Avortul – CE NUME I-AI DA COPILULUI TAU NENASCUT? (documentar)

CUVÂNT ÎNAINTE

În fiecare zi ne confruntăm cu o sumedenie de alegeri. Libertatea de a alege este unul dintre cele mai sfinte drepturi cu care am fost înzestrați încă de la creație.

Istoria este plină, însă, de exemple în care ființele umane libere, create după chipul și imaginea lui Dumnezeu, și-au folosit dreptul de a alege fără să țină cont de perimetrul moral care a circumscris autonomia umană încă de la creație.

După cum vă veți da seama chiar de pe primele pagini ale acestei cărți, presupozițiile autorului acestor interviuri sunt puternic impregnate cu valori biblice. Există, într-adevăr, libertate reală de a alege, și acest fapt este dovedit până și de milioanele de avorturi care au avut loc în România post decembristă.

În situația actuală, această libertate este mandatată de legi care fie că sunt contradictorii, fie încalcă statutul de autonomie relativă acordat de Dumnezeu statului de drept.

Această carte își propune a fi un tratament de șoc pentru a salva viețile miilor de copii încă nenăscuți, care nu pot să se apere. Ea se adresează în primul rând celor care scapă din vedere sau refuză să înțeleagă că nu există libertate fără responsabilitate, chiar dacă Statul și legile țării ne oferă această senzație.

Gelu Paul
pastor

Cum s-a „născut“ acest documentar

Într-o seară, la Radio Vocea Evangheliei a telefonat o doamnă. Era trecută de prima tinerețe, fostă profesoară, iar durerea pentru care ne suna erau cele… 16 avorturi pe care le făcuse.

„Am coșmaruri cu cei 16 copii pe care i-am avortat. Îi văd noaptea în vis. Ce să mă fac?“ ne-a întrebat. I-am explicat că noi, de fapt, suntem un post de radio, și poate ar fi mai bine să sune la specialiști în domeniul consilierii.

„Dacă merg la medic, mi se spune că sunt nebună, dacă merg la biserică, nu au timp pentru mine“ , a continuat ea.

Atunci noi am hotărât ca dintr-o datorie care nu era a noastră, să facem o datorie a noastră.

Pentru cele care purtau o povară extraordinară, am încercat să le arătăm scăparea, eliberarea, pacea – Domnul Isus Cristos.

Dintr-o cauză care nu ne interesa, am făcut o cauză pentru care să luptăm.

Pentru că tot vorbim în cele ce urmează despre “a naște” sau “a nu naște”, putem spune că așa s-a “născut“ documentarul despre avort intitulat: „CE NUME I-AI DA COPILULUI TĂU NENĂSCUT?“.

 

Despre „drept“
Dreptul de „a alege“: dreptul de a ucide sau dreptul de a trăi?

Cei care susțin dreptul femeilor și a medicilor ginecologi de a alege să ucidă copiii, fac parte – credem noi – din același curent de gândire cu cei care susțin și dreptul homosexualilor de a avea relații libere.

Apoi cei care susțin dreptul homosexualilor de a avea relații libere, vor susține și dreptul pedofililor de a abuza de copii. Apoi dreptul zoofililor, a necrofililor și eutanasia.

Pasul următor va fi dreptul de a-i ucide pe bătrâni, deoarece „sunt o povară pentru asigurările sociale“. Apoi – probabil – dreptul de a-i ucide pe handicapați, sau pe cei de o anume etnie, rasă sau chiar religie.

Există deja în lume organizații care militează cu mult zel pentru sterilizarea negrilor și a handicapaților mintali. Și Hitler și naziștii practicau sterilizarea evreilor și a romilor. Oare suntem orbi să nu vedem că istoria se repetă?

Orice drept care își are originea în mintea omului – minte aflată sub blestem până când nu este eliberată de Cristos – este un drept de origine diavolească.

Și băiețelul meu de 4 ani are „dreptul“ să sară în fața unui camion care vine cu 70 km/oră, sau să pună mâna pe aragazul supraîncălzit, dar și eu am “dreptul” și obligația să fac tot ce pot ca să-l opresc.

Așa că dacă cei care susțin avortul au o agendă foarte clară, bine pusă la punct, și luptă într-un război total pentru aceste drepturi diavolești, cred că este de mult momentul ca și noi, creștinii, să intrăm în acest război, în Numele Domnului Isus.

Este momentul să luptăm cu toate mijloacele pentru dreptul celor nenăscuți, pentru cei care au „dreptul“ să nu li se înfigă o chiuretă nemiloasă în căpșor, să nu li se scoată ochii ca să fie aruncați la gunoi, să nu li se smulgă cu aspiratorul piciorușele sau peretele toracic, doar pentru căoameniiaravea- chipurile – acest imaginar „DREPT CRIMINAL“ de a-i ucide.

Biblia este o carte de „drept“, și Dreptul modern se bazează pe principiile biblice. Dumnezeu ne-a dat „DREPTUL SĂ IUBIM”, și atunci nu vom mai ucide.

Ioan Ciobotă

 

CE NUME I-AI DA COPILULUI TĂU NENĂSCUT? – partea I –

Reporter: Ce nume i-ai da copilului tău, primului tău copil, pe care l-ai avortat?

Doamna I.S.: M-am gândit de nenumărate ori… Aici mi-ai atins un punct sensibil, cum să zic, un domeniu în care nu sunt pe deplin vindecată… Mi-e dor de el, nu știu ce era, dacă era fetiță sau băiat… Mă gândesc la copiii mei cu durere… și mă întreb dacă ne-am întâlni acum, oare ei ce mi-ar spune, oare ar putea să mă ierte pentru ceea ce am făcut?

Pentru faptul că pe unul l-am lăsat să cadă în scoica de la WC și să meargă pe canalul ăla, în mizeria aia… Nu știu… Pe celălalt l- am lăsat să-l măcelărească doctorul, să-l taie în bucăți și să-l scoată afară, iar pe celălalt să-l aspire…

Cât de cumplit, cât de dureros a fost pentru ei lucrul ăsta… Atât sufletește, faptul că au fost despărțiți de mama lor într-un… într-un mod atât de barbar, cât și durerea fizică pe care au simțit-o…

Deși m-am iertat pe mine și știu că și Dumnezeu m-a iertat, NU pot să uit ce dureri le-am pricinuit…

Iar de numele lor, la fel, nu pot să vorbesc – și asta mi-e greu. Dacă aș putea măcar să le pun niște nume, să mă gândesc la ei ca la niște… ca la cineva… Oricum mă gândesc la ei ca la niște ființe, dar, așa cum spun acum „Tomy, Iulia, Maia și David“, aș vrea să le spun și lor cumva și să mă rog pentru ei, dar nu pot…

…La un moment dat am simțit nevoia să mă duc la baie și… am simțit senzația de screamăt și… m-am trezit efectiv că… a ieșit copilul… Deci a fost cumplit… Chiar dacă mă simt iertată și eliberată de coșmarul ăsta, imaginea asta n-am s-o pot uita niciodată. Nu mi-a venit să cred că este adevărat ceea ce văd – ERA UN COPIL. Un copil cu tot ceea ce avea nevoie: mâini, piciorușe, cap, ochi, nas, gură.

Totul era acolo și… în balansul lui, cum era atârnat de ombilic, cu capul și cu mâinile în jos, totuși și-a ridicat mâinile, și le-a dus la ochișori, ca și când ar fi plâns, ca și când ar fi vrut să-și șteargă lacrimile sau să-și acopere ochii, să nu vadă ce-l așteaptă… Am simțit că-mi vine să-l iau în mâinile mele, să-l pun la loc și să-l las să-și continue viața… Am… am urlat de disperare; am fost… nu vă pot spune, ca într-un coșmar. AM TRĂIT UN COȘMAR.

***

Reporter: În secolul XX, peste 273.000.000 de oameni au murit datorită avortului. Numărul acestor copii avortați depășește de câteva ori numărul persoanelor ucise în cele două războaie mondiale. Am stat de vorbă cu Prof. dr. Ioan Munteanu, membru al Academiei de Științe Medicale din România, directorul Spitalului de Obstetrică-Ginecologie „Bega“, despre tehnica și procedeele de realizare a avortului.

Prof. dr. Ioan Munteanu: Există mai multe procedee, dar în practică se realizează în special prin două. Prin aspirație, adică uterul este deschis printr-o tehnică mecanică, în interiorul uterului se introduce tija unui aspirator de construcție specială pentru avort și se face aspirația embrionului, placentei etc. Noi și nu numai noi considerăm că această tehnică este cea mai puțin agresivă, adică lasă cele mai puține sechele.

Cealaltă variantă – a chiuretajului – deci tot deschiderea cavității uterine și extragerea embrionului prin chiuretaj, este o tehnică mult mai dură, abrazivă, și care este în mare parte abandonată acum.

În afară de aceste tehnici mecanice, profesorul Boilleau a descoperit o substanță care se cheamă RU 486, o substanță antiprogesteronică, care oprește dezvoltarea sarcinii la orice vârstă ar fi.

În afară de această substanță aș mai aminti prostaglandinele, substanțe care produc contracția uterină. La noi mai puțin, dar în alte părți s-a ajuns să se folosească acest preparat RU 486, care oprește evoluția sarcinii – se introduce prostaglandina și se face evacuarea conținutului uterin. Practic, este o rezolvare medicamentoasă a avortului, și se pare că acesta este viitorul avortului.

Dar eu cred că cel mai etic ar fi să nu se ajungă la avort. Există la ora actuală metode contraceptive multe, facile și chiar ieftine, care să o împiedice pe mamă să ajungă la această STRIVIRE A UNEI VIEȚI, LA AVORT.

***

Ne-am adresat Direcției de Sănătate Publică a județului Timiș, unde am stat de vorbă cu d-l doctor Pavel Jurchescu, inspector în cadrul Direcției de Sănătate Publică.

Reporter: Care este situația avorturilor efectuate în cabinete particulare?

Dr. Pavel Jurchescu: Datele statistice referitoare la avorturi, înglobează atât avorturile făcute în unitățile de stat, cât și în unitățile particulare. Desigur, cu rezerva că nu toate cabinetele particulare unde SE SĂVÂRȘESC ASEMENEA… GESTURI raportează Direcției, deși au această obligație…

***

Prin telefon, discutăm cu d-l Beniamin Fărăgău, doctor în teologie al Queen’s University din Belfast, Irlanda.

Dr. Beniamin Fărăgău, teolog: Sunt indiscutabil mai puține femei, mult mai puține mame care ar înfige cu propria lor mână pumnalul în inima copiilor lor sau care ar privi cu nepăsare pe alții făcând lucrul acesta, indiferent cât timp ar avea sau ce vârstă ar avea copilul respectiv, decât cele care acceptă sau cer ca medicul să înfigă tubul unui aspirator în craniul copilului din pântecele lor, pentru a-i absorbi creierul și pentru a-i imploda astfel cutia craniană, făcând avortul mai puțin dureros.

Reporter: Dar oare care este diferența între o situație și alta?

Dr. Beniamin Fărăgău, teolog: Diferența este desigur în felul în care gândim viața, în paradigma cu care operăm.

„Orice filozofie își găsește exprimarea deplină abia în secolul următor“, afirma dr. Noebel la o conferință a educatorilor creștini din România.

În sistemul pe care și l-a alcătuit pentru a analiza cauza care a dus la uciderea a peste 273.000.000 de oameni în secolul XX, el a afirmat că în spatele acestei crime, ar putea sta gândirea a șase oameni: Karl Marx, Charles Darwin, Julius Belhausen, Friedrich Nietzsche, Wilhelm Wundt și Sigismund Freud.

„Acești șase gânditori“, a continuat dr. Noebel, „au influențat patru adolescenți ai vremii respective: pe Mussollini, pe Hitler, pe Stalin și pe Margaret Sanger, ultima dintre ei fiind o adolescentă.

Primii trei sunt responsabili de majoritatea crimelor săvârșite în secolul XX. Dar adolescenta de altădată, a cărei gândire a ajuns să stea la baza planning-ului familial, adică la baza controlului nașterilor, este responsabilă nu numai

de mult mai multe omoruri decât cei trei puși laolaltă, dar implicațiile gândirii ei continuă să secere mii și milioane de vieți, care încă nu au văzut lumina zilei, după ce primii trei au ieșit de mult timp de pe scena istoriei.“

În pagina Web, realizată de Baptist for Life, se încearcă răspunsul la întrebarea: „Câte avorturi se fac anual în lume?“

După datele furnizate de Allen Guttamcher Institute, aproximativ 22.000.000 de avorturi legale au fost raportate doar în anul 1987. Se estimează că între 4.000.000 – 5.000.000 nu au fost raportate, ceea ce înseamnă că au fost făcute, doar în anul 1987, între 26.000.000 – 31.000.000 de avorturi. Adăugați la aceasta numărul estimat de 10.000.000 – 22.000.000 de avorturi clandestine și veți vedea că cifra totală se situează undeva între 36.000.000 și 55.000.000 de avorturi anual.

***

Dana a avut o sarcină, care acum face parte dintre cele 55.000.000 de sarcini avortate anual pe plan mondial.

Reporter: Dana, ce îți amintești din perioada de după avortul pe care l-ai făcut?

Dana: Lunile au trecut. O colegă, de aproximativ aceeași vârstă cu mine, îmi spune după trei luni de la avort: „Știi că bebelușul meu începe să joace fotbal?“

„Da”… ziceam în gândul meu – nimeni nu știa de acel avort – „și-al meu ar fi trebuit să joace fotbal, dar al meu este cine știe pe unde, pentru că eu am ales să mă despart de el”.

Și… când vedeam bebeluși pe stradă sau femei gravide, mă trezeam plângând…

Este un sentiment cumplit să știi că și tu ai fi avut, ai fi putut să ai un copil, dar pur și simplu tu l-ai ucis. Pentru că la urma urmei, nimeni nu este vinovat de moartea copilului tău decât tu, pentru că nimeni nu ți l-ar fi scos cu forța dacă tu nu ai fi acceptat asta.

În perioada de după avort și înainte de a apărea următoarea sarcină, a fost cumplit. MĂ SIMȚEAM VINOVATĂ, ÎMI ERA SCÂRBĂ DE MINE, NU MĂ RECUNOȘTEAM ÎN CEEA CE AM FOST ÎN STARE SĂ FAC.

***

Dr. Beniamin Fărăgău, teolog: „60% dintre toate sarcinile sunt avortate. Femeile de rând din fosta Uniune Sovietică au făcut între 3 și 8 avorturi în viața lor. De la căderea comunismului, după 1989, în România 78% din sarcini sunt avortate“ , spune statistica aceasta.

„Există deci o mișcare mondială în direcția liberalizării avorturilor“, încheie pagina realizată de Baptist for Life acest raport.

Să nu uităm că prima lege a libertății noastre, care a fost dată de însuși Ion Iliescu în noaptea Revoluției, a fost liberalizarea avortului pentru femeile din România. Femeile, alcătuind oricum majoritatea populației României, au fost momite și transformate în capital electoral, tocmai prin libertatea de a-și ucide propriii copii… CE TRAGIC !

Ce anume dă femeilor libertatea de a-și ucide propriii lor prunci?

***

Doamna cu care am stat de vorbă urma să facă avort peste 3 zile. Reporter: De ce vreți să faceți avort?

Doamna A: Din cauza situației financiare și în plus, locuiesc singură, în chirie, fără părinți. Nu mai am nici o legătură cu ei… Presupun că dacă o să fac avortul, mai am o șansă și în plus de asta, nu pot să întrețin un copil singură.

Reporter: Ați fost cumva la ecograf? Știți ce este, băiat sau fată?

Doamna A: Băiat!

Familia Dorel și Maria Măcelaru au 10 copii. Cel mai mic dintre ei este în vârstă de 19 ani.

Reporter: Ce i-ați spune unei femei care vrea să facă avort?

Dorel Măcelaru: Oricui îi stă în față acest mare semn de întrebare: „Ce să fac? Să mai las un copil, dacă este o sarcină, să nu-l mai las?“, eu îi dau sfatul să-și pună toată încrederea în Dumnezeu și să-I mulțumească pentru darul pe care Dumnezeu vrea să i-l facă.

Maria Măcelaru: Mă gândeam ce s-ar fi întâmplat dacă aș fi hotărât să nu am decât un copil sau doi. Unde ar fi fost cei cu care mă mândresc astăzi?

Mă gândesc chiar la al zecelea, la Cristian, care a îndrăznit să ia viața în piept. Oferindu-i-se o bursă în America, fiind foarte bun instrumentist, s-a dus acolo, între străini, fără să cunoască pe nimeni, fără nici o rudă, nici un sprijin, în afară de Dumnezeu. Numai prin încrederea în Dumnezeu poate trăi. A primit acolo o bursă cu toate drepturile.

Nu numai atât! Orice concurs a avut acolo, a reușit, a luat locul I. Chiar alaltăieri am primit o scrisoare de la el, în care ne-a spus: Mămico,

în perioada de vară cânt aici la o orchestră unde suntem și profesori și elevi și am dat un concurs și Dumnezeu m-a ajutat să iau postul de concert-maistru. Și gândește-te cum mă simt eu când în spatele meu sunt vreo opt profesori care cântă. În spatele meu!

Dar Dumnezeu l-a ajutat să ia el acel post, pentru că îl binecuvântează.

Dr. Corneliu Civig, medic ginecolog la Spitalul de Obstetrică-Ginecologie „Odobescu“ din Timișoara, ne vorbește despre avort.

Dr. Corneliu Civig: La urma urmei, eu nici nu îl consider un act medical. Mie mi se pare acest act ca fiind nemedical, pentru că este împotriva vieții, este un atentat ÎMPOTRIVA VIEȚII. Și nu a vieții în sine, ci împotriva manifestării vieții, a desfășurării ei, a devenirii ei.

Pentru că, de fapt, ATUNCI CÂND NOI UCIDEM O FIINȚĂ UMANĂ ÎN ACEST STADIU DE ÎNCEPUT, ESTE CA ȘI CÂND AM UCIDE-O LA VÂRSTA DE 40 DE ANI, pentru că din punct de vedere al potențialității, ea există în totalitate încă de la început și este bine făcută.

***

Reporter: Ce spune Biblia despre apariția unei noi ființe umane? Cităm din Psalmul 139:
Tu mi-ai întocmit rărunchii,

Tu m-ai țesut în pântecele mamei mele: Te laud că sunt o făptură așa de minunată. Minunate sunt lucrările Tale,

și ce bine vede sufletul meu lucrul acesta!

Trupul meu nu era ascuns de Tine, când am fost făcut într-un loc tainic,

țesut în chip ciudat, ca în adâncimile pământului.

Când nu eram decât un plod fără chip, ochii Tăi mă vedeau;

și în cartea Ta erau scrise toate zilele care-mi erau rânduite, mai înainte de a fi fost vreuna din ele.

Cât de nepătrunse mi se par gândurile Tale, Dumnezeule, și cât de mare este numărul lor!

***

Dr. Corneliu Civig, medic ginecolog: Iar noi distrugând-o, nu dăm posibilitate ca devenirea să se manifeste, adică să se desfășoare. De fapt ceea ce ucidem noi este același lucru.

ORI ÎL UCIDEM LA VÂRSTA DE 2 LUNI DE SARCINĂ, ORI UCIDEM UN OM LA VÂRSTA DE 20 DE ANI, ÎN ESENȚĂ PROBLEMA ESTE ACEEAȘI.

Numai că în primul caz distrugem o întreagă informație, înainte de a se manifesta, înainte de a se desfășura în devenirea ei firească, să zicem până la vârsta de 75 – 80 de ani, pe când în al doilea caz ucidem un om care a trăit să zicem 20 de ani.

Pentru un aspect, justiția nu ne pedepsește și se consideră un lucru foarte firesc și normal în situația actuală, iar pentru celălalt aspect, se capătă ani grei de închisoare.

***

Din punct de vedere al justiției, am consemnat câteva considerații prezentate de d-na avocat Angelica Romașcu.

Reporter: Aș vrea să vă cer părerea cu privire la un caz special. Atunci când o femeie însărcinată este agresată și moare și ea și fătul nenăscut, legea prevede o pedeapsă dublă pentru agresor? Adică, din punctul de vedere al legii, fătul nenăscut este o ființă care poate fi luată în considerare ca persoană?

Avocat Angelica Romașcu: În codul penal nu există un articol special care să incrimineze, să pedepsească agresorul care în urma acțiunilor sale determină întreruperea sarcinii, printr-o agresiune asupra unei femei însărcinate.

În schimb, așa cum știm, Legea Penală pedepsește orice agresiune produsă de o persoană asupra altei persoane. Aceste prevederi se găsesc în Codul Penal, la articolele 180, 181, 182, 183, și voi fi concretă: este vorba despre lovire sau alte violențe, vătămare corporală gravă, vătămări cauzatoare de moarte.

Toate acestea sunt pedepsite de Legea Penală, iar în cazul când un agresor a săvârșit astfel de fapte asupra unei femei însărcinate, determinând pierderea sarcinii acesteia, el este pedepsit de Legea Penală în conformitate cu articolele 75 și 78 Cod Penal, ce reprezintă circumstanțe agravante.

În cazul acesta, pedeapsa care i se aplică merge spre maximul special și chiar i se poate adăuga un spor, care reprezintă câțiva ani suplimentari de detenție.

Reporter: Există o neconcordanță între cele două puncte de vedere. În primul caz, legea îl pedepsește pe agresorul care atentează asupra vieții fătului, dar n-o pedepsește pe mamă sau pe medicii ginecologi atunci când fac avort.

Deci, agresiunea asupra fătului – din partea mamei și a medicilor ginecologi care efectuează avortul – nu este considerată agresiune asupra unei persoane? Când vorbim despre un copil nenăscut, există un standard dublu: într-un fel este tratată agresiunea din partea unui agresor extern și în alt fel este tratată agresiunea din partea mamei sau a medicilor. Legea nu le vede pe amândouă la fel.

Mamei îi permite să întrerupă viața fătului, exact ca și cum i-ar da voie să întrerupă viața copilului ei de 3 ani, de 17 ani sau de 25 de ani?

Avocat Angelica Romașcu: Da, este adevărat ceea ce afirmați dumneavoastră, există o neconcordanță.

De fapt, mama nu ar trebui să aibă dreptul să ia viața fătului care este în pântecele ei. Chiar dacă n-a văzut lumina zilei, el există acolo și părerea mea este că nu ar trebui să aibă acest drept. Dar, într-adevăr, Legea Penală nu pedepsește această faptă pe care o săvârșește mama și medicii ginecologi.

În schimb, într-adevăr, Legea Penală îl pedepsește pe agresor, pe făptuitorul care prin acțiunile sale de violență determină întreruperea sarcinii unei femei însărcinate.

***

La Mitropolia Banatului, stăm de vorbă cu IPS Dr. Nicolae Corneanu, Mitropolitul Banatului.

Reporter: Înalt Prea Sfinția voastră, v-aș ruga să ne spuneți care este poziția Bisericii Ortodoxe în ceea ce privește problema avortului.

IPS Dr. Nicolae Corneanu, Mitropolitul Banatului: Avortul în sine este întreruperea vieții unei ființe omenești. Chiar dacă nu a ajuns să vadă lumina zilei, fătul este o ființă umană, care se dezvoltă în pântecele mamei. Ori întreruperea sarcinii, întreruperea vieții unui viitor prunc, este în fond o CRIMĂ. Și crima nu poate fi acceptată din punct de vedere religios prin nici un fel de argument.

Dumnezeu este Cel care dă viața, și nu putem noi, oamenii, să luăm viața. Nici măcar viața noastră nu ne stă la dispoziție, chiar propria noastră viață, cu atât mai puțin viața altcuiva.

Biserica Ortodoxă, ca toate confesiunile, toate grupările religioase, nu acceptă avortul și, în măsura în care este posibil, se străduiește să își îndrume credincioșii în așa fel încât să nu se producă aceste CRIME.

***

Dr. Marius Biriș, medic ginecolog, ne prezintă câteva considerații despre implicațiile etice și morale ale avortului.

Dr. Marius Biriș, medic ginecolog: Aici cred că este o problemă de convingere a fiecăruia. Punctul meu personal de vedere este că atât timp cât această manevră este o procedură legală, eu cel puțin nu-mi fac probleme.

Uneori, când mi se cere să fac un avort la o vârstă gestațională ceva mai mare, bineînțeles în limite legale, și când fac chiuretajul, văd părți embrionare, văd un picioruș, parcă și mie mi se strânge așa puțin stomacul, dar… în general depășesc momentul.

Eu consider că un copil întotdeauna trebuie să fie dorit.

***

Domnișoara Flora Mateiu nu a fost dorită de părinții ei. Acum are 18 ani și este elevă la liceu.

Reporter: Flora, atunci când mama ta era însărcinată cu tine, a vrut să facă avort. Cum ai perceput tu acest lucru când, mai târziu, mama ta ți-a destăinuit secretul acesta?

Flora Mateiu: Prima dată m-am gândit că probabil mama mea nu m-a vrut, dar mi-am dat seama că oricum, pe vremea aceea mama nu era creștină și condițiile materiale pe care le aveau ei nu erau prea bune și că ar fi făcut-o din neștiință.

Prima dată când am auzit m-a surprins, mi s-a părut ciudat, dar am încercat s-o înțeleg, nu s-o învinovățesc.

Reporter: Spune-ne, te rog, câteva lucruri despre tine. La ce școală ești? Ai beneficiat de curând și de o bursă în Danemarca.

Vorbește-ne despre dorințele tale, visurile tale…

Flora Mateiu: Sunt elevă la liceu în clasa a XI-a și anul trecut am fost în Danemarca, împreună cu alți 7 elevi din România.

Momentan aștept să termin liceul și aș vrea să merg la Facultatea de Medicină, la Stomatologie.

***

Dr. Dan Păscuț, directorul Spitalului de Obstetrică-Ginecologie „Odobescu“ din Timișoara, ne prezintă unele consecințe ale avortului.

Reporter: Ați observat vreo legătură între cazurile de îmbolnăviri grave, mai târziu în viață, și femei care au avut unul sau mai multe avorturi?

Dr. Dan Păscuț, medic ginecolog: Îmi pare rău că nu am reușit să inițiez o legătură cu Clinica de Psihiatrie, pentru că eu am observat aici în spital femei cu foarte multe avorturi.

Am avut un caz recent – o femeie cu 20 de avorturi – care făcea niște crize de tip comițial, epileptic, dar fără să fie demonstrată această epilepsie. În ultimă instanță am trimis-o la psihiatru și chiar la preot.

Și am mai constatat ceva: foarte multe femei cu multe avorturi acuză o durere în regiunea pelvină, în regiunea uterină, fără să fie motivată de o explicație, de modificări patologice pe care noi să le putem evidenția.

Reporter: De câțiva ani încoace, ați renunțat să mai provocați avorturi. Care este acum poziția dumneavoastră față de avort și care sunt modificările care au survenit în convingerile dumneavoastră?

Dr. Dan Păscuț: Da, aș vrea să fiu foarte bine înțeles, pentru că am avut și o serie de reproșuri, inclusiv din partea familiei, pot să spun așa. De exemplu, o persoană din familia mea mi-a spus: „Bine, dar de ce te-ai făcut ginecolog, dacă nu faci avorturi?“

Vreau să fiu foarte clar înțeles: nu am o atitudine negativă față de femeile care fac avort. Eu înțeleg că au motive pentru care fac avort, sunt absolut de acord cu ele, însă NU POT FI DE ACORD CU AVORTUL, PENTRU CĂ INDIFERENT DE ORICE RETORICĂ DESPRE AVORT, AVORTUL NU FACE DECÂT SĂ DISTRUGĂ O POTENȚIALĂ VIAȚĂ UMANĂ.

Cea mai simplă explicație pentru oricine este în stare să judece această chestiune este că fiecare dintre noi, dacă meditează asupra ființei lui, poate să spună așa: „Dacă mama mea făcea avort, eu nu mă bucuram astăzi de viață…“

Vă voi mărturisi ceva ce îmi face plăcere să spun. Mama mea, care acum nu mai există, a fost bolnavă de inimă și cu toate acestea nu a făcut avort și îi mulțumesc și acum că mi-a dat bucuria de a trăi.

Am stat de vorbă cu Prof. dr. Iosif Țon, pastor baptist, absolvent al Universității Oxford din Anglia.

Reporter: Ce spune Biblia despre avort?

Prof. dr. Iosif Țon: Ceea ce este distinctiv la credincioșii baptiști, și în general la credincioșii evanghelici, este că noi ne bazăm crezul în întregime pe Sfânta Scriptură. Și în problema avortului, noi punem întrebarea: „Ce spune Dumnezeu în Sfânta Scriptură?“.

Lucrul cel mai important pe care trebuie să-l înțelegem este că atunci când este conceput un om nou, în pântecele mamei lui, Dumnezeu îl consideră om chiar din momentul acela al concepției.

Cuvântul lui Dumnezeu ne spune că Dumnezeu participă direct la crearea fiecărei noi ființe umane din momentul concepției; de atunci omul acela este creat de Dumnezeu, care îi cunoaște destinul.

Este absolut clar din Sfânta Scriptură că AVORTUL ESTE O OMUCIDERE, pentru că în pântecele mamei există un om, pe care deja Dumnezeu l-a creat după chipul Său și Dumnezeu ne interzice să ucidem, să luăm o viață umană.

Mă îndrept însă acum cu toată dragostea, din partea lui Dumnezeu, către femeile care au avut nefericitul gând și au făcut un avort. Nu vreau să rămână condamnate, nu vreau să rămână urmărite de cuvintele pe care le-am spus, ci dimpotrivă.

Vreau să vă aduc un cuvânt de mântuire, un cuvânt de anunț al veștii bune – că mai este salvare, mai este redresare, mai este speranță, mai este viață și după avort. Iată cum: în Evanghelia după Ioan, Fiul lui Dumnezeu, Dumnezeu întrupat, ne spune că „atât de mult a iubit Dumnezeu lumea“, adică pe fiecare om, „încât L-a dat pe singurul Lui Fiu“ să moară în locul nostru, pentru ca nici un om să nu piară, ci să aibă viață veșnică, dacă crede în Domnul Isus.

Știu că sunt femei care acum sunt bântuite de remușcări groaznice, sunt bântuite de imaginea copiilor pe care i-au ucis, sunt tulburate de gândul acesta și urmărite de gândul acesta. Vreau să vă spun că Domnul Isus Cristos a murit și pentru păcatul acesta, pentru că El a murit pentru toate păcatele. Și ni se garantează în Noul Testament, în Sfânta Scriptură, că sângele Domnului Isus ne curăță de orice păcat. Sângele Domnului Isus spală și păcatul avortului.

Pentru că ești încărcată de vină, pentru că ești tulburată de ceea ce ai făcut, ascultă acum vocea lui Dumnezeu care-ți spune: Atât de mult te iubesc încât pentru păcatul tău L-am dat să moară pe Fiul Meu. Pe crucea aceea Fiul Meu a purtat și păcatul avortului tău. Acum, Eu te chem să vii înapoi la Mine. Poți să vii la Mine dacă te uiți la Domnul Isus, la Fiul Meu, și spui: „Doamne Isuse Cristoase, eu am păcătuit, eu am ucis, eu am făcut un avort, dar, Doamne Isuse, Tu ai murit cu păcatul meu pe cruce. Cred, cred că ești Fiul lui Dumnezeu, cred că ai murit pe crucea aceea încărcat cu toate păcatele mele. Cred că ai înviat și cred că acum Tu ești lângă inima mea și Tu bați acum la inima mea.

Doamne Isuse, vreau să vii în inima mea, spală-mă de păcatul meu, lasă sângele Tău peste toată viața mea și te rog să vii Tu în ființa mea și acum să trăiești Tu în ființa mea, ca să fii Domnul meu și Mântuitorul meu. Doamne

Isuse, vreau să trăiesc cu Tine și să trăiesc pentru Dumnezeu. Îți mulțumesc că Tu nu mă respingi. Îți mulțumesc că- n Tine am iertare, pentru că Tu ai murit pentru păcatele mele“

Ascultă femeie! Dacă te-ai rugat rugăciunea aceasta, dacă ți-ai deschis inima pentru Domnul Isus Cristos, El zice: „Dacă-Mi aude cineva glasul și deschide, voi intra la el“. Domnul Isus a intrat în inima ta și te-a iertat.

***

Doamna G.M.: Îmi cer iertare în primul rând înaintea lui Dumnezeu și lui Isus Cristos pentru cele două ființe cărora nu le-am dat viață și sper ca de acum încolo inima mea să fie ușurată.

A fost totuși o avertizare că eu, odată, am făcut un păcat și nu mi l -am mărturisit. Mulțumesc lui Dumnezeu pentru că acum s-a ivit clipa ca să-l pot mărturisi și nu mi-e rușine indiferent cine m-ar auzi. Mărturisesc cu inimă curată și Îl rog pe bunul Dumnezeu să mă ierte.

În clipele acestea, când mă gândesc că a fost scos bucățică cu bucățică… cred că este ceva groaznic. Într-adevăr ERA MIC, DAR ERA TOTUȘI… Avea o inimă acolo, avea doi ochișori, o guriță care probabil voia să spună: „MAMĂ, TE IUBESC!“.

***

Fetița F.A., 3 anișori: De ce? De ce?

Mami, mami, mami, mami, te iubesc!

Asta-i mama mea? Mami, asta-i mama mea? Asta-i mama mea?

Nu-i mama mea…

Mami, mami, v’eau, v’eau, v’eau șă… șă mă duci în Pa’cul Copiilol. Acolo n-am fost, în Pa’cul Copiilol!

Mami, te iubesc, Mami, te iubesc, Maaami, te iubesc, Mami, te iubesc, TE IUBESC,

Te iubesc, Mami te iubesc, Te iubesc, Mami te iubesc, Mami te iubesc, Mami te iubesc, Mami te iubesc, Mami te iubesc, Mami te iubesc, Mami te iubesc, Mami te iubesc, Mami te iubesc, MAMI…

***

Versuri George Bennard

Pe un deal ca de iad, Sub o cruce de brad,

Chipul mamei tăcut priveghea. Iar Isus, Fiul ei,

Între inimi de lei

Se ruga și plângea pentru ei.

Știi tu oare, prietene drag, Că Isus, când pe lemn Se ruga

CÂND MUREA PE-ACEL DEAL DEPĂRTAT, S-A GÂNDIT ȘI LA INIMA TA…

***

CE NUME I-AI DA COPILULUI TĂU NENĂSCUT? – partea II –

Reporter: Ce ați simțit atunci când ați fost în spital, cu avortul de acum doi ani și jumătate?

Doamna Mirela: Eram foarte stresată. Aveam o stare psihică foarte proastă, starea sănătății în general s-a înrăutățit și mă gândeam uneori c-am să mor în urma acelui avort.

Pe de altă parte, mă apăsa faptul că trebuie să omor un copil. Era în ajunul sărbătorilor de iarnă și mă gândeam la pruncii uciși de Irod, mă gândeam că se apropie Crăciunul și eu trebuia să recurg la această faptă.

***

Doamna I.S.: Nu-mi mai amintesc exact ce-am simțit, dar știu c-am căzut într-o depresie cumplită. Relația dintre mine și prietenul meu era moartă total…

Mă simțeam UN OM PĂRĂSIT, mă simțeam UN NIMIC, eram… mă simțeam GOALĂ, mă simțeam O CRIMINALĂ… Mult timp m-am simțit așa; cam un an de zile. A fost cel mai urât an din viața mea.

***

Doamna T.B.: De fiecare dată când am făcut un avort, am avut remușcări teribile… Aveam coșmaruri noaptea, când nu puteam să dorm zile, săptămâni, luni… Parcă-l aveam tot timpul în imagine… Mă gândeam cât ar fi putut să fie de frumos, ca ceilalți doi pe care-i am, și că ar fi putut să trăiască și el alături de ceilalți.

Dar de fiecare dată când se repeta și din nou ajungeam să-mi dau seama că sunt gravidă, cu atâta teamă și groază mă gândeam din nou să… să fac avort… Și chinurile prin care treceam… și numai la clipele alea când mă gândeam… și- apoi mă gândeam la… copil când îl vedeam…

Chiar am avut unul destul de mare…

Din nou am recurs la avort și a fost cumplit când am văzut… pentru că se vedea efectiv tot… și mâini și picioare și tot… era băiat…

Reporter: L-ați văzut?

Doamna T.B.: Da, și a fost cumplit pentru mine… a fost ceva… a rămas și îmi va rămâne pentru totdeauna în imagine… Acum sunt eliberată, pentru că știu că Dumnezeu m-a iertat și a șters tot ce am făcut, dar… asta rămâne pentru totdeauna în memorie… A fost ceva cumplit… Mult, foarte mult am suferit…

Doamna I.M.: Eu am fost foarte supărată după ce mi-am dat seama de ceea ce am făcut și că, de fapt, eu am omorât o ființă umană. Am început să fiu foarte supărată și foarte mânioasă pe toți cei din familie, mai ales pe soțul meu. Am fost foarte supărată pe părinții mei și pe surorile mele.

Între mine și soțul meu relația s-a schimbat destul de mult în acea perioadă, am devenit mult mai reci unul față de celălalt.

***

Reporter: În secolul XX, avortul a dus la întreruperea vieții a peste 273.000.000 de copii nenăscuți și a afectat fizic, psihic și emoțional tot atâtea femei. Stăm de vorbă cu d-na dr. Cristina Valea, de la Fundația Pro Vita Medica, despre Sindromul Post-Avort (SPA).

Dr. Cristina Valea: În ultimii ani s-au făcut cercetări serioase în domeniul consecințelor psihice ale avortului. Sindromul Post-Avort este definit ca un complex de efecte psihice declanșate în urma unei întreruperi voluntare a cursului sarcinii. SPA este cunoscut și sub numele de traumă psihică a avortului sau traumă post-avort.

Iată doar câteva dintre efectele de acest ordin: sentimentul de vinovăție și pierdere irecuperabilă, care poate apărea mai devreme sau mai târziu, în funcție de afectivitatea femeii, de sensibilitatea ei;

tristețe, depresie, pesimism;

plâns necontrolat, teamă nejustificată;

tulburări de somn: insomnie, coșmaruri, vise cu copii;

viața emoțională poate suferi o inhibiție, generând indiferență sau labilitate emoțională;

femeia își poate pierde respectul față de sine, poate deveni neîncrezătoare în sine, în forțele proprii;

pot apărea tulburări ale vieții de relație cu alte persoane, relația cu partenerul poate fi compromisă;

femeia poate dobândi incapacitate de a avea relații stabile cu persoane din anturajul ei (familie, prieteni, colegi);

perturbarea vieții sexuale (apare frigiditatea, anorgasmia);

abuz de medicamente, alcool sau chiar droguri;

pot apărea gânduri de sinucidere sau chiar tentative, se pot dezvolta reacții psihotice acute cum ar fi halucinațiile, tulburările de memorie, nevroza anxioasă sau depresivă.

Persoanele afectate de sindromul post-avort au nevoie de ajutorul unui psiholog sau al unui psihoterapeut pentru a putea depăși această suferință. Într-un moment de disperare, ele au luat o decizie irevocabilă, iar dacă nu sunt înlăturate cauzele care au determinat femeia să aleagă avortul, ea are toate șansele să-l repete și în viitor.

***

Robert Lazu, redactor-șef al revistei Mitropoliei Banatului: Dumnezeu intervine discret, atât în relațiile dintre soți, cât și în zămislirea pruncului, chiar în pântecele maicii sale. Ținând cont de această perspectivă, ni s-a părut și ni se pare că LUCRUL CARE LIPSEȘTE – adesea cu desăvârșire – din conștiința tuturor celor care participă într-un fel sau altul la avort ESTE CREDINȚA CREȘTINĂ.

Care ar fi aspectul asupra căruia vreau să insist exact din acest punct de vedere, teologic? Este vorba despre prezența – pe care am pomenit-o deja, discretă dar certă – a unui AL TREILEA, deloc neimportant, poate, dimpotrivă, cel mai important, în actul conceperii unui prunc. Este vorba despre Dumnezeu.

Noi, de obicei, avem în vedere numai cele două persoane – mama și tatăl viitorului prunc, bărbatul și femeia. De foarte multe ori ignorăm prezența acestui AL TREILEA, care este, de fapt, decisivă pentru concepția creștină.

Iată deci o primă idee importantă: există un AL TREILEA care participă la zămislirea unui prunc alături de părinți – este vorba despre Dumnezeu Creatorul.

Știm din concepția creștină clasică faptul că în momentul conceperii unui făt, părinții oferă, în primul rând, suportul material, temeiul trupesc al zămislirii unei viitoare ființe umane. În același timp mai este cineva care lucrează în tot acest proces: Dumnezeu Însuși, care are un rol decisiv în ceea ce privește zămislirea sufletului – acel nivel al noii ființe pe care noi nu-l putem vedea, nu-l putem cunoaște prin intermediul simțurilor.

Trupul – știm din Simbolul de credință niceo-constantinopolitan – ține de registrul „celor văzute“, al celor sensibile, pe când sufletul aparține registrului „celor nevăzute“, al celor inteligibile. Deci, sufletul este acel lucru esențial al ființei umane (în Scriptură omul este numit adesea „suflet“, nu este numit niciodată „trup“; deci sufletul este un lucru foarte important în ierarhia constitutivă a ființei umane, se pare că el este elementul central, decisiv), ori în crearea acestui suflet lui Dumnezeu îi revine un rol fundamental.

Ceea ce vrem să spunem este că, practic, nu e suficientă relația dintre părinți, dintre tată și mamă în contextul unirii intime. O nouă viața se naște numai prin intervenția decisivă a lui Dumnezeu.

Dacă privim din această perspectivă zămislirea și nașterea unui prunc, este absolut evident că orice fel de punere în discuție a momentului când ființa umană începe să devină cu adevărat o persoană, e ilicită. Este practic un atentat la libertatea și la integritatea acestei ființe umane.

Aici merită amintit un element care ține de registrul juridic: niciodată, până undeva prin secolele XVII și mai ales XVIII (ca să fim mai exacți, stabilim momentul istoric – după revoluția franceză din 1789), avortul nu a fost legalizat sub nici o formă. Era practic un fapt complet ilicit, de neconceput.

Nu vrem să spunem prin asta că înainte ar fi fost o lume paradisiacă, că nu ar fi existat probleme și n-ar fi existat avorturi. Existau. Dar, repetăm, în era creștină niciodată nu a fost acceptată legiferarea și legalizarea avortului, sub nici o formă.

***

Reporter: Domnule dr. Corneliu Civig, care este părerea dumneavoastră despre etica avortului?

Dr. Corneliu Civig, medic ginecolog: Nimeni nu este de acord, de fapt nici un medic în sinea lui nu este de acord cu avortul. Și din punct de vedere etic medical, AVORTUL ESTE O TRAGEDIE.

***

Am întrebat-o pe d-na dr. Mariana Bondărescu, care sunt motivele pentru care femeile fac avort.

Dr. Mariana Bondărescu, medic ginecolog: Cred că femeile fac avort de obicei din motive materiale, dar și din lipsă de educație. O sarcină poate fi prevenită și mai ales după revoluție există multe posibilități de prevenire a unei sarcini.

Pe lângă lipsa de educație, cred că este și obișnuința noastră, a românilor, de a nu fi responsabili de greșelile pe care le facem.

Reporter: Ce simte un medic, ce simțiți dumneavoastră personal atunci când trebuie să provocați un avort?

Dr. Mariana Bondărescu, medic ginecolog: De câțiva ani m-am hotărât să nu mai fac avorturi la cerere, deci chiuretaje uterine. Împreună cu familia mea, am zis că e mai bine să nu mai fac lucrul acesta, de peste doi ani. Dar, în situații de forță majoră, face parte din meseria noastră… Știu că nu e bine, dar când trebuie făcut, trebuie făcut.

Deci în situația în care este necesar și avortul este declanșat și femeia trebuie chiuretată, îl fac și simt că am făcut munca pe care trebuia să o fac. Adică am ajutat femeia să iasă dintr-un anumit impas când sarcina nu a fost normală sau

sănătatea ei era în pericol. Exact așa cum faci o cezariană sau ajuți un copil să vină pe lume, o ajuți și pe mama aceea să- și rezolve acea situație.

Dar NU, NU, NU, AVORTURI LA CERERE NU MAI FAC. De doi ani și ceva m-am hotărât să nu mai chiuretez, tocmai prin faptul că am auzit că și alți medici ginecologi s-au hotărât să nu mai participe la aceste… necazuri, la această lipsă de… de Dumnezeu, a acestor familii.

Sigur că dacă este un avort în curs sau ceva… ajut și termin chiuretajul, deci nu-i problemă, dar… așa pentru bani – de obicei pentru bani le facem – pentru bani mă feresc să mai fac. Cât am, atât îmi ajunge.

***

L-am întrebat pe d-l. dr. Dan Păscuț, care este statutul ontologic al embrionului.

Dr. Dan Păscuț, medic ginecolog: Pe baze biologice nu se poate afirma clar momentul când începe viața ființei umane. Însă sunt date o serie de caracteristici ale dezvoltării oului, care pe unii biologi îi determină să considere că însuși embrionul se manifestă ca un organism.

Pe lângă acestea, opinia dominantă a biologilor este că noua existență umană se dezvoltă în momentul fecundației. Această nouă existență în momentul fecundației este denumită „zigot“ sau „ou“ și din acesta se va forma noua ființă umană.

Părerea filozofilor personaliști, a personalismului, care consideră persoana ca o membră a Împărăției lui Dumnezeu, deci are calități spirituale deosebite, și care admite existența Creatorului, valorizează caracteristicile biologice ale dezvoltării oului și consideră că nu poate exista nici un fel de diferențiere în stadiile dezvoltării ființei umane.

Documentele europene emise prin anii 1988 precizează că nu se poate face distincția, nu se poate preciza momentul între dezvoltarea pre-embrionară și momentul când pre-embrionul acesta devine embrion sau persoană.

***

Aruncăm o privire în interiorul universului unui copil nenăscut, împreună cu d-na prof. dr. Anca Munteanu, de la Universitatea de Vest din Timișoara.

Prof. dr. Anca Munteanu, psiholog: În privința sunetelor de proveniență internă, universul prenatal este dominat de bătăile inimii materne, pe care copilul le aude în permanență, iar dacă mama este într-o stare de stres sau se sperie, are o trăire neplăcută, bineînțeles că și ritmul bătăilor materne se modifică, copilul le aude și este o altă cale prin care el poate decodifica stresul sau starea de disconfort psihic a mamei.

Reporter: Ce presupuneți că înseamnă avortul pentru un fetus, pentru o ființă nenăscută?

Prof. dr. Anca Munteanu, psiholog: Având în vedere că de la cea mai fragedă vârstă intrauterină copilul are deja un rudiment de viață psihică, după opinia mea AVORTUL ESTE O CRIMĂ pentru că realmente copilul trăiește din plin drama acestei tehnici abortive.

A fost la un moment dat un documentar – și regret că nu se dă mai frecvent pe posturile noastre de televiziune – un documentar care pur și simplu prezenta tot ce se întâmplă, precum și STUPOAREA, ANGOASA, SUFERINȚA EXTRAORDINARĂ A COPILULUI CARE ESTE SFÂȘIAT ÎN BUCĂȚI DE O CHIURETĂ NEMILOASĂ.

***

„A Baby’s prayer“ (Rugăciunea unui bebeluș), Kathy Troccolli

O pot auzi vorbind cu o prietenă…

Cred că tot ceea ce spune este despre mine… Cum poate să aibă acum un copil…

…Mămica mea nu vede asta…

Îi pot simți respirația, Îi cunosc vocea,

Sângele ei aleargă pe lângă mine… Dumnezeule, tu știi că dorința mea cea mai mare Este ca

NICIODATĂ SĂ NU FIM DESPĂRȚIȚI UNUL DE ALTUL…

Dar dacă trebuie să mor, înainte de-a mă naște,

la fel ca flacăra unei lumânări, Te rog ține Tu sufletul ei

Și iart-o, Doamne…

…Ea nu știe că Tu mi-ai dat viață…

Reporter: Știind toate aceste lucruri, cum ar trebui să ne purtăm noi cei născuți cu cei nenăscuți, dar care sunt la fel de importanți și la fel de viabili ca și noi?

Prof. dr. Anca Munteanu, psiholog: Da, este o întrebare foarte interesantă și foarte profundă, pentru că toate aceste cunoștințe de psihologie prenatală trimit la o restructurare atitudinală de fond, pentru toți cei care sunt în preajma viitorului copil. Mă refer atât la medici, cât și la psihologi și – implicit – la părinți.

În primul rând mă gândesc că asistența prenatală a mamei și a viitorului copil trebuie încărcată de importante dimensiuni psihologice. Deci, nu este suficient să măsurăm circumferința abdomenului, să dăm câteva sfaturi legate de alimentație, să luăm tensiunea etc., ci realmente asistența prenatală, ca și asistența în momentul nașterii copilului, trebuie să fie – repet – încărcată de această dimensiune psihologică.

Mai apoi, pentru părinți, mă gândesc că asumarea parentalității trebuie să fie un moment de cumpănire serioasă, un moment de luciditate, de colocviu interior, dar și un colocviu în interiorul cuplului, pentru că parentalitatea implică niște servituți care apar nu numai din momentul nașterii copilului ci, așa cum rezultă din toate aceste date pe care vi le-am schițat, ar trebui să înceapă încă din momentul concepției.

Orice cuplu care și-a asumat postura de viitori părinți, ar trebui să vegheze pentru a structura un climat armonios în cuplu, deci căminul să nu semene cu acel celebru tablou al lui Salvador Dali „Devorare reciprocă“ – un cuib de termite, de viespi – ci realmente să fie un cămin în sensul profund și complet al cuvântului.

Toate aceste cunoștințe care dau contur disciplinei pe care am putea-o numi „psihologie prenatală“, sunt suficiente pentru a demonstra că CEEA CE POARTĂ FEMEIA ÎN PÂNTEC, NU ESTE O AGLOMERARE DE CELULE, CI ESTE UN SÂMBURE DE VIAȚĂ CĂRUIA ÎI DATORĂM PROTECȚIE ȘI RESPECT.

***

„A Baby’s prayer“ (Rugăciunea unui bebeluș), Kathy Troccolli

Chiar trebuie să spun „Adio“?

Atât de mult mi-aș dori ca lucrul acesta să nu fie adevărat… Te rog mult, Doamne, spune-i mamei mele că o iubesc

Și că o iubești și Tu, de asemenea.

Dar dacă trebuie să mor, înainte de-a mă naște,

la fel ca flacăra unei lumânări, Te rog ține Tu sufletul ei

Și iart-o, Doamne…

…Ea nu știe că Tu mi-ai dat viață…

***

Robert Lazu, redactor-șef al revistei Mitropoliei Banatului: Din tot ce am spus până aici rezultă că trebuie să ținem cont de faptul că Dumnezeu Însuși participă la concepție, și, mai ales că El se gândește deja împreună cu părinții la toate problemele care rezultă în urma nașterii unui copil – inclusiv la problemele de natură economică, probleme care sunt cel mai des invocate la ora actuală.

Majoritatea mamelor și a părinților tinerelor rămase însărcinate își încep lamentațiile cam așa: „Ai rămas gravidă? Cu ce-ai să-ți crești copilul? Nu vezi în ce situație suntem?“. Și așa mai departe, continuând cu toate întrebările și discuțiile pe care le știm.

Există însă o replică potrivită, care poate spulbera orice argumentație de acest gen, atunci când este mărturisită și folosită cu credință. Dacă Dumnezeu a binevoit să participe la zămislirea unei ființe umane, înseamnă că El are deja un plan cu acea ființă umană, în înțelepciunea Sa de neînțeles pentru noi, și că va oferi toate posibilitățile și toate mijloacele – chiar dacă nu în condițiile în care ne-am aștepta noi, standarde de viață maxime ș.a.m.d. – dar va oferi mijloace ca acea ființă umană să se poată naște, să poată crește, să poată fi educată și crescută într-un mod demn de o ființă umană, care este – cum ne spune învățătura Bisericii – creată după chipul și asemănarea lui Dumnezeu.

Din acest punct de vedere nu poate exista nici un fel de negociere a dreptului la viață a unei ființe umane, începând chiar din momentul conceperii.

***

Beniamin Fărăgău se referă la momentul în care începe viața.

Dr. Beniamin Fărăgău, teolog: Ce anume le dă femeilor libertatea de a-și ucide propriii lor prunci? Spuneam că tocmai paradigma de gândire cu care operează.

Una dintre întrebările de etică dificile în teologie, este legată de definirea momentului în care începe viața. „Când primește trupul duh?“ se pune întrebarea. Cu alte cuvinte, când anume devine fătul om și deci din ce moment avortul este echivalentul omuciderii? Aș îndrăzni să lansez o provocare, citind ultimul capitol al cărții Eclesiastul: Adu-ți aminte de Făcătorul tău în zilele tinereții tale, până nu vin zilele cele rele,

până nu se apropie anii când vei zice: „Nu găsesc nici o plăcere în ei“;

până nu se întunecă soarele și lumina, luna și stelele, și până nu se întorc norii îndată după ploaie;

până nu încep să tremure paznicii casei (mâinile), și să se încovoaie cele tari (picioarele);

până nu se opresc cei ce macină (dinții), căci s-au împuținat; până nu se întunecă cei ce se uită pe ferestre (ochii);

până nu se închid cele două uși dinspre uliță (buzele), când uruitul morii slăbește,

te scoli la ciripitul unei păsări,

glasul tuturor cântărețelor se aude înăbușit,

te temi de orice înălțime, și te sperii pe drum;

până nu înflorește migdalul cu peri albi și de-abia se târăște lăcusta,

până nu-ți trec poftele,

căci omul merge spre casa lui cea veșnică și bocitorii cutreieră ulițele;

până nu se rupe funia de argint, până nu se sfarmă vasul de aur, până nu se sparge găleata la izvor

și până nu se strică roata de la fântână;

până nu se întoarce țărâna în pământ, cum a fost

și până nu se întoarce duhul la Dumnezeu, care l-a dat.

Dacă recitesc acest ultim verset, versetul 7 din Capitolul 13 din Eclesiastul, paradigma Eclesiastului este diferită de cea a femeilor care cer, acceptă sau încurajează avortul. După cele spuse de Eclesiastul, NU TRUPUL PRIMEȘTE DUH, CI DUHUL PRIMEȘTE TRUP, CEEA CE NE FACE SĂ CREDEM CĂ VIAȚA ÎNCEPE DIN MOMENTUL FECUNDĂRII.

Duhul, trimis de Dumnezeu, este închis în pușcăria deșertăciunii, în pușcăria trupului – ca să vorbesc metaforic – și obligat să umble prin bucla fără șir a deșertăciunii, până când se rupe funia de argint, iar țărâna – adică trupul – se întoarce în pământ, cum a fost, iar duhul se duce la Dumnezeu, care l-a dat, purtând cu el – ca o albină după un cules bogat – toată informația pe care a adunat-o în timpul umblării lui prin sfera deșertăciunii, spre momentul judecății, pe care Dumnezeu l-a hotărât pentru fiecare dintre noi.

S-ascultăm deci încheierea tuturor învățăturilor: teme-te de Dumnezeu și păzește poruncile Lui.

Aceasta este datoria oricărui om.

Căci Dumnezeu va aduce orice faptă la judecată,

și judecata aceasta se va face cu privire la tot ce este ascuns, fie bine, fie rău.

Cu siguranță că duhul va purta înscris în el și avorturile pe care o femeie le-a făcut. Lucrul acesta ar trebui să ne îngrozească, să ne pună pe gânduri.

„Judecata lui Dumnezeu este potrivită cu adevărul“, spune Pavel în Romani 2, adică potrivită cu adevărul Legii lui Dumnezeu care precizează clar: „Să nu ucizi!“ și potrivită cu adevărul pe care Legea Lui îl descoperă în fiecare dintre noi.

Dacă schimbăm paradigma și dacă începem să gândim în termenii Eclesiastului, care precizează faptul că nu trupul primește duh; atunci nu putem gândi în termenii: „Când anume fătul devine om și când avortul devine omucidere?“. Lucrurile se întâmplă invers: duhul primește trup. Dacă gândim astfel, a curma în mod voit viața fătului este și va rămâne o crimă, pe care Dumnezeu o va pedepsi cu toată asprimea, atât în ce-l privește pe individul care se face vinovat de ea, cât și în ce privește națiunea care încurajează și legiferează astfel de omoruri.

Cred că suntem vinovați și ca națiune. Dacă noi ucidem fără milă, legalizăm uciderea și așteptăm binecuvântarea lui Dumnezeu, SUNTEM NEBUNI. Până când nu vine pocăința neamului nostru, cel puțin în această problemă, până atunci nu putem aștepta binecuvântarea lui Dumnezeu peste grâul nostru, peste lucrul mâinilor noastre; și „tranziția“ ne va târî mai departe în abisurile ei.

De aceea, aș striga spre neamul nostru întreg: „Veniți să ne întoarcem la Dumnezeu și să ne oprim din a păcătui, cel puțin în această problemă!“

***

Doamna Mirela: Cu toată sinceritatea vă spun că acest copil a fost la început nedorit. Am hotărât să păstrez această sarcină în urma unei consultații pe care am avut-o la d-l prof. Munteanu, șeful Clinicii „Bega“, care, printr-o frază care m-a șocat, m-a determinat să decid păstrarea acestei sarcini. Apoi, un rol hotărâtor în a păstra această sarcină, pot să spun că l-a avut președinta Fundației Estera din Timișoara, Claudia Madăr.

Reporter: Care au fost cuvintele care v-au determinat să păstrați această sarcină?

Doamna Mirela: Domnul doctor Munteanu mi-a spus: „Ce vrei, să-i scot ochii?“

***

Prof. dr. Iosif Țon încheie acest capitol.

Prof. dr. Iosif Țon: Este un lucru pe care trebuie să-l înțelegem. Ascultați ce spune Dumnezeu: AVORTUL ESTE UN PĂCAT, ESTE O OMUCIDERE. NU MAI FACE AȘA CEVA!

Dumnezeu îți va da sănătate să-l porți. Dumnezeu îți va da și mijloacele materiale să-l crești. Dumnezeu are mijloace pentru aceasta.

NU MAI UCIDE!

Lasă viața aceea să trăiască. Iar dacă ai făcut păcatul acesta, vino acum la iertarea Domnului Isus, primindu-L pe El și unindu-te cu El și începând cu El o viață nouă! Dumnezeu să binecuvânteze toate femeile care primesc mesajul acesta. Și Dumnezeu să aducă o viață nouă, o viață curată pentru femeile din România.

***

CE NUME I-AI DA COPILULUI TĂU NENĂSCUT? – partea III –

 

Reporter: V-ați întrebat vreodată, stimate cititoare și stimați cititori, ce se întâmplă în fața chiuretei? V-ați întrebat vreodată ce simte un făt aflat în deplină siguranță în pântecul mamei sale, și care urmează să fie avortat? Ce ar striga, ce ar URLA el întregii omeniri, atunci când chiureta nemiloasă înaintează spre fruntea lui sau spre inima lui?

Nu mi-am propus, stimați cititori, să scriu scenariul unui film de groază, dar încerc să-mi imaginez avortul din poziția de făt nenăscut. Încerc să-mi imaginez cum vine chiureta nemiloasă spre fruntea mea, îmi străpunge fruntea, îmi sparge capul în bucăți și creierul, cel mai complex sistem creat de Dumnezeu pe întreaga planetă, este aruncat la gunoi. Aceeași chiuretă nemiloasă îmi rupe inima și arterele, îmi smulge mâinile din umăr sau îmi scoate ochii și îmi zdrobește coloana vertebrală.

Stimați cititori, vreau să vă spun încă o dată, cu toată sinceritatea, nu vreau să șochez pe nimeni. Dar cred că suntem datori să ne deschidem gura și să vorbim în numele milioanelor de copii aruncați la canal fără voia lor, fără să fie consultați, fără să aibă vreo vină și fără să se poată apăra în vreun fel.

Sunt îngrozit, sunt cutremurat când mă gândesc la durerea extraordinară, la teama, la angoasa, la frica terifiantă produsă de chiuretă, de tubul aspiratorului sau de orice alt mijloc abortiv.

***

Doamna I.M.: Imediat după acel avort m-am simțit oarecum ușurată, dar nu am fost conștientă de ce se va întâmpla mai târziu. N- am fost conștientă nici chiar că eu, de fapt, am omorât acel copil, cu toate că s-a știut că era o fetiță, dar nu-mi dădeam seama în acel moment ce am făcut exact.

***

Reporter: Ce este avortul și care sunt câteva dintre implicațiile lui?

Dr. Corneliu Civig, medic ginecolog: Prin avort noi înțelegem întreruperea intempestivă a sarcinii, în primele 28 de săptămâni. Există implicații fizice pentru că o dată cu efectuarea avortului se prăbușește un întreg eșafodaj fizic, fiziologic, la nivel biochimic, care a fost construit special pentru menținerea acestei sarcini. Există, deci, urmări legate de aspectele distructive, ca să spun așa, care se produc în acest plan.

Apoi, orice afectare în plan fizic are și urmări în plan psihic, iar asta în orice domeniu. Nu reprezintă o caracteristică să spunem „mai specială“ a avortului, decât în măsura în care se produc modificări psiho-fiziologice legate de sarcină, în ceea ce privește integrarea post-nidațională precoce a primelor 3 luni și echilibrul care ulterior se restabilește în următoarele trei luni de sarcină.

Și sigur că aceste aspecte perturbate, duc automat și la aspecte psihice cu impact asupra femeii.

***

Prof. dr. Anca Munteanu, ne prezintă câteva considerații despre simțurile copilului nenăscut.

Prof. dr. Anca Munteanu, psiholog: Încă de timpuriu sunt dezvoltate toate simțurile. Primul care intră în scenă este tactul, și nu trebuie să vă surprindă, pentru că trupul copilului este într-o strânsă legătură tactilă cu uterul matern, iar această solicitare timpurie îl face să se precocizeze la acest capitol.

Vreau să spun că de timpuriu copilul nu suportă nici un fel de manevre brutale – pișcături, lovituri – și dacă are parte de asemenea manevre, ripostează prin lovituri energice de membre. Mai târziu aceste lovituri, aceste replici, sunt acompaniate de acele „vagitus uterinus“, adică strigătele fetale, care în condiții speciale pot fi detectate; deși nu se aud în mod normal, dar prin aparate speciale pot fi puse în evidență.

Aș vrea să vă spun că pe baza acestei acuități tactile, un cercetător german, pe nume Weltmann, a pus la punct o metodă prin care părinții pot încă din perioada intrauterină să intre într-un contact cu copilul, într-un dialog tactil cu el.

Și apropo de acuitatea copilului, dacă aceste manevre se întâmplă mereu la aceeași oră, după un timp, ca probă că s-a dezvoltat un reflex condiționat, copilul este în așteptare și de îndată ce este solicitat, răspunde cu maximă promptitudine.

Reporter: Sunt cazuri când refuzul din partea mamei, atitudinea de respingere din partea mamei s-a văzut mai târziu în viața copilului născut, în viața adultului?

Prof. dr. Anca Munteanu, psiholog: Desigur, în literatura de resort sunt descrise o serie de cazuri concrete. V-aș putea cita un asemenea caz despre care vorbește un autor suedez. Este vorba despre o fetiță, un nou-născut pe nume Christina, care în pofida faptului că era deplin sănătoasă, pur și simplu refuza sânul mamei, în schimb nu refuza biberonul sau sânul altei femei.

În baza studiilor făcute de autorul respectiv, opinia care s-a cristalizat era aceea că, de fapt, atitudinea Christinei față de mama sa era un fel de „revanșă“ pentru faptul că pe perioada sarcinii, mama avusese această atitudine indiferentă și chiar de respingere față de copilul care se plămădea.

***

Prof. dr. Iosif Țon se referă la respectarea poruncilor lui Dumnezeu

Prof. dr. Iosif Țon, teolog: Dumnezeu ne spune că ceea ce El a creat, noi să nu distrugem. Și este foarte important să știm că porunca de a nu ucide, nu se găsește numai în cele 10 porunci date prin Moise. Porunca de a nu ucide un om i-a fost dată lui Noe, imediat după potop și e important să știm cum justifică Dumnezeu porunca „Să nu ucidem!“.

Dacă ia cineva viața unui om, trebuie să se ia și viața celui care l -a ucis, pentru că omul este creat după chipul lui Dumnezeu. Când Dumnezeu creează o nouă ființă umană, El Își pune acolo chipul Lui, pune ceva din însăși Ființa Lui, din suflarea Lui de Dumnezeu, și de aceea Dumnezeu ne interzice să luăm viața oricărei ființe umane.

Atât de mare valoare acordă Dumnezeu fiecărei ființe umane, chiar celei mai handicapate, celei mai umile dintre toate ființele umane, încât Domnul nostru Isus Cristos spune în Predica de pe Munte: „Ați auzit că s-a zis ‘Să nu ucizi’, dar Eu vă spun că cine se mânie pe fratele său și-i spune ‘Prostule’ “ sau „Nebunule“, va fi taxat drept un ucigaș, va fi pedepsit ca un criminal.

Atunci când îi spui unui om „Prostule“ sau „Nebunule“ sau „Boule“ sau „Măgarule“, i-ai atins demnitatea, i-ai ucis demnitatea. Dumnezeu te consideră un ucigaș. Atâta valoare investește Dumnezeu în fiecare ființă umană.

***

Fundația Estera din Timișoara militează pentru dreptul la viață al copilului nenăscut. Doamna Maria Alecsei, consilier în cadrul Fundației Estera, ne prezintă consecințele fizice și psihice ale avortului asupra mamei.

D-na Maria Alecsei, consilier: Printre consecințe putem menționa hemoragii abundente, leziuni ale aparatului genital sau ale organelor vecine, perforație uterină, infecții ale uterului și trompelor, infecții ale ovarelor. Alte efecte tardive ar fi sterilitatea, mai ales la avortarea primei sarcini și probleme la următoarele sarcini.

Pot apărea după aceea avorturi spontane, sarcini extrauterine, insuficiență cervicală și, în caz de Rh negativ, tulburări menstruale, predispoziție crescută la cancer de col uterin și cancer de sân.

***

Reporter: Domnule dr. Corneliu Civig, care este una dintre cele mai plăcute amintiri și care este una dintre cele mai neplăcute amintiri din experiența d-vs. de medic? Să începem cu cea mai neplăcută; o lăsăm pe cea plăcută la sfârșit.

Dr. Corneliu Civig, medic ginecolog: Cea mai neplăcută experiență pe care am avut-o a fost atunci când a venit cineva să îi provoc un avort la cerere și în cursul efectuării acelui avort s-a întâmplat un incident – am perforat-o. Deci, i-am produs o leziune care a necesitat realizarea unui act chirurgical de remediere.

Aceasta este cea mai neplăcută problemă care mi se poate întâmpla mie sau celor care practică avortul. Și femeia care vine pentru un avort trebuie să cunoască acest lucru și să-și asume responsabilitatea, pentru că NU EXISTĂ GINECOLOG care a practicat avortul și CARE SĂ NU FI EFECTUAT O „CALE FALSĂ“, bineînțeles că nedorită, dar posibilă. NU EXISTĂ.

Cine spune că n-a efectuat nici o „cale falsă“ înseamnă că n-a lucrat niciodată, sau, dacă a lucrat, înseamnă că-i un mincinos.

Reporter: Și un aspect plăcut?

Dr. Corneliu Civig: Atunci când altul a făcut o astfel de perforație și eu am fost chemat, mă rog, să rezolv situația și am reușit să realizez o intervenție conservatorie, dându-i șansa acelei femei să poată avea ulterior o sarcină pe care să o ducă la termen.

***

Doamna I.M. a cunoscut simptomele legate de Sindromul Post-Avort SPA.

Doamna I.M.: După mulți ani de la avortul pe care l-am avut, am trecut printr-o stare de depresie foarte mare și am avut multe coșmaruri legate de copil, de sarcina pe care am avortat-o. Aveam tot felul de coșmaruri cu copii. Chiar și după ce am fost întoarsă la Dumnezeu, am mai avut coșmaruri. Și întotdeauna aceste coșmaruri mi l-au adus în minte imediat pe copilul pe care eu l-am avortat.

Aceste coșmaruri de multe ori m-au condus și la disperare și chiar m-au pus în situația de a dori să-mi pun capăt zilelor. Da, din această cauză de multe ori m-am gândit să-mi pun capăt zilelor.

***

Și doamna I.S. a trecut prin situații de felul acesta.

Doamna I.S.: Abia acum devin conștientă de ce s-a întâmplat. Atunci nu mi-am dat seama că din cauza unui avort relațiile cu soțul meu se vor deteriora, dar, după avort am ajuns să nu ne mai înțelegem. Da, într-adevăr nu ne mai înțelegeam.

Eu am rămas bolnavă de atunci, deci fizicul meu este foarte șubred. Niciodată nu m-am întrebat, nu mi-am pus problema că ar putea să fie asta. Am rămas și cu o anemie pronunțată.

De nenumărate ori am amenințat că plec, că ne despărțim – uneori am și făcut-o chiar. Deci am avut un comportament nu ieșit din comun, dar tulburat, sau cum să-i zic, am avut tulburări de comportament grave. Și acum îmi dau seama că una din cauzele majore ar putea fi avorturile pe care le-am făcut.

***

Din nou d-na Maria Alecsei relatează din experiențele unor femei care au beneficiat de consiliere la Fundația Estera.

D-na Maria Alecsei, consilier: De multe ori sunt impresionate când le arătăm cum arată copilul lor, chiar la 21 de zile, când inima copilului începe să bată.

Foarte multe cliente sunt impresionate de acest lucru, deoarece chiar în urma experienței a una, două sau chiar trei sarcini, le-a lipsit informația – au știut doar că au o sarcină, dar n-au știut modul în care acest copil se dezvoltă.

Și după aceea, la vârsta de 7-8 săptămâni, e minunat când le prezint și mulajele cu care noi lucrăm, și pliantele cu acești bebeluși, cu acești copii complet formați. De la această vârstă, copilul lor e dezvoltat complet și doar crește. Multe cliente nu cunosc acest lucru și nu știu cum se dezvoltă copilul în primele luni de sarcină.

Din păcate și în unele din spitalele și clinicile noastre, înainte de a fi programate pentru un avort, femeile nu sunt informate, nu sunt consiliate despre ceea ce s-a conceput în interiorul lor, nu află că acest copil ESTE DEJA O FIINȚĂ VIE, UN OM.

Noi considerăm că imediat după concepere copilul este deja o ființă vie, pe care Dumnezeu o prețuiește. Este o ființă umană din punct de vedere biologic.

Copilul are deja din pântecele mamei toate drepturile unei persoane, dar, din păcate există foarte puțini care luptă pentru drepturile acestui copil nevinovat.

***

Să pătrundem din nou în universul copilului nenăscut, împreună cu Prof. dr. Anca Munteanu.

Prof. dr. Anca Munteanu, psiholog: În viața intrauterină copilul are o mare receptivitate față de muzică. El aude, aude foarte bine, și are chiar – o să vă surprindă probabil – preferințe muzicale. Se pare că are un gust destul de rafinat – poate mulți adulți ar trebui să se rușineze pentru asta – și anume preferă muzica preclasică și în general muzica senină, dulce. Nu iubește deloc muzica zgomotoasă; rock-ul și alte stiluri moderne sunt, pur și simplu, agresive pentru el.

Iubește din muzica simfonică toate acele părți dulci, senine, în schimb muzica zgomotoasă, chiar și partea dramatică din muzica simfonică, îi creează o agresivitate la care ripostează prompt și violent.

***

Reporter: Care este rolul credinței în abordarea avortului și care este rolul bărbaților și a soților în această problemă?

Robert Lazu, redactor-șef la revista Mitropoliei Banatului: În momentul când viața de cuplu este trăită sub semnul unor interese pur individualiste, materialiste chiar, nu știm cum mai poate subzista credința acolo.

Din acest motiv punem la îndoială acea cifră statistică – 87 % de creștini ortodocși. Cum pot fi 87 % de creștini ortodocși într-o țară în care s-au făcut chiar și 1.000.000 de avorturi pe an? Dacă am sta să facem un calcul elementar, cu siguranță că mai mult de 30-40 % din persoanele care participă la săvârșirea avorturilor (medici, moașe, asistente medicale etc.) sunt creștini ortodocși. Ce fel de creștini ortodocși? Nici nu poate fi vorba de așa ceva în cazul unui asemenea păcat!

Să fim bine înțeleși. Nu vrem să punem în cârca femeilor și a celor participanți pruncuciderea la modul cel mai dur, cel mai vehement. Trebuie să ne gândim foarte mult și la lipsa educației, a mijloacelor de informare, a unei culturi adecvate, care ar trebui propovăduită inclusiv și mai ales din amvon. Preoții ar avea datoria sfântă să ducă o campanie

foarte serioasă, bine gândită, în termeni fermi, dar cât se poate de civilizați și la nivelul educației moderne, cu privire la atitudinea tinerelor femei față de viitorul propriilor lor copii.

Pe de altă parte, ar trebui să se pronunțe față de atitudinea medicilor și a întregului corp medical față de realitatea avortului. Nu vrem să eliminăm nici responsabilitatea bărbaților, care de multe ori au un rol negativ, nefast, îngrozitor în această chestiune, și nici a mamelor acelor femei care ajung să avorteze.

Cunoaștem din experiența personală situații în care mame tinere au fost împinse de propriile lor mame să avorteze, prin reacții de genul: „Cum să naști copilul, da’ cu ce-l crești?“, prin care tânăra femeie este pusă la grea încercare de propria familie. Deci toate aceste persoane ar trebui responsabilizate, ori aici Bisericii trebuie să-i revină un rol foarte important.

Ne temem însă că s-a făcut mult prea puțin în direcția asta. Ar trebui făcut mult mai mult.

***

Cu câteva versete din Psalmul 139 încheiem această parte a documentarului intitulat „Ce nume i-ai da copilului tău nenăscut?“

Doamne, Tu mă cercetezi de aproape și mă cunoști, știi când stau jos și când mă scol,

și de departe îmi pătrunzi gândul. Știi când umblu și când mă culc, și cunoști toate căile mele.

Căci nu-mi ajunge cuvântul pe limbă, și Tu, Doamne, îl și cunoști în totul.

Tu mă înconjori pe dinapoi și pe dinainte, și-Ți pui mâna peste mine.

O știință atât de minunată este mai presus de puterile mele: este prea înaltă ca s-o pot înțelege.

Tu m-ai țesut în pântecele mamei mele: Te laud că sunt o făptură așa de minunată.

Minunate sunt lucrările Tale,

și ce bine vede sufletul meu lucrul acesta!

Trupul meu nu era ascuns de Tine, când am fost făcut într-un loc tainic,

țesut în chip ciudat, ca în adâncimile pământului.

Când nu eram decât un plod fără chip, ochii Tăi mă vedeau

și în cartea Ta erau scrise toate zilele care-mi erau rânduite, mai înainte de a fi fost vreuna din ele.

Cât de nepătrunse mi se par gândurile Tale, Dumnezeule, și cât de mare este numărul lor!

***

CE NUME I-AI DA COPILULUI TĂU NENĂSCUT? – partea IV –

 

Reporter: Ce ai sfătui-o pe o femeie care se gândește să facă un avort?

Doamna I.S.: În primul rând aș asculta-o; aș vrea să simtă că sunt alături de ea și că o înțeleg; faptul că eu însămi am trecut prin asemenea experiențe face să nu mi se poată reproșa că n-am de unde să știu ce simte.

Cred că lucrul cel mai important este să lași persoana respectivă să vorbească, să se descarce, dacă simte nevoia, bineînțeles. Și, dacă s-ar liniști, atunci aș începe să-i pun anumite întrebări, care să o ajute să-și limpezească singură gândurile.

Dar acum îi rog pe cititori să-și pună problema în felul acesta: dacă ar avea deja un copil, de o lună sau de 1 an, sau de 5 ani, care este la fel de greu de crescut ca și un nou-născut, poate chiar mai greu – un copil de școală, de exemplu, necesită mult mai mulți bani – ce-ar face dacă ar fi șomeri? L-ar omorî? Nu există nici o diferență între copilul nenăscut și cel născut.

Mai mult decât atât, m-am confruntat zilele trecute cu următoarea situație: o femeie care este psiholog, a terminat Psihologia și Teologia, și lucrează ca și cadru didactic într-o școală, din cauza unui tratament greșit își pune problema dacă copilul va fi malformat. La 2 luni și jumătate de sarcină se gândește la avort și nimeni nu o sprijină: nici soțul ei, nici părinții ei, nimeni nu este alături de ea.

Am chemat-o să stăm de vorbă și Dumnezeu mi-a vorbit special pentru ea. Întâmplător am luat un pliant în mână și am citit ce scria: „Așa cum un copil născut bolnav are dreptul să trăiască, tot așa și bolnavul nenăscut are dreptul să trăiască!“

Deci nu avem dreptul să întrerupem viața unui copil, indiferent de locul în care se află, dacă se află în uterul mamei sau în afara lui, indiferent de condițiile prin care trecem.

Există alternative pentru un copil nenăscut într-o situație de genul ăsta: părinți șomeri sau criză emoțională. Copilul se poate naște, poate fi dat în plasament, poate fi adoptat, există multe soluții.

***

Psalmul 139: Cercetează-mă, Dumnezeule, și cunoaște-mi inima! Încearcă-mă, și cunoaște-mi gândurile!

Vezi dacă sunt pe o cale rea Și du-mă pe calea veșniciei!

***

Doamna I.S.: Mă mai gândesc că o femeie care trece prin situația asta ar avea nevoie de un om sincer alături de ea. Nu de oameni care s-o mintă. Cred că toată lumea știe destul de bine că cel care împinge o femeie spre o asemenea decizie o face din interes financiar. La început era 500 de lei un avort, apoi 3.000, apoi 30.000, apoi 50.000. Nici nu știu cât costă acum un avort.

ESTE O ADEVĂRATĂ INDUSTRIE A PRUNCUCIDERII. Și femeile, care sunt atât de sensibile și care totuși mai au o fărâmă de dorință în ele de a păstra viața copilului lor, ar face bine să nu meargă direct la ginecolog.

De cele mai multe ori ne confruntăm cu situații în care o tânără, de exemplu o studentă, care crede că a rămas însărcinată merge și-și face controlul la ginecolog și află că într-adevăr e însărcinată. Atunci medicul nici nu-i dă răgaz să se obișnuiască cu ideea că ea este însărcinată, că o și întreabă: „Ce faci, păstrezi copilul sau îl avortăm?“

Cred că o femeie în situația asta ar trebui să stea să se gândească înainte de a lua o decizie, dacă are credință cât de cât – să se roage ca Dumnezeu să-i îndrume pașii către un suflet care poate fi cu adevărat alături de ea.

***

La Mitropolia Banatului stăm de vorbă cu Înalt Prea Sfinția Sa Dr. Nicolae Corneanu, Mitropolitul Banatului.

Reporter: Dacă ar fi să adresați câteva cuvinte unei femei care poate intenționează sa facă avort în următoarele zile, ce i-ați spune ?

IPS Dr. Nicolae Corneanu: N-aș putea să spun decât un singur lucru: că Dumnezeu pedepsește avortul. Nu numai că nu-l acceptă, dar îl pedepsește. Așa citim în Sfânta Scriptură, în Biblie.

Dar aș face apel și la conștiința femeilor cărora m-aș adresa și, pe deasupra, dacă aș fi în stare, aș recurge și la argumente medicale, atrăgând atenția femeilor care ar intenționa să facă avort asupra consecințelor – e adevărat, nu totdeauna aceleași, dar în general asupra unor consecințe foarte grave, care pot merge uneori până la pierderea vieții.

Dar, în primul rând, eu aș face apel la conștiința femeilor, atrăgându-le atenția asupra faptului că ORICUM L-AI NUMI, ORICUM ȘI-N ORICE ÎMPREJURARE AI FACE AVORTUL, ACESTA ESTE UN PĂCAT, ESTE O CRIMĂ.

Și crima nu poate fi acceptată, mai ales atunci când te declari creștin, te declari credincios.

Chiar dacă nu ești creștin, ești musulman, ești mozaic, ești adeptul altei religii, dacă ai un Dumnezeu și crezi în Dumnezeu, nu poți și nu ai dreptul să recurgi la avort. Este o problemă, repet, în primul rând de conștiință.

***

Reporter: Cum vedeți situația medicilor ginecologi, care practică avortul?

Dr. Corneliu Civig, medic ginecolog: Un aspect, până la un punct benefic, în cazul avorturilor provocate în spital, este că în lipsa lor, o femeie ar putea apela la efectuarea unui avort empiric de către o persoană necalificată, care să se lase cu tragedii foarte mari.

Noi cunoaștem aceste lucruri din perioada anterioară anilor ’90, când ne-am izbit de astfel de aspecte dramatice, în care unele femei au murit, alte femei, deși au scăpat, au rămas mutilate pentru întreaga lor viață și ulterior, chiar dacă ar fi dorit să aibă copii, nu au mai putut. Pe când în actualele condiții o femeie poate beneficia de ajutor – să zicem – calificat în acest domeniu, și ulterior poate da naștere unui copil normal din toate punctele de vedere.

Deci, sub acest aspect, problema este, ca să spun așa, relativă. Pentru că, de fapt, efectuarea avortului nu ține atât de medicul care îl efectuează, cât de femeia care îl solicită. În acest lanț, medicul este un simplu executant.

Datoria lui este, totuși, ca înainte de a efectua acest act, DIN PUNCT DE VEDERE ETIC, MORAL, SĂ CAUTE SĂ CONVINGĂ FEMEIA SĂ RENUNȚE LA AVORT.

Numai după ce și-a epuizat toate mijloacele de convingere, atunci, în virtutea ideii că s-ar putea ca această femeie să apeleze la un factor necompetent pentru rezolvarea acestei situații, să efectueze avortul într -un serviciu cu înaltă calificare.

***

Doamna cu care stăm de vorbă, urma să facă avort peste 3 zile.

Doamna A: M-am încurcat, pot să spun, cu un băiat care, pur și simplu, și-a bătut joc de mine și îl urăsc. Acum iubesc pe altcineva și presupun că dacă o să fac avortul mai am o șansă cu el. Și pe lângă asta, nu pot să întrețin un copil singură. Am fost la ecograf și este băiat.

Reporter: Sunteți la primul avort ?

Doamna A: Da!

Reporter: Și ce părere aveți, dacă ați sta în fața lui Dumnezeu, ce ar zice El despre acest lucru?

Doamna A: Știu că este păcat.

Reporter: Nu vă este teamă că veți regreta mai târziu?

Doamna A: Știu că-mi va părea rău mai târziu, dar… cum am mai spus, nu pot să-l am…

Reporter: Știți în ce constă avortul, ce se întâmplă atunci când un medic provoacă un avort? Cunoașteți tehnica avortului?

Doamna A: Nu, nu știu…

Reporter: Ce bănuiți că se întâmplă? Cum se produce acest act?

Doamna A: Deci, dacă n-am mai făcut niciodată, nu știu… nu știu nimic… despre asta…

Reporter: Este un copil înăuntru, care trebuie scos afară. Cum credeți că-l scoate?

Doamna A: Păi, dacă avortez, presupun că iese singur.

Reporter: Asta în varianta că iese singur, dar în general medicul îl scoate afară, cu o anumită tehnică. Știți în ce constă tehnica aceasta sau v-ați gândit?

Doamna A: Nu, nu știu…

Reporter: Ce le-ați spune femeilor care ar fi și ele în aceeași situație prin care treceți dumneavoastră și ar dori să facă un avort?

Doamna A: Dificilă întrebare… Știu că nu-i bine, într-adevăr nu-i bine. Dacă au posibilitatea să-l crească… să nu facă avort… Eu una nu pot să-l întrețin…

Reporter: Când sunteți programată pentru avort?

Doamna A: Deocamdată mai stau până Luni…

……………………………………………………………….

Cum am mai spus, NU pot să-l am…

Cum am mai spus, NU pot să-l am…

Cum am mai spus, NU pot să-l am…

Reporter: Dana, care a fost motivul pentru care ai făcut avort?

Dana: Aveam un prieten cu care nu locuiam împreună, locuiam cu părinții. Părinții mei nu-l acceptau pe prietenul meu, iar el nu voia copilul sub nici o formă. Eu nu am acceptat gândul că sunt însărcinată dar în momentul în care am mers la consult am rămas și pentru întreruperea sarcinii.

Reporter: Pur și simplu te-ai dus la spital pentru consult și imediat ți s-a propus să faci avort și imediat ți s-a și făcut avort?

Dana: Prietenul meu vorbise cu medicul și am mers pentru confirmarea sarcinii. Mi s-a spus că într-adevăr este sarcină. Și doctorul zice: „Doar n-ai de gând să-l faci!“.

Zic: „Nu știu, aș putea să vin mâine să…?“

Zice: „Nu, nu, acum, că acum și-așa n-am de lucru și te rezolv. Într-un sfert de oră e totul rezolvat!“

Am rămas… și fiind încă pe masă, l-am întrebat pe medic: „Este adevărat că nu mai pot avea copii?“

Mi-a răspuns: „Nuuu, poți să ai câți copii vrei tu, nici o problemă! Ăsta și-așa era băiat!“

M-am simțit de parcă m-ar fi izbit cu un bolovan în cap; deci ACEST COPIL

NU A FOST DOAR O GRĂMADĂ DE CARNE, CI A FOST UN OMULEȚ.

S-a știut ce este…

În urma eforturilor făcute de Fundația Estera în colaborare cu Radio Vocea Evangheliei Timișoara, au fost salvați de la avort și s-au născut peste 700 de copii.

Doamna Maria Alecsei, consilier: Una dintre clientele noastre a depus o mărturie sinceră. Ea era hotărâtă să nu păstreze viața copilului ei, deși era recent căsătorită.

A ajuns până acolo că s-a hotărât să facă avortul fără știrea soțului. Dar ne-a contactat totuși cu câtva timp înainte și a aflat câteva informații. Conștiința o măcina și încerca să-i trezească un sentiment adevărat, care ar trebui să existe în orice tânără care trebuie să aducă pe lume un copil, o viață.

Înainte de a i se face internarea, și-a scos din poșetă pur și simplu toate hârtiile pe care le avea acolo, și printre ele a fost și pliantul cu primele 9 luni de viață, primit de la Fundația Estera.

Atunci Duhul lui Dumnezeu a început s-o cerceteze și, rămânând în sala de așteptare încă un timp, a recitit de câteva ori acel pliant. În momentul când medicul i-a făcut programarea și internarea, ea și-a schimbat gândul. A spus: „Mă simt doar rău și aș dori niște analize“.

Ajungând în salon, a luat din nou pliantul și l-a citit și n-a mai dorit nici analize. A dorit externarea și a luat din nou legătura cu Fundația Estera.

Atunci am rămas profund impresionați de modul cum ocrotește Dumnezeu viața și cum, în planul Său, El ne-a așezat și pe noi aici. Am îmbrățișat-o pe acea femeie și i-am spus: „Suntem aici ca să fim alături de tine și Dumnezeu iubește acest copil. Pentru Dumnezeu COPILUL ACESTA ESTE O VALOARE.“

A înțeles și a acceptat să păstreze copilul, chiar în situații critice și sub presiunea celor din jur. Din păcate părinții și bunicii nu și-au dorit acel nepot, care peste câteva zile va ieși la lumină și va avea viață și va fi un copil minunat, prin care Dumnezeu sigur vrea să aducă o mare binecuvântare în acea familie.

După ce am început să ne ocupăm de această tânără familie, ei ne-au cerut mai multe informații. Noi i-am consiliat și amândoi au înțeles că sunt cea mai fericită familie care există în această lume.

Chiar în condiții precare din punct de vedere material, ei s-au hotărât să păstreze această viață și să-I mulțumească lui Dumnezeu pentru ceea ce le-a dat.

***

Doamna I.S.: Există mulți oameni care vor simți la un moment dat că sunt responsabili pentru zeci de mii de vieți. AM PRIETENI MEDICI GINECOLOGI. ȚIN FOARTE MULT LA EI ȘI MĂ GÂNDESC CU GROAZĂ PRIN CE VOR TRECE EI ÎN CLIPA ÎN CARE VOR ÎNCEPE SĂ REALIZEZE CE AU FĂCUT ÎN VIAȚA LOR.

Chiar și medicul care mi-a făcut mie avorturile, mi-e un om apropiat și mi-e drag și de multe ori mă gândesc că poate ar trebui să mă duc și să-i spun ceea ce știu și ceea ce gândesc.

***

Robert Lazu, redactor-șef al revistei Mitropoliei Banatului: Există câteva elemente foarte clare. Primul: fătul, persoana umană, încă din momentul conceperii este o ființă care, așa cum spunea foarte frumos eseistul Horia Roman-Patapievici, este ireductibilă, cu o libertate deplină.

Nimeni nu are voie să atenteze la această libertate pe care Însuși Dumnezeu i-o încredințează din momentul conceperii.

Vorbind în termeni biologici, chiar din momentul unirii celulelor masculină și feminină avem de-a face cu o ființă integrală, cu o ființă umană deplină. Orice atentat la această integritate, la această ființă este considerat pruncucidere – vorbind în termeni mai severi, de natură juridică, cu care sunt tratate delictele de drept comun.

Sigur, ținând cont de faptul că avortul este legalizat în România, situația este foarte dificilă și extrem de delicată, mai ales în ceea ce privește responsabilitatea medicilor care sunt implicați în avort, a medicilor ginecologi.

***

Reporter: Ce să facă cei care sunt într-o astfel de situație?

Dr. Beniamin Fărăgău, teolog: O dată omorul înfăptuit, nimeni nu mai poate da timpul înapoi. Lucrul acesta este clar și n-are rost să tragem plapuma peste el, n-are rost să negăm adevărul.

Eclesiastul ne sfătuiește să ne aducem aminte de Făcătorul nostru,

“până nu se rupe funia de argint,

până nu se întoarce țărâna în pământ, cum a fost

și până nu se întoarce duhul la Dumnezeu, care l-a dat”,

când este prea târziu să mai îndreptăm lucrurile. Pavel spune în Epistola către Evrei: „Omului îi este dat să moară o singură dată, iar după aceea vine judecata“.

Atunci când cineva își aduce aminte de Făcătorul lui, în timpul vieții lui, i se oferă în primul rând iertare, în sângele Domnului Isus Cristos. Ziua de ieri n-o mai putem schimba. Avortul făcut rămâne. Dar ne putem mărturisi păcatul, aducându-l la crucea Domnului Isus.

Iată ce spune Ioan, în prima sa epistolă, capitolul 1: „Vestea pe care am auzit-o de la El, și pe care v-o propovăduim,

este că Dumnezeu este lumină și în El nu este întuneric.

Dacă zicem că avem părtășie cu El, și umblăm în întuneric mințim și nu trăim adevărul.“

Așa fac foarte multe femei din România; dacă 78% din sarcini sunt avortate, înseamnă că sunt o mulțime de femei creștine din toate denominațiile care avortează. Ele deci pretind că au părtășie cu Dumnezeu, cum spune versetul „dacă zicem că avem părtășie cu El“, dar umblă în întuneric.

Ascunzând păcatul acesta, mint și nu trăiesc adevărul.

„Dar dacă umblăm în lumină, după cum El Însuși este în lumină“, adică dacă ne mărturisim păcatul,

„avem părtășie unii cu alții, și sângele lui Isus Cristos, Fiul Lui, ne curățește de orice păcat“, spune Ioan.

„Dacă zicem că n-avem păcat, ne înșelăm singuri, și adevărul nu este în noi. Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios și

drept, ca să ne ierte păcatele și să ne curățească de orice nelegiuire.

Dacă zicem că n-am păcătuit, Îl facem mincinos pe Dumnezeu, și Cuvântul Lui nu este în noi.

Copilașilor, vă scriu aceste lucruri ca să nu păcătuiți“, continuă el în versetul 1 din capitolul 2 „dar dacă cineva a păcătuit“ – și acesta este cazul tuturor femeilor din România și din lume care și-au avortat pruncii –

„avem la Tatăl un mijlocitor“, spune Ioan,

„pe Isus Cristos, Cel neprihănit.

El este jertfa de ispășire pentru păcatele noastre;

și nu numai pentru ale noastre, ci pentru ale întregii lumi“.

Ziua de astăzi, deci, este a noastră. Ziua de ieri a trecut, nu putem face absolut nimic cu ea decât s-o aducem la poalele crucii Domnului Isus Cristos, ca să primim iertare.

Același Ioan spune că orice nelegiuire, orice călcare de lege este păcat. Legea lui Dumnezeu spune: „Să nu ucizi“ și călcarea acestei porunci este un păcat pentru care în Vechiul Testament s-a cerut viață pentru viață. Cu toate acestea, Ioan spune că deși „Orice nelegiuire este păcat“, „este un păcat care nu duce la moarte“ pentru că există iertare în sângele Domnului Isus Cristos.

Dacă ziua de ieri trebuie s-o punem la poalele crucii lui Cristos, ziua de mâine, mai precis grija ei, care le-a împins de fapt pe majoritatea femeilor la avort, trebuie s-o punem în mâinile lui Dumnezeu.

Domnul Isus spune în Evanghelia după Matei capitolul 6, versetul 33: „Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și neprihănirea Lui“ și toate aceste lucruri – mâncarea și îmbrăcămintea, pentru care ne îngrijorăm și suntem în stare să ne ucidem pruncii din pântece – „vi se vor da pe deasupra“.

Dumnezeu promite purtarea de grijă pentru cei care se încred în El. Ce anume înseamnă să căutăm mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și neprihănirea Lui? Majoritatea dintre noi spunem cu propriile noastre buze, în fiecare zi, atunci când rostim rugăciunea „Tatăl nostru“: “Tatăl nostru care ești în ceruri! Sfințească-se Numele Tău;

vie Împărăția Ta, facă-se voia Ta,

precum în cer, și pe pământ.”

Dacă am crede aceste cuvinte, n-am îndrăzni să călcăm legile lui Dumnezeu, să ucidem, atunci când El a zis: „Să nu ucizi!“. Dar rugăciunea continuă așa, vorbind inimii noastre îngrijorate: “Pâinea noastră cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi

și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri;

și nu ne duce în ispită, ci izbăvește-ne de cel rău.

Căci a Ta este împărăția și puterea și slava în veci. Amin!”

Unele dintre cititoarele noastre, s-au făcut vinovate de păcatul uciderii pruncilor din pântecele lor. Să nu uitați – EXISTĂ IERTARE LA DOMNUL ISUS CRISTOS.

Adevărata pocăință înseamnă mărturisirea păcatului și neînfăptuirea păcatului din nou.

Sau sunt între cititoare femei care nu știu ce să facă. Sunt frământate de acest gând și poate întreaga societate le împinge în direcția avortului, în direcția OMUCIDERII.

Vreau să vă spun: Dumnezeu are în mâinile Lui întreaga planetă, și viața voastră, a fiecăreia. Deci El va purta de grijă copilului din pântecul vostru. Lăsați-l să se nască. Aduceți-l pe lume spre slava lui Dumnezeu, în ascultare de El. El vă va da pâinea de fiecare zi, nu numai pentru voi, ci și pentru el.

Un păcat nu se rezolvă cu un altul mai mare. Un păcat se rezolvă cu mărturisirea lui și cu punerea lui la poalele crucii lui Cristos.

***

Versuri George Bennard: Pe un nor ca pe-un gând Va veni în curând

Crinul alb ce plângea plin de dor. Și noi toți, vechii spini,

Ce prin El suntem crini,

Vom zbura lângă El sus pe nor.

Și tu, prietene drag,

Și tu poți să zbori cu noi sus Dacă azi pe-acel deal depărtat Vrei să vii să-L cunoști pe Isus.

***

CE NUME I-AI DA COPILULUI TĂU NENĂSCUT? – partea V –

 

Poem pentru copilul meu: Copilul meu,

Te privesc când dormi și când te joci: Ești o minune!

Ochișorii tăi albaștri, ca două mărgeluțe, Ar putea fi astăzi stinși;

Fața ta micuță, o prind într-o palmă, Atât de dragă…

Ar putea fi necunoscută pentru toți… Mânuțele tale, oh, câte vei putea face, Ar putea lipsi de pe fața pământului. Piciorușele tale perfecte și jucăușe, Ar putea zace undeva, oriunde, Neștiute, nevăzute…

Tu, copilul meu, ai putea fi astăzi gunoi,

Dacă aș fi crezut atunci că-mi este mai simplu fără tine, Și aș fi ales să te avortez.

Dar, astăzi, Tu,

copilul meu, ești o minune!

TU, COPILUL MEU, EȘTI O MINUNE!

Stimați cititori, vă prezentăm cea de-a V-a și ultima parte a documentarului despre avort. Nu avem pretenția că am epuizat toate discuțiile posibile sau toate punctele de vedere pe marginea acestui subiect.

Rolul nefast jucat de multe ori de soți și de bărbați în problema avortului a fost prea puțin dezbătut în acest documentar. De multe ori soții și bărbații sunt cei care forțează decizia avortului.

Am încercat să înțelegem împreună avortul, să-l privim prin prisma medicilor, psihologilor, avocaților, teologilor și nu în ultimul rând prin prisma femeilor care au trecut prin avort sau care au renunțat la avort.

Am încercat să accedem la punctul de vedere al unui

copil nenăscut,

care este smuls afară din pântecul mamei sale de tubul unui aspirator

sau de o chiuretă rece, nemiloasă, aducătoare de moarte, distrugere și nenorocire,

și pentru cei care o folosesc și pentru cei care permit lucrul acesta, considerându-l normal.

Ne-am smerit inimile, mințile și sufletele și am încercat, cu teamă și reverență, să vedem cum privește Dumnezeu avortul, cum privește Dumnezeu acest flagel la scară planetară, prin care anual sunt uciși peste 50.000.000 de copii nenăscuți, ființe create cu înțelepciune de Însuși Stăpânul și Creatorul Universului – Dumnezeu.

***

Ca un rezumat al celor patru capitole anterioare, va prezentăm în continuare următoarele concluzii.

Înalt Prea Sfinția Sa dr. Nicolae Corneanu, Mitropolitul Banatului, încheie discuția despre avort și poziția Bisericii Ortodoxe în privința avortului, cu speranța și dorința: Să dea Dumnezeu să putem să pătrundem cu glasul postului dumneavoastră de radio până la conștiința femeilor dar și a bărbaților.

Versuri Traian Dorz

Când ajungi să-ți fi tu însuți o povară, Când puteri de neînțeles te-apasă greu,

Când pe crengi sunt numai flori de primăvară Iar din tine frunze moarte cad mereu…

Când spre tainice urzeli ce se destramă, Rătăcești ca un pescar de amăgiri,

N-auzi tu un glas de Tată ce te cheamă, N-auzi tu chemarea veșnicei iubiri?

Întoarce-te la Domnul,

Așa cum ești – cu zdrențe-n suflet și poveri; Întoarce-te la Domnul,

Un cuget nou și-o altă inimă să-I ceri;

Întoarce-te la Domnul,

La pieptul Lui, să înțelegi cât te-a iubit. Crezând în jertfa-I sfântă,

Vei fi-n veci fericit. Întoarce-te la Domnul, Copil preaiubit.

***

Prof. univ. dr. Paul Negruț, Președintele Uniunii Baptiste din România, ne prezintă poziția Bisericii Baptiste în privința avortului.

Prof. univ. dr. Paul Negruț: Credincioșii creștini baptiști din România și, de altfel, din toate celelalte țări ale lumii, își fundamentează crezul și practica religioasă pe învățăturile Sfintei Scripturi.

În conformitate cu Biblia, viața este un dar pe care-l primim de la Dumnezeu. Dumnezeu este autorul, Dumnezeu este izvorul vieții și, prin urmare, Dumnezeu este Singurul care are ultima autoritate de a decide în problema vieții și a morții. În societatea modernă omul dorește să se substituie autorității lui Dumnezeu în privința vieții și a morții.

Un caz specific ar fi cazul avortului. Din diverse motive – sarcini nedorite, activități sexuale ilicite, crize sau accidente, probleme de sănătate, perspectiva nașterii unui copil cu malformații – apar o multitudine de situații în care femeia sau fata care a rămas însărcinată încearcă să scape de sarcină.

Această încercare, de fapt, este decizia de a curma viața cuiva. Noi credem, pe baza Scripturii, că viața începe în clipa în care s-a produs fecundarea. Din acel moment, embrionul este viață umană. Persoana adultă este doar rezultatul unei creșteri neîntrerupte a acelui embrion. Prin urmare, în orice fază se întrerupe viața, fie în perioada intrauterină, fie după naștere, fie la vârsta adultă, întreruperea vieții reprezintă omucidere.

Din păcate, foarte mulți oameni, în diverse societăți, diverse culturi și chiar diverse religii, găsesc justificări sub presiunea istoricului la ceea ce este o problemă ontologică. Credincioșii baptiști din România propovăduiesc, pe de o parte, aspectul sacru al vieții, dreptul suveran al lui Dumnezeu de a decide cine să rămână în viață, când și cât să rămână în viață, suveranitatea absolută a Creatorului și ascultarea tuturor oamenilor de Creator, iar pe de altă parte iertarea în jertfa lui Cristos pentru toți oamenii care s-au făcut vinovați de păcate, și, în cazul nostru, de păcatul avortului.

De-a lungul și de-a latul pământului, credincioșii baptiști se implică în rezolvarea acestei probleme, oferind învățătura Scripturii cât se poate de clar, pe înțelesul tuturor. Apoi se implică în a oferi sprijin moral și material tuturor fetelor sau femeilor care au rămas însărcinate și care, din diferite motive, nu-și doresc sarcina.

De asemenea oferă sprijin femeilor abandonate de partener sau familie pentru a le ajuta să nu întrerupă sarcina, pentru ca micuțul care rezultă din acea naștere să găsească un adăpost, o familie, un loc unde să poată crește și să ajungă o persoană echilibrată în societate.

Și, poate cel mai important lucru, dorim să propovăduim soluția lui Dumnezeu și pentru cei care au căzut în acest păcat, și anume: IERTAREA PENTRU TOȚI CEI CARE REGRETĂ PRUNCUCIDEREA ȘI DORESC SĂ-ȘI SCHIMBE VIAȚA.

***

Doamna T.B.: CERT ESTE CĂ AU FOST NIȘTE CRIME.

Exact ca și când ar fi fost oameni mari, A FOST O CRIMĂ! AM FĂCUT O CRIMĂ!

Și aceasta s-a răsfrânt asupra trupului. Mi-a măcinat psihicul, nervii și de aici pornesc toate. Atunci când ajungi la pământ, toate organele încep să se îmbolnăvească. Atunci când sufletul este bolnav, totul se îmbolnăvește în trup.

***

În încheierea acestui documentar, câteva versete din Psalmul 51: Ai milă de mine, Dumnezeule, în bunătatea Ta!

După îndurarea Ta cea mare, șterge fărădelegile mele!

Spală-mă cu desăvârșire de nelegiuirea mea, și curățește-mă de păcatul meu!

Căci îmi cunosc bine fărădelegile,

și păcatul meu stă necurmat înaintea mea.

Împotriva Ta, numai împotriva Ta am păcătuit și am făcut ce este rău înaintea Ta;

așa că vei fi drept în hotărârea Ta, și fără vină în judecata Ta.

Iată că sunt născut în nelegiuire, și în păcat m-a zămislit mama mea.

Dar tu ceri ca adevărul să fie în adâncul inimii: fă dar să pătrundă înțelepciunea înăuntrul meu!

Curățește-mă cu isop, și voi fi curat; spală-mă, și voi fi mai alb decât zăpada.

Fă-mă să aud veselie și bucurie,

și oasele, pe care le-ai zdrobit Tu se vor bucura.

Întoarce-Ți privirea de la păcatele mele, șterge toate nelegiuirile mele!

Zidește în mine o inimă curată, Dumnezeule, pune în mine un duh nou și statornic!

Nu mă lepăda de la Fața Ta

și nu lua de la mine Duhul Tău cel Sfânt.

Dă-mi iarăși bucuria mântuirii Tale

și sprijinește-mă cu un duh de bunăvoință!

Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele! Izbăvește-mă de vina sângelui vărsat,

Și limba mea va lăuda îndurarea Ta.

Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele! Izbăvește-mă de vina sângelui vărsat,

Și limba mea va lăuda îndurarea Ta.

Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele! Izbăvește-mă de vina sângelui vărsat,

Și limba mea va lăuda îndurarea Ta.

Doamne, deschide-mi buzele, și gura mea va vesti lauda Ta.

Jertfele plăcute lui Dumnezeu sunt un duh zdrobit: Dumnezeule, Tu nu disprețuiești o inimă zdrobită și mâhnită.

***

Prof. dr. Iosif Țon, teolog:

Ascultă femeie!

Dacă I-ai cerut iertare lui Dumnezeu, acum ține-te de Domnul Isus, crede-L pe Domnul Isus, ia Biblia și citește din Evanghelii, ca să vezi mai pe larg ce a făcut Domnul Isus pentru tine.

Du-te la o biserică unde se predică Evanghelia și caută să înțelegi mai îndeaproape lucrul acesta minunat: că fiecare dintre noi putem să-L primim pe Domnul Isus în viața noastră ca Mântuitor al nostru. Și din clipa aceea ne-am unit cu El, ne-am cununat cu El, din clipa aceea trăim în unire cu Domnul Isus.

ȘI TOT TRECUTUL TĂU E SPĂLAT.

El nu mai este amintit. El este dus,

el este șters;

tu ai devenit o ființă nouă,

tu începi o viață nouă cu Dumnezeu.

Vina ta este absolvită,

vina ta este ștearsă, este ispășită.

Păcatul tău s-a dus

și tu ești ca un copil nou-născut: tu de acum începi să trăiești cu Dumnezeu și pentru Dumnezeu.

PENTRU FIECARE FEMEIE EXISTĂ ACEST NOU ÎNCEPUT; PENTRU FIECARE FEMEIE CARE A PĂCĂTUIT.

***

Stimați cititori, vă mulțumim tuturor celor care ați citit acest documentar sau l-ați ascultat transmis la radio.

Aducem de asemenea mulțumiri tuturor celor care într-un fel sau altul au contribuit la realizarea acestui documentar.

*************************************

Radio Vocea Evangheliei – Timișoara
Tel. 004 – 0256 – 217.212
Mobil: 004 – 0728 – 276.516
E-mail: rvetimisoara@hotmail.com ciobotaioan@yahoo.com