De unde provin baptiştii?
Borne în decursul timpului
Este o epocă a investigării şi a cercetării neobosite. La chestionările unei curiozităţi imperioase, chiar şi pietrele au scos câte ceva la iveală, iar frunzele au căzut în faţa potopului, spunându-şi povestea. Nu din vreo consemnare făcută în timp, nici din hieroglife, ci totul s-a ivit din praful secolelor şi a fost descifrate. Nu dintr-un monument ruinat, nu de la vreun oraş îngropat de vreme sau oameni trecuţi demult printre cei morţi, ci s-a reprodus o fereastră a istoriei celei vii. Nimic nu poate scăpa ochiului neadormit, întreprinderii perseverente a cercetării moderne.
Acum, există o categorie de oameni printre noi, numărând sute de mii, care au aflat că, într-adevăr, oriunde este libertatea sufletului, acolo este şi evanghelia – oameni marcaţi şi deosebiţi, ale căror principii şi influenţe au fost spuse, oameni care încă relatează despre trăsăturile şi destinul societăţii. Aceşti oameni se numesc BAPTIŞTI.
Trăsăturile lor particulare sunt recunoaşterea şi pledarea pentru libertatea sufletului, iluminarea şi călăuzirea guvernate doar de Împăratul Veşnic. Acei preoţi pământeşti, regi şi guverne, au numit ierarhii şi au pus părinţi, însă sunt doar din cei care „se ivesc şi bodogănesc”. „Pentru lege şi pentru mărturisire” sunt cuvintele lor de căpătâi; „dacă vreun om vorbeşte altfel decât conform acestor lucruri, atunci nu există lumină în el” – deşi nici un muritor nu are dreptul să decidă relaţiile bisericii cu vreo fiinţă umană. Într-un cuvânt, creştinismul cere supunere de bunăvoie; iar a obliga, controla sau impune aşa ceva este anticreştinesc. Iar practicarea acestei abandonări de bunăvoie către Domnul vieţii este cinstită de o îngropare prin botez în numele Său sfânt.
Aceşti oameni, atât de cunoscuţi şi cu un număr tot mai crescut în rândul nostru, ca şi categorie distinctă, îşi au originea undeva. Unii au asistat la începuturile lor; o perioadă în decursul timpului marchează naşterea acestor baptişti. Poate fi găsit locul lor natal? Se poate depista sorgintea lor? Poate oare energia cercetării omeneşti, cu toate izbânzile ei, să eşueze aici şi să se recunoască neputincioasă şi înfrântă? Nu, nu! Întrebarea poate şi trebuie să aibă răspuns, altfel istoria este un lucru mort, prostesc. Să lăsăm vocea ei să se facă auzită, cu tonalitatea sa distinctă prin negura veacurilor, şi se va afla odată pentru totdeauna – UNDE.
Însă vom căuta zadarnic prin consemnările importante ale trecutului pentru măcar un singur cuvânt de bine, în ceea ce îi priveşte. Zdrobiţi sub o ierarhie puternică şi persecutoare; puţini, plăpânzi, neinstruiţi – cum îi numea lumea, totuşi ridicându-şi vocea în tonuri sfidătoare, deasupra furtunilor de groază şi violenţă; protestând, în numele adevărului şi al libertăţii, împotriva domniei universale a unei biserici de stat, şi a unui cler mândru şi tiranic; izbucnind cu glasurile lor printre gratiile temniţelor murdare, cu note de milostenie ispăşitoare, topind inimile celor care veniseră pentru batjocură; răzleţi şi fără apărare, fără ocrotirea statului, fără prestigiul titlurilor de nobleţe sau a unor mari conducători; fără vreo căpetenie pământeană, fără guvern care să le dea o direcţie pentru scopurile lor; având drept călăuză doar Cuvântul lui Dumnezeu; şi totuşi, ridicându-se puternici pentru Dumnezeu, deasupra valurilor, luptând cu furtuna, fără preget, tot înainte, tot mai sus, până acum, aşa cum cu elocvenţă spun cuvintele lui Chalmers:
„Fie ca baptiştii să nu fie niciodată uitaţi, căci ei formează denominaţia lui Fuller, Gary, Ryland şi Hall, şi a lui Foster; căci ei au purces în toate acţiunile de misionariat; căci ei au îmbogăţit literatura creştină a ţării noastre cu calitatea de autori de cea mai mare pietate, de cel mai mare talent, de cea mai bună elocvenţă; căci ei au plătit dările celui mai nobil război, acela cu hidra antinomianismului; căci poate nu există o comunitate de slujitori bisericeşti mai intelectuală, sau care să aibă în sânul ei o mai mare putere şi activitate mentală în apărarea şi ilustrarea credinţei noastre; şi, ceea ce este cel mai bine pentru toate izbânzile geniului şi destoiniciei, ei sunt cei al căror zel şi fidelitate, a căror muncă pastorală în congregaţii, au făcut atât de mult în răspândirea acestei adevărate credinţe, în toate căile societăţii noastre, şi astfel deopotrivă întru susţinerea şi extinderea creştinismului viu al naţiunii noastre.”
Astfel sunt oamenii a căror origine o vom căuta, şi a căror origine cu siguranţă o vom găsi.
*Discursul Dr. Chalmers despre Romani.
