Trei Martori pentru Baptişti
de Curtis A. Pugh
CONCLUZIE
Cu siguranţă că faptele sunt clare pentru orice minte candidă. Baptiştii istorici s-au dovedit a fi creştini originari. Bisericile baptiste nou-testamentale au autoritate de la Cristos de a îndeplini Marea Trimitere. Baptiştii sănătoşi şi bisericile lor au o existenţă perpetuă atât promisă cât şi ca fapt istoric. Nu există nici un indiciu sau presupunere nicăieri în Noul Testament că Biserica lui Cristos ar înceta să mai existe înainte ca El să revină. De asemenea nu există nici un indiciu sau sugestie că vre-o altă entitate ar succede Biserica în a face lucarea lui Cristos. Aşadar, nu este nici un loc şi nici o nevoie pentru organizaţii denominaţionale, maşinării asociaţionale, borduri de misiune sau altele de acest gen.
Această perpetuitate baptistă cere o astfel de succesiune. Bisericile nu izvorăsc în mod misterios din ele însele. Bisericile baptiste sunt adunate de către oameni care au avut parte anterior de un botez baptist şi o legătură (autoritate) cu biserica. Acesta este tiparul consecvent al Noului Testament cât şi practica baptistă istorică. Nici un baptist adevărat nu crede că o persoană nebotezată, cu excepţia uneia trimisă direct de către Dumnezeu aşa cum a fost Ioan, are dreptul de a boteza pe alţii. Nici o astfel de pracică nu poate fi găsită în Scripturi sau în practica acceptată de baptişti. O astfel de practică trebuie privită ca o inovaţie a omului.
Prin gura a trei martori am căutat să stabilim faptele reale. Noi credem că aceşti trei martori- (1) mărturia baptistă istorică, (2) mărturia non-baptiştilor, şi (3) mărturia Scripturilor clarifică în mod pozitiv aceste chestiuni.
Dacă aceşti trei martori au dreptate, atunci toate bisericile înafară de cele baptiste nou-testamentale sunt biserici făcute de mâna omului fără autoritate divină. Membrii lor nu sunt botezaţi. Se pare că aceasta a fost părerea lui Tertullian care s-a născut cam la 50 de ani după moartea preiubitului apostol Ioan. Tertullian a scris, „Baptismum quum rite non habeant, fine dubio non habent”, care tradus înseamnă, „Aceia care nu sunt botezaţi în mod corect, fără îndoială că nu sunt botezaţi de loc”. [1]
Nu ne îndoim că mulţi membri din bisericile făcute de mâna omului sunt oameni sinceri care au intenţii bune încercând să-i slujească lui Dumnezeu cum ştiu ei mai bine. Noi nu contrazicem multe din lucrurile pe care le învaţă multe grupuri. Totuşi, dacă baptiştii sunt într-adevăr „creştinii originari”, atunci toate celelalte grupuri au obţinut adevărul pe care-l au, de la baptişti, căci Noul Testament a fost scris de către mâini baptiste.
Stabileşte următoarele atunci: mântuirea este în Cristos şi toţi care au venit la El pentru mântuire, pocăindu-se de păcatele lor, sunt mântuiţi şi în siguranţă! A nu fi membru al unei biserici Baptise nu înseamnă că persoana este pierdută şi, în mod reciproc, a fi botezat prin cufundare într-o biserică baptistă nu înseamnă că persoana este mântuită. Naşterea din nou, regenerarea, este cerinţa absolută pentru mântuire.
Există, totuşi, noţiunea de slujire acceptabilă pentru Cristos- noţiunea de a-i fi plăcut Lui! Există şi noţiunea de a duce la îndeplinire aşa cum se cuvine însărcinarea Sa. Îl vei sluji tu cu credincioşie în modul pe care l-a stabilit El? Ai îndrăzni, pentru un oarecare motiv, să te gândeşti la a-l sluji pe El după propriile tale dorinţe şi preferinţe?
Mai existau şi acei oameni din vremea lui Isus care refuzau să se supună botezului scriptural- botezului lui Ioan- singurul botez aprobat din Biblie. Noi credem că botezul iniţiat de Ioan Botezătorul este singurul botez pe care-l recunoaşte Dumnezeu. Despre acei oameni care au refuzat botezul lui Ioan, a vorbit Luca atunci când a spus că ei „au zădărnicit planul lui Dumnezeu pentru ei, neprimind botezul lui” (Luca 7:30). Cu siguranţă că nici un copil al lui Dumnezeu nu ar respinge sfatul lui Dumnezeu de bună voie şi cu bună ştiinţă. Nu a spus Isus că oile Lui ascultă glasul Său şi merg după El? (Ioan 10:27). Urmează-l pe Cristos!
SFÂRŞIT
Note de subsol:
[1] Tertullian, de BAPTISMO, cap. XV, p. 230, quoted by Abraham Booth, A DEFENSE FOR THE BAPTISTS, (London, E. & C. Dilly, 1778), [reprinted by The Baptift Standard Bearer, Paris, AR., 1985,] p. 25.
