Inspiraţia Scripturii; cele două naturi ale lui Hristos, unicitatea istorică a morţii lui Hristos pe cruce, învierea fizică a lui Hristos, speranţa noastră viitoare, şi crezurile creştine timpurii. Ca şi Ortodoxia Răsăriteană, şi noi deţinem în comun părerea că respingerea Trinităţii constituie erezia.
Ce crezuri deţin Creştinii Ortodocşi Răsăriteni în contrast cu tradiţia Augustiniană / Reformată? Unde suntem în dezacord?
– Într-un contrast puternic, Creştinii Ortodocşi Răsăriteni resping învăţătura Reformată a robiei voinţei omului natural precum şi Doctrinele Harului.
– Ei resping părerea Reformată despre Predestinare. Dar ca şi Arminienii cred că atunci când Biblia vorbeşte despre Predestinare, aceasta vorbeşte despre preştiinţa divină a alegerii păcătosului.
– În ceea ce priveşte soteriologia lor, Creştinii Ortodocşi, ca şi Arminienii, sunt sinergişti. Cu alte cuvinte, ei îmbrăţişează învăţătura că omul şi Dumnezeu cooperează pentru a produce noua naştere.
– Ei resping doctrina justificării doar prin har, doar prin credinţă. Mai degrabă, „theosis” (a deveni Dumnezeu) sau transformarea progresivă a oamenilor în deplina asemănare cu Dumnezeu, în suflet şi trup, ia proeminenţă. Regenerarea şi sfinţirea este privită ca o parte a justificării.
– Ortodocşii resping ideea biblică (Romani 5) a vinei moştenite (imputate); ei cred, mai degrabă, că noi suntem vinovaţi doar pentru păcatele noastre mai degrabă ca un rezultat al consecinţelor căderii lui Adam.
– Ei susţin în mod neapologetic faptul că ei sunt singura biserică adevărată a lui Hristos pe pământ, care are doar ea dreapta credinţă păzită şi adevărata închinare în identitatea şi succesiunea neruptă cu biserica apostolică. Cu alte cuvinte, Evangheliştii s-au eronat în privinţa adevăratei credinţe, dacă nu erezia absolută, conform credincioşilor ortodocşi. Mântuirea celor neortodocşi este, prin urmare, în discuţie.
– Ortodocşii susţin regenerarea prin botez – nimeni nu poate fi mântuit decât dacă este botezat cu apă.
– Ei resping Sola Scriptura. Ortodoxia afirmă o singură sursă de revelaţie, sfânta tradiţie, dintre care Scriptura este proeminenta printre câteva forme. Celelalte forme de tradiţie includ primele şapte concilii ecumenice, scrierile patristice, în special acelea din primele 4 secole; conciliile de mai târziu; icoanele; Liturghia; şi legea canonică. Părerea protestantă care ridică Scriptura mai presus de tradiţie ca autoritate finală în chestiuni legate de doctrină este considerată de Ortodoxism ca fiind păcatul Reformei.
– Ortodocşii învaţă că există şapte sacramente: Botezul, Confirmarea, Sfântul Eucharist, Confesiunea, Ordinarea, Căsătoria, şi Sfânta Îmbălsămare.
– Ca şi Romano-Catolicii, ortodocşii cred că Eucharistul este un adevărat sacrificiu de împăcare.
– Venerarea oferită icoanelor. Pentru ortodocşi, icoanele au fost întotdeauna o parte a tradiţiei bisericii aşa că această tradiţie este considerata a fie egală cu Scriptura.
