Introducere în Noua Ediţie
Scriitorul acestei cărţi, dr. S.H. Ford, a mers în timp după urmele baptiştilor până în zilele lui Isus Hristos, Întemeietorul Bisericilor Baptiste, de-a lungul secolelor, incluzând aici secolul al optsprezecelea. Mulţi dintre cititorii aceste cărţi au trăit în ultima parte a secolului al nouăsprezecelea şi în prima parte a secolului douăzeci, astfel că nu este necesar să urmăm o linie a continuităţii bisericii mai departe de secolul al optsprezecelea. De fapt, acum există multe biserici care fac lucrări pentru Domnul, în localităţile lor, potrivit învăţăturilor Cuvântului Lui, de mai bine de o sută de ani.
Nu este mai puţin adevărat că, în timpul ultime sute de ani, mulţi baptişti, iar în unele momente chiar biserici baptiste întregi, s-au depărtat de credinţa străveche pentru care au existat bisericile de la începuturi şi pentru care au murit milioane de oameni în trecut, totuşi există încă acelea care nu s-au abătut de la credinţa care le-a fost dăruită cândva de către sfinţi, vezi Iuda 3. Da, există asociaţii întregi de biserici baptiste care au rămas la principiile adevărate, date de Domnul Isus Hristos.
Sunt literalmente sute de biserici care cooperează astăzi cu Asociaţia Baptistă Americană a bisericilor care cred că Isus a propovăduit, în următoarele pasaje de Scriptură, faptul că bisericile Lui vor exista mereu în lume, până la sfârşitul veacurilor, de pildă:
„Şi Eu îţi spun: tu eşti Petru, şi pe această piatră voi zidi Biserica Mea, şi porţile Locuinţei morţilor nu o vor birui.” (Matei 16:18)
„Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Şi învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit. Şi iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului. Amin.” (Matei 28:19, 20)
„A Lui să fie slava în Biserică şi în Hristos Isus, din neam în neam, în vecii vecilor! Amin.” (Efeseni 3:21)
Ce altă dovadă ne mai trebuie pentru faptul că biserica a existat tot timpul, din zilele lui Isus, şi că va continua să existe până la sfârşitul lumii sau al veacurilor? Dacă noi nu vom accepta cuvintele lui Isus, Fiul lui Dumnezeu, nu vom accepta nici cuvintele oamenilor, deşi sute de mărturii s-ar putea aduce. Cu siguranţă, sute de oameni au mărturisit faptul că bisericile baptiste, sau cele denumite altfel decât baptiste, au continuat să existe tot timpul, din vremea lui Isus şi până astăzi.
În legătură cu Asociaţia Baptistă Americană menţionată mai sus, există biserici care conlucrează în cadrul marelui trup al bisericilor care nu au fost vreodată afiliate altor grupări de biserici, exceptând Asociaţia Bisericilor Baptiste. Multe dintre ele, atunci când nu exista vreo asociaţie de biserici baptiste asemănătoare, nici îndeajuns de asemănătoare pentru a se asocia, ori când nu era nici una cu care să ştie că s-ar putea asocia, au stat de sine stătătoare şi au lucrat pentru Domnul, în sprijinul misiunii şi misionarilor, dând ce aveau mai bun ca abilitate şi la ocaziile ivite. Aceste biserici au fost, iar multe sunt şi astăzi numite Baptiştii Independenţi, Baptiştii Drepţi, Baptiştii Misiunii Evanghelice etc., însă ele sunt biserici baptiste fără doar şi poate, crezând, propovăduind şi practicând ceea ce au găsit consemnat în Cuvântul lui Dumnezeu, cu ceea ce au mai bun în ele. Nu trebuie ca cineva să coopereze cu vreun anume grup de biserici pentru a arăta ca o biserică baptistă. Oricum, eu cred că este mai sigur şi mai bine ca bisericile să conlucreze în munca misiunilor, decât să stea deoparte, una faţă de alta.
Declaraţia doctrinară
a Asociaţiei Baptiste Americane
- Credem în inspirarea verbală inefabilă a întregii Biblii, 2 Timotei 3:16,17.
- Dumnezeu este triunitar, Matei 28:19.
- Geneza ne spune despre creaţie.
- Fecioara l-a născut pe Isus Hristos, Matei 1:20-23.
- Dumnezeirea lui Isus Hristos.
- Crucificarea Sa şi suferinţele ca ispăşitor şi răscumpărător.
- Învierea trupească şi ridicarea la cer a lui Hristos, cât şi învierea trupească a tuturor sfinţilor Lui, 1 Corinteni 15.
- A doua venire a lui Hristos, personală şi în trup, la încoronarea vremurilor neamurilor, Faptele 1:11.
- Avem în comun şi ceea ce au avut mereu baptiştii adevăraţi: anume faptul că marea împuternicire a fost dată numai bisericilor. Faptul că în tărâmul faptelor, biserica este unitatea prin cooperare, iar autoritate şi răspundere egală trebuie dată şi împărţită bisericilor, potrivit puterilor fiecăreia.
- Credem că toată conlucrarea trupurilor bisericeşti, precum asociaţiile şi convenţiile, conducerile şi comitetele lor, etc., sunt şi se cuvine să fie, slujitori ai bisericilor.
- Credem că marea însărcinare dată ne învaţă că a existat o succesiune continuă a Bisericilor Misionare Baptiste, încă din zilele lui Isus Hristos şi până în ziua de astăzi.
- Credem că botezul, pentru a fi valid, trebuie făcut de o Biserică Baptistă Evanghelică.
Pe lângă cele de mai sus, doctrinele Asociaţiei Baptiste Americane cred în fiecare pas al lucrării misionare, aşa cum subliniază Scriptura în Matei 28:19,20; Marcu 16:15,16; Luca 24:44-48 şi Faptele Apostolilor 1:8. Bisericile acestei asociaţii sprijină misionarii din câteva zone din străinătate şi un număr mare de misionari din Statele Unite.
E.C. Gillentine
Mărturie
Declaraţia doctorului S.H. Ford înaintea Convenţiei Southern Baptist – Kansas City, Missouri, 1905
În încercarea de întâmpinare a Asociaţiei Baptiste Americane, în primăvara anului 1905, am fost ales să merg în Kansas City pentru a ajunge la Convenţia Southern Baptist, care se întrunea în luna mai a acelui an, pentru a încerca să fac Convenţia să îşi modifice Constituţia, astfel încât să admită bisericile pe picior de egalitate, evitând astfel necesitatea organizării Asociaţiei Baptiste Americane, cunoscută atunci ca Asociaţia Generală.
Am prezenta un memoriu în faţa Convenţiei, iar ei au refuzat să îşi schimbe Constituţia. Dr. Ford a luat parte la discuţia despre memoriul nostru. În esenţă, el a spus:
„M-am asociat cu aceşti buni confraţi, care aduc acum înaintea noastră acest Memoriu. Eu cred că au dreptate şi aş dori ca Convenţia să îşi schimbe Constituţia, astfel încât să îi mulţumească, pentru că noi nu ar trebui să fim divizaţi. Dar dacă ei se vor organiza altfel, nu îi voi urma, pentru că am petrecut o viaţă în sânul Convenţiei, iar acum am optzeci şi cinci de ani, prea bătrân ca să mai fac o schimbare.”
Dr. Ford a scris aceleaşi articole vehemente şi a vorbit la fel de fervent în favoarea convingerilor Asociaţiei Baptiste Americane, însă a spus că era „prea bătrân” ca să mai facă vreo schimbare personală. El a asistat la sesiunea Asociaţiei Baptiste a Statului Arkansas, anul precedent şi a jucat un rol activ şi ne-a încurajat. El a fost aspru criticat de către conducătorii Convenţiei pentru că a făcut astfel, însă a spus că a crezut că noi avem dreptate şi că nu îşi va cere scuze pentru că ne-a încurajat, în munca noastră.
Dr. Ford a fost unul dintre cei mai de seamă oameni care au trăit printre noi. Binecuvântată fie-i amintirea. Această carte bună este doar o mostră a scrierilor sale excelente.
Cele ce urmează se vor dovedi o contribuţie istorică cât se poate de binevenită pentru masele de oameni. Va fi un fel de lucrare elementară pentru istorie, însă presărată cu fapte istorice şi biografii ale mărturisitorilor de frunte ai lui Isus, în cele mai întunecate vremuri ale lumii.
În această mică lucrare, cititorul va găsi, schiţată de un condei meşteşugit, sublinierea istoriei oamenilor numiţi acum baptişti. Aidoma unui pădurean experimentat, autorul a pus în lumină aspra şi sângeroasa istorie a oamenilor noştri până în pustiu, chiar către „negura obscură a antichităţii”, însă fără a se rătăci în acest întuneric , precum Mosheim, „alaiul” lor, ci urmăreşte până ajunge la lumina neumbrită de nori a secolului întâi, unde găsesc urmele paşilor apostolilor şi ale Fiului lui Dumnezeu Însuşi, ducând mai departe către malurile Iordanului, acolo unde nuanţele noii împărăţii au fost prima oară întrezărite, iar oamenii au putut să Îl primească pe Fiul venit şi au fost pregătiţi mai întâi de primul lui vestitor, Ioan.
Unii ar putea obiecta faţă de modul ales de autor, în urmărirea ţelului său şi, deoarece este un roman, privit ca lipsit de naturaleţe şi nefilosofic. O atare obiecţie nu ar fi bine fundamentată. Autorul a menit astfel ideile pentru a sublinia o investigare originală a subiectului, iar astfel a ales o procedură cât se poate de reală şi plauzibilă.
Rawlinson spune: „În fiecare cercetare istorică, este posibil să ne urmărim scopul în două feluri; putem fie să căutăm firul timpului şi să ne ducem istoriceşte până în cele mai timpurii surse, fie putem inversa procesul şi, pornind de la începuturi, să urmăm ordinea cronologică a evenimentelor până în vremurile actuale. Prima metodă este mai filosofică, deoarece un mod mai real şi plauzibil de procedură este, desigur, acela al investigării originale a subiectului, care trebuie de fapt să fie ţelul; cea de a doua metodă este punctul nostru de vedere şi fără doar şi poate, privim trecutul şi ştim atât din el pe cât de mult ne legăm în mod distinctiv de acesta.”
Lucrarea aceasta este de actualitate şi credem că va fi bine primită de oameni, odată ce ea le oferă, într-o formă condensată, fapte istorice autentice, putând întâmpina apoi întrebări şi acuze cotidiene aruncate în faţa lor de urmaşii celor care ne-au omorât strămoşii: „De unde vin baptiştii?” „Baptiştii îşi au sorgintea la Roger Williams, iar botezurile lor sunt neconforme.” „Baptiştii, în cel mai bun caz, sunt urmaşi ai fanaticilor anabaptişti din Munster, neavând o istorie înainte de acele timpuri” şi alte astfel de acuzaţii. Mulţi dintre oamenii noştri nu au avut furnizate faptele istorice cu care să combată astfel de acuzaţii. Ei nu au deschis niciodată cartea la Matei 3, pentru a indica triumfători la mulţimea baptiştilor din Iudeea, adunată de Ioan Botezătorul, şi către Biserica de la Muntele Măslinilor, căreia Hristos i-a dat îndatorirea ca Biserică a Ierusalimului, ca şi tuturor bisericilor ridicate de apostol – toate în mod vădit biserici baptiste; însă ceaţa groasă a celor optsprezece secole, pentru mulţimea de oameni, se învârte între perioada apostolică şi cea prezentă. Ar trebui să fie o problemă de a aduce mulţumiri Atotputernicului Dumnezeu şi să fie cinstit ca ziditor al vremurilor, căci fiecare an este cu lumină crescândă în acel întuneric, descoperind privirile acelora care ai fost adevăraţi adepţi ai lui Hristos, care „l-au mărturisit pe Isus”, păstrându-se oneşti şi neabătuţi de la curajul martiric al credinţei, dată cândva sfinţilor, şi neabătuţi de la rânduielile aşa cum au fost ele lăsate la începuturi Bisericii. Acea lumină care cade în obscuritatea care atât de mult a zăcut peste rătăcirile Miresei lui Hristos, în pustiul în care a fost prigonită de sângeroşii persecutori ai ei, poate fi împlinirea viziunii profetului atunci când el a văzut o femeie – simbol al Bisericii – venind din pustiu, sprijinindu-se pe braţul Celui Preaiubit – curat ca luna, neprihănit ca soarele şi teribil, pentru potrivnicii ei, aidoma unei armate cu multe steaguri.
O, Domnul va împlini această viziune în zilele noastre! Am aşteptat, am tânjit după ea ca unul care aşteaptă zorii zilei. Vor veni apoi cântecele, la împlinirea viziunii, cântecul Bisericii oprimate şi suferinde, care a cântat îndelung credinţa:
Triumfător Sion, ridică-ţi fruntea
Din praf şi întuneric şi din morţi!
Deşi mult umilit, apoi trezit-agale
Te întăreşti cu a Mântuitorului putere.
Pune-ţi veşmintele feerice pe tine,
Şi lasă virtutea-ţi să fie cunoscută
Învăluită-n mantii de învrednicire
Lumea cinstirile-ţi va recunoaşte.
Duşmanii nu-ţi vor mai da năvală veci,
Şi nu-ţi vor umple zidurile de fiorii groazei
Şi iadul nu va mai vărsa grămadă de ocară,
Ca pe izbândă-a lor şi adâncă-a ta mâhnire.
Căci Dumnezeu din ceruri ruga-ţi ascultat-a,
Şi mâna Lui ruina-ţi întremează,
Şi nici Mântuitoru-ţi ce veghează nu va înceta
Să ocrotească pacea ta eternă.
– Southern Psalmist –
J.R.G.
Nashville, 1860
