18:1-8 Dumnezeu își va îndrepta aleșii
18:9- 17 Fariseul și vameșul / Suferiți copiii mici
18:18- 30 Pentru a moșteni viața veșnică
18:35-43 Orbul de la marginea drumului
19:1-10 Zaheu
19:11-48 Un oarecare nobil
20:1-8 Cu ce autoritate?
20:19-26 Un tribut adus Cezarului?
20:27-40 Copiii învierii
20:41-44 Este Hristos fiul lui David?
20:45-47 Feriți-vă de cărturari
21:1-4 Cei doi bani ai unei văduve
21:5-38 “Mica apocalipsă”
Dumnezeu Își va îndrepta aleșii
18: 1 Și le-a mai spus și o pildă
despre necesitatea de a ne ruga întotdeauna,
și de a nu leșina; zicând,
2 Într-o cetate era un judecător care nu se temea de Dumnezeu,
și nu se uita la om:
3 Și era în cetatea aceea o văduvă;
și a venit la el, zicând
Dă-mi dreptate de la potrivnicul meu la judecată.
4 Și el nu a vrut pentru o vreme:
Dar după aceea a zis în sine,
Chiar dacă nu mă tem de Dumnezeu și nu țin seama de om;
5 totuși, pentru că această văduvă îmi dă bătaie de cap,
o voi îndreptăți,
ca nu cumva, ajungând ea la sfârșit, să mă obosească.
- Și Domnul a zis:
Ascultă ce spune judecătorul celor nedrepți.
- Și nu va face Dumnezeu îndreptarea aleșilor Săi,
care strigă către El zi și noapte,
chiar dacă El este îndelung suferind peste ei?
8 Vă spun
că va împlini repede îndreptarea lor.
Totuși, când va veni Fiul omului,
va găsi el credința pe pământ?
Fariseul și vameșul/ Suferința copiilor mici
- Și a spus această pildă unor anumiți
care se încredeau în ei înșiși că sunt neprihăniți,
și nu au socotit nimic despre ceilalți;
10 Doi oameni s-au urcat în templu ca să se roage;
unul fariseu, iar celălalt vameș.
11 Fariseul stătea în picioare și se ruga astfel:
Doamne, îți mulțumesc că nu sunt ca ceilalți oameni,
șantajist, nedreptățit, adulterin,
sau chiar ca acest vameș.
12 Eu postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuială din tot ce primesc.
- Și vameșul, care stătea de departe,
nu voia să-și ridice nici măcar ochii spre cer,
ci se lovea în piept, zicând
Dumnezeu să se înduplece pentru mine, păcătosul!
14 Vă spun vouă,
omul acesta s-a pogorât în casa lui făcut neprihănit
mai degrabă decât acela:
căci oricine se înalță va fi smerit;
iar cel ce se smerește va fi înălțat.
- Și îi aduceau și pruncii,
ca să se atingă de ei:
dar, văzând aceasta, ucenicii i-au mustrat.
16 Dar Isus i-a chemat la El și le-a zis
Lăsați copilașii să vină la Mine,
și nu-i împiedicați:
căci a unora ca aceștia este împărăția lui Dumnezeu.
17 Adevărat vă spun
Oricine nu va primi Împărăția lui Dumnezeu
ca un copilaș
nu va intra nicidecum în ea.
Pentru a moșteni viața veșnică
- Și un oarecare conducător L-a întrebat, zicând:,
Bunule Învățător, ce trebuie să fac ca să moștenesc viața veșnică?
- Și Isus i-a răspuns:
De ce Mă numești bun?
Nimeni nu este bun, în afară de unul singur, adică Dumnezeu Tatăl.
[Iar el [conducătorul] a spus:]
- Eu cunosc poruncile –
Să nu comiți adulter, Să nu ucizi,
Să nu furi, Să nu depui mărturie mincinoasă,
Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta.
21 Pe toate acestea le-am păzit din tinerețea mea.
22 Dar Isus, când a auzit aceste lucruri, i-a zis
Totuși, un singur lucru îți lipsește:
să vinzi toate lucrurile, câte ai,
și dă-le săracilor,
și vei avea o comoară în ceruri:
și vino, urmează-Mă.
- Și când a auzit aceste lucruri,
s-a întristat foarte tare, pentru că era foarte bogat.
24 Și văzându-l pe Isus că s-a întristat foarte tare, a zis
Cât de greu vor fi cei ce au bogății
intră în Împărăția lui Dumnezeu!
25 Căci este mai ușor pentru o cămilă să intre prin urechea unui ac,
decât pentru un bogat să intre în Împărăția lui Dumnezeu.
26 Și cei care l-au auzit au zis: “Cine poate fi mântuit?
27 Și El a zis: “Cine poate fi mântuit?
Lucrurile care sunt imposibile pentru oameni
sunt cu putință la Dumnezeu.
28 Atunci Petru a zis: “Iată, noi am lăsat toate și Te-am urmat.
29 Și le-a zis: “Adevărat vă spun,
Nu este nimeni care să fi lăsat casă, sau părinți, sau frați,
sau soție, sau copii,
pentru împărăția lui Dumnezeu,
30 care să nu primească mult mai mult în acest timp,
și în veacul viitor viața veșnică.
[- 31-34]
Orbul de la marginea drumului
- Și s-a întâmplat că, pe când se apropia de Ierihon,
un orb ședea la marginea drumului și cerșea:
36 Și când a auzit mulțimea care trecea pe acolo,
a întrebat ce poate fi aceasta.
37 Și ei i-au spus că Isus trece pe acolo.
38 Și el a strigat, zicând: “Isuse, Fiul lui David, ai milă de mine!
- Și cei ce mergeau înainte l-au mustrat, ca să tacă:
dar el a strigat cu atât mai mult: “Fiul lui David, miluiește-mă”.
- Și Isus s-a oprit și a poruncit să fie adus la El:
Și, când s-a apropiat, L-a întrebat, zicând
41 Ce voiești să-ți fac?
Și el a zis: “Doamne, ca să-mi primesc vederea”.
- Și Isus i-a zis
Primește-ți vederea; credința ta te-a mântuit.
43 Și îndată și-a primit vederea și a mers după El, slăvind pe Dumnezeu:
și tot poporul, când l-a văzut, a dat slavă lui Dumnezeu.
Zacheu
19: 1. Isus a intrat și a trecut prin Ierihon.
- Și, iată, un om căruia i se spunea Zaheu,
era un vameș de seamă și era bogat.
- Și căuta să vadă cine este Isus, dar nu putea, din cauza mulțimii,
pentru că era mic de statură.
- Și a alergat înainte și s-a urcat într-un sicomor ca să-L vadă:
căci avea să treacă pe acolo.
- Și când a ajuns la locul acela,
s-a uitat în sus, l-a văzut și i-a zis
Zaheu, grăbește-te și coboară-te, căci astăzi trebuie să rămân în casa ta.
- Și el s-a grăbit, a coborât și l-a primit cu bucurie.
- Și când l-au văzut, toți murmurau, zicând
că s-a dus să găzduiască la un om păcătos.
- Dar Zaheu a stat pe loc și a zis Domnului
Iată, Doamne, jumătate din bunurile mele le dau săracilor;
și dacă am luat ceva de la cineva prin acuzații false,
eu îi dau înapoi de patru ori.
[ – 9b] Astăzi a venit mântuirea în casa aceasta,
10 căci Fiul omului a venit să caute și să mântuiască ceea ce era pierdut.
Un anumit nobil
11 Și, pe când auzeau ei aceste lucruri, a adăugat și a spus o parabolă,
pentru că era aproape de Ierusalim și pentru că ei credeau că
că împărăția lui Dumnezeu avea să apară imediat.
12 El a spus deci: “Și a zis:
Un oarecare nobil s-a dus într-o țară îndepărtată
ca să primească pentru el o împărăție și să se întoarcă.
13 A chemat pe cei zece slujitori ai săi și le-a dat zece lire,
și le-a spus: “Faceți comerț până voi veni.
14 Dar cetățenii lui l-au urât și au trimis ambasada după el, spunând
Nu vrem ca omul acesta să domnească peste noi.
- Și s-a întâmplat că, după ce s-a întors,
după ce a primit împărăția,
a poruncit ca acești slujitori să fie chemați la el,
cărora le-a dat banii,
ca să știe ce negoț a făcut fiecare.
- Și cel dintâi a venit înaintea lui, spunând
Doamne, mina ta a mai lucrat zece mine.
- Și el i-a zis: “Bine, slugă bună!
pentru că ai fost credincios în foarte puțin,
să fii stăpân peste zece cetăți.
- Și al doilea a venit, zicând:
Doamne, mina ta a câștigat cinci mine.
- Și i-a zis la fel: “Fii și tu stăpân peste cinci cetăți”.
- Și a venit un altul, zicând:
Doamne, iată, iată mina ta,
pe care am păstrat-o pusă într-un șervet:
- Căci mă temeam de tine, pentru că ești un om auster:
Tu iei ceea ce nu ai pus jos,
și culegi ceea ce nu ai semănat.
- Și el i-a spus: “Nu te mai întoarce și nu te mai înfrângi, nu te mai înfrângi, nu te mai înfrângi,
Din gura ta te voi judeca, rob rău!
Știai că sunt un om auster,
ridicând ceea ce nu am pus jos,
și secerând ceea ce nu am semănat?
23 De aceea, de ce nu ai dat banii mei în bancă?
iar eu aș fi venit și i-aș fi cerut cu dobândă?
24 Și a zis celor ce stăteau de față,
Luați de la el mina,
și dați-o celui ce are zece mine.
- Și ei I-au zis: “Doamne, are zece mine.
26 Căci vă spun vouă,
că fiecăruia care are i se va da;
iar de la cel care nu are, chiar și ceea ce are
i se va lua de la el.
27 Dar acei vrăjmași ai mei, care nu voiau să domnesc peste ei,
aduceți-i aici și ucideți-i înaintea mea.
28 Și după ce a vorbit astfel,
a mers înainte, urcând la Ierusalim.
[ – vv. 29-46 ]
- Și învăța în fiecare zi în templu.
Dar preoții cei mai de seamă și cărturarii
și căpeteniile poporului căutau să-L nimicească,
48 și nu găseau ce să facă:
căci tot poporul era foarte atent să-L asculte.
Cu ce autoritate?
20: 1: Și s-a întâmplat că, într-una din zilele acelea,
pe când învăța poporul în templu,
și anunța vestea cea bună,
au venit asupra lui preoții cei mai de seamă și cărturarii cu bătrânii,
2 și I-au vorbit, zicând:,
Spune-ne, cu ce autoritate faci Tu aceste lucruri?
sau cine este cel care ți-a dat această autoritate?
3 El a răspuns și le-a zis
Vă voi întreba și eu un cuvânt și spuneți-mi:
4 Botezul lui Ioan, a fost el din cer sau de la oameni?
5 Și ei se gândeau între ei, zicând:,
Dacă vom spune: Din cer; el va spune: De ce nu l-ați crezut?
6 Dar dacă vom spune: De la oameni, tot poporul ne va ucide cu pietre:
pentru că ei sunt convinși că Ioan a fost un profet.
7 Și ei au răspuns că nu știau de unde este.
- Și Isus le-a zis: “Nu știu de ce,
Nici nu vă spun cu ce putere fac aceste lucruri.
[ – vv.9-18 ]
Tributul adus Cezarului?
- Și preoții cei mai de seamă și cărturarii, în aceeași oră
au căutat să pună mâinile pe El;
[-19c] și se temeau de popor.
- Îl urmăreau și au trimis spioni,
prefăcându-se că sunt oameni drepți,
ca să pună mâna pe discursul lui,
ca să-l predea stăpânirii și autorității guvernatorului.
- Și l-au întrebat, zicând
Învățătorule, noi știm că spui și înveți drept,
și nu accepți nici un chip,
ci din adevăr înveți calea lui Dumnezeu.
22 Ne este îngăduit să dăm tribut Cezarului, sau nu?
23 Dar El, pricepând viclenia lor, le-a zis
De ce Mă ispitiți?
24 Arătați-mi un denar. Al cui chip și a cui supratitrare este?
Ei au răspuns și au zis: Al Cezarului.
25 Și El le-a zis: “Ce este?
Dați deci Cezarului ce este al Cezarului,
și lui Dumnezeu lucrurile lui Dumnezeu.
- Și ei nu au putut să priceapă ce spunea el înaintea poporului:
și s-au mirat de răspunsul lui și au tăcut.
Copiii învierii
- Și au venit la El unii dintre saduchei,
cei care neagă faptul că există înviere;
și L-au întrebat, zicând:,
28 Învățătorule, Moise ne-a scris
că, dacă moare fratele cuiva, având o soție, și el moare fără copii,
fratele său să ia soția și să ridice sămânță fratelui său.
29 Erau deci șapte frați:
primul a luat o soție și a murit fără copii.
30 Al doilea a luat-o de nevastă, și a murit fără copii.
- Și al treilea a luat-o;
și tot așa și cei șapte nu au lăsat copii și au murit.
32 La urmă a murit și femeia.
33 La înviere, așadar,
a cui soție dintre ei devine ea?
căci cei șapte o aveau ca soție.
34 Isus a luat cuvântul și le-a zis
Fiii veacului acesta se căsătoresc și sunt dați în căsătorie:
35 dar cei pe care Dumnezeu i-a socotit vrednici de acest veac,
să obțină învierea din morți,
nici nu se căsătoresc, nici nu sunt dați în căsătorie:
36 și nici nu mai pot muri:
căci ei sunt egali cu îngerii;
și sunt fii ai lui Dumnezeu,
fiind copii ai învierii.
[- vv.37-38 ]
39 Atunci unii dintre cărturari, răspunzând, au spus
Învățătorule, bine ai spus.
- Și nu s-au mai încumetat să-L întrebe nimic.
Este Hristos Fiul lui David?
41 Și el le-a zis:
Cum spun ei că Hristosul este fiul lui David?
- Însuși David spune în cartea Psalmilor
Domnul a zis Domnului meu: Șezi la dreapta Mea,
43 până ce voi pune pe vrăjmașii Tăi drept așternut al picioarelor Tale.
44 De aceea David îl numește Domn,
și cum este el atunci fiul său?
Ferește-te de cărturari
- Și când tot poporul îl asculta,
a zis ucenicilor Săi
46 Feriți-vă de cărturari, care vor să umble în haine lungi,
și iubesc salutul în piețe,
și locurile dintâi în sinagogi,
și cele dintâi camere la sărbători;
47 care mănâncă casele văduvelor,
și pentru un pretext fac rugăciuni lungi:
aceștia vor primi o mai mare osândă.
Cei doi bani ai unei văduve
21: 1 Și, ridicând ochii, a văzut pe cei bogați
care își aruncau darurile în vistierie.
- Și a văzut și o văduvă săracă care arunca acolo doi lepedei.
3 Și a zis: “Adevărat vă spun,
că această văduvă săracă a aruncat mai mult decât toți aceștia:
4 Căci toți aceștia au făcut din supraabundența lor
aruncat pentru ofrandele lui Dumnezeu:
dar ea, din nevoia ei
a aruncat în toate cele vii pe care le avea.
“Mica Apocalipsă”
5 Și cum vorbeau unii despre templu,
că era împodobit cu pietre frumoase și cu ofrande,
a spus,
6 În ceea ce privește aceste lucruri pe care le vedeți, vor veni zile,
în care nu va mai rămâne piatră peste piatră,
care să nu fie dărâmată.
- Și L-au întrebat, zicând: Învățătorule, când vor fi aceste lucruri?
și care va fi semnul, când se vor întâmpla aceste lucruri?
Vedeți să nu vă lăsați rătăciți:
pentru că mulți vor veni în numele Meu, zicând: Eu sunt Acela ;
și timpul s-a apropiat; nu mergeți deci după ei.
9 Și când veți auzi de războaie și de tulburări, să nu vă înspăimântați:
pentru că aceste lucruri trebuie să se întâmple mai întâi;
dar sfârșitul nu este imediat.
10 Apoi le-a spus:
Națiunea se va ridica împotriva națiunii,
și împărăție împotriva împărăției:
11 Și vor fi cutremure mari în diferite locuri,
și foamete și ciumă;
și vor fi spaime și semne mari din cer.
12 Dar, înainte de toate acestea, vor pune mâinile peste voi,
și vă vor persecuta, dându-vă în sinagogi,
și în închisori,
fiind aduși înaintea împăraților și a conducătorilor, din cauza numelui Meu.
13 Și se va dovedi pentru voi ca o mărturie.
14 Așadar, așezați-o în inimile voastre,
să nu meditați înainte cum să răspundeți:
15 Căci Eu vă voi da o gură și înțelepciune,
pe care toți cei care vi se împotrivesc
nu vor putea nici să contrazică, nici să se împotrivească.
16 Și veți fi dați pe mâna
chiar de către părinți, de frați, de rude și de prieteni;
și pe unii dintre voi îi vor da la moarte.
- Și veți fi urâți de toți oamenii din cauza Numelui Meu.
[- v.18]
- În răbdarea voastră să vă stăpâniți sufletele.
20 Dar când veți vedea Ierusalimul înconjurat de oștiri,
atunci să știți că pustiirea ei s-a apropiat.
[- vv.21-22 ]
Zahn omite:
23 [ Dar vai de cele însărcinate,
și a celor care vor alăpta, în zilele acelea!
căci va fi mare strâmtorare în țară,
și mânie pentru poporul acesta.
24 Și vor cădea sub ascuțișul sabiei,
și vor fi duși captivi în toate națiunile:
și Ierusalimul va fi călcat în picioare de națiuni,
până când se vor împlini vremurile națiunilor].
- Și vor fi semne în soare, în lună și în stele;
și pe pământ necazuri de națiuni, cu perplexitate;
marea și valurile răcnind;
26 oamenii leșinând de frică,
și din cauza așteptării lucrurilor
care vor veni peste lume:
căci puterile cerurilor vor fi zdruncinate.
27 Și atunci vor vedea pe Fiul omului venind
pe un nor cu o mare putere.
28 Și când aceste lucruri vor începe să se întâmple,
atunci priviți în sus și ridicați-vă capetele;
pentru că răscumpărarea voastră se apropie.
29 Și le-a spus o pildă;
Priviți smochinul și toți copacii;
30 când deja răsar,
îl vedeți, și vă cunoașteți pe voi înșivă
că vara este deja aproape.
31 Tot așa și voi, când vedeți că se întâmplă aceste lucruri,
cunoașteți că Împărăția lui Dumnezeu este aproape.
32 [-32b] Adevărat vă spun,
Cerul și pământul nu vor trece nicidecum,
până când toate lucrurile nu se vor fi împlinit
33 Cerul și pământul vor trece:
dar cuvintele Mele nu vor trece nicidecum.
34 Și luați aminte la voi înșivă,
ca nu cumva inimile voastre să se împovăreze în vreun moment
de îmbuibare, de beție și de grijile vieții acesteia,
și ziua aceea să vină pe neașteptate peste voi.
35 Căci ca o cursă va veni asupra tuturor celor care
care locuiesc pe fața întregului pământ.
36 Vegheați, așadar, în orice vreme, rugându-vă,
pentru ca să fiți socotiți vrednici
[-36c] să scăpați de toate aceste lucruri care se vor întâmpla.
37 Și în fiecare zi învăța în templu;
iar noaptea ieșea și se adăpostea pe munte
care se numește Măslinii.
38 Și tot poporul venea dis-de-dimineață la el în templu
ca să-l asculte.
