Un scurt Catehism al Doctrinei Biblice

Un scurt Catehism al Doctrinei Biblice

 

Doctrina Biblică

James P. Boyce, D.D. Professor of Szstematic and Polemic in Theology
The Southern Baptist Theological Seminary

Prefaţă

Autorul acestui scurt Catechism Doctrinal nu cunoaşte nicio lucrare de genul printre Baptişti. Catechismul lui Keach, în general numit şi “Catechismul Baptist” este rar folosit. Nu există niciun motiv în legătură cu asta, cu excepţia faptului că este prea dificil pentru copii. În lucrarea curentă, s-a făcut o încercare de a simplifica, cât de mult posibil, fără a sacrifica adevărul. Învăţătorul ar trebui să dea puţin ajutor suplimentar, prin explicarea unelor cuvinte. Scopul a fost de a scoate în evidenţă adevărul înţeles de copiii între zece şi doisprezece ani şi mai departe. Dorinţa a fost de a promova instrucţia catechistă în familie şi Şcoala de Duminică. Este de crezut faptul că există mulţi ce apreciază valoarea ca pe o unealtă a învăţătării adevărului lui Dumnezeu. În atenţia acestui lucru, această muncă puţină este poruncită, în speranţa că ar putea aduce ce vor. În acelaşi timp, Pastorii bisericilor, Superintendenţi şi Învăţători ai Şcolilor de Duminică, şi părinţi evlavioşi, sunt rugaţi să ia în considerare cât de departe ar putea ajuta o resursă parţială a instrucţiei catechismice pentru a reface evlavia viguroasă a zilelor de demult.

 

Catechism

Biblia

1. Ce carte avem noi care învaţă despre Dumnezeu?

Biblia.

2. Prin ce nume este cunoscută?

Scripturi.

3. În care două părţi este împărţită?

În Vechiul şi Noul Testament.

4. Cum a fost scrisă?

Dumnezeu i-a inspirat pe sfinţi să o scrie.

5. Au scris-o precum a dorit Dumnezeu?

Da; ca şi cum ar fi scris el fiecare cuvânt.

6. Trebuie, aşadar, să fie crezută şi ascultată?

Da; ca şi când Dumnezeu ne-a spus-o direct.

7. Ne învaţă totul despre Dumnezeu?

Nu; nicio limbă nu ne poate învăţă toată slava lui Dumnezeu, şi nici nu am putea-o înţelege vreodată.

8. Cât de mult ne învaţă?

Ne învaţă tot ce este necesar despre Dumnezeu, datoria noastră faţă de el, condiţia noastră ca păcătoşi şi calea spre salvare.

Dumnezeu

1. Cine este Dumnezeu?

El este Creatorul şi Conducătorul Suprem al tuturor lucrurilor şi cel mai măreţ şi bun dintre lucruri.

2. Există doar un Dumnezeu?

Există doar un Dumnezeu.

3. Cu ce scop a creat el toate lucrurile?

Pentru a-şi arăta slava.

4. Nu se bucură el deasemenea din bucuria şi bunătatea creaturilor Sale?

Ba da; aceste lucruri fiind arătate de slava Sa.

5. Cum a făcut el Lumile?

Le-a făcut din nimic.

6. Din ce l-a făcut pe om?

L-a format pe om din praful de pe jos şi a suflat asupra sa suflul vieţii.

7. Ce putem învăţa din aceste acte de creaţie?

Că El este o fiinţă de o putere, înţelepciune şi bunătate nemărginite.

8. Are El şi alte perfecţiuni?

Da; el are toate perfecţiunile, la un nivel nemărginit.

9. Ce îi este datorat acestei Creaturi slăvite?

Dragostea şi ascultarea supremă din partea tuturor creaturilor sale.

Înţelepciune

1. Ştie Dumnezeu tot ce se întâmplă?

Da; nimic nu trece neobservat fără cunoştiinţa şi permisiunea Sa.

2. Când a determinat El ce lucruri va face şi ce lucruri va permite?

În Eternitate; înainte să creeze totul.

3. Le-a permis vreodată creaturilor sale să facă rău?

Da, atunci când au ales acesta.

4. Nu le-a avertizat, totuşi, de consecinţele păcatului lor?

Le-a avertizat mereu că le va pedepsi cu siguranţă dacă păcătuiesc.

5. Ar putea Dumnezeu fi privit că aprobă păcatul sub orice circumstanţă?

Din contră. Scripturile ne învaţă că El are ochi mai puri decât să vadă rău şi nu poate privi nedreptatea.

6. Nu îi influenţează El pe oameni să facă bine?

Ba da; şi este datorită bunăvoinţei sale că noi facem ceva bun.

7. Îi face El vreodată pe oameni să facă bine împotriva voinţei lor?

Niciodată; însă El îi îndrumă astfel ca ei să vadă şi să iubească ce este bine, astfel ei aleg să-l facă.

Condiţia prezentă şi originală a omului

1. În ce condiţie a fost omul creat prima dată?

El a fost creat după imaginea lui Dumnezeu, fiind scutit de păcat.

2. Cum a decăzut din acea condiţie?

Satana l-a inspitit să nu-l asculte pe Dumnezeu, şi astfel a făcut.

3. L-a ispitit Satana însuşi pe Adam?

Nu; el a ispitit-o pe Eva şi a folosit-o drept instrument pentru a-l ispiti pe Adam.

4. În ce formă s-a prezentat Evei?

În forma unui şarpe.

5. Ce efect negativ a urmat după păcatul lui Adam?

El, împreună cu tot ce ţinea de el, a devenit corupt şi păcătos, astfel fiind condamnat sub legea lui Dumnezeu.

6. Nu au fost toţi oamenii deasemenea transgresori ai legii prin propria persoană?

Ba da; atunci când au devenit destul de învârstă pentru a ştii ce este bine şi ce este rău.

7. Cine a fost singura excepţie a acestei răspândiri a păcatului?

Domnul Isus Hristos.

8. A fost el un descendent de-al lui Adam în acelaşi fel ca şi ceilalţi?

Nu, nu a fost.

Isus Hristos – un om

1. Am învăţat că Isus a fost un descendent de-al lui Adam; a fost El, astfel, un om?

A fost un om prin toate aspectele; însă El a fost fără de păcat.

2. Menţionează unele aspecte prin care El a fost un om.

El a avut un trup omenesc şi un suflet şi nu doar că putea suferi, dar era predispus şi la ispită.

3. A fost el vreodată ispitit?

Da; Satana a încercat cu orice chip să-l facă să păcătuiască, dar nu a putut.

4. A fost El supus legii lui Dumnezeu?

A fost, şi a respectat-o perfect.

5. A avut el dorinţele şi poftele pe care le avem noi?

Da; Îi era foame şi sete şi era predispus la orice boală.

6. Era şi sufletul Său deasemenea predispus la suferinţă?

Da; sufletul Său a suferit cel mai mult pentru a îndeplini lucrarea pentru care a fost trimis.

7. Cu ce scop L-a ajutat natura sa umană?

Nu doar să moară pentru noi, ci deasemenea să ne compătimească în încercările şi ispitele noastre.

Isus Hristos – Dumnezeu

1. A fost Hristos doar un simplu om?

Nu; El a fost deasemenea şi un Dumnezeu.

2. Prin ce nume este numit astfel?

Singurul Fiul al lui Dumnezeu.

3. Cum este el descris de Evrei?

Ca fiind cea mai strălucitoare slavă a Tatălui şi imagine a persoanei Sale.

4. Ce limbă foloseşte Dumnezeu pentru Fiu?

Fiului i-a spus: “Tronul tău, O Doamne, este pentru totdeauna.”

5. Este Isus Hristos numit Dumnezeu şi în alt loc din Biblie?

Da; în prima Epistolă a lui Ioan, vorbind despre El, spune: “Acesta este adevăratul Dumnezeu.”

6. A acceptat el vreodată să fie numit Dumnezeu?

Da; Toma I-a spus: “Stăpânul meu şi Dumnezeul Meu.”

7. Prin ce alte căi învaţă Biblia despre Divinitatea lui Hristos?

Îi atribuie orice perfecţiune ce îi este atribuită şi lui Dumnezeu.

8. Menţionează unele din ele.

Omniscienţa, omniprezenţa şi eternitate a existenţei.

9. Este vreodată lucrarea de creaţie atribuită Lui?

Da; Biblia spune că toate lucrurile au fost făcute de El.

Treimea

1. Nu ne indică titlul “Fiul lui Dumnezeu” că Isus nu este singura persoană care este Dumnezeu?

Ba da; ne sugerează pe Tatăl.

2. Ce altă persoană este deasemenea numită Dumnezeu?

Sfântul Duh.

3. Presupune acest lucru că există mai mult de un Dumnezeu?

Nu, Biblia învaţă că Tatăl este Dumnezeu, că Fiul este Dumnezeu şi că Duhul Sfânt este Dumnezeu, dar totuşi există un singur Dumnezeu.

4. Putem înţelege natura lui Dumnezeu după cum ne este arătată nouă?

Nu putem; însă putem să credem şi să ştim că este după cum ne învaţă Dumnezeu.

5. De ce nu putem înţelege natura lui Dumnezeu?

Deoarece minţile noastre au putere limitată, iar slăvitul mister al naturii lui Dumnezeu este fără limită.

6. Este Dumnezeu peste înţelegerea noastră doar prin natura Sa?

Nu, El este misterios şi prin lucrările şi cunoştiinţele sale.

7. Ce putem învăţa din asta?

Să avem încredere în El, atât în ce face cât şi în ce învaţă.

Mijlocitor

1. Ce este un Mijlocitor?

Cineva care conduce persoanele vrăjmaşe spre prietenie, sau să se împace una cu alta.

2. De ce este Hristos numit Mijlocitor?

Deoarece El intervine între om şi Dumnezeu, împăcându-i.

3. Ce datorii are Hristos ca Mediator?

Datoriile de Profet, Preot şi Rege.

4. De ce este Hristos numit Profet?

Un profet este cineva care vorbeşte cu Dumnezeu, iar Hristos este cel mai Mare Învăţător al Adevărului Divin.

5. De ce este El numit Preot?

A fost datoria Preotului să ofere sacrificiu pentru păcat şi să-l roage pe Dumnezeu să-l ierte pe păcătos. Hristos este astfel Mare Preot al poporului Său.

6. În ce sens este El un Rege?

El nu are un regat pământesc; însă El domneşte în inimile sfinţilor şi îngerilor.

7. Nu este el Regele universului?

El este şi prin urmare este numit Regele regilor şi Stăpânul stăpânilor.

8. Va fi această domnie recunoscută de toţi?

Va fi la judecata de apoi.

Sacrificiul lui Hristos

1. Care a fost sacrificiul oferit de Hristos?

S-a oferit pe el însuşi în schimbul păcatului.

2. În ce sens a devenit El un sacrificiu?

A luat asupra Sa păcatele noastre şi a suferit pedeapsa în locul nostru.

3. Când a suferit el acea pedeapsă?

Când a murit pe cruce.

4. A suferit el în ambele naturi?

Nu; doar în natura umană. Natura Divină nu poate suferi.

5. A fost uniunea dintre natura Divină şi cea umană necesară pentru lucrarea de salvare?

A fost necesară; altfel natura umană nu putea continua cu suferinţele pe care le îndura.

6. Pentru ce altceva a fost necesară uniunea?

Pentru a da valoare şi eficacitate suferinţelor care, fără acea unire, ar fi fost unele ale unei simple creaturi.

7. De ce nu erau suficiente suferinţele unei simple creaturi?

Deoarece fiecare creatură este legată, prin datoria sa, să facă şi să sufere după voia lui Dumnezeu, aşadar nu poate face nimic pentru a-i ierta pe ceilalţi.

8. Ce valoare are sacrificiul pentru cei pentru care a murit El?

Îi scapă de vina şi pedeapsa păcatelor lor.

Oferta de Mântuire

1. Cui îi oferă Dumnezeu salvarea prin Isus?

A poruncit să le fie oferită tuturor creaturilor.

2. Cu ce condiţie?

Cu condiţia pocăinţei şi credinţei.

3. Nu sunt aceste condiţii uşoare?

Sunt atât de uşoare încât toţi cei ce refuză nu au scuză.

4. Le acceptă toţi oamenii?

Nu; ei le resping în totalitate atunci când nu mai sunt influenţaţi de Divinitate.

5. A părăsit astfel Dumnezeu omenirea?

Nu; însă îi cheamă în mod efectiv pe mulţi să cunoască şi să creadă în adevărul Său.

6. Ce agent a realizat această lucrare?

Sfântul Duh.

7. Merită cei ce acceptă Evanghelia o răsplată pentru asta?

Nu, deoarece acceptarea lor este în totalitate din cauza bunăvoinţei lui Dumnezeu.

8. Cum îi va pedepsi Dumnezeu pe cei ce o resping?

Mult mai sever decât pe cei care nu au auzit de ea.

9. De ce îi va pedepsi pe cei care nu au auzit de Evanghelie?

Deoarece ei sunt deasemenea păcătoşi, ce nu au ascultat legea lui Dumnezeu scrisă în inimile lor şi în natura lor.

Alegere

1. Ce nume le este dat celor pe care Dumnezeu îi cheamă la salvare?

Ei sunt numiţi cei aleşi sau aleşii lui Dumnezeu.

2. De ce sunt numiţi aşa?

Deoarece Dumnezeu, înainte de crearea lumii, i-a ales să se salveze prin Isus Hristos.

3. A luat Dumnezeu această decizie deoarece a prevăzut că aceste persoane vor fi oameni evlavioşi şi buni?

Nu; deoarece bunătatea şi evlavia oricăruia sunt din pricina influenţei spiritului.

4. A fost atunci deoarece El a prevăzut că ei vor crede?

Din contră, prin decizia Sa i-a făcut să creadă.

5. Care a fost atunci motivul acelei alegeri?

Voinţa sa suverană.

6. Cum putem ştii dacă suntem unul dintre Aleşii lui Dumnezeu?

Doar prin înţelegerea faptului că Duhul Sfânt ne-a condus la pocăinţă, credinţă şi dragoste faţă de Dumnezeu.

7. Nu trebuie ca noi să căutăm asemenea asigurare pentru chemarea şi alegerea noastră?

Ba da; de altfel trebuie să ne rugăm lui Dumnezeu să dea Spiritul Său să lucreze în noi.

Vindecare şi Sfinţire

1. Care a fost prima lucrare îndeplinită de Duh în cei ce au fost salvaţi?

Lucrarea de Vindecare.

2. Ce se înţelege prin Vindecarea noastră?

Renaşterea noastră.

3. Ce face Duhul prin acţiunea de Vindecare?

Ne dă o inimă nouă, ce iubeşte şi practică sfinţirea.

4. Cum ne afectează Vindecarea mintea?

Ne luminează mintea pentru a înţelege doar Cuvântul lui Dumnezeu.

5. Este Vindecare necesară pentru salvare?

Da, “Dacă un om nu este renăscut, el nu poate vedea regatul lui Dumnezeu.”

6. Suntem perfect sfinţiţi prin Vindecare?

Nu, acest lucru este obţinut doar prin Sfinţirea noastră perfectă.

7. Ce se înţelege prin Sfinţirea noastră?

Înseamnă că fiinţa noastră este sfinţită şi eliberată de păcat.

8. Este asemenea perfecţiune obţinută în această viaţă?

Nu este.

9. Ce este atunci Sfinţirea pe care o simţim?

Este o schimbare produsă de influenţa Duhului, prin care creştem treptat în dragoste şi practici sfinte.

Pocăinţă şi Credinţă

1. Ce este pocăinţa?

Este lepădarea de păcat, acompaniată de determinarea, cu ajutorul lui Dumnezeu, de a nu mai păcătui.

2. Ne pocăim de fiecare dată când ne pare rău de păcat?

Nu; durerea noastră ar putea fi din motive greşite.

3. Ce se întâmplă dacă durerea noastră vin doar din simpla frică de a fi descoperiţi sau pedepsiţi?

În acest caz, nu este adevărata pocăinţă.

4. Ce fel de durere este necesară atunci pentru pocăinţa adevărată?

O durere ce ne face să urâm păcatul deoarece este păcat şi deoarece este greşit să-l săvârşim.

5. Ce este Credinţa?

Este a crede în ceea ce ne spune Biblia despre Isus şi a avea încredere în salvarea noastră prin mâinile Sale.

6. Este această credinţă doar o acţiune a minţii?

Nu; este şi a inimii, astfel îl vom iubi şi asculta pe Hristos.

7. Sunt mulţi cei ce cred că Biblia nu dovedeşte credinţa?

Da; cei mai mulţi dintre cei ce au Biblia cred în ea cu mintea, dar nu au încrederea şi cu inima.

Justificare

1. Ce este Justificarea?

Este un act de-al lui Dumnezeu prin care ne achită pe noi de toate păcatele.

2. Se bazează pe vreo lucrare de-a noastră?

Nu; prin munca noastră nu o putem niciodată dobândi.

3. Nu este, totuşi, conectată intim cu unele dintre acţiunile noastre?

Ba da, prin manifestarea credinţei.

4. Este datorită credinţei noastre în Hristos?

Nu este; credinţa devine doar instrumentul, nu şi cauza justificării noastre.

5. Cui îi este atunci datorată?

Doar meritelor şi suferinţelor lui Hristos, ce sunt considerate de Dumnezeu ca fiind ale noastre.

6. La ce se referă Scripturile când spun că suntem justificaţi prin credinţă?

Parţial învaţă că justificarea noastră nu este prin lucrările noastre.

7. Ce altceva mai înseamnă?

Vorbesc deasemenea astfel, deoarece prin acţiunea credinţei, credinciosul deţine lucrarea vrednică de laudă a lui Hristos, ce este adevăratul motiv al justificării.

8. De ce Apostolul Iacov spune că suntem justificaţi prin lucrări, ci nu doar prin credinţă?

El se referă la faptul că oricine are adevărata credinţă face deasemenea şi lucruri bune.

Fapte bune

1. Nu a oferit Dumnezeu viaţă şi fericire pentru îndeplinirea de fapte bune?

Ba da.

2. A fost vreun om justificat astfel?

Nici unul nu a fost astfel justificat.

3. De ce?

Din pricina unei naturi păcătoase, niciun om nu poate îndeplini lucrări bune printr-o manieră acceptabilă.

4. Deoarece suntem salvaţi doar prin credinţă, are încă nevoie Dumnezeu de lucrări bune?

Are nevoie şi ne dă bunăvoinţa de a le face.

5. Trebuie să fie îndeplinite cu speranţa de a primi salvarea?

Nu; deoarece nu vom putea niciodată să le îndeplinim la perfecţie în această viaţă.

6. Din ce motiv atunci?

Dintr-un spirit al iubirii şi al ascultării.

7. Care este, atunci, poziţia lucrărilor în modul de justificare al lui Dumnezeu?

Ele sunt rodul şi dovada unei schimbări şi a dragostei faţă de Dumnezeu.

8. Din ce motiv trebuie să-i lăsăm pe oameni să ne vadă lucrările bune?

Cu speranţa că astfel ei ar putea fi conduşi spre slava lui Dumnezeu.

Asigurare şi Perseverenţă

1. Ce se înţelege prin asigurarea Salvării?

Este fără îndoială o credinţă a aceptării nostră a lui Hristos.

2. O obţin toţi oamenii lui Dumnezeu?

Nu este obţinută de toţi.

3. Nu este asigurarea esenţială pentru salvarea credinţei?

Nu este; îndoieli şi temeri îi bântuie pe credincioşi câteodată până la sfârşitul vieţii.

4. Nu este bine obţinerea unei asemenea bunăvoinţe?

Nu este doar foarte bine, ci ni se porunceşte să o căutăm.

5. Dă vreodată greş lucrarea de bunăvoinţă în cei în care a început?

Nu.

6. Cum ştim asta?

O învăţăm din Scripturi; în plus, salvarea este lucrarea lui Dumnezeu, ce nu poate da greş în ceea ce El grantează.

7. Nu decat asemenea persoane câteodată în păcat cumplit?

Ba da; vor trece ani până când ei pot fi salvaţi de acolo.

8. Poate un copil de-al lui Dumnezeu să fie mulţumit în starea sa?

Nu; natura reînnoită a lui Dumnezeu dată lui trebuie să fie stricată în prezenţa păcatului.

9. Care este simpla sa datorie atunci când se află în această condiţie?

Să creadă în continuare în Mântuitor, să se roage Lui pentru iertare şi pentru ajutor în evitarea păcatului.

Viaţa viitoare

1. Ce învaţă Scripturile despre nemurirea sufletului?

Învaţă că sufletul nu moare niciodată, ci va trăi veşnic.

2. Trupurile noastre nu mor?

Ba da, iar după moarte se întorc în pământ.

3. Vor fi aceste trupuri ridicate la viaţă din nou?

Vor fi, în ziua judecăţii.

4. Ce este ziua judecăţii?

Este ziua pe care Dumnezeu a desemnat-o pentru a judeca lumea.

5. Prin cine va face el asta?

Prin Fiul său, Isus Hristos.

6. Ce se va întâmpla cu cei răi?

El îi va trimit departe spre pedeapsă veşnică.

7. Unde îi va trimite El?

În Iad, locul suferinţei.

8. Ce le va face el celor drepţi?

Le va da viaţă veşnică.

9. Unde vor trăi ei?

În Rai cu Isus, casa tuturor lucrurilor bune.

10. Cine vor fi cei drepţi din toată omenirea?

Cei ce au obţinut dreptatea Domnului Isus Hristos.

Botezul

1. Ce datorie i-a asociat Dumnezeu îndeaproape Credinţei?

Practicarea credinţei prin decretul Botezului.

2. Ce este Botezul?

Este scufundarea trupului în apă, în numele Tatălui, Fiului şi Sfântului Duh.

3. De ce este făcut în numele Tatălui, Fiului şi Sfântului Duh?

Pentru a indica că persoana botezată practică astfel credinţă că cei trei sunt Dumnezeu, devotându-se slăvirii Sale.

4. Ce reprezintă folosirea apei la Botez?

Spălarea păcatelor noastre prin influenţele purificatoare ale Duhului Sfânt.

5. Ce reprezintă acţiunea scufundării?

Uniunea credinciosului cu Hristos prin moartea Sa.

6. Atribuie Scripturile această uniune ca un motiv de ce îl profesăm pe Hristos prin scufundare?

Da; ne spun că din această cauză suntem înmormântaţi cu Hristos prin botez în moarte.

7. Cine sunt cei potriviţi pentru Botez?

Cei ce au credinţă; deoarece doar ei pot practica cum trebuie.

Împărtăşania

1. Ce alt decret a stabilit Hristos?

Împărtăşania.

2. În ce constă acest decret?

În a mânca pâine şi a bea vin pentru pomenirea lui Hristos.

3. Cine sunt cei autorizaţi să o primească?

Membrii bisericilor Sale.

4. În ce mod trebuie respectată?

Ca un decret al bisericii, un semn al frăţiei bisericii.

5. Există vreo ordine stabilită prin care aceste decrete trebuie observate?

Da; credinciosul trebuie să fie botezat înainte de a lua parte la Împărtăşanie.

6. Ce reprezintă Împărtăşania?

Moartea şi suferinţele lui Hristos.

7. Conferă binecuvântări spirituale simplul fapt că iei parte la Botez sau la Împărtăşanie?

Nu; ele sunt fără valoare, dacă nu chiar dăunătoare, celor ce nu au credinţă.

8. Dar ce se întâmplă atunci când sunt făcuţi părtaşi de către cei ce cred?

Duhul lui Dumnezeu îi face, pentru asemenea persoane, mijloace preţioase de binecuvântare.

9. Pe cine a desemnat Hristos să administreze Botezul şi Împărtăşania?

Pe slujitorii autorizaţi ai bisericilor Sale.

Ziua de Odihnă

1. Ce este Ziua de Odihnă?

Este o zi din săptămână, pe care Dumnezeu vrea să o păstrăm ca zi de odihnă şi sfântă pentru El.

2. Ce zi a săptămânii au ales Evreii?

A şaptea zi, pe care o numim în mod obişnuit Sâmbătă.

3. Care e ziua aleasă de Creştini?

Prima zi a săptămânii sau Duminica.

4. De ce au ales Creştinii Duminica ca Zi de Odihnă?

Deoarece în acea zi a săptămânii a înviat Hristos din morţi.

5. Ce nume primeşte din această pricină?

Ziua Domnului.

6. Au ales Apostolii şi Creştinii din vremea lor prima zi din săptămână?

Da, de aceea trebuie să alegem şi noi prima şi nu a şaptea zi din săptămână.

7. Ce adevăr este comemorat în Ziua de Odihnă?

Completarea Lucrării de Creaţie a Domnului.

8. Ce alt adevăr învaţă Ziua de Odihnă Creştină?

Completarea triumfală a mult mai slăvite lucrări de Vindecare.