O, Timotei, păzește ceea ce ți-a fost încredințat, evitând balivernele profane și deșarte și Contradicțiile [antiteza] gnozei numite în mod fals. – din epistola pseudo-paulină I Timotei 6:20 (în jurul anului 150 d.Hr.).
Această pagină reprezintă un scurt exercițiu din partea mea (destul de lejer și în niciun caz cuprinzător) – al cărui scop este de a oferi o scurtă privire asupra lucrării pierdute a lui Marcion, “Antithesis”, care poate fi descrisă cel mai bine ca un comentariu marcionit la Noul Testament, care stabilește contraste pe pasaje( prin comentarii narative, sau prin prezentarea scripturilor VT și NT una lângă alta) între divinitatea ebraică și Dumnezeul străin. Nu este sigur cum a fost de fapt aranjată această lucrare, dacă a fost o lucrare separată în afara canonului lui Marcion sau un comentariu încorporat în acesta. Pentru prima parte a acestui exercițiu, se încearcă aici să se extragă și să se construiască din mărturia ostilă a lui Tertulian (Adversus Marcionem) o narațiune marcionită, astfel încât să permită vocii marcionite să-și exprime opiniile asupra următoarelor trei subiecte:
- Dumnezeul creator și Dumnezeul suprem,
- Inconștiențele Dumnezeului Creator, și
- Cei doi Hristoși.
Pentru a doua jumătate a acestui exercițiu, se face o simplă prezentare alăturată a scrierilor din VT și NT, care demonstrează contradicțiile dintre Dumnezeul Creator din VT și Dumnezeul Suprem din NT. Trebuie să subliniez faptul că este o prezentare liberă, în sensul că nu m-am limitat la a cita doar pasaje care au apărut în canonul lui Marcion, ci am folosit în mod liber și alte materiale canonice. În orice caz, aceasta va oferi cititorului cel puțin o idee generală despre cum ar fi putut fi lucrarea “Antithesis” a lui Marcion. Pentru o discuție mai aprofundată despre lucrarea “Antithesis” a lui Marcion, vezi lucrarea lui Adolf Von Harnack, “Marcion: The Gospel of the Alien God” (pp.53-63; E.T. Labyrinth Press, 1990).
I. Dumnezeul creator și Dumnezeul suprem
Pentru că un pom rău nu aduce roade bune; și nici un pom bun nu aduce roade rele. Căci fiecare copac este cunoscut după rodul său. Luca 6:43,44a
Eu sunt Domnul, și nu este altul; Eu formez lumina și creez întunericul; Eu fac pacea și creez răul… Isaia 45:6,7
Eu creez răul – Acest dumnezeu este autorul răului – trebuie să existe un alt Dumnezeu, după analogia pomului bun care produce roadele sale bune. În Hristos se găsește o dispoziție diferită, de o bunăvoință simplă și pură – care se deosebește de cea a Creatorului.
În Hristos se descoperă un nou Dumnezeu.
Dumnezeul Creator este judiciar, aspru și puternic în război.
Dumnezeul suprem este blând și pur și simplu bun și excelent.
Titlul de “Dumnezeu” este unul vag și se aplică și altor Ființe; după cum este scris: ” El stă în adunarea celor puternici”; “El judecă printre zei” (Psalmul 82:1,6), “Voi sunteți zei”. Astfel, așa cum atributul supremației ar fi nepotrivit pentru aceștia, deși sunt numiți zei, tot așa este și pentru Creator.
Isus Hristos și nimeni altcineva nu a revelat un nou Dumnezeu, care, în lumea veche și în vremurile vechi și sub Vechiul Dumnezeu era necunoscut și neauzit ; pe Care nimeni nu-L socotește prin secole lungi în urmă, și vechi în însăși necunoașterea Lui de către oameni – chiar și în numele vechi era necunoscut și ascuns. El rămăsese necunoscut prin orice lucrare de la început. Chiar și Creatorul nu cunoștea pe Dumnezeul Suprem care este mai presus de el, Care, deși nu S-a manifestat de la început și prin intermediul creației, S-a revelat totuși în Hristos Isus.
Cu siguranță, această lume este o lucrare măreață, demnă de un zeu. Cu toate acestea, Dumnezeul Suprem are o creație a Sa, și propria Sa lume, și propriul Său cer. O singură lucrare este suficientă pentru Dumnezeul nostru: El l-a izbăvit pe om prin bunătatea Sa supremă și cea mai excelentă, ceea ce este preferabil creării tuturor lăcustelor. O bunătate primordială și perfectă este revărsată în mod voluntar și gratuit asupra străinilor, fără nicio obligație de prietenie, pe principiul că ni se cere să ne iubim dușmanii, care, ca atare, tocmai din acest motiv, ne sunt străini.
Dumnezeul suprem nu este susceptibil de nici un sentiment de rivalitate, sau de mânie, sau de pagubă, sau de prejudiciu . El nu aplică nici o pedeapsă și nu se supără, și nu este temut, așa cum o ființă bună nu ar trebui să fie obiect de teamă, ca o ființă juridică, în care rezidă motivele de teamă – mânia, severitatea, judecățile, răzbunarea și condamnarea.
II. Inconsecvențele Dumnezeului creator
Dumnezeul Creator este inconsecvent, în ceea ce privește persoanele, uneori dezaprobând acolo unde se merită aprobarea; sau lipsit de previziune, acordând aprobare unor oameni care ar trebui mai degrabă reproșați, ca și cum și-ar cenzura propriile judecăți din trecut, sau nu ar putea să le prevadă pe cele viitoare.
Cu nestatornicie și nepăsare s-a pocăit, sau la o oarecare rememorare a vreunei fapte greșite, pentru că Creatorul spune de fapt: “Îmi pare rău că l-am pus pe Saul împărat” (1 Samual 15:11), pocăința lui în sensul de recunoaștere a unei fapte rele sau a unei erori. Acesta este și cazul în chestiunea ninivitenilor, când în Cartea lui Iona (3:10) se spune:
“Și Dumnezeu s-a căit de răul pe care spusese că-l va face cu ei; și n-a făcut-o”.
Creatorul l-a strigat pe Adam: “Unde ești?”, ca și cum nu ar fi știut unde se află Adam; iar când Adam a susținut că rușinea goliciunii sale a fost motivul pentru care s-a ascuns, Creatorul l-a întrebat dacă a mâncat din pom, ca și cum ar fi avut dubii (Geneza 3:9-11).
În cazul Sodomei și Gomorei, el spune: “Mă voi coborî acum, ca să văd dacă au făcut cu totul după strigătul care a venit la mine; și dacă nu, voi ști”; un alt exemplu al incertitudinii sale în ignoranță.
Dumnezeul creator a fost chiar destul de rău în chiar ferocitatea sa, când, în mânia sa împotriva poporului pentru consacrarea vițelului de aur, îi face această cerere lui Moise: “Lasă-mă în pace, ca să se încingă mânia Mea împotriva lor și să-i mistuiesc; și voi face din tine o națiune mare” (Exodul 32:10). Moise este mai bun decât Dumnezeul său, ca depreciator și, într-adevăr, alungător al mâniei sale: “Căci să nu faci aceasta, altfel mă vei nimici împreună cu ei” (Exodul 32:32).
III. Cei doi Hristoși
Hristosul care, în zilele lui Tiberiu, a fost revelat, de către un Dumnezeu necunoscut până atunci, pentru mântuirea tuturor națiunilor, este o ființă diferită de cel care a fost rânduit de Dumnezeul Creator pentru restaurarea statului evreu și care urmează să vină.
Hristosul Creatorului trebuie să fie un războinic, un purtător de arme și puternic în război.
Hristosul Bunului Dumnezeu, care a venit, este o ființă mult diferită de Hristosul Creatorului.
Descrierea lui Isaia a lui Hristos nu se potrivește în niciun punct cu Hristosul Bunului Dumnezeu. Hristosul lui Isaia va fi numit Emanuel (Isaia 7:14); apoi, el ia bogățiile Damascului și prada Samariei împotriva regelui Asiriei (Isaia 8:4). Dar totuși, Cel care a venit nu s-a născut sub un astfel de nume și nici nu s-a angajat vreodată într-o astfel de întreprindere războinică.
Venise un Hristos care nu fusese niciodată anunțat, dar Hristosul prezis nu apăruse încă. Iudeii erau ei înșiși destul de siguri că altcineva venise; de aceea nu numai că L-au respins ca pe un străin, dar L-au ucis ca pe un dușman, deși L-ar fi recunoscut și L-ar fi urmat cu toată devoțiunea religioasă, dacă ar fi fost unul dintre ei.
Diferența dintre cei doi Hristoși este că Hristosul iudaic a fost rânduit de Creator pentru refacerea doar a poporului din împrăștierea sa, în timp ce Hristosul nostru a fost desemnat de Dumnezeul suprem de bun pentru eliberarea întregii rase umane. Cine dintre popoare se poate întoarce la Creator, când cei pe care îi numesc profeții sunt prozeliți de condiții individuale diferite și particulare?
Este Hristosul Celuilalt, Dumnezeul Suprem, Cel care a fost împins la cruce de către puterile și autoritățile ostile Creatorului. Suferința de pe cruce nu a fost prezisă de Hristosul Creatorului; mai mult, nu trebuie crezut că Creatorul și-ar expune fiul la acel tip de moarte asupra căreia el însuși a pronunțat un blestem. “Blestemat”, spune el, “este oricine este spânzurat pe un lemn” (Deuteronom 21:3, Galateni 3:13).
ANTITEZĂ
| DUMNEZEU CREATOR
al acestei lumi |
DUMNEZEUL BUN
revelat de Hristos |
| Și din pământ, Domnul a făcut fiecare pom să crească… pomul cunoștinței binelui și al răului (Gen. 2:9; 3:1 șu) | Pentru că nu este pom bun care să facă rod rău, nici pom rău care să facă rod bun; (Luca 6:43)
Ori faceți pomul bun și rodul lui bun, ori faceți pomul rău și rodul lui rău; pentru că după rod se cunoaște pomul. (Matei 12:33) |
| Și Domnul Dumnezeu a strigat pe om și i-a zis: „Unde ești?“ (Geneza 3:9) | Dar Isus, cunoscându-le gândurile, răspunzând, le-a zis: „Ce gândiți în inimile voastre? (Luca 5:22) |
| ochi pentru ochi, dinte pentru dinte, mână pentru mână, picior pentru picior, (Exodul 21:24) | Celui care te lovește peste un obraz, dă-i-l și pe celălalt… (Luca 6:29) |
| Și a trimis la el o căpetenie peste cincizeci, cu cei cincizeci ai săi. Și acesta s-a suit la el și, iată, el ședea pe vârful muntelui. Și i-a zis: „Om al lui Dumnezeu, împăratul a zis: «Coboară!»“ Și Ilie a răspuns și a zis căpeteniei peste cincizeci: „Dacă sunt un om al lui Dumnezeu, să coboare foc din ceruri și să te mistuie, pe tine și pe cei cincizeci ai tăi!“ Și a coborât foc din ceruri și i-a mistuit, pe el și pe cei cincizeci ai lui. (2 Împărați 1:9-10) | Și ucenicii Săi, Iacov și Ioan, văzând aceasta, au spus: „Doamne, vrei să spunem să coboare foc din cer și să-i mistuie, cum a făcut și Ilie?“ Dar El, întorcându-Se, i-a mustrat și a spus: „Nu știți de ce duh sunteți însuflețiți; pentru că Fiul Omului n-a venit ca să piardă viețile oamenilor, ci ca să le mântuiască“. (Luca 9:54-55) |
| … au ieșit din cetate niște băieți mici și râdeau de el [Elisei] … și [el] s-a întors și s-a uitat la ei și i-a blestemat în Numele Domnului. Și două ursoaice au ieșit din pădure și au sfâșiat patruzeci și doi de băieți dintre ei. (2 Împărați 2:23-24) | Și aduceau copilași la El, ca să-i atingă. Dar ucenicii i-au mustrat pe cei care îi aduceau. Dar Isus, văzând aceasta, s-a mâhnit și le-a spus: „Lăsați copilașii să vină la Mine și nu-i opriți, pentru că Împărăția lui Dumnezeu este a unora ca ei. (Marcu 10:13-14) |
| Și când o femeie va avea o scurgere, și scurgerea ei în carnea ei va fi sânge, să fie șapte zile în necurăția ei; și oricine se va atinge de ea să fie necurat până seara… să fie ca în zilele perioadei ei: să fie necurată. (Leviticul 15:19, 25) | Și o femeie, care de doisprezece ani avea hemoragie care cheltuise cu doctorii tot ce avea, neputând fi vindecată de nici unul, venind pe dinapoia [lui Isus], a atins marginea hainei Lui; și îndată s-a oprit hemoragia ei. (Luca 8:43-44) |
| Când cineva își ia o soție și se căsătorește cu ea, va fi așa: dacă ea nu capătă favoare înaintea ochilor lui, pentru că a găsit în ea ceva nepotrivit, să-i scrie o scrisoare de despărțire și să i-o dea în mână și s-o scoată din casa lui. (Deuteronomul 24:1) | Și El ·le-a spus: „Oricine își va lăsa soția și se va căsători cu alta, comite adulter față de ea. (Marcu 10:11)
El ·le-a spus: „Din cauza împietririi inimii voastre v-a permis Moise să vă lăsați soțiile, dar de la început nu a fost așa. (Matei 19:8) |
| Pentru că îi vei face să întoarcă spatele, când îți vei pregăti corzile arcului tău împotriva feței lor. (Psalmii 21:12)
M-au înconjurat legăturile morții și m-au înspăimântat șuvoaiele nelegiuirii. (Psalmii 18:4) Nori și negură sunt în jurul Lui… (Psalmii 97:2a) A trimis negură și s-a făcut întuneric… (Psalmii 105:28a) A aruncat asupra lor mânia Sa aprinsă, furia și indignarea și necazul – o ceată de îngeri ai nenorocirii. (Psalmii 78:49) |
Pentru aceasta, luați toată armura lui Dumnezeu, ca să vă puteți împotrivi în ziua cea rea și… peste toate luând scutul credinței, cu care veți putea stinge toate săgețile arzătoare ale celui rău. (Efeseni 6:13a, 16)
pentru că lupta noastră nu este împotriva sângelui și a cărnii, ci împotriva stăpânirilor, împotriva autorităților, împotriva stăpânitorilor lumii întunericului acestuia, împotriva puterilor spirituale ale răutății în cele cerești. (Efeseni 6:12)
|
| Cel care întocmesc lumina și creez întunericul, care fac pacea și creez nenorocirea; Eu, Domnul, fac toate acestea. (Isaia 45:7)
Nu se rătăcesc cei care uneltesc răul? (Proverbe 14:22a) |
… Dumnezeu este lumină și în El nu este nicidecum întuneric. (1 Ioan 1:5b) Dumnezeu este [dragoste] (1 Ioan 4:16), nu se gândește la rău (1 Corinteni 13:5d) |
| Eu, Domnul Dumnezeu sunt un Dumnezeu gelos (Exod 20:5)… pentru că Domnul – Numele Lui este Gelos – El este un Dumnezeu gelos. (Exodul 34:14) | Dragostea nu cunoaște gelozie… (1 Corinteni 13:4) |
| El este un Dumnezeu gelos; nu va ierta fărădelegile voastre și păcatele voastre. Dacă veți părăsi pe Domnul și veți sluji unor dumnezei străini, atunci Se va întoarce și vă va face rău și vă va nimici, după ce v-a făcut bine“. (Iosua 24:19-20)
Eu, Domnul Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu gelos, care cercetez nelegiuirea părinților în fii până la a treia și a patra generație a celor care Mă urăsc (Exodul 20:5) |
Dragostea nu se poartă necuviincios, nu caută ale sale, nu este iute la mânie, nu socotește răul, (1 Corinteni 13:5)
Atunci Petru, venind la El, I-a spus: „Doamne, de câte ori va păcătui fratele meu împotriva mea, și eu îl voi ierta? până la șapte ori?“ Isus îi spune: „Nu îți spun până la șapte ori, ci până la șaptezeci de ori câte șapte. (Matei 18:21-22) |
| Eu sunt Domnul; acesta este Numele Meu, și nu voi da altuia gloria Mea… (Isaia 42:8) | și acum glorifică-Mă Tu, Tată, la Tine Însuți, cu gloria pe care o aveam la Tine mai înainte de a fi lumea. (Ioan 17:5) |
| Și soarele s-a oprit și luna a stat până ce națiunea s-a răzbunat asupra vrăjmașilor săi … pentru că Domnul lupta pentru Israel. (Iosua 10:12-14) | Mâniați-vă și nu păcătuiți; să nu apună soarele peste mânia voastră, (Efeseni 4:26) |
| Te-ai suit pe înălțime, ai luat robia roabă, ai primit daruri în om… (Psalmii 68:18) | De aceea El spune: „Suindu-Se în înălțime, a robit robia și a dat daruri oamenilor“. (Efeseni 4:8) |
