de Nicolae Moldoveanu
De unde vine acest cuvânt: ISTORIA?
Pe parcursul acestei lucrări ne vom mai întâlni cu multe cuvinte, care, ca și istoria, își au originea în limba greacă, precum altele își au originea în limba latină.
Așadar cuvântul istoria vine de la grecescul historia, care, la rândul său vine de la verbul historeo și era folosit în legătură cu a învăța prin cercetări sau investigații.
Istoria poate fi definită – mai întâi – ca un INCIDENT, un eveniment real sau o întâmplare reală în timp și spațiu.
INFORMAȚIA este al doilea înțeles al cuvântului istorie.
CERCETAREA informației, prin întrebări: cine?, ce?, când?, unde? și apoi de ce? este un al treilea sens al cuvântului istorie, și
INTERPRETAREA al patrulea sens al cuvântului istorie.
Redăm părerea câtorva personaje de diferite categorii, în legătură cu ISTORIA:
Un istoric creștin: “Istoria se înțelege numai înaintea Feței lui Dumnezeu.”
Un savant credincios: “În istorie există o selecție naturală a ideilor. Ceea ce este nepotrivit este înlăturat.”
Cicero: “Prima lege a istoriei este să nu îndrăznească a spune lucruri false, dar nici să se ferească de a spune pe cele adevărate.” (Despre îndatoriri).
Nicolae Iorga: “Istoria este una din marile metode pe care le poate întrebuința spiritul uman pentru a ajunge la adevăr.”
George Barițiu: “Istoria fără adevăr își pierde toată însemnătatea. Ea nu mai este istorie.” (Foaie pentru minte, inimă și literatură).
Clement Alexandrinul: “Trebuie să înfățișăm părerile și cuvintele cu care sunt obișnuiți mulți și, cu ajutorul acestor păreri și cuvinte, ascultătorii vor fi aduși mai cu ușurință la credința cea adevărată.” (Stromata I, cap. I, 16, 2).
Clement Alexandrinul: “Numai cunoașterea adâncă a lucrurilor pe care le combați îți poate da cel mai desăvârșit argument.” (Stromata I, cap. II, 19, 3).
Schiler, poet german: “Istoria lumii este judecătorul lumii.”
Alex. Soljenițân: “Fără amintire nu există istorie.”
Antonie Plămădeală, mitropolit: “Datoria istoricului este de a lucra pe documente și pe informații, interpretându-le pe loc.” (Mitropolia Ardealului nr. 5, 1988, pag. 12).
T. G. “Istoria: trecerea prin timp a faptelor omenești.”
L. D. “Istoria este timpul “pus” în acțiune… Timpul precede istoria dar în același timp aspiră să devină istorie.”
Nicolae Moldoveanu: “O istorie care promovează falsuri, nu este istorie, ci “antiistorie”; este o cale satanica, prin care se întărește minciuna, un izvor de rătăcire și întuneric.”
Livia Drăgici: “Singura ISTORIE a lui Dumnezeu cu omul și a omului cu Dumnezeu este BIBLIA, istoria singurului proiect dumnezeiesc realizat și pentru totdeauna înfăptuit prin Hristos. Căci ISUS nu este o simplă “incursiune” a lui Dumnezeu în istoria Omului, ci o incursiune ce dezvăluie omului pe sine însuși, îl interpretează și îl transformă. Și putem spune că numai Hristos este “cheia” proiectului uman.” (România Liberă, 24 iulie 1993, pag. 2. Creștinul și istoria).
Francisc Păcurariu:
“Când nedreptatea și silnicia domnesc pe pământ, Cel ce tace umil, Chiar de-i sfânt, E complice.”
Așadar, pe meridianele nedreptății și ale silniciei nu poți fi sfânt. Dacă vrei să fii sfânt, trebuie să fii erou, apărând dreptatea și adevărul!” (Telegraful Român, 1989, Sibiu, nr. 25 – 26, pag. 4).
Istoria își găsește cheia interpretării în Persoana-Om a lui Hristos, care a murit și a înviat. Pe noi cei ce eram morți prin greșelile noastre, Dumnezeu ne-a înviat împreună cu Hristos – prin har sunteți mântuiți. împreună cu El ne-a înviat și împreună ne-a așezat în locurile cerești în Hristos Isus. (Efeseni 2: 5 – 6).
“…Am mărturisit înaintea celor mici și celor mari, fără să mă depărtez cu nimic de la ce au spus proorocii...” (F. Ap. 26: 22).
Câtă grijă trebuie să avem atunci când este vorba de adevăr! Și cei mici și cei mari au nevoie de adevăr, căci Dumnezeu este Dumnezeul tuturor categoriilor de oameni. (1 Ioan 2: 12 – 14).
Trebuie avut însă mare grijă ca să nu ne depărtăm de ceea ce Sfântul Cuvânt al lui Dumnezeu a spus. Chiar dacă medicamentul adevărului este tare și neplăcut la prima gustare. Să-I dăm în doză potrivită și celor mici și celor mari, dar să nu dăm altceva în loc de adevăr. Să nu ne depărtăm de el.
