Anna Comnena (1083-1145 d. Hr.), istoricul bizantin şi fiica lui Alexius I Comnenius, Împăratul Bizantinului (1081-1118 d. Hr.) a scris despre liderul Bogomil Basil, în jurul anului 1110 d. Hr.
Două doctrine rele şi lipsite de valoare, cunoscute în vremurile anterioare, s-au unit în Bogomili – lipsa de pietate a Manicaeanilor, sau erezia Pauliciană, şi neruşinarea Massalianilor. Un Bogomil pare întunecos, şi este acoperit până la nas, şi umblă cu o aplecare, murmurând, dar în interior el este un lup necontrolat.
Faima Bogomililor s-a răspândit pretutindeni. Bogomilii au adus la palat pe atot-proclamatul Basil ca învăţător şi reprezentant şef al ereziei Bogomiliene. Diblatius nu avea să mărturisească atunci când era întrebat, şi a fost ţinut în temniţă supus torturii, loc unde a dat informaţii împotriva acestui Basil, şi ucenicii pe care şi i-a ales. Arhi-satrapul lui Satanael, Basil, a fost adus la lumină, în obiceiul călugărilor, cu o expresie veştejită, proaspăt bărbierit şi înalt de statură. Basil era viclean, având 12 ucenici pe care i-a numit apostoli, şi care ducea după sine câteva femei mizerabile, total rele cu obiceiuri slobode, răspândind ticăloşia sa pretutindeni.
Împăratul şi fratele său au pretins că ei vroiau să devină ucenici. El a pretins că valorifică toate cuvintele care le rostea acesta de parcă ar veni dintr-o voce divină şi vroia să îl respecte în toate lucrurile, cu condiţia ca ticălosul de Basil să-şi efectueze mântuirea sufletului. În final, Basil a scuipat dogmele ereziei sale. Un secretar ascuns a pus cuvintele sale în scris. Acel om, lovit de Dumnezeu, nu a evitat nici o dogmă odioasă, ci chiar a dispreţuit teologia noastră şi a interpretat greşit toată administraţia noastră eclesiastică. El a numit bisericile noastre sacre temple ale diavolilor, şi consacrarea trupului şi a sângelui de către noi a unuia şi celui mai mare Preot Înalt şi Victimă el le-a considerat şi condamnat drept fără valoare.
Care au fost urmările? Doctrinele groaznice au fost citite, şi era imposibil de atacat dovada. Pârâtul nu a negat nimic, ci şi-a descoperit imediat capul gata fiind să treacă prin foc, chinuri şi o mie de morţi. Pentru acestea eronaţii Bogomili cred că ei pot indura orice suferinţă fără durere, în timp ce îngerii îi vor scoate din foc. Şi deşi toţi l-au ocărât pentru lipsa pietăţii sale, el a rămas acelaşi Basil, un inflexibil şi brav Bogomil. Deşi a fost ameninţat cu arderea şi alte torturi el s-a ţinut tare de demonul său şi a îmbrăţişat pe Satanaelul lui. După ce a fost încredinţat temniţei Împăratul l-a chemat frecvent îndemnându-l să renunţe la impietatea sa, dar toate îndemnurile Împăratului l-au lăsat neschimbat. S-au aruncat cu pietre în celula sa de către mâini nevăzute, probabil o izbucnire de furie a demonilor prezenţi a lui Satanael care erau înfuriaţi şi supăraţi că şi-a trădat secretele către Împărat…
