Istoria bisericii baptiste Harul din Lugoj

Istoria bisericii baptiste Harul din Lugoj

ISTORIA BAPTISTILOR DIN LUGOJ

Istoricii baptişti, dr. Alexa Popovici şi dr. Ioan Bunaciu, declară, în scrierile lor, pe baza documentelor istorice şi a mărturiilor umane, că Biserica Baptistă din Lugoj a luat fiinţă în noiembrie 1910, fiind fondată din credincioşii baptişti veniţi în localitate pentru satisfacerea stagiului militar. Cel care a adus prima dată pe plaiurile Lugojului credinţa baptistă a fost Achim Ripan din comuna Pogăneşti, un om care a fost botezat în 1910 de către predicatorul Man în Gladna Română. Deşii nu ştia să citească, el purta întotdeauna cu el un Nou Testament pe care îl dădea altora să-l citească. Venea des la Lugoj cu treburi gospodăreşti, dar folosea fiecare prilej pentru a discuta cu oamenii despre credinţa lui. Acelaşi lucru îl făcea şi în Pogăneşti, motiv pentru care preotul satului l-a declarat Antichrist dorind să-l împuşte. Printre cei cu care Achim Ripan a discutat a fost şi Gheorghe Ciorogaru, zis Golumbu, din strada Cloşca nr. 6, care ascultând Cuvântul şi-a deschis inima pentru Dumnezeu şi şi-a pus la dispozţie casa spre a fi loc de adunare. Având un loc stabil pentru întrunirile religioase şi beneficiind de recunoaşterea Cultului, acordată în 1905 de către guvernul austro-ungar, prin care baptiştii se pot întruni oriunde fără autorizaţie de funcţionare, Biserica din Lugoj s-a deschis oficial la începutul lunii noiembrie 1910. Tinerii credincioşi baptişti care îşi satisfăceau stagiul militar în Lugoj: Francisc Kalapics din Jebel, Teodor Mihu din Curtici, Milente Eva din Utvin şi alţii s-au alăturat grupului. Fratele Ştefan Igna din Lalaşint auzind despre începerea mişcării baptiste din Lugoj s-a ocupat de organizarea Bisericii, contribuind la dezvoltarea ei spirituală şi numerică. Deşi a coordonat activitatea pe o rază foarte extinsă, fratele Ştefan Igna şi-a făcut timp să păstorească şi Biserica din Lugoj.

În data de 15 septembrie 1912 a avut loc primul botez în râul Timiş, cel botezat fiind Gheorghe Ciorogariu. Botezul a avut locnoaptea, din spirit de precauţie, pentru a nu stârni adversitatea publică din partea altor culte. Fratele Ştefan Igna a slujit Biserica în perioada 1910-1914. Datorită faptului că locuia la Lalaşinţ, jud. Arad şi coordona activitatea în judeţele Hunedoara, Severin şi o parte a Caraşuui, grupul de credincioşi din Lugoj a cerut aducerea unui păstor care să locuiască aici. Astfel, în 1914, lucrarea pastorală a fost preluată de fratele Pavel Bandur, fost angajat al primăriilor din Curtici şi Luguzău, jud. Arad. Fratele Pavel Bandur a fost un om plin de zel şi foarte sever, dar, în acelaşi timp cu un spirit misionar foarte bine dezvoltat. El a slujit Biserica din Lugoj între anii 1914-1919, în această perioadă având loc şi primul botez la lumina zilei, în data de 10 iunie 1915. Al treilea botez a avut loc în data de 19 octombrie 1915, iar invitat la acest eveniment a fost pastorul Ştefan Igna. Imediat după primul război mondial, baptiştii din Transilvania au pus mare accent pe organizarea teritorială şi ordinarea de noi lucrători, astfel că, în perioada 15-17 august 1917, are loc la Lugoj cea de-a 20-a conferinţă a baptiştilor transilvăneni, eveniment la care au participat şi lideri marcanţi ai vremii de atunci: Mihai Cornea, Vasile Berbecar, Teodor Sida, Heinrich Meyer. Conferinţa i-a numit pe Ioan Covaci din Sinteşti, coordonator din zona Făgetului, pe Ioan Şuveţ, coordonar al lucrării din zona Caraşului, iar pe Pavel Bandur şi Dumitru Drăgilă, ca lucrători ai cercului Lugoj. În toamna anului 1919, datorită faptului că fratele Pavel Bandur se apropia de vârsta de 70 de ani, Biserica din Lugoj l-a ales păstor pe fratele Dumitru Drăgilă din Prilipeţi, jud. Caraş-Severin, care a slujit până în anul 1945. Fratele Drăgilă a fost un predicator bun, dar şi un bun cântăreţ. Multe biserici din zona Lugojului şi a Caransebeşului au fost vizitate de acesta, iar elanul său evanghelistic s-a transmis şi altora.

Demn de remarcat este faptul că în anul 1924 a fost înfiinţat corul mixt al Bisericii, prima dirijoare fiind sora Palis, o credincioasă ce a emigrat la sfârşitul anului 1924 în SUA. Activitatea corală a fost preluată apoi de fratele Andrei Rafila (1925-1928), iar apoi de către fratele Ioan Avram. Fratele Drăgilă a fost membru în Comitetul de conducere al Uniunii Baptiste şi din această postură a participat la Congresul Alianþei Mondiale Baptiste ce s-a ţinut la Stockholm, în Suedia. În perioada slujirii sale, Casa de Rugăciune s-a mutat din strada Lenau nr. 9, pe str. Heifel nr. 4 (prima Casă de Rugăciune a fost pe str. Cloşca nr. 6). În perioada slujirii sale ca păstor, fratele Dumitru Drăgilă a fost ajutat de către fratele Iosif Imbrea. Iniţial fratele Imbrea a fost angajat evanghelist, iar între anii 1929-1933 a fost păstor al Bisericii din Lugoj şi al celor din împrejurimi. În anul 1934, datorită unor frământări ale frăţietăţii, Biserica din Lugoj s-a divizat, o parte a credincioşilor fiind alături de fratele Dumitru Drăgilă, iar o altă parte, alături de fratele Iosif Imbrea. Ambele biserici au funcţionat până la 1 ianuarie 1938, când s-au reunit. După reunire, Biserica a fost păstorită doar de fratele Dumitru Drăgilă, iar fratele Iosif Imbrea a slujit la bisericile din jurul Lugojului până la pensionare. După reunire, activitatea spirituală s-a reînviorat, lucrul acesta observându-se şi în activitatea corului care acum avea trei dirijori: Andrei Rafila, Ioan Avram şi Gheorghe Jurcovici. În anul 1942, prin legea nr. 927, toate bisericile baptiste din România au fost închise. O parte din liderii bisericilor au fost trimişi în închisoare, bunurile materiale au fost confiscate, iar metodele de şicanare ale regimului antonescian au fost foarte diferite. Redeschiderea bisericilor a avut loc la sfârşitul anului 1944, atunci când prin Legea nr. 548, semnată de Regele Mihai, baptiştii şi-au recăpătat libertatea de a se închina. Unul din lucrurile importante pe care credincioşii baptişti din Lugoj l-au dorit în această perioadă a fost aducerea unui nou păstor, fratele Dumitru Drăgilă fiind deja destul de bătrân. O perioadă de timp Biserica a fost vizitată de fratele evanghelist Gheorghe Mardare, dar nefiind ordinat, slujirea pastorală a rămas tot în seama fratelui Drăgilă.

Un eveniment important din viaţa Bisericii din Lugoj a fost înfiinţarea, la 10 septembrie 1946, orchestrei sub bagheta renumitului dirijor şi compozitor baptist, Titi Adorian. În paralel cu orchestra adulţilor se înfiinþează şi orchestra copiilor care s-a dovedit în decursul anilor o adevărată pepinieră de talente, cel mai strălucit elev al fratelui Titi fiind Puiu Crişan, care a dirijat orchestra copiilor între 1949-1956. Între 1946-1947 Biserica din Lugoj a fost păstorită provizoriu de fratele Mircu Cocar din Sibiu, iar între 1948-1949 ea a fost slujită de fratele Teodor Cenuşă din Haţeg. Datorită faptului că păstorii respectivi erau navetişti actele de cult au continuat să fie săvârşite de fratele Dumitru Drăgilă, care, în ciuda vârstei înaintate, a oferit stabilitate doctrinară Bisericii din Lugoj. Constatând faptul că este dificil să transfere la Lugoj un păstor dintr-o altă localitate Comitetul Bisericii a cerut Seminarului Teologic Baptist din Bucureşti să le fie recomandat un frate tânăr care să corespundă cerinţelor de pastorat pe care le implică slujirea din Lugoj. Astfel, a fost repartizat fratele Ioan Bunaciu, un tânăr licenţiat în ştiinţe Economice, dar şi absolvent al Seminarului Teologic. Fratele Bunaciu a lucrat cu râvnă şi a întreţinut spiritul misionar al baptiştilor din Lugoj. La 21 iulie 1951 a oficiat un botez în râul Timiş la care a asistat un public numeros, botezul fiind un adevărat act de afirmare publică a credinţei baptiste. În toamna anului 1951, fratele Bunaciu s-a înscris la Institutul Teologic Protestant din Cluj, iar postul de păstor rămâne vacant. Tot în acest an, dirijorii corului, Ioan Avram şi Gheorghe Jurcovici se retrag, iar biserica apelează la fratele Gheorghe Ienovan pentru a continua instruirea corului. Alături de el se implică în activitatea corală fraţii Gheorghe Patacă şi Petru Murariu, dirijori bine pregătiţi şi devotaþi cauzei Domnului. După plecarea fratelui Bunaciu, conducerea Seminarului îl trimite la Lugoj pe fratele Teodor Turcu, care va păstori Biserica între anii 1952-1977. În timpul slujirii sale Biserica creşte numeric, motiv pentru care cumpără un imobil situat în centrul oraşului, pe str. Plopilor nr. 10. În data de 14 noiembrie 1955 are loc inaugurarea noului locaş de închinare, la care participă fraţii păstori Dumitru Drăgilă, Teodor Turcu, Petre Drăgoescu, iar corul şi orchestra au cântat spre slava lui Dumnezeu. În această perioadă s-a pus mare accent pe muzica instrumentală, iar orchestra a fost condusă în decursul anilor de către fraţii Gheorghe Rădulescu, Ioan Bosa şi Nistor Toşitiu. Fiind una din puţinele orchestre baptiste din ţară, misiunile pe care aceasta le-a făcut au ajutat enorm la promovarea bisericii în mediul baptist.

În anul 1964 fratele Dumitru Drăgilă trece în veşnicie, iar slujirea bisericii rămâne în totalitate pe umerii fratelui Turcu. Din anul 1971 alături de fratele Gheorghe Patacă se implică în lucrarea Domnului fratele Ilie Lazăr, un credincios talentat în domeniul muzicii care va prelua corul bărbătesc al Bisericii, pe care îl dirijează până în anul 1992. Fratele Turcu a slujit Biserica până în anul 1977, iar apoi a păstorit Bisericile Baptiste din Craiova, Petnic şi Criciova. S-a pensionat în anul 1984, dar continuă să fie de un real folos pentru lucrarea Domnului dimprejurul Lugojului.

Anul 1978 reprezintă un an de frământări interne în Biserica din Lugoj, dar şi un an al revigorării spirituale. Uniunea Baptistă îl trimite la Lugoj pe fratele David Nicola. Fratele David imprimă Bisericii o pecete de optimism, punând mare accent pe activitatea tineretului. Localul Bisericii devine neîncăpător şi în trei situaţii au loc extinderi neautorizate. În această perioadă activitatea formaţiilor muzicale se diversifică, înfiinţându-se grupul bărbătesc “Maranata” (1981) şi Fanfara Bisericii (1989). Fratele David organizează clasele de şcoală Duminicală şi implică tineri în activitatea de educaţie a copiilor. În această perioadă se remarcă următorii învăţători: Nicolae Sava, Ioan Lazăr, Vasile Brocea, Titi Marian, Petrică Farcaş, Mia Stolojan, Gabi Petruţoni, Marel Cărcăleanu, Mariana Filipescu, Agata Căprariu, Irina Niedermayer, Virginica Ţepeş. Schimbările politice produse în Europa aveau să atingă şi pământul românesc.

În decembrie 1989, Daniel Brocea, unul din tinerii Bisericii, este împuşcat la Revoluţie. Acest eveniment produce multă durere în rândul credincioşilor din Lugoj, dar şi o puternică dorinţă de libertate. În anul 1990, la Adunarea Generală, se propune construirea unui nou locaş de închinare pe acelaşi amplasament. Propunerea este primită cu foarte mult entuziasm, astfel că, la recomandarea fratelui Titi Bulzan din Arad, domnul arhitect Gheorghe Seculici, coordonează activitatea de construcţie a bisericii. Din partea Bisericii lucrările sunt coordonate de fraţii Nicu Negrei şi Vasile Brocea, iar la 29 noiembrie 1992, după multă muncă şi efort, are loc inaugurarea noului locaş de închinare. La acest eveniment aveau să participe oaspeţi dragi din străinătate (Douglas Olsen, Michael Former, Berry Moore, Art Perry), păstori români (Ioan Bunaciu, Ioan Râncu, Ovidiu Bulzan), reprezentanţi ai autorităţilor şi ai altor culte.

Tot în anul 1990, la iniţiativa fraţilor David Nicola, Titi Marian, Valeriu Giorgioni şi Nicolae Sava apare revista “Harul Mântuirii”, revistă ce din anul 1995 se transformă în revista Comunităţii Bisericilor Creştine Baptiste Timişoara, fiind coordonată de pastorul Ionel Tuţac. Datorită vremurilor de libertate şi a complexităţii lucrării, se pune acut problema aducerii unui nou păstor, aşa că în data de 8 august are loc alegerea ca păstor a fratelui Ionel Tuţac. Noile oportunităţi create de democraţie determină Biserica din Lugoj să pună accent pe latura evanghelistică, iar în aceşti primi ani de libertate au loc botezuri şi plantări de noi biserici. Se deschid biserici la Honorici, Ghizela, Paniova, Hezeriş, Darova, Boldur, Lugojel, Coşteiu, Secaş, Ohaba Forgaci, se organizează evanghelizări pe stadion şi în case de cultură, au loc întâlniri ale tinerilor. Se organizează conferinţe pentru pregătirea lucrătorilor şi sunt ordinaţi noi păstori. În această perioadă Biserica din Lugoj găzduieşte câteva evenimente de anvengură pentru mişcarea baptistă: Congresul femeilor (20-22 iulie 1995), Serbarea de absolvire a promoţiei 1997 a Institututului Teologic Baptist din Bucureşti (13 iulie 1997), Congresul Uniunii Baptiste (27-28 mai 1999), eveniment la care participă reprezentanţi de seamă ai mişcării baptiste internaţionale, Festivalul Fanfarelor Baptiste (19 octombrie 1999), Conferinţa Naţională a Uniunii Baptiste (27-28 martie 2009), eveniment la care sunt prezenţi şi fraþii David Coffey (preşedintele Alianţei Mondiale Baptiste), Toma Magda (preşedintele Federaţiei Europene Baptiste), George Dancea (preşedintele Asociaţiei Baptiste Române din SUA şi Canada), Larry Carnes, reprezentantul Convenţiei Baptiste de Sud) şi Ondrey Franka (preşedintele Uniunii Baptiste din Serbia), Conferinaţa Naţională a Departamentului Femeilor (2-3 octombrie 2009). De asemenea, în aceşti ani au loc diverse aniversări: aniversarea celor 50 de ani de existenţă a orchestrei (29 septembrie 1996), aniversarea celor 10 ani de la apariţia revistei “Harul” (26 februarie 2000), aniversarea celor 80 de ani de activitate corală (27 februarie 2005) şi aniversarea a 60 de ani de activitate orchestrală (15 octombrie 2006). În aceşti ultimi 20 de ani, Biserica este slujită, alături de fraţii David Nicola şi Ionel Tuţac, de către pastorul Cristian Paul (iulie 2001-ianuarie 2003), Gigel Olariu (2003-2007) şi din 2005 de către fratele Teofil Ciortuz.

Trebuie subliniat faptul că Biserica din Lugoj a pus întotdeauna un mare accent pe latura muzicală. Ultimii 20 de ani au scos în evidenţă calităţi extraordinare cu care Dumnezeu a înzestrat membri ai bisericii noastre. Activitatea corală (cor mixt, cor bărbătesc, cor de tineret, cor de fete şi cor de copii) a fost coordonată de creştini deosebit de talentaţi şi devotaţi: Beniamin Tosity, Emil Patacă, Ilie Lazăr, Sorin Ţepeş, Marius Lăzărescu, Claudia Gherga, Cosmin Căprariu, Claudiu Căprariu, Agata Căprariu, Emanuel Azgur, Claudiu Murariu şi Marius Boghiţoi. Deasemenea, Biserica din Lugoj a pus mare accent pe activitatea instrumentală (orchestră, orchestră mică, fanfară). Suntem datori să amintim aici contribuţia deosebită a fraţilor Marius Lăzărescu, Claudiu Murariu, Ilie Lazăr, Doru Lazăr, Otniel Didraga, Marius Boghiţoi, Gabi Trufaş şi Mihai Manguţa.

Din punct de vedere al implicării misionare există câţiva fraţi care şi-au asumat responsabilitatea slujirii în satele din jurul Lugojului: Ioan Bărbos (Ghizela, Paniova, Secaş şi Ohaba Forgaci), Titi Nediglea (Paniova), Sorin Stoia (Hezeriş şi Lugojel), Petrică Farcaş, Ioan Lazăr, Nicolae Todor şi Ioan Stoia (Honorici), Mihăiţă Boambeş (Hezeriş, Valea Lungă, Oloşag, V.V. Delamarina), Ghiţă Magheţ şi Florea Avram (Sacoşu Mare), Radu Rusalin (Boldur), Lupu Damian (Boldur), Cristi Velici (Boldur şi Jabăr), Ioan Gârboni, Ilie Murariu (Teş), Alin Bărbos (Ghizela, Paniova, Secaş).

Nu trebuie uitată nici activitatea desfăşurată de învăţătoarele de copii, care în fiecare duminică predau cursuri biblice şi îi învaţă pe copii cântări (Agata Căprariu, Gabi Petruţoni, Virginica Ţepeş, Claudia Filea, Alina Bărbos, Irina Niedermayer, Loredana Coştean, Adriana Ianăş, Andreea Velici, Ionela Moşoarcă, Lavinia Velici, Erika Şomoghi). Biserica din Lugoj a fost o adevărată pepinieră pentru formarea de noi lucrători. Aici au crescut din punct de vedere spiritual următorii fraţi păstori: Gigel Olariu (pastor la Reşiţa), Puiu Sârbu (pastor la Oraviţa şi Chicago), Marius Birgean (pastor la Timişoara), Dan Căprariu (pastor la Criciova, Cliciova, Lugojel), Valentin Sfercoci (pastor la Oraviþa), Beniamin Indru (pastor la Lugoj – Efrata), Cristi Adavidoaiei, (pastor la Brad), Cristi Şipoş (pastor la Margina), Andreas Schoger (pastor la Pestiş).

Unul din cele mai importante proiecte ale Bisericii este construirea şcolii creştine “Harul”, proiect ce a fost finalizat în data de 15 septembrie 2008. Suntem datori să mulţumim lui Dumnezeu pentru resursele ce ni le-a dăruit, dar în acelaşi timp trebuie să apreciem implicare pastorului Gearl Spicer, din Atlanta, un prieten al bisericii care, alături de echipa sa, ne vizitează în fiecare an, începând din 2003. Nu uităm nici contribuţia fratelui George Bertalan din Germania şi sprijinul fraţilor din Virginia, conduşi de sora Linda Vaughan.

Dacă înainte de Revoluţie oamenii de cultură şi liderii politici se fereau să viziteze bisericile baptiste, în ultimii 20 de ani aceştia au venit cu mare bucurie la slujbele noastre de închinare. Vrem să amintim câţiva dintre oamenii care au călcat pragul Casei Domnului: Sorin Stragea, Virgil Turcanu, Marius Martinescu şi Francisc Boldea (primarii oraşului Lugoj), Ioan Şipoş şi Constantin Ostaficiuc (preşedinţii Consiliului Judeþean Timiş), Petru Andea, Petru Dugulescu, Viorel Oancea, Valeriu Tabără, Gheorghe David, Aurel Miloş, Cristi Dugulescu, Sorin Stragea, Dinu Bulzesc, Ioan Otiman (parlamentari), Victor Ciorbea (prim-ministru) şi Emil Constantinescu (preşedinte), Remus Taşcău, Violeta Zonte, Ciprian Cipu (oameni de cultură). Dacă înainte de Revoluţie vizitele fraţilor noştri din străinătate erau rare, după dobândirea libertăţii am avut harul de-a vedea sute de fraţi din America, Anglia, Canada, Suedia, Serbia, Croaţia, la Lugoj. Printre ei enumerăm pe următorii: Gearl Spicer, Charles Germany, Chester Whisonant, Ken Whaley, Bill Batman, Berry Moore, Art Perry, Michael Farmer, Douglas Olsen, Lazăr Grujic, Fred Jantz, Bill Richardson, Phil Roberts, Avy Snyder, Jerry Haas, Joe Campbell, Thomas Lee, Scott McDowell, Sam Cash, Ted Bashford, James McPherson, Scott Harris, John Gray, Tony Peck, Chris Gilliam, Gary Menzies, Linda Vaughan, Mona Smed, Steve Sullivan, Joe Youngblood, Davis Coffey, Toma Magda, Ondrej Franka, Larry Carnes, Raquel Contreras, Gary Hanna, Gary Fleetwood, Eddie Ildenfonso şi alţii.

La acest ceas aniversar privim cu respect şi admiraţie la lucrarea şi jertfa înaintaşilor noştri şi spunem “Eben – Ezer” (până aici Domnul ne-a ajutat).

Courtesy of http://harul.ro/