John L. Dagg

O scurta biografie a lui John L. Dagg

(adaptata dupa prefata lui Tom Nettles la publicatia “Sprinkle” – editia tiparita).

In 1824, J.B. Jeter l-a auzit pe John L.Dagg predicand din Romani 1:14 cu ocazia intalnirii unei societati misionare, in localitatea Richmond. Iata cum a descris Jeter modul lui Dagg de a predica:

„Vorbea calm si domol; avea o voce solemna si distincta, un stil pur , viguros si condensat; gesturile ii erau putine dar potrivite, iar gandurile ii erau pertinente, cu greutate si pline de efect.”

Daca am schimba descrierea pentru a caracteriza un stil de a scrie si nu un stil oral, din nou, cuvintele ar fi potrivite pentru a-l descrie pe John Dagg.

Pentru claritatea, elocventa si sinceritatea exprimarii sale, nici un scriitor teolog din secolul XIX nu il surclaseaza pe John Dagg. De aceea ma bucur de publicarea acestor volume ca o binecuvantare din partea lui Dumnezeu pentru biserica.

Aceste lucrari lasa ochiul sa vada spiritul de crestin veritabil al autorului. Atat in opera sa teoretica, precum si in opera sa autobiografica plina de intensitate, calvinismul viu experimentat al lui Dagg captiveaza fiinta cititorului si ii deschide mintea in a pricepe maretia harului dumnezeiesc.

Dagg, nascut in 1794, in Loundoun County, Virginia, a trait peste 90 de ani. A murit in iunie, 1884, fiind unul din cei mai respectati barbati in comunitatea baptista si ramanand unul din ganditorii cei mai profunzii ai acestei denominatiuni. Iar acest lucru este demonstrat prin diversitatea operei sale.

Pe langa tratatele teologice prezentate aici, Dagg a scris si un manual de etica crestina intitulat “The Elements of Moral Science” (1860) si o pledoarie a credintei crestine intitulata “The Evidences of Christianity (Dovezi ale crestinatatii) –1869.

Cantitatea mare de material, puterea de convingere a argumentelor sale si relevanta analizei interioare fac din opera sa o lucrare exceptionala pentru un om aflat in conditii de sanatate normale. Totusi, daca ne gandim ca de fapt Dagg era orb, mut si schiop in perioada sa de maxima producitivitate, realizarile sale intrec orice capacitate de a intelege .

John Broadus a avut o mare stima fata de caracterul lui Dagg si a folosit mult scrierile sale. In cartea sa, “Memoir of James P. Boyce” [Memoriile lui James P. Boyce ] Broadus scrie.

“Dr. Dagg era un om de o imensa capacitate si cu un caracter de apreciat. Lucrarile sale sunt demne de a fi studiate in profunzime, mai ales mica lui carte “A Manual of Theology.”[Un manual de teologie] (Amer. Bap. Pub. Soc.) care e remarcabila pentru afirmarea clara a adevarurilor profunde si pentru frumusetea rugaciunilor. Scriitorul acestor Memorii poate fi iertat pentru marturia sa: dupa ce, in primii ani ai activitatii sale de pastor, a trudit din greu asupra tratatelor lui Knapp si Turretin, Dwight si Andrew Fuller, sau ale altor teologi titrati, a gasit acest manual ca pe-o incantare si a simtit indemnul pe care acesta l-a adus in viata lui inspre cercetare si reflectie asupra teologiei.

Teologia lui Dagg este considerata ca fiind “calvinism moderat augustianic”. Aceasta nomenclatura nu ar trebui sa lase impresia ca doctrinele teologice si soteriologice ale lui Calvin erau respinse sau ascunse sub orice fel. Inteleasa corect, fraza ni-l descrie pe Dagg asemeni unui calvinist practicant, nu ca pe un teolog scolastic. Dovada cea mai importanta asupra practicarii se vede clar in combinatia pe care o face intr-o maniera impresionanta si graitoare, intre har si adevarurile despre obligatii.

Datoria omului e precizata in introducerea facuta la fiecare capitol ce continea intrebari teologice. De fapt, introducerea la intregul manual precizeaza obligatia omului de a studia adevarul biblic.

Studiul adevarului biblic trebuie preluat si continuat din simtul datoriei si cu o perspectiva asupra innoirii inimii. Odata invatat, nu trebuie pus pe raft ca un obiect pentru speculatii; ci trebuie asezat in adancul inimii, unde puterea lui de a sfinti se poate face simtita.” Aceasta este atitudinea si stilul pe parcursul intregii carti.

In capitolul doi, “The Doctrine Concerning God” [Doctrina despre Dumnezeu], prima sectiune incepe cu o explicatie asupra datoriei de a-l iubi pe Dumnezeu; capitolul trei, “Concerning the Will and Works of God” [Voia si lucrararile Domnului] incepe cu un tratat despre “datoria de a ne gasi placerea in voia si lucrarile Domnului”; capitolul patru “Concerning the Fall and Present State of Man” [Caderea si starea actuala a omului] incepe cu o declaratie despre datoria de a ne pocai; capitolul cinci, “Doctrine concerning Jesus Christ” [Doctrina despre Isus Cristos] incepe cu o admonitie cu referire la datoria de a crede in Isus Cristos; capitolul sase, “Concerning the Holy Spirit” [Despre Duhul Sfant] incepe vorbind despre datoria de a traia si a umbla prin Duhul Sfant; capitolul sapte, “Doctrine Concerning Divine Grace”[Doctrina despre harul divin] incepe cu o declaratie asupra datoriei de a fi multumitori pentru harul divin; capitolul opt, “Concerning the Future World”[Despre lumea viitoare] e introdus de o declaratie despre datoria de a ne pregati pentru lumea viitoare.

Alaturi de obligatia sau datoria omului, Dagg pune harul lui Dumnezeu. In timp ce omul trebuie sa isi indeplineasca datoria sa fata de Dumnezeu, el nu se poate separa de harul lui Dumnezeu. De asemenea, in timp ce omul se poate pocai si poate crede doar prin har, aceasta realitate nu il scapa de obligatia de a indeplini aceste datorii. Datoria guverneaza relatia unui om cu Dumnezeu; fara harul Lui nu ar putea fi impinita nici o datorie.

Doctrina manturii prin har nu e o speculatie fara de folos, ea ajunge in adancul experientei crestine, iar credinta care nu recunoste acest lucru nu il primeste pe Cristos asa cum este el prezentat de Evanghelie.

Dagg vede in dragostea lui Dumnezeu samanta care naste in omul pacatos credinta.

Este deci limpede ca aceasta dragoste opereaza ca o cauza eficienta, inainte de a fi o motivatie pentru sfintire. Dragostea este nascuta tocmai din puterea ei. Aceasta lucrare divina, alaturi de puterea adevarului, se naste din ceea ce a fost denumita influenta directa a Duhului.

Astfel, credinta ca si datorie se naste din dragostea lui Dumnezeu sub lucrarea directa si efectiva a Duhului Sfant.

Dagg e modest, aproape ca greseste. Citeaza cativa autori, in principal in cartea “Treatise on Church Order” [Tratat asupra oranduirilor bisericesti]. Aceasta conditie vine mai degraba din scopul sau de a da o expunere simpla si directa, intr-o forma sistematica, asupra invataturilor Scripturii si nu de a analiza credinta altor oameni. Scriptura este adeseori citata si nici o afirmatie nu ramane fara de o aplicatie practica din Scripture. El isi propusese sa evite “problema spinoasa a polemicii teologice”.

Oricum, nu ar trebui sa se traga concluzia ca Dagg nu a fost constient de teologiile si argumentele celorlalti. Era foarte bine informat cu privire la pozitiile care difereau de a sa si stabileste inainte argumente impotrivitoare intr-o prezentare foarte cinstita. El incepe sa demonteze cele mai puternice opozitii avand uneltele unei expuneri biblice, convingatoare si pline de forta, avand interpretari in conformitate cu gramatica, istoria si analogiile credintei. Nu a mentionat nume, totusi el a hotarat sa nu cunoasca astfel de controverse nascute “doar din necredinta inimilor nostre”.

In cartea sa “Treatise on Christian Doctrine”[Tratat de doctrina crestina] Dagg demonstreaza foarte bine coerenta dintre teologia ortodoxa si Cristologie, si o soteriologie a reformatiilor evanghelici. Discutia lui despre atributele lui Dumnezeu pune o fundatie solida pentru expunerea despre suveranitatea harului. Discutia sa despre persoana Domnului Isus Cristos este necesara pentru a intelege lucrarea rascumparatoare a lui Cristos. Totusi, tema dominanta se centreaza pe Duhul Sfant ca agent care transforma inima omului prin si in conformitate cu adevarurile Evangheliei. Crestinii de toate convingerile religioase pot invata multe din discutiile sale pline de claritate.

Cartea sa “Treatise on Church Order” [Tratat despre randuiala bisericeasca] va fi in mod special o delectare pentru baptisti, fiind una dintre cele mai convingatoare pledoarii in favoarea viziunii baptiste asupra bisericii. De asemenea, cei de convingere baptista vor vedea in ea completarea necesara soteriologiei reformate. In plus, pledoaria lui pentru biserica universala este semnificativa in lumina cresterii puterii Landmarkismu-lui in generatia lui Dagg. Dagg nu a continuat aceste tratate cu aceasi incantare ce insotea tratatul anterior despre doctrine; dar, in conformitate cu pozitia sa teologica, l-a elaborat dintr-un simt al datoriei.

In 1879, Conventia Baptista de Sud si-a exprimat foarte puternic aprobarea asupra pozitiei teologice a lui Dagg. Sub conducerea lui W. H. Whitsitt, conventia a hotarat “un catehism va fi scris cuprinzand continutul credintei crestine pentru a-i invata pe copii si pe slujitori, catehism care fratele John L.Dagg ar fi dorit sa il scrie”. E rugaciunea mea ca aceasta scriere sa reinnoiasca dedicarea teologica in randul baptistilor; dar, chiar mai mult, ca spiritul acestui om sa fie foarte evident astfel ca inca o data sa simtim devotarea sa factica plina de caldura pentru lucrurile lui Dumnezeu, asa cum s- a exprimat chiar el in autobiografia sa.

Pentru ca multumirea lor fata de Dumnezeu sa creasca, vreau sa va arat inca o data bunatatea lui Dumnezeu fata de familia mea. Toti cei cinci copii ai mei traiesc pentru Cristos. Doi sunt plecati in ceruri si ceilalti trei sunt pe calea intr-acolo. Dintre nepotii mei, saptesprazece il urmeaza pe Cristos, si sper ca sunt ucenici adevarati. Si fiindca toti acesti douazeci si doi sunt mostenitori ai mostenirii nepieritoare, suntem o familie foarte bogata, pentru ca aceasta pretuieste mai mult decat toate imparatiile acestui pamant. Sa ne unim in multumire fata de Dumnezeu pentru binecuvantarile Sale de nedescris. Dar sa nu uitam ca mai sunt noua nepoti si opt stranepoti care au nevoie de mantuirea fara de margini a lui Cristos. Sa ne rugam cu ardoare pentru ca ei sa fie adusi la Cristos si sa Il slujeasca in credinciosie pe El, sa fie uniti si alaturi de ceilalti sa avem o familie nedespartita in cer.