Introducere
Autorul şi Data
Ignatius a fost un supraveghetor în oraşul Antiochos, în Siria în jurul întorsurii de secol (1/2 d. Hr.). Dacă scrisorile atribuite lui sunt autentice, atunci Ignatius a fost întemniţat pentru crezurile sale şi a fost dus la Roma, unde a şi fost martirizat. În cadrul călătoriei, Ignatius a scris câteva scrisori, scrisoarea către Smyrna fiind cea mai interesantă. Scrisoarea este adesea datată în primul sfert al celui de-al doilea secol (c. 112=, şi Ignatius este presupus că a murit în c. 116.
Ignatius şi Docetismul
Oponenţii principali ai lui Ignatius la timpul scrierii acestei scrisori erau Docetiştii, care pretindeau că Isus nu putea să fie atât Dumnezeu şi să sufere ca o fiinţă umană. Ignatius credea că Isus era atât uman cât şi Dumnezeu, şi aici se vede pe sine apărând nu numai divinitatea dar şi umanitatea lui Isus. Docetiştii îl acceptau pe Isus ca Dumnezeu, însă crezurile lor i-a dus la concluzia că el părea doar să fie uman în timp ce a fost pe pământ. De fapt, el era o fantomă sau apariţie, sau aşa credeau ei. Ignatius a scris pentru a asigura scriitorii săi că Isus era într-adevăr uman: că el a mâncat, a băut, a suferit şi a murit, aşa ca oamenii, şi că atunci când a fost înviat din morţi, învierea lui a fost una trupească.
Adunarea din timpul lui Ignatius
Ignatius ne oferă totodată un instantaneu al unui Creştinism în schimbare. Mai întâi de toate, neamurile începeau să domine Creştinismul, şi era foarte uşor pentru ei să privească pe un Isus care era atât uman cât şi divin. Zeii umani dominau scena religioasă greco-romană. Isus începea să fie adorat ca Dumnezeu, şi diferite şcoli de gândire se dezvoltau în privinţa faptului ce fel de Dumnezeu-uman era el.
O altă materie era structura adunării în mare. Întrucât înaintea căderii Ierusalimului nu a exista nici o structură ca atare, şi trimişii cauzau dureri mari pentru a se asigura că responsabilităţile care erau nu deveneau poziţii, în perioada post-templu, ideea de poziţie era devenirea fortificării ferme (vezi scrisoarea lui Clement din Roma către Corinteni). Ignatius îşi îndeamnă cititorii să nu facă nimic fără aprobarea Supraveghetorului. El egalează cinstea datorată unui astfel de popor neinspirat faţă de Supraveghetorul lor, Servitori, şi pe cei bătrâni cu cinstea pe care ar atribui-o trimişilor şi profeţilor. Vedem o instituţie în formare care pune mai puţină importanţă în ceea ce ar putea fi profeţii acolo şi mai multă importanţă pe oficialii aleşi. Aceşti oameni se pare că s-au luptat să preia controlul de la adunare ca întreg. Ignatius merge aşa de departe încât să spună că oricine face ceva fără cunoştinţa Supraveghetorului slujeşte lui satan!
Scrisoare de la Ignatius către Smyrneni
tradusă din textul grec din 1885
Ignatius care este totodată şi Theoforus, către adunarea lui Dumnezeu Tatăl şi a preaiubitului Uns Isus,
care a obţinut fiecare dar prin milă,
care este plin cu încredere şi dragoste, căruia nu-i lipseşte nici un dar,
este cel mai vrednic de Dumnezeu,
şi este împodobit cu sfinţenie:
către cei din Smyrna în Asia, multă bucurie prin suflarea fără de vină şi mesajul lui Dumnezeu.
UNU
Îl glorific pe Dumnezeu (chiar pe Unsul Isus), care v-a făcut aşa de înţelepţi. Căci am observat că aţi fost împliniţi într-o încredere de nemişcat, de parcă aţi fi fost ţintiţi pe crucea Domnului nostru Unsul Isus în mod fizic şi spiritual, şi aţi fost stabiliţi în dragostea sângelui Celui Uns. Aţi fost încredinţaţi pe deplin cu privire la Domnul nostru, că El era într-adevăr din sămânţa lui David conform trupului şi fiul lui Dumnezeu conform dorinţelor şi puterii lui Dumnezeu. El a fost într-adevăr născut dintr-o fecioară, botezat de Ioan, aşa ca „fiecare faptă bună să fie împlinită” de el. El a fost într-adevăr bătut în cuie fizic pe cruce pentru noi în timpul lui Pontius Pilat şi Irod Tetrarhul. Noi suntem din roada crucii sale, din binecuvântata lui suferinţă divină, ca el să poată ridica un semn pentru veacuri prin înviere, pentru cei sfinţi, chiar cei ce se încred în ei, fie ca sunt dintre evrei sau neamuri, în singurul trup al adunării lui.
Acum el a suferit toate aceste lucruri în locul nostru, pentru ca noi sa fim salvaţi. Şi el a suferit într-adevăr, aşa cum s-a şi ridicat – spre deosebire de ceea ce anumiţi oameni dubioşi spun, că el s-a părut că suferă. Ei înşişi par să existe doar, şi de asemenea, conform opiniilor lor li se va întâmpla chiar şi lor; ei sunt fără de trup şi sunt simple fiinţe de spirit.
DOI
3:1 De asemenea, ştiu şi cred că el a existat fizic după înviere. Şi atunci când s-a dus la cei ce erau cu Petru, el le-a spus, „Atingeţi-mă şi vedeţi că nu sunt un duh fără de trup”. Şi imediat ei l-au atins şi au crezut, fiind convinşi atât de trupul cât şi de spiritul său. Tot în această relatare, ei au urât moartea şi s-au găsit a fi victorioşi în favoarea ei. Acum după învierea sa, el a mâncat şi a băut cu ei, din moment ce se afla acolo fizic, deşi în mod spiritual el era unit cu Tatăl.
4:1 Preaiubiţilor, vă sfătuiesc cu privire la aceste lucruri, ştiind că aceasta este exact ceea ce credeţi Dar vă păzesc în avans de animalele sălbatice în formă umană. Nu numai că este necesar ca voi să nu-i primiţi, dar, dacă este posibil, nici nu ar trebui să vă întâlniţi cu ei. Rugaţi-vă doar pentru ei, dacă oarecum ei şi-ar putea schimba minţile; aceasta este greu, dar Unsul Isus, adevărata noastră viaţă, are puterea să o facă.
Acum dacă aceste lucruri au fost făcute de Domnul nostru doar în aparenţă, atunci eu sunt doar legat aparent. Şi de ce m-am dat pe mine morţii, focului, sabiei, la fiarele sălbatice? Dar apropierea de sabie este apropierea de Dumnezeu; a fi printre fiarele sălbatice este a fi în braţele Domnului – doar dacă este în numele Unsului Isus. Sufăr toate lucrurile ca să pot suferi împreună cu el. Cel care a devenit o fiinţă umană completă mă întăreşte.
TREI
5:1 Unii îl neagă în ignoranţă, dar mai degrabă ei au fost negaţi de el, din moment ce ei sunt sfătuitori ai morţii mai degrabă decât ai adevărului. Nici profeţii nu i-au îndemnat, şi nici legea lui Moise, nici până în prezent buna veste, nici suferinţele pe care le-am îndurat fiecare din noi în mod individual. Căci într-adevăr ei cred că suferinţele noastre sunt în aparenţă. Cum ar putea cineva să profite de mine, dacă mă laudă dar vorbeşte de rău pe Domnul meu, fără a recunoaşte că el a trăit în mod fizic? Acum cel care nu recunoaşte aceasta l-a negat în mod complet, fiind mort în timp ce el trăieşte.
Dar nu mi s-a părut bine să scriu numele celor îndoielnici, fie ca eu să nu-mi amintesc de ei, până ce ei îşi vor schimba minţile cu privire la suferinţa Celui Uns, care este învierea noastră.
PATRU
6:1 Nimeni să nu fie înşelat! Chiar şi lucrurile cereşti: chiar şi slava mesagerilor, şi domniile – atât cele vizibile cât şi cele invizibile – dacă ei nu se încred în sângele Celui Uns, există judecată chiar şi pentru ei. „Oricine poate primii aceasta ar trebui să o primească”. Fie ca nici un loc [înalt] să nu îngâmfe pe cineva, căci încrederea şi dragostea este vrednică de toate: nu este nimic favorabil faţă de aceasta.
Dar consideraţi pe cei care susţin opinii diferite despre acea generozitate a Unsului Isus care a venit la noi: consideraţi cât de opuşi sunt ei faţă de atitudinea lui Dumnezeu. Lor nu le pasă de dragoste, nu sunt preocupaţi de văduvă, nici pentru orfan, nici pentru cei răniţi, nici pentru cel legat sau slobod, nici pentru cel flămând sau însetat. Ei se abţin de la Recunoştinţă şi de la rugăciune, pentru că ei nu recunosc că Recunoştinţa este trupul Salvatorului Uns Isus Hristos. Trupul său a suferit pentru păcatele noastre, şi Tatăl, din bunătatea sa, l-a înviat.
7:1 Prin urmare, cei ce vorbesc împotriva darului lui Dumnezeu mor în disputa lor. Dar ar face sens pentru ei să iubească, ca şi ei să învie. Aşadar, este corespunzător să stăm departe de astfel de oameni şi nu vorbim despre ei, ori în privat sau public; dar a asculta de profeţi şi în special de mesajul bun, în care suferinţa ni s-a revelat nouă, şi învierea a fost complet dovedită. Dar să evităm diviziile, din moment ce ele sunt începutul relelor.
CINCI
8:1 Cu toţi să urmaţi pe Supraveghetorul, precum Unsul Isus îl urmează pe Tatăl. Şi să urmaţi pe cei bătrâni ca mesageri. Şi să respectaţi Servitorii aşa cum faceţi faţă de preceptele lui Dumnezeu.
Nici unul nu ar trebui să facă oricare alte lucruri care se relatează cu adunarea fără de Supraveghetor. Singura Recunoştinţă care este corespunzătoare este cea care este făcută în prezenţa Supraveghetorului, sau a aceluia căruia i-a încredinţat-o. Fie că ar apărea Supraveghetorul, mulţimea să fie acolo, la fel ca şi în cazul Unsului Isus, unde este adunarea universală. Nu este legitim ori să se boteze sau să se aibă o masă de dragoste fără de Supraveghetor; ci faceţi numai ceea ce aprobă el (ceea ce este pe plac lui Dumnezeu), ca orice se face să fie cu siguranţă.
9:1 Este rezonabil să fim sobri în viitor, şi în timp ce mai avem timp, să ne schimbăm minţile faţă de Dumnezeu. Este un lucru frumos să onorăm pe Dumnezeu şi Supraveghetorul. Cel care onorează Supraveghetorul este onorat de Dumnezeu; cel ce face ceva fără cunoştinţa Supraveghetorului slujeşte Acuzatorului.
Prin urmare, fie ca toate să vă fie din abundenţă în generozitate, căci sunteţi vrednici. M-aţi împrospătat în toate lucrurile, şi Unsul Isus v-a împrospătat pe voi. M-aţi împrospătat atât cât am fost prezent cât şi când am fost absent. Fie ca Dumnezeu să vă răsplătească, căci veţi ajunge la el prin a îndura toate lucrurile.
ŞASE
10:1 Aţi făcut bine, din moment ce aţi primit sa servitori ai Celui Uns, de Dumnezeu, pe Philo şi Rheus Agathopus. Ei m-au urmat de dragul lui Dumnezeu. Tot ei vă întorc mulţumirile în Domnul în partea voastră, pentru că i-aţi împrospătat în fiecare fel. Nimic nu se va pierde de la voi. Duhul meu dă pentru voi, şi legăturile mele (pe care nici nu le-aţi urât şi nici nu v-aţi ruşinat de ele). Nici credinţa completă, chiar Unsul Isus, nu va fi ruşinat de voi.
ŞAPTE
11:1 Rugăciunea voastră a ajuns la adunarea care este la Antiohia în Siria. Venind de acolo salut pe fiecare, fiind legat cu cele mai evlavioase legături. Nu sunt vrednic să fiu departe de acolo, din moment ce sunt cel mai mic dintre ei. Dar am fost considerat vrednic, conform dorinţelor sale: nu din ceva ce aş dori şi de care sunt conştient, ci din generozitatea lui Dumnezeu, care mă rog să îmi fie dată în mod complet, aşa încât (prin rugăciunile voastre) să pot ajunge la Dumnezeu. Prin urmare, ca lucrarea voastră să fie completă – atât pe pământ cât şi în ceruri – este bine ca adunarea voastră să aleagă un ambasador vrednici pentru cinstea lui Dumnezeu, care, când va veni în Siria să-i salute, din moment ce ei sunt în pace, şi că ei şi-au primit măreţia lor adecvată, şi că guvernarea lor le-a fost restaurată lor. Deci, mi s-a părut a fi un lucru vrednic ca voi să trimiteţi pe cineva dintre voi cu o scrisoare, ca împreună cu ei el să glorifice calmul care este peste ei conform dorinţelor lui Dumnezeu, şi pentru că a ajuns deja în port datorită rugăciunii voastre. Din moment ce sunteţi compleţi, ar trebui să vă gândiţi la aceste lucruri care sunt complete. Căci dacă vreţi să faceţi bine, Dumnezeu este şi el gata să vă ajute.
OPT
12:1 Dragostea fraţilor din Troas vă salută. Vă scriu şi de acolo prin Burrhus, care, împreună cu fraţii voştri Efesenii, i-aţi trimis la mine. În toate felurile el m-a împrospătat, şi doresc ca toţi să-l imite; el este un tip al serviciului către Dumnezeu. Generozitatea îl va răsplăti în toate lucrurile!
Salut de asemenea şi pe Supraveghetorul vostru, care este vrednic de Dumnezeu, şi pe bătrânii voştri evlavioşi, servitorii voştri (care sunt tovarăşii mei slujitori), şi pe fiecare din voi: atât individual cât şi în comun, în numele Unsului Isus:
în trupul şi sângele Său,
în suferinţa şi învierea sa, atât fizică precum şi spirituală,
în unitatea atât a lui Dumnezeu cât şi a voastră.
Fie-vă dată generozitatea, mila, pacea şi răbdarea pentru veac.
13:1 Salut familiile fraţilor mei, împreună cu soţiile şi copiii lor, şi fecioarele care sunt numite văduve. Biruiţi cu puterea suflării.
Philo, care este cu mine, vă salută.
Salut casa lui Tavias, care mă rog să fie bazată în încredere şi dragoste, atât fizică cât şi spirituală.
Salut pe Alce, cel pe care l-am dorit, şi Daphnus, incomparabilul, şi Eutecnus, şi pe fiecare pe nume. Biruiţi cu generozitatea lui Dumnezeu!
(courtesy of www.friktech.com)
