Adoniram Judson, D.D.
Fiul cel mare al lui Adoniram și Abigail Judson, s-a născut în Malden, Mass., 9 august 1788. La vârsta de șaisprezece ani, fiind suficient de avansat în studiile sale, a intrat direct în clasa de anul doi din cadrul Universității Brown, devenind membru a instituției la 17 august 1804. A absolvit în 1807 cu cele mai înalte onoruri din clasa sa. La momentul părăsirii facultății, acesta era predispus să fie sceptic în ceea ce privește opiniile sale religioase. Moartea subită a unui coleg de clasă, în circumstanțe de un interes deosebit, a fost mijlocul de a-i aresta gândurile și de a-l pune într-un curs de examinare serioasă a pretențiilor religiei în ceea ce privește atenția sa personală. În scopul continuării anchetelor sale, a fost admis ca „student special” în instituția teologică Andover. Curând a devenit un creștin plin de speranță și a fost primit în părtășia celei de-a treia biserici congregaționale din Plymouth, Mass.,al carei pastor era tatal sau, pe date de 28 Mai 1809. În seminar a găsit alți tineri cu spirit înrudit care s-a alăturat lui îndemnând către bisericile creștine pretențiile păgânilor. Zelul și seriozitatea acestor studenți au dat putere spiritului misiunilor, care fusese deja trezit în inimile creștinilor. Această societate onorată, Consiliul american al comisarilor pentru misiuni străine, a fost înființată la 28 iunie 1810. Domnul Judson fusese licențiat pe 17 mai anterior de Asociația Orange a slujitorilor congregaționaliști din Vermont. La scurt timp după absolvire, el a fost trimis în Anglia de către Consiliul American pentru a discuta cu Societatea Misionară din Londra în legătură cu combinarea eforturilor celor două societăți în activitatea de a aduce Evanghelia la păgâni. El s-a îmbarcat pe 1 ianuarie 1811 în nava „Pachet”. Aceasta nu stătuse mult timp pe mare când a fost capturată de corsarul francez „L’Invincible Napoleon” și a fost dusă la Bayonne, în Franța, unde el a fost inchis într-o temniță îngrozitoare. După ce a fost eliberat dupa o scurtă perioada in închisoare și diverse aventuri, a ajuns în Anglia, și-a prezentat acreditările și a fost primit cu cordialitate de prietenii creștini la care fusese lăudat.
După întoarcerea sa în America, Consiliul american al comisarilor pentru misiuni străine a decis că este mai înțelept să continue munca misiunilor independent de orice altă organizație și a acceptat ca misionari pe domnul Judson, soția sa, Ann Hasseltine Judson și pe domnii Nott, Newell, Hall și Rice. Au pornit pe 19 februarie 1812, din Salem, Massachussets, și au ajuns la Calcutta pe următoarea 17 iunie. În timpul călătoriei, viziunea domnului Judson despre botez a suferit o schimbare, care l-a determinat să fie cufundat de Dr. Carey, 6 septembrie 1812, în capela baptistă din Calcutta. Acest eveniment a rupt legătura sa de la Consiliul american al comisarilor pentru misiuni străine și a condus la formarea Convenției Trienale Baptiste, la 18 mai 1814, sub al cărui patronaj au fost preluați domnul Judson și asociații săi baptisti.
După ce a cunoscut luni de greutăți, din cauza ostilității Companiei Indiilor de Est, care s-a opus stabilirii misiunii sale în India, domnul Judson a decis să-și înceapă munca în rândul birmanilor. La 14 iulie 1813, a ajuns la Rangoon și a început imediat studiul limbii. După aproape sfârșitul celor cinci ani de reședință din Rangoon, s-a construit un rayat și a fost deschis cu serviciile religioase corespunzătoare, iar domnul Judson a făcut din acest loc sediul său religios.
Mulți ani, dr. Judson și-a dedicat o parte din timpul său traducerii Scripturilor în limba birmană și compilării unui dicționar birmanez. În ultima zi a lunii ianuarie 1834, pagina de închidere a Bibliei acum traduse în întregime a fost scrisă de Dr. Judson. S-au dat mulți ani revizuirii atente a acestei lucrări. Timp de câțiva ani, Dr. Judson și-a păstrat munca misionară, binecuvântarea lui Dumnezeu însoțindu-l în truda sa. Sănătatea deficitară a doamnei Judson (a doua soție) l-a forțat, în 1845, să părăsească Birmania în America. A murit la Sfânta Elena, unde a fost înmormântată. Dr. Judson și-a continuat călătoria și a ajuns la Boston în luna octombrie. După câteva luni de ședere în această țară, s-a întors la casa sa orientală, împreună cu a treia soție, cu care urma să-și împărtășească averile, rugăciunile a mii de inimi creștine l-au urmat.
Un atac de febră al țării l-a prosternat complet. A fost recomandată o călătorie pe mare. Nava a navigat pe 8 aprilie și la patru zile după ce a murit, iar corpul său a fost incredintat adâncului.
Enciclopedia Baptistă Cathcart, 1881
