Note de arhivă
Cunoscut și sub titlul “Despre dreptate”, acest text al lui Epifanes, fiul învățătorului gnostic Carpocrates, se găsește în Clement din Alexandria, Stromații, III 6,1-9,3.
Despre Dreptate
Dreptatea lui Dumnezeu este un fel de împărțire împreună cu egalitatea. Există egalitate în cerul care se întinde în toate direcțiile și care conține întregul pământ în cercul său. Noaptea dezvăluie toate stelele în mod egal. Lumina soarelui, care este cauza zilei și părintele luminii, Dumnezeu o revarsă de sus pe pământ în egală măsură pentru toți cei care au puterea de a vedea. Căci toți văd la fel, întrucât aici nu există nici o deosebire între bogați și săraci, între popor și guvernanți, între proști și deștepți, între femei și bărbați, între oameni liberi și sclavi. Nici măcar animalelor iraționale nu li se acordă un tratament diferit, ci, în același mod, Dumnezeu revarsă de sus lumina soarelui în mod egal asupra tuturor animalelor. El își stabilește dreptatea atât față de cei buni, cât și față de cei răi, veghind ca nimeni să nu poată obține mai mult decât partea sa și să își priveze vecinul, astfel încât să aibă de două ori mai multă lumină decât are vecinul său.
Soarele face ca hrana să crească pentru toate ființele vii deopotrivă; dreptatea universală este dată tuturor în mod egal. În această privință nu există nici o diferență între specia boilor și boii particulari, între specia porcilor și porcii particulari, între specia oilor și oile particulare, și la fel cu toate celelalte. În ele, universalitatea se manifestă prin dreptate. Mai mult, toate plantele după specia lor sunt semănate în mod egal în pământ. Hrana comună crește pentru toate animalele care se hrănesc cu produsele pământului; pentru toți este la fel. Ea nu este reglementată de nici o lege, ci este armonios disponibilă pentru toți prin darul celui care a dat-o și a poruncit să crească.
Iar pentru naștere nu există nici o lege scrisă; altfel ar fi fost transcrisă. Toate ființele nasc și dau naștere în mod egal, primind prin dreptate o egalitate înnăscută. Creatorul și tatăl tuturor cu propria sa dreptate a rânduit acest lucru, așa cum a dat în mod egal ochi tuturor pentru a le permite să vadă. El nu a făcut distincție între femei și bărbați, între raționali și iraționali, nici între orice altceva, ci a împărțit vederea în mod egal și universal. Ea a fost dată tuturor în mod egal printr-o singură poruncă. Cum legile nu puteau pedepsi pe oamenii care le ignorau, ele îi determinau pe oameni să le încalce. Căci particularitatea legilor tăia și distrugea egalitatea universală a legii divine…
Ideile de al meu și al tău s-au strecurat prin intermediul legilor care fac ca pământul, banii și chiar căsătoria să nu mai aducă roade de uz comun. Căci Dumnezeu a făcut vița de vie pentru ca toți să o folosească în comun, de vreme ce ea nu refuză nici vrabia, nici hoțul; la fel și grâul și alte fructe. Dar punerea în afara legii a împărțirii și a vestigiilor de egalitate a generat hoția de animale domestice și de fructe. Pentru om, Dumnezeu a făcut ca toate lucrurile să fie proprietate comună. El a adus femeia să fie cu bărbatul în comun și în același mod a unit toate animalele. El a arătat astfel că dreptatea este o împărțire universală împreună cu egalitatea. Dar cei care s-au născut în acest fel au negat împărțirea care este corolarul originii lor și spun: “Cel care a luat o femeie să o păstreze, în timp ce toți o pot împărți, așa cum ne arată celelalte animale”. În vederea permanentizării rasei, el a implantat în masculi o dorință puternică și arzătoare pe care nici legea, nici obiceiul și nici o altă constrângere nu este în măsură să o distrugă. Căci este decretul lui Dumnezeu……
În consecință, trebuie să înțelegem zicerea Să nu dorești ca și cum legiuitorul ar fi făcut o glumă, la care a adăugat cuvintele și mai comice Bunurile vecinilor tăi. Căci el însuși a dat dorința de a întreține rasa rânduielile pe care trebuie să le presupunem, deși nu o înlătură de la nici un alt animal. Iar prin cuvintele Soția vecinilor voștri spune ceva și mai ridicol, deoarece obligă ca ceea ce ar trebui să fie proprietate comună să fie tratat ca posesiune privată.
(cu permisiunea http://www.gnosis.org)
