolul evreu, Pavel, Biserica Păgână din Roma a asimilat numele de Isus Hristos şi unele din crezurile Dumnezeului iudeu în propria lor religie, dând astfel religiei lor o identitate iudaică pentru scurt timp.
Ei au creştinat solstiţiul de iarnă prin înfiinţarea unei ofrande păgâne numită Mass – Liturghie, pe 25 Dec. şi au numit-o Christ Mass – Crăciun. Au creştinat şi sărbătoarea zeului păgân al fertilităţii, Easter – Paşte, ţinută în a doua duminică din aprilie, laolaltă cu simbolurile păgâne adiacente. Oul de Paşte şi Iepuraşul de Paşte şi pasca sunt condamnate de Biblia ebraică. Biserica Păgână chiar a reuşit să pună Paştele în Biblie, pentru a înlocui sărbătoarea iudaică a Paştelui Ebraic, care avea loc cam în aceeaşi perioadă, primăvara. Cine este acest zeu numit Easter – Paşte? (Ier. 7:18-19 KJV) “Copiii strâng lemne, părinţii aprind focul, şi femeile frământă plămădeala, ca să pregătească turte împărătesei cerului, şi să toarne jertfe de băutură altor dumnezei, ca să Mă mânie. {19} Pe Mine Mă mânie ei oare? zice Domnul; nu pe ei înşişi, spre ruşinea lor??” Cine este această Împărăteasă a cerului? Ea este a treia persoană a Treimii în Biserica Romană. Nimrod este tatăl şi Tamuz este fiul ei. Easter, Împărăteasa cerului, este mama lui Tamuz. Biserica Catolică a redenumit-o pe Împărăteasa cerului, Maria, pentru a da religiei lor o nuanţă creştină.
Bisericile Reformiste au adus laolaltă toate fostele sărbători păgâne pe care le celebrau în Biserica Romană. Niciodată, până în prezent, nu au adoptat obiceiurile iudaice arătate în Biblia Ebraică. Cei mai mulţi nu au luat vreodată a 7-a zi a iudaismului, ziua de odihnă a lui Dumnezeu şi a poporului său, ca Zi de Închinare. Au luat ziua păgânilor pe care Dumnezeul adevărat a numit-o Prima Zi a săptămânii, şi au numit-o Sun Day – Ziua Soarelui, în cinstea zeului Soarelui cel păgân. Soarele nu este un dumnezeu, el a fost creat de Dumnezeul lui Israel. A te închina la orice este creat de Dumnezeul lui Israel, în locul Creatorului Însuşi, este veneraţie a naturii. Venerarea naturii este numită idolatrie în Biblia Ebraică. (Exo 31:16-17 KJV) “Copiii lui Israel să păzească Sabatul, prăznuindu-l, ei şi urmaşii lor, ca un legământ necurmat.. {17} Aceasta va fi între Mine şi copiii lui Israel un semn veşnic; căci în şase zile a făcut Domnul cerurile şi pământul, iar în ziua a şaptea S-a odihnit şi a răsuflat.” (Ezec. 20:16 KJV) “şi aceasta pentru că au lepădat poruncile Mele şi n-au urmat legile Mele, şi pentru că au pângărit Sabatele Mele, căci inima nu li s-a depărtat de la idolii lor.” (2 Regi 17:12 KJV) “Au slujit idolilor, despre care Domnul le zisese: “Să nu faceţi lucrul acesta!“.”
Calendarul pe care-l folosim astăzi este un calendar babilonian. Fiecare zi şi lună este denumită după unul din zeii lor păgâni. Ce este păgânismul? Adularea lucrurilor create, în locul acelui unic Adevărat Dumnezeu care a creat toate lucrurile întru Isus Hristos. (Col 1:16-18 TLB) “Pentru că prin El au fost făcute toate lucrurile care sunt în ceruri şi pe pământ, cele văzute şi cele nevăzute: fie scaune de domnii, fie dregătorii, fie domnii, fie stăpâniri. Toate au fost făcute prin El şi pentru El. {17} El este mai înainte de toate lucrurile, şi toate se ţin prin El.{18} El este Capul trupului, al Bisericii. El este începutul, cel întâi născut dintre cei morţi, pentru ca în toate lucrurile să aibă întâietatea.” (Ezec. 14:6 KJV) “De aceea, spune casei lui Israel: “Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: “Întoarceţi-vă, şi abateţi-vă de la idolii voştri, întoarceţi-vă privirile de la toate urâciunile voastre!” (Iosua 23:7 KJV) “Să nu vă amestecaţi cu neamurile acestea care au rămas printre voi; să nu rostiţi numele dumnezeilor lor”- Era dezgustător pentru Dumnezeul lui Israel ca oamenii Săi chiar şi numai să rostească numele zeilor păgâni. Astăzi este aproape imposibil să nu spui nume de zei păgâni odată ce săptămânile şi lunile calendarului babilonian pe care îl folosim conţine numele lor.
Dintre toate naţiunile de pe pământ, naţia iudeilor, numită Comunitatea lui Israel, a fost singura care a ştiut cine a fost Dumnezeu care a creat omul după chipul Său. Dumnezeu creatorul i s-a arătat pe Sine lui Avraam şi a făcut un Legământ cu Avraam, de a face seminţia lui Avraam, un popor pentru Sine, pentru a le fi Dumnezeu. Seminţia lui Avraam a fost numită poporul ales al lui Dumnezeu. A fost pentru Avraam şi seminţia sa, aceea că Dumnezeu care l-a creat pe om, Isus Hristos, a apărut apoi ca parte a seminţiei lui Avraam. El a apărut ca iudeu, seminţia făgăduită a lui Avraam, şi a fost născut ca Rege al iudeilor. El a venit ca evreu, El a murit pe cruce ca evreu pentru a pecetlui Legământul pe care pe care L-a făcut cu naţia iudeilor pe care o numea Israel. A fost pentru Israel şi numai pentru Israel faptul că Dumnezeu şi-a trimis Sfinţii Prooroci pentru a-i arăta lui Israel şi tuturor celor ce se vor alătura lui Israel, calea Mântuirii Sale. Reţineţi: Isus Hristos a fost născut iudeu ca trup şi a venit ca Rege peste propria Sa naţie. S-a născut ca rege al evreilor şi a murit ca rege al evreilor. (Mat 2:2 TLB) “”Unde este noul născut ca Rege al iudeilor?” Marcu 15:2 Pilat L-a întrebat, “Tu eşti Regele iudeilor?” “Da,” a răspuns Isus, “este aşa cum spui.”
(Ioan 1:11-13 KJV) “A venit la ai Săi, şi ai Săi nu L-au primit. {12} Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu {13} născuţi nu din sânge, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu.” (Isa 56:6-7 TLB) “Şi pe străinii, care se vor lipi de Domnul ca să-I slujească, şi să iubească Numele Domnului, pentru ca să fie slujitorii Lui, şi pe toţi cei ce vor păzi Sabatul, ca să nu-l pângărească, şi vor stărui în legământul Meu, {7} îi voi aduce la muntele Meu cel sfânt, şi-i voi umple de veselie în Casa Mea de rugăciune. Arderile lor de tot şi jertfele lor vor fi primite pe altarul Meu, căci Casa Mea se va numi o casă de rugăciune pentru toate popoarele!”
Reţineţi, dacă un străin, iar toate naţiunile au fost şi sunt încă străine, care se alătură Comunităţii lui Israel şi “primesc legământul şi făgăduielile sale,” trebuie să respecte întregul Legământ pentru a primi ce li s-a făgăduit. (James 2:10 KJV) “Căci, cine păzeşte toată Legea, şi greşeşte într-o singură poruncă, se face vinovat de toate.” A Patra Poruncă a Legământului este să ţinem cea de A 7-a Zi, Sfântă. A 7-a zi este Sabatul tuturor iudeilor născuţi în Neamul lui Israel şi a tuturor străinilor care se alătură Comunităţii lui Israel. Este Ziua Naţională Sfântă a lor, pentru a omagia Dumnezeul care a creat omenirea după chipul Său. Evreii născuţi în Comunitatea lui Israel, care onorează Legământul lui Dumnezeu pe care El l-a făcut cu ei, în această zi, ţin Sabatul iudaic aşa cum este dat în Vechiul şi Noul Legământ. Legământul care a fost pecetluit cu sângele lui Isus Hristos. (Exo 24:8 TLB) “Moise a luat sângele, şi a stropit poporul, zicând: “Iată sângele legământului, pe care l-a făcut Domnul cu voi pe temeiul tuturor acestor cuvinte.”” Legea celei de A 7-a Zi a fost una din Legile pecetluite cu sângele lui Isus Hristos şi este şi acum Ziua Pecetluită cu sângele lui Isus Hristos. Este numită şi acum Sabatul Iudaic. (Exo 31:13-14 TLB) “”Vorbeşte copiilor lui Israel, şi spune-le: “Să nu care cumva să nu ţineţi sabatele Mele, căci acesta va fi între Mine şi voi, şi urmaşii voştri, un semn după care se va cunoaşte că Eu sunt Domnul, care vă sfinţesc. {14} Să ţineţi Sabatul, căci el va fi pentru voi ceva sfânt. Cine îl va călca, va fi pedepsit cu moartea; cine va face vreo lucrare în ziua aceasta, va fi nimicit din mijlocul poporului său. “ (1 Ioan 3:3-4 KJV) ” Oricine are nădejdea aceasta în El, se curăţă, după cum El este curat. {4} Oricine face păcat, face şi fărădelege; şi păcatul este fărădelege.”
Ziua numită Duminică era Ziua Naţională Sfântă a Imperiului Roman păgân înaintea începerii creştinismului, oricum, la acea vreme era a doua zi a săptămânii, nu prima. Ei încă ţin Ziua zeului Soarelui ca Zi Naţională de odihnă. Isus Hristos şi discipolii Săi nu au devenit păgâni şi nu s-au închinat la zeii lor păgâni. Nu au ţinut şi nu au onorat ziua păgână de închinare prin celebrarea sărbătorilor păgâne. Ar fi fost o mârşăvie pentru orice creştin iudaic aşa cum era şi pentru Dumnezeul lor. Venerarea zilelor sfinte păgâne şi a idolilor lor sunt dezgustătoare pentru Dumnezeul lui Israel. Singura Zi Sfântă în Evanghelia Iudaică, care le-a fost dată evreilor de Regele Iudeilor, Isus Hristos, a fost Ziua aleasă de El pentru a cinsti creaţia lui Dumnezeu. Apostolul Pavel a luat Evanghelia pe care Isus Hristos Însuşi a propovăduit-o Neamului Iudeilor din Israel, neamurilor celorlalte. El le-a dat-o şi neamurilor celorlalte pentru a aduce străinii în Comunitatea lui Israel, astfel ca şi ei să aibă Legământul făcut de Dumnezeu cu Naţia Sa, Israel, pentru a se mântui prin el. (Marcu 13:10 KJV) ” Mai întâi trebuie ca Evanghelia să fie propovăduită tuturor neamurilor. ” (Mat 28:19-20 KJV) “ Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. {20} Şi învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit. Şi iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului. Amin.” (Exo 20:8 KJV) “Amintiţi-vă de ziua Sabatului, să o ţineţi cu sfinţenie.”
Neamurile care au acceptat Noua Religie a Comunităţii lui Israel, propovăduită de apostolul evreu Pavel, sunt străinii din toate naţiile pe care Dumnezeu i-a adus către Israel pentru a fi parte a Poporului Său. Ei au devenit parte din Israel prin primirea Bibliei Ebraice ca autoritate unică a lor, separându-se astfel de “BABILONUL CEL MARE”. Totuşi unii dintre ei au respins doar o parte din fostele lor învăţături ale fostelor religii păgâne. Nu s-au convertit la iudaism, nefiind dornici să respingă toate vechile lor credinţe păgâne şi sărbătorile pe care iubeau să le celebreze în fostele lor naţii. Cum ar fi carnavalurile din ţările latine. Majoritatea lor a acceptat adevărul lui Dumnezeu, acela că Isus Hristos a fost Fiul lui Dumnezeu. Dar nu au acceptat şi adevărul care spune că Sângele lui Isus Hristos a fost dat pentru pecetluirea Legămintelor, pe care dacă le respectă, îi vor face deopotrivă pe iudeu şi străin un Om Nou, numit Hristos, Fiu al lui Dumnezeu. (Ioan 1:12 KJV) ” Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu ” Dacă cineva nu crede în Fiul lui Dumnezeu, că respectarea Legământului îl va face Fiu al lui Dumnezeu prin supunerea faţă de Cuvântul lui Dumnezeu, credinţa sa este în van. (Mat 15:9 KJV) ” Degeaba Mă cinstesc ei, învăţând ca învăţături nişte porunci omeneşti.”
(Col 3:10-11 KJV) ” v-aţi îmbrăcat cu omul cel nou, care se înnoieşte spre cunoştinţă, după chipul Celui ce l-a făcut: {11} Aici nu mai este nici Grec, nici Iudeu, nici tăiere împrejur, nici netăiere împrejur, nici Barbar, nici Scit, nici rob, nici slobod, ci Hristos este totul şi în toţi.” (Rom 2:28-29 KJV) ” Iudeu nu este acela care se arată pe dinafară că este Iudeu; şi tăiere împrejur nu este aceea care este pe dinafară, în carne: {29} Ci Iudeu este acela care este Iudeu înăuntru; şi tăiere împrejur este aceea a inimii, în duh, nu în slovă; un astfel de Iudeu îşi scoate lauda nu de la oameni, ci de la Dumnezeu.”
Neamurile care refuză să se încetăţenească, laolaltă cu evreii, în Comunitatea lui Israel, sunt fără de Hristos şi fără nădejde în această lume. (Efes. 2:12 KJV) ” aduceţi-vă aminte că în vremea aceea eraţi fără Hristos, fără drept de cetăţenie în Israel, străini de legămintele făgăduinţei, fără nădejde şi fără Dumnezeu în lume. “ Oamenii care refuză să primească cetăţenia lui Israel refuză chiar scopul pentru care Isus Hristos şi-a vărsat sângele murind pe cruce. Acest scop era să facă din iudeul trupesc şi din străinul trupesc, ambii ducându-şi traiul în afara Vieţii duse de Hristos, prin slujirea altor zei, Un Om Nou întru Isus Hristos, care să slujească numai lui Isus Hristos şi Tatălui Său.
(Efes. 2:13-14 KJV) ” Dar acum, în Hristos Isus, voi, care odinioară eraţi depărtaţi, aţi fost apropiaţi prin sângele lui Hristos. {14} Căci El este pacea noastră, care din doi a făcut unul, şi a surpat zidul de la mijloc care-i despărţea;” (Mat 9:12-13 KJV) ” Isus i-a auzit, şi le-a zis: “Nu cei sănătoşi au trebuinţă de doctor, ci cei bolnavi. {13} Duceţi-vă de învăţaţi ce înseamnă: “Milă voiesc, iar nu jertfă!” Căci n-am venit să chem la pocăinţă pe cei neprihăniţi, ci pe cei păcătoşi.” Cine sunt aceşti păcătoşi? Noi toţi care nu suntem parte din Comunitatea Duhovnicească a lui Israel şi moştenitori ai făgăduielilor Legământului, făcut de Dumnezeu cu Poporul Său Israel, şi cu Străinii care se alătură Singurului Dumnezeu Adevărat a lui Israel. Făgăduielile Legământului sunt doar pentru cei ce păstrează Legământul, iudei şi străini deopotrivă. Deoarece neamurile străine au respins religia iudaică propovăduită de Pavel, ei L-au respins şi pe Dumnezeul iudeilor şi Legământul pe care El l-a făcut pentru toţi oamenii care se vor alătura la Comunitatea lui Israel pentru a fi mântuiţi. Cei mai mulţi dintre oamenii iudei din Vechiul Testament au respins şi ei Legământul de a se închina Singurului Dumnezeu Adevărat, şi au trăit conform felurilor altor neamuri.
Primele patru din Cele Zece Porunci scrise de degetul lui Dumnezeu au fost împotriva idolatriei. A respinge voinţa Dumnezeului iudeilor care a creat lumea, prin închinarea la alţi zei, înseamnă respingerea Mântuirii Sale regăsită în Legământul făcut între El şi poporul Său, Israel. El a făcut acest Legământ, prin a cărui respectare, toţi oamenii se pot lepăda de idolatria lor. Acesta este singurul Legământ care conţine făgăduiala unei Mântuiri pentru oamenii care se închină Dumnezeului lui Israel. Fără ca o persoană să subscrie la acest Unic Legământ, nu există nădejdea mântuirii din partea Dumnezeului lui Israel. Cineva poate pretinde mântuirea de la învăţăturile bisericilor protestante, dar majoritatea acestor învăţături ne le veţi regăsi în Biblie.
Prima Poruncă: „Şi Dumnezeu a glăsuit astfel, spunând, {2} Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău, care te-a scos din ţara Egiptului, din casa robiei.{3} Să nu ai alţi dumnezei afară de Mine. {4} Să nu-ţi faci chip cioplit, nici vreo înfăţişare a lucrurilor care sunt sus în ceruri, sau jos pe pământ, sau în apele mai de jos decât pământul.”
În Prima Poruncă, naţia lui Israel a fost puternic avertizată împotriva închinării la orice zeu păgân prin ţinerea oricărei celebrări oferite acestuia. Facerea uni chip cioplit dedicat zeilor nevăzuţi ai mitologiei păgâne este împotriva Dumnezeului lui Israel. Această Poruncă nu lasă loc nimănui să participe în vreun fel la închinări consacrate zeilor naturii la care se închinau păgânii.
A Doua Poruncă: Să nu te închini înaintea lor, şi să nu le slujeşti; căci Eu, Domnul, Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu gelos, care pedepsesc nelegiuirea părinţilor în copii până la al treilea şi la al patrulea neam al celor ce Mă urăsc; {6} şi Mă îndur până la al miilea neam de cei ce Mă iubesc şi păzesc poruncile Mele.
În a Doua Poruncă, Dumnezeul lui Israel arată iarăşi că poporul Său nu trebuie să slujească altor zei. El declară ce este un Dumnezeu gelos şi că nu-Şi va împărţi Slava cu nimic din ceea ce a creat. Dumnezeu a stabilit că nici un fals zeu pe care un om şi-l poate închipui în minte nu va împărţi Slava Sa. Cum atunci Israel, sau cum noi, slujim altor zei decât Adevăratului Dumnezeu al lui Israel? Noi, ca şi poporul lui Israel, participăm la sărbători păgâne dedicate adulării Soarelui. Sărbători precum slujba Răsăritului de Paşte. Ca şi păgânii din vechime, noi glorificăm Soarele, în locul Dumnezeului lui Israel care l-a creat. De ce oamenii care poartă Biblia la biserică şi pretind a fi adepţii lui Isus Hristos, Dumnezeul lui Israel, fac aşa ceva? Răspunsul se află scris în Biblie. (2 Regi 17:15 KJV) “N-au vrut să ştie de legile Lui, de legământul pe care-l făcuse cu părinţii lor, şi de înştiinţările pe care li le dăduse. S-au luat după lucruri de nimic, şi ei înşişi n-au fost decât nimic, şi după neamurile în mijlocul cărora trăiau, măcar că Domnul le poruncise să nu se ia după ele.”
DOMNUL, a cărui nume este Gelozie, este un Dumnezeu gelos.
(Exo 34:14-15 KJV) “Să nu te închini înaintea unui alt dumnezeu; căci Domnul se numeşte gelos, este un Dumnezeu gelos: {15} Fereşte-te să faci legământ cu locuitorii ţării, ca nu cumva, curvind înaintea dumnezeilor lor, şi, aducându-le jertfe, să te poftească şi pe tine, şi să mănânci din jertfele lor.” Cum să ne însuşim noi acest lucru, când noi înşine pregătim aceste ospeţe, pentru a sărbători renaşterea Soarelui pe 25 dec., sau ospăţul de Paşte pentru a o celebra pe zeiţa fertilităţii primăvara? Reţineţi, Biblia condamnă amândouă sărbători, ca fiind dezgustătoare pentru Dumnezeu, laolaltă cu cei care venerează Soarele. (Psa 33:10 KJV) “Domnul răstoarnă sfaturile Neamurilor, zădărniceşte planurile popoarelor.” (Marcu 7:13 KJV) “Şi aşa, aţi desfiinţat Cuvântul lui Dumnezeu, prin datina voastră. Şi faceţi multe alte lucruri de felul acesta!”
(Deu 4:23-24 KJV) “Vegheaţi asupra voastră, ca să nu daţi uitării legământul pe care l-a încheiat cu voi Domnul, Dumnezeul vostru, şi să nu faceţi vreun chip cioplit, nici vreo înfăţişare oarecare, pe care ţi-a oprit Domnul, Dumnezeul tău, s-o faci.{24} Căci Domnul, Dumnezeul tău, este un foc mistuitor, un Dumnezeu gelos.” (Iosua 24:19-21 KJV) “Iosua a zis poporului: “Voi nu veţi putea să slujiţi Domnului, căci este un Dumnezeu sfânt, un Dumnezeu gelos; El nu vă va ierta fărădelegile şi păcatele.{20} Când veţi părăsi pe Domnul, şi veţi sluji unor dumnezei străini, El Se va întoarce, şi vă va face rău, şi vă va nimici, după ce v-a făcut bine. {21} Poporul a zis lui Iosua: “Nu! căci vom sluji Domnului.”
De ce oamenii care sunt denumiţi după numele Dumnezeului Iudeilor, Isus Hristos, nu pricep că trebuie să se căiască pentru păcatele lor şi să se întoarcă la Dumnezeul lui Israel, căci Legile pe care le-au încălcat sunt legile scrise în Noul Legământ făcut de Dumnezeu cu Naţia Sa, Israel? (Rom 3:30-31 KJV) “Dumnezeu este unul singur şi El va socoti neprihăniţi, prin credinţă, pe cei tăiaţi împrejur, şi tot prin credinţă şi pe cei netăiaţi împrejur. {31} Deci, prin credinţă desfiinţăm noi Legea? Nicidecum. Dimpotrivă, noi întărim Legea.” Aceleaşi legi care se aplică lui Israel, se aplică tuturor oamenilor care se alătură lui Isus Hristos, Dumnezeul lui Israel. Dumnezeu are doar O Singură Lege pentru toată omenirea. Cel mai puternic motiv pentru care oamenii care-L acceptă pe Mesia Iudaic ca mântuitor al lor nu acceptă şi Legământul cu Dumnezeu, este acela că Bisericile Protestante, de la Luther încoace, i-au învăţat că Legămintele lui Dumnezeu au fost bătute în cuie pe cruce.
Totuşi ei până în ziua de azi poartă cele Două Legăminte la biserică în Biblia lor şi le folosesc pentru a-şi stabili propriile învăţături despre mântuire. Poate că motivul de a refuza acceptarea Legămintelor este acela că ei au fost învăţaţi că simpla credinţă în Isus Hristos îl poate duce pe cineva în Împărăţia lui Dumnezeu. Ei nu vor să creadă ce a spus Noul Legământ despre credincioşii ce adulează idoli prin celebrarea sărbătorilor păgâne. Promisiunea pe care Dumnezeul lui Israel a făcut-o oamenilor care au Cartea Legămintelor şi se numesc pe sine cu Numele lui Hristos este aceea că va nimici pe toţi cei ce se leapădă de legământul Său prin închinarea la alţi zei. (Deu 6:13-14 KJV) “Să te temi de Domnul, Dumnezeul tău, să-I slujeşti, şi pe Numele Lui să juri.{14} Să nu vă duceţi după alţi dumnezei, dintre dumnezeii popoarelor din jurul vostru;” (Psa 101:7-8 KJV) “Cel ce se dedă la înşelăciune nu va locui în casa mea; cel ce spune minciuni nu va sta înaintea mea. {8} În fiecare dimineaţă voi nimici pe toţi cei răi din ţară, ca să stârpesc din cetatea Domnului pe toţi cei ce săvârşesc nelegiuirea.” (Ier 15:7 KJV) “Îi vântur cu lopata, la porţile ţării; îi lipsesc de copii, pierd pe poporul Meu, căci nu s-au abătut de la căile lor.”
A Treia Poruncă: “Să nu iei în deşert Numele Domnului, Dumnezeului tău; căci Domnul nu va lăsa nepedepsit pe cel ce va lua în deşert Numele Lui.” (2 Regi 17:15-16 KJV) “N-au vrut să ştie de legile Lui, de legământul pe care-l făcuse cu părinţii lor, şi de înştiinţările pe care li le dăduse. S-au luat după lucruri de nimic, şi ei înşişi n-au fost decât nimic, şi după neamurile în mijlocul cărora trăiau, măcar că Domnul le poruncise să nu se ia după ele. {16} Au părăsit toate poruncile Domnului, Dumnezeul lor, şi-au făcut viţei turnaţi, au făcut idoli de ai Astarteei, s-au închinat înaintea întregii oştiri a cerurilor, şi au slujit lui Baal.” A lua numele de Creştin pentru ca apoi să nu accepţi Noul Legământ făcut de Dumnezeu cu Israel şi cu străinii ce s-au alăturat Comunităţii lui Israel, înseamnă să iei numele Său de Crist în deşert. Dumnezeul lui Israel a spus să nu celebrăm ospeţe şi sărbători păgâne. Ce sunt acele oştiri cereşti pe care Israel le adora? Soarele şi celelalte planete după care păgânii au numit zilele săptămânii şi apoi lunile anului. Cum adulau ei Soarele ca pe un dumnezeu? Prin celebrarea zilei pe care păgânii au dedicat-o închinării la Soare.
A Patra Poruncă: “Adu-ţi aminte de ziua de Sabat, ca s-o sfinţeşti. {9} Să lucrezi şase zile, şi să-ţi faci lucrul tău: {10} Dar ziua a şaptea este ziua de odihnă închinată Domnului, Dumnezeului tău: să nu faci nici o lucrare în ea, nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici robul tău, nici roaba ta, nici vita ta, nici străinul care este în casa ta.“
A Patra Poruncă este şi ea împotriva închinării la Oştile Cerului. Ea ne spune să ne amintim de Ziua în care Dumnezeul lui Israel s-a odihnit atunci când Şi-a isprăvit lucrarea creaţiei. Ziua Sabatului nu este de închinare la Zeul-Soare. Este de închinare la Dumnezeu, care a făcut Soarele şi toate oştirile cerului întru Slava Sa. Cine să ţină Sabatul ca zi de odihnă a lor? Nu păgânii, odată ce ei au ziua soarelui ca zi de odihnă. Ziua Sabatului a fost făcută pentru Poporul lui Dumnezeu pentru ca ei să-L onoreze în acea zi prin odihnă, aşa cum şi El s-a odihnit în acea zi. Comunitatea lui Israel, căreia i-a fost dată A Patra Poruncă prin Legământul pe care Dumnezeu l-a făcut cu ei, întru izbăvirea lor. Ziua de odihnă a Sabatului pentru oamenii lui Dumnezeu nu este o zi conformă cu ziua sau săptămâna babiloniană. Ziua de Sabat a Dumnezeului lui Israel este numită A Şaptea Zi, şi este sărbătorită de la asfinţit până la asfinţit.
Cine altcineva să ţină Ziua Sabatului Sfântă? Străinii, adică noi, care ne-am alăturat Comunităţii lui Israel, care ne-am alăturat Domnului şi am aderat la Legământul Său. (Isa 56:6-7 KJV) “Şi pe străinii, care se vor lipi de Domnul ca să-I slujească, şi să iubească Numele Domnului, pentru ca să fie slujitorii Lui, şi pe toţi cei ce vor păzi Sabatul, ca să nu-l pângărească, şi vor stărui în legământul Meu; {7} îi voi aduce la muntele Meu cel sfânt, şi-i voi umple de veselie în Casa Mea de rugăciune. Arderile lor de tot şi jertfele lor vor fi primite pe altarul Meu, căci Casa Mea se va numi o casă de rugăciune pentru toate popoarele.”
(Efes 2:16-22 KJV) “şi a împăcat pe cei doi cu Dumnezeu într-un singur trup, prin cruce, prin care a nimicit vrăjmăşia: {17} El a venit astfel să aducă vestea bună a păcii vouă celor ce eraţi departe, şi pace celor ce erau aproape. {18} Căci prin El şi unii şi alţii avem intrare la Tatăl, într-un Duh. {19Aşadar, voi nu mai sunteţi nici străini, nici oaspeţi ai casei, ci sunteţi împreună cetăţeni cu sfinţii, oameni din casa lui Dumnezeu,{20} fiind zidiţi pe temelia apostolilor şi prorocilor, piatra din capul unghiului fiind Isus Hristos; {21} În El toată clădirea, bine închegată, creşte ca să fie un Templu sfânt în Domnul{22} Şi prin El şi voi sunteţi zidiţi împreună, ca să fiţi un locaş al lui Dumnezeu, prin Duhul.”
Bisericile Protestante nu au mai fost oficial parte a Bisericii Romane Catolice, numită Babilonul cel Mare în Biblie. Însă, prin acţiunile lor de a nu se separa complet de la învăţăturile babiloniene şi de Zilele Sfinte ale Imperiului Roman, Bisericile Protestante rămân surori ale religiei babiloniene. Chiar dacă s-au conformat unor învăţături ale religiei iudaice care au ajuns la Roma prin Apostolul Pavel, ei încă rămân o religie a idolatriei. Religia Protestantă pe care o avem astăzi este o nouă religie provenind de le vechea religie catolică păgână. Oricum, Bisericile Protestante păstrează cele mai multe sărbători romane şi obiceiuri romane pe care Biserica Romană le ţine. Au păstrat cele mai multe lucruri pe care Biserica Romană le-a redenumit cu nume ce sună creştineşte. Cum ar fi solstiţiul de iarnă. Protestanţii sărbătoresc această sărbătoare romană chiar şi astăzi. Doar că acum o numesc Naşterea Fiului lui Dumnezeu în loc de Naşterea zeului Soare. Acum o cunoaştem drept Christ-mass – Crăciunul. Sărbătoarea iudaică a Paştelui ebraic din Biblia Ebraică, numită de ei Paşte pentru a da aparenţa că Dumnezeu a aprobat sărbătorirea solstiţiului de primăvară. Închinarea la zeiţa fertilităţii.
Religia protestantă a fost creată de reformişti, care au luat unele din crezurile lor de la Biserica Catolică Romană, şi unele din crezurile mai noi din Biblia ebraică şi le-au încorporat laolaltă într-un nou set de credinţe. Bisericile Protestante afirmă că Biblia ebraică este singura autoritate pentru doctrinele lor. Religia romano-catolică până în ziua de azi nu foloseşte Biblia ebraică pentru a stabili vreuna din doctrinele sale. Stă retrasă faţă de toate celelalte biserici. Toate învăţăturile ei se bazează doar pe religia păgână a Romei. De fapt, ea trimitea la moarte orice persoană care citea Cărţile Sfinte ale naţiunii iudaice. Reformiştii au încercat să iasă din păgânism, prin includerea în credinţa lor a învăţăturii apostolilor evrei pe care le-o dăduse Isus Hristos. Reformiştii au fost cei care au ieşit din Biserica Romano-Catolică şi au luat Cărţile Sfinte ale iudeilor incluzând unele din învăţăturile de acolo în noua lor biserică numită Biserica Protestantă. Totuşi ei nu au luat în noua religie Legământul celor Zece Porunci care ar fi condamnat închinarea duminicală şi adularea altor zei păgâni, care este idolatrie. Cele Zece sunt încă imprimate în faţada celor mai multe din bibliile lor. Chiar ca martor împotriva lor până în ziua de astăzi.
Religia Protestantă de astăzi este încă un amestec de credinţe păgâne europene şi ale Orientului Mijlociu, închegate laolaltă cu religia iudaică. Le putem vedea amestecate împreună în aşa numita sărbătoare creştină pe care Bisericile Protestantă şi Romană o sărbătoresc, numită Christ-mas – Crăciun. Un amestec de religii ale popoarelor germanice ale nordului cu religiile popoarelor latine ale sudului, puse laolaltă şi denumite Christ-Mass – Crăciun de Biserica Catolică pentru a-i da aparenţa Zilei Sfinte Iudaice care a fost sfinţită de Dumnezeu. Nu există o astfel de Zi Sfântă în Biblia ebraică sfinţită de Dumnezeul Iudeilor, Isus Hristos. Acolo se găseşte ca sărbătoare a păgânilor şi este condamnată de Dumnezeul lui Israel şi este numită mârşăvie faţă de El. (Ier 10:2 KJV) “Aşa vorbeşte Domnul: “Nu vă luaţi după felul de vieţuire al neamurilor, şi nu vă temeţi de semnele cerului, pentru că neamurile se tem de ele.”
Orice învăţături sau celebrări care nu se găsesc în cele Două Legăminte pe care Isus Hristos le-a făcut cu Singura Adevărată Biserică a Sa, numită Israelul Duhovnicesc, nu sunt de la Dumnezeul lui Israel, ci de la zeii păgânilor, care sunt îngeri decăzuţi. (Ioan 4:21-22 KJV) “Femeie”, i-a zis Isus, “crede-Mă că vine ceasul când nu vă veţi închina Tatălui, nici pe muntele acesta, nici în Ierusalim. {22} Voi vă închinaţi la ce nu cunoaşteţi; noi ne închinăm la ce cunoaştem, căci Mântuirea vine de la Iudei.” A te închina la şi a servi unor spirite malefice sau oamenilor ca unor zei, care sunt doar făpturi create, prin păstrarea învăţăturilor şi serbărilor zeilor lor păgâni este pură idolatrie. Numai învăţăturile şi sărbătorile scrise în Biblie de Sfinţii Săi Prooroci sunt ale lui Dumnezeu cel care a făcut cerurile şi pământul şi s-a odihnit într-a Şaptea Zi. Singura zi pe care Dumnezeu a făcut-o şi a numit-o Zi Sfântă. Toate sărbătorile pe care Bisericile Catolice le celebrează, inclusiv ziua zeului Soarelui lor, sunt sărbători păgâne. Ele pot părea că sunt Zile Sfinte ale Bisericii Creştine Iudaice, dar numai din cauză că Biserica Catolică a amestecat iudaismul şi păgânismul laolaltă pentru a le face să pară astfel.
(Apoc. 18:3-5 KJV) “pentru că toate neamurile au băut din vinul mâniei curviei ei, şi împăraţii pământului au curvit cu ea, şi negustorii pământului s-au îmbogăţit prin risipa desfătării ei. {4} Apoi am auzit din cer un alt glas, care zicea: “Ieşiţi din mijlocul ei, poporul Meu, ca să nu fiţi părtaşi la păcatele ei, şi să nu fiţi loviţi cu urgiile ei!” {5} Pentru că păcatele ei s-au îngrămădit, şi au ajuns până în cer; şi Dumnezeu Şi-a adus aminte de nelegiuirile ei.” (1 Cron. 16:26 KJV) “căci toţi dumnezeii popoarelor sunt idoli, dar Domnul a făcut cerurile.” A te închina la zei falşi prin celebrarea sărbătorilor păgâne care au fost create de păgâni pentru a-şi sărbătorii zeii păgâni este idolatrie. Orice persoană care celebrează sărbători păgâne se închină la zeul păgân omagiat, indiferent de ce nume au dat păgânii zeilor lor. A ţine sărbători dedicate oricărui zeu păgân, înseamnă practicarea idolatriei.
(1 Cor 10:14 KJV) “De aceea, preaiubiţii mei, fugiţi de închinarea la idoli.” (Ier 5:23 TLB) “Poporul acesta însă are o inimă dârză şi răzvrătită; se răscoală, şi pleacă.” (Ezec. 8:17-18 TLB) “”Şi El mi-a zis: “Vezi, fiul omului? Este prea puţin oare pentru casa lui Iuda că săvârşesc ei urâciunile pe care le săvârşesc aici? Trebuia să mai umple şi ţara cu silnicie şi să nu înceteze să Mă mânie?”{18} De aceea şi Eu, voi lucra cu urgie; ochiul Meu va fi fără milă, şi nu Mă voi îndura; chiar dacă vor striga în gura mare la urechile Mele, tot nu-i voi asculta.” (1 Ioan 3:3-4 KJV) “Oricine are nădejdea aceasta în El, se curăţă, după cum El este curat. {4} Oricine face păcat, face şi fărădelege; şi păcatul este fărădelege.”
(2 Tim 2:15 KJV) “Caută să te înfăţişezi înaintea lui Dumnezeu ca un om încercat, ca un lucrător care n-are de ce să-i fie ruşine, şi care împarte drept Cuvântul adevărului.” (Apoc. 22:18-19 KJV) “Mărturisesc oricui aude cuvintele prorociei din cartea aceasta că, dacă va adăuga cineva ceva la ele, Dumnezeu îi va adăuga urgiile scrise în cartea aceasta: {19} Şi dacă scoate cineva ceva din cuvintele cărţii acestei prorocii, îi va scoate Dumnezeu partea lui de la pomul vieţii şi din cetatea sfântă, scrise în cartea aceasta.”
În aceste două scripturi luate din Cărţile Sfinte conţinând proorocirile pe care Dumnezeu le-a dat omenirii prin profeţii Comunităţii lui Israel, putem vedea că un om nu poate fi pe placul Dumnezeului lui Israel, atât timp cît el sau ea ciunţeşte cuvântul lui Dumnezeu conţinut de Cele Două Legăminte. Ele implică şi faptul că nimeni nu poate da la o parte Cuvintele pe care Dumnezeu le-a scris în Cartea Sa ce cuprinde Sfintele Legăminte făcute de El cu poporul Lui, Israel. Nu putem adăuga cuvinte la ceea ce este scris acolo pentru a schimba înţelesul preceptelor pe care El încearcă să ne înveţe. Dacă Cărţile Legămintelor date de Dumnezeu poporului Său, Israel, nu sunt folosite ca unică sursă de înţelegere a doctrinelor lui Dumnezeu, nu vom fi capabili să pricepem şi să trăim în sfintele căi ale lui Dumnezeu aşa cum a făcut-o El prin Isus Hristos. Dacă nu înfăptuim ceea ce ştim a fi voinţa lui Dumnezeu, scrisă limpede în Cărţile Legământului Său, nu vom afla niciodată în viaţă Sfintele Căi ale lui Dumnezeu.
(Evr. 3:9-11 KJV) “unde părinţii voştri M-au ispitit, şi M-au pus la încercare, şi au văzut lucrările Mele patruzeci de ani! {10} De aceea M-am dezgustat de neamul acesta, şi am zis: “Ei totdeauna se rătăcesc în inima lor. N-au cunoscut căile Mele. {11} Am jurat dar în mânia Mea că nu vor intra în odihna Mea!” Dacă noi nu cunoaştem căile vieţii lui Dumnezeu în şi pentru Calea în care ne ducem traiul, atunci nu-L cunoaştem pe Dumnezeu, şi nu suntem copiii acelei Făgăduieli. Doar copiii care îşi respectă promisiunile făcute de Dumnezeu în Legământ cu Casa lui Israel, pot deveni copii Dumnezeului lui Israel, aşa cum El este singurul care a făgăduit aşa ceva şi nu Şi-a încălcat cuvântul. (2 Pet 1:4 KJV) “El ne-a dat făgăduinţele Lui nespus de mari şi scumpe, ca prin ele să vă faceţi părtaşi firii dumnezeieşti, după ce aţi fugit de stricăciunea, care este în lume prin pofte.”
Aceste făgăduieli nepreţuite prin care putem scăpa de desfrâul care există în lume şi putem deveni părtaşi ai naturii divine a Dumnezeului lui Israel, pot fi obţinute numai de acei străini care vor deveni israeliţi prin adoptarea lui Israel ca Nou Popor al lor. Ei pot deveni părtaşi intrând în relaţie cu Legământul pe care Dumnezeu l-a făcut doar cu poporul Său, Israel. (Eph 2:13-16 TLB) “Dar acum, în Hristos Isus, voi, care odinioară eraţi depărtaţi, aţi fost apropiaţi prin sângele lui Hristos. {14} Căci El este pacea noastră, care din doi a făcut unul, şi a surpat zidul de la mijloc care-i despărţea. {15} şi, în trupul Lui, a înlăturat vrăjmăşia dintre ei, Legea poruncilor, în orânduirile ei, ca să facă pe cei doi să fie în El însuşi un singur om nou, făcând astfel pace; {16} şi a împăcat pe cei doi cu Dumnezeu într-un singur trup, prin cruce, prin care a nimicit vrăjmăşia.”
(Evr 10:28-31 KJV) “Cine a călcat Legea lui Moise, este omorât fără milă, pe mărturia a doi sau trei martori.{29} Cu cât mai aspră pedeapsă credeţi că va lua cel ce va călca în picioare pe Fiul lui Dumnezeu, va pângări sângele legământului, cu care a fost sfinţit, şi va batjocori pe Duhul harului? {30} Căci ştim cine este Cel ce a zis: “A Mea este răzbunarea, Eu voi răsplăti!” Şi în altă parte: “Domnul va judeca pe poporul Său.” {31} Grozav lucru este să cazi în mâinile Dumnezeului celui viu!”
În acest pasaj de scriptură găsim o pedeapsă teribilă care-i aşteaptă pe toţi cei ce se intitulează creştini şi nu dau deplină cinste şi respect Fiului lui Dumnezeu şi sângelui sacrificat de Isus Hristos pentru a pecetlui (sanctifica) poporul şi Noul Legământ. Dumnezeu a făcut Noul Legământ deopotrivă pentru evrei şi celelalte neamuri, pentru a-i aduce împreună în Împărăţia lui Dumnezeu. Pentru un iudeu sau un străin a-L primi pe Hristos care şi-a vărsat sângele pentru a sfinţi deopotrivă omul şi Legământul, ca garanţie a Sa pentru mântuirea celor ce au respectat Legământul, pentru ca pe urmă să dea înapoi şi să îl încalce, înseamnă respingerea Fiului lui Dumnezeu şi nesocotirea sacrificiului Sângelui Său vărsat întru mântuirea lor. Pentru un iudeu sau un străin refuzul păstrării Noului Legământ dat de Isus Hristos întregii omeniri pentru a o izbăvi de păcatele ei prin declaraţia de credinţă în Isus Hristos, înseamnă a da cu piciorul Fiului lui Dumnezeu, şi a socoti sângele Legământului, prin care acesta a fost sfinţit, un lucru nesfânt, iar asta în pofida Duhului şi harului Său.
(Evr. 10:28-32 KJV) “Cine a călcat Legea lui Moise, este omorât fără milă, pe mărturia a doi sau trei martori{29} Cu cât mai aspră pedeapsă credeţi că va lua cel ce va călca în picioare pe Fiul lui Dumnezeu, va pângări sângele legământului, cu care a fost sfinţit, şi va batjocori pe Duhul harului?
30} Căci ştim cine este Cel ce a zis: “A Mea este răzbunarea, Eu voi răsplăti!” Şi în altă parte: “Domnul va judeca pe poporul Său.”. {31} Grozav lucru este să cazi în mâinile Dumnezeului celui viu!{32} Aduceţi-vă aminte de zilele de la început, când, după ce aţi fost luminaţi, aţi dus o mare luptă de suferinţe.”
Sfârşit
Robert O. Sanford
(courtesy of http://members.tripod.com/~Christian_Judaism/idolatry.htm)
