Adevar Istoric – Documente si date din Istoria Bisericii

de Nicolae Moldoveanu

PREFAŢĂ

“…Nu umblăm cu vicleșug și nu stricăm Cuvântul lui Dumnezeu. Ci, prin arătarea adevărului, ne facem vrednici să fim primiți de orice cuget omenesc înaintea lui Dumnezeu. “ (2 Corinteni 4: 2).

Adevărul este cel mai de preț lucru înaintea lui Dumnezeu, mai de preț decât întreaga creație: “Cerul și pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.” (Matei 24: 35). “Cuvântul Tău este Adevărul.” (Ioan 17:17) și numai cunoașterea Adevărului eliberează pe om și de păcat și de învățături greșite. (Ioan 8: 32).

Nu putem cunoaște adevărul decât dacă suntem aproape de el, lângă el, în el chiar.

Câtă deosebire este între un râu la izvorul lui, limpede ca lacrima, și același râu după ce a trecut prin multe orașe, fiind plin cu tot felul de murdării aruncate în el, încât nu mai poți bea din apa lui, nici să faci baie în el. Așa este și cu râul adevărului din Noul Testament. Mergând la izvorul lui este curat și înviorător. Trecând prin istorie s-a tulburat.

Depărtarea în timp și spațiu denaturează adevărul: “Tu însă ai urmărit de aproape învățătura mea…” (Timotei 3: 10). Așa îi scria sf. ap. Pavel ucenicului său Timotei. “Apropiați-vă de El…” (1Petru 2:4). Numai apropiindu-ne de Domnul Isus și de Cuvântul Lui, Sfânta Scriptură, putem afla adevărul care ne face slobozi și ne mântuiește. Au trecut 2000 de ani de la întemeierea Bisericii lui Hristos, deci o depărtare destul de mare pentru noi cei de astăzi. Cum putem afla adevărul despre Biserică și așezările ei? Apropiindu-ne de Hristos, de Cuvântul Lui, care a fost scris atunci. “Așa vorbește Domnul: «Stați în drumuri, uitati-vă și întrebați care sunt cărările cele vechi, care este calea cea bună: umblați pe ea și veți găsi odihnă pentru sufletele voastre. »“(Ieremia 6:16). Calea pe care ne-o arată Cuvântul lui Dumnezeu este calea veche-nouă, singura cale bună. Tot ceea ce nu se potrivește cu acest Sfânt Cuvânt, este minciună, și minciuna trebuie lepădată îndată, pentru că amânarea lepădării ei pervertește cugetul și sufletul nostru.

Prin strângerea acestor date istorice, nu căutăm altceva decât slava Domnului și a Adevărului. Vrem ca Sfântul Cuvânt al lui Dumnezeu, atât ca literă cât și ca duh, să strălucească și mai mult, ca prin strălucirea aceasta căutătorii mântuirii să fie descurcați din hățișurile minciunii crescute odată cu Adevărul în decursul veacurilor. Apa istoriei a depus atâta mâl și vreascuri, încât Hristos Mântuitorul este tot mai depărtat și acoperit de ochii celor ce au nevoie de El. Lucrarea de față este o modestă unealtă pentru a da mâlul la o parte și să curețe hățișurile de pe lângă Adevăr. Omul, pentru izbăvirea lui de sub robia morții și a păcatului, are nevoie de Isus Singur și de Cuvântul Lui singur. Căci dacă Isus Singur (și Cuvântul Lui singur) nu poate mântui pe om de păcate și să-i dea viața veșnică cine sau ce alt ceva ar mai putea? Lucrurile pe care le-a adăugat omul în scurgerea vremii? Căci este un fapt cunoscut, creștinismul a suferit alterări.

Iată ce spune prof. D. Murășanu, în lucrarea sa “Istoria literaturii române”, pag. 5: “Păgânismul străbunilor care s-au contopit pentru a da naștere poporului român, n-a fost însă cu totul învins de creștinism, ci numai supus unei adaptări și a lăst urme adânci, prin atâtea superstiții și datini populare amestecate cu ceea ce vine din adevărata învățătură nouă.”

Arheologii, pentru a descoperi obiecte vechi, pe baza cărora să scrie istoria omenirii, fac diferite săpături în locurile vechilor așezări omenești, care, în decursul vremii, au fost acoperite cu mult pământ și alte materii. Carul se găsesc obiecte de valoare, chiar dacă sunt deteriorate, sparte, se reconstituie cu deosebită grijă și se curăță, pentru a putea fi studiate.

Credincioșii sinceri și adevărați ai Domnului Isus sunt niște “arheologi duhovnicești”. Ei, fac săpături în istoria bisericii, pe care, în decursul vremii s-a depus atâta “pământ” (teoriile și lucrările oamenilor).

De cele mai multe ori obiectul adevărului este spart și șters, de aceea se cere o deosebită grijă pentru reconstituirea lui.

Modelul după care știm cum trebuie să fie obiectul adevărului, este Cuvântul lui Dumnezeu, care ni s-a păstrat nealterat. Ceea ce nu se potrivește cu Modelul, nu-i adevăr.

Ceea ce se spune despre poporul român se poate spune despre toate popoarele zise creștine. Oricât de veche ar fi minciuna, tot nu poate deveni adevăr prin vechimea ei. Nu vechimea unui obicei, sau a unei rânduieli, garantează că este adevăr. Diavolul, tatăl minciunii, este mai vechi decât toți oamenii. El a mințit de la început și a căutat să strice adevărul, începând cu prima pereche de oameni. Dacă un obicei, o rânduială sau învățătură nu se potrivește cu Cuvântul lui Dumnezeu, să le lepădăm! Nu este o cinste adusă lui Dumnezeu, ținând o învățătură omenească, chiar religioasă fiind, când vedem clar că ea contrazice Sfânta Scriptură. “Degeaba mă cinstesc ei, învățând ca învățături niște porunci omenești.” (Matei 15: 9).

Toată tradiția – care nu se potrivește cu Cuvântul lui Dumnezeu – este o minciună. Este unul din mijloacele diavolului de a ne despărți de Cuvântul lui Dumnezeu. Tot ce ne desparte de Cuvântul lui Dumnezeu, ne desparte de Adevăr, ne desparte de Dumnezeu.

La alcătuirea acestei lucrări, facem mai puține comentarii, lăsând să vorbească textul citat. Gândim că în felul acesta ferim adevărul de vălul care, eventual, s-ar pune pe fața lui, prin gândrile și explicațiile noastre.

Dorim ceea ce dorea și sf. ap. Pavel: “Hristos să fie totul în toți.” (Col. 3: 11), HRISTOS SINGUR.

Slăvit să fie Domnul!

Sibiu, 1957 Nicolae Moldoveanu

CUPRINS:

ISTORIA

Explicarea unor cuvinte

Bibliografie