Sfântul Eucharist este numit „sacramentul sacramentelor” în tradiţia Ortodoxă. Acesta este numit şi „sacramentul Bisericii”. Eucharistul este centrul vieţii Bisericii. Totul din cadrul ei duce la eucharist, şi toate decurg din acesta. Acesta este completarea tuturor sacramentelor Bisericii – sursa şi ţelul tuturor doctrinelor şi instituţiilor Bisericii.
Referitor la botez, trebuie notat faptul să masa eucharistică nu a fost inventată de Hristos. Astfel de mese de ritual sfinte au existat în Vechiul Testament şi în religiile păgâne. În general vorbind „cina” rămâne chiar şi astăzi una dintre evenimentele principale de ritual şi de simbol din viaţa omului. Eucharistul creştin este o masă conectată în mod specific cu masa de Paşte evreiesc a Vechiului Testament. La finalul vieţii sale Hristos, Mesia evreiesc, a mâncat masa de Paşte cu ucenicii săi. În mod original o cină rituală în comemorarea eliberării israeliţilor din robia din Egipt, masa de Paşte a fost transformată de Hristos într-un act făcut în comemorarea lui: a vieţii sale, a morţii şi a învierii în calitate de noul şi veşnicul Mile de Paşte care-i eliberează pe oameni de sclavia răului, de ignoranţă şi moarte şi îi transferă în viaţa veşnică a Împărăţiei lui Dumnezeu.
La cină Hristos a luat pâinea şi vinul şi a poruncit ucenicilor lui să mănânce şi să bea din ele în calitate de Trup şi Sânge al său. Această acţiune a devenit astfel centrul vieţii creştine, experienţa prezenţei Hristosului Înviat în mijlocul Poporului său (vezi Matei 26; Marcu 14; Luca 22; Ioan 6 şi 13; Fapte 2:41-47; 1 Corinteni 10-11).
Ca cuvânt, termenul eucharist înseamnă recunoştinţă. Acest nume este dat mesei sacre – nu doar elementelor de pâine şi vin, ci şi întregului act de adunare, rugăciune, citire a Sfintelor Scripturi şi de proclamare a Cuvântului lui Dumnezeu, comemorându-l pe Hristos şi mâncând şi bând Trupul şi Sângele său în comuniune cu el şi cu Dumnezeu Tatăl, prin Duhul Sfânt. Cuvântul eucharist este folosit deoarece înţelesul atotcuprinzător al Cinei Domnului este acela al recunoştinţei faţă de Dumnezeu în Hristos şi Duhul Sfânt pentru tot ceea ce a făcut el în facerea, salvarea şi glorificarea lumii.
Sacramentul eucharistului este numit de asemenea şi sfânta comuniune din moment ce comuniunea mistică a oamenilor cu Dumnezeu, unul cu altul, şi cu toţi oamenii şi toate lucrurile în el prin Hristos şi Duhul. Liturghia eucharistică este sărbătorită de Biserică în fiecare duminică, Ziua Domnului, precum şi în zilele de sărbătoare. Cu excepţia mănăstirilor, aceasta este rareori sărbătorită zilnic. Sfânta Comuniune este interzisă la toţi creştinii Ortodocşi în timpul zilelor săptămânii Postului Mare cu excepţie în timpul comuniunii speciale a Liturghiei Darurilor Pre-sfinţite (vezi mai sus) datorită caracterului său de bucurie şi de înviere. Eucharistul este întotdeauna dat tuturor membrilor Bisericii, incluzând pruncii care sunt botezaţi şi confirmaţi. Aceasta este dată întotdeauna în ambele forme – pâine şi vin. Se înţelege strict ca fiind prezenţa reală a lui Hristos, Trupul şi Sângele său prezent în mod mistic în pâinea şi în vinul sunt oferite Tatălui şi consacrate de Duhul divin al lui Dumnezeu.
În istoria gândirii creştine, variate căi s-au dezvoltat pentru a încerca să se explice felul cum pâinea şi vinul devin Trupul şi Sângele lui Hristos în liturghia eucharistică. Chiar din nefericire, aceste explicaţii devin adesea prea raţionale şi prea îndeaproape legate cu anumite filozofii umane.
Una dintre cele mai nenorocoase dezvoltări a avut loc când oamenii au început să dezbată asupra realităţii Trupului şi a Sângelui lui Hristos în eucharist. În timp ce unii au spus că darurile eucharistice de pâine şi vin erau Trupul şi Sângele real al lui Hristos, alţii au spus că darurile nu erau reale, ci doar prezenţa simbolică sau mistică a Trupului şi Sângelui. Tragedia din aceste amândouă abordări este că ceea ce este real a ajuns să fie opus faţă de ceea ce este simbolic sau mistic.
Biserica Ortodoxă neagă doctrina faptului că Trupul şi Sângele eucharistului sunt doar simboluri intelectuale şi psihologice ale Trupului şi Sângelui lui Hristos. Dacă această doctrină ar fi adevărată, când liturghia este sărbătorită şi sfânta comuniune este oferită, oamenii ar fi chemaţi doar să se gândească la Isus şi să se împărtăşească cu el „în inimile lor”. În acest fel, eucharistul ar fi redus la o simplă masă de comemorare a ultimei cine a Domnului, şi uniunea cu Dumnezeu prin primirea acesteia ar veni doar la nivelul de gândire sau de amintire psihologică.
Pe de altă parte, totuşi, tradiţia Ortodoxă nu foloseşte termenul „simboluri” pentru darurile eucharistice. Aceasta numeşte serviciul o „taină” şi serviciul liturghiei un „sacrificiu spiritual şi fără vărsare de sânge”. Aceşti termeni sunt folosiţi de sfinţii părinţi precum şi de liturghie.
Biserica Ortodoxă foloseşte astfel de expresii deoarece în Ortodoxism ceea ce este real nu este opus faţă de ceea ce este simbolic sau mistic ori spiritual. Din contra! În părerea Ortodoxă, toată realitate – lumea şi omul în sine – este real faţă de extinderea că aceasta este simbolică şi mistică, spre extinderea că realitatea în sine trebuie să dezvăluie şi să ni-l prezinte pe Dumnezeu. Astfel, eucharistul din Biserica Ortodoxă este înţeles a fi Trupul şi Sângele autentic al lui Hristos mai precis pentru că pâinea şi vinul sunt misterele şi simbolurile adevăratei şi autenticei prezenţe a lui Dumnezeu şi a manifestării faţă de noi în Hristos. Astfel, prin mâncatul pâinii şi băutul vinului care sunt consacrate în mod mistic de Duhul Sfânt, noi avem comuniune autentică cu Dumnezeu prin Hristos care este el însuşi „pâinea vieţii” (Ioan 6:34, 41).
Eu sunt Pâinea vie, care s-a pogorât din cer. Dacă mănâncă cineva din pâinea aceasta, va trăi în veac; şi pâinea pe care o voi da Eu, este trupul Meu pe care îl voi da pentru viaţa lumii (Ioan 6:51).
Astfel pâinea eucharistului este trupul lui Hristos, şi trupul lui Hristos este pâinea eucharistică. Ambele sunt aduse laolaltă într-una. Cuvântul „Simbolic” din terminologia Ortodoxă înseamnă exact aceasta „a aduce laolaltă într-una”.
Astfel citim cuvintele apostolului Pavel:
Căci am primit de la Domnul ce v-am învăţat; şi anume că, Domnul Isus, în noaptea în care a fost vândut, a luat o pâine. Şi, după ce a mulţumit lui Dumnezeu, a frânt-o şi a zis: „Luaţi, mâncaţi; acesta este trupul Meu, care se frânge pentru voi; să faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea.” Tot astfel, după cină, a luat paharul şi a zis: „Acest pahar este legământul cel nou în sângele Meu; să faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea, ori de câte ori veţi bea din el.” Pentru că, ori de câte ori mâncaţi din pâinea aceasta şi beţi din paharul acesta, vestiţi moartea Domnului, până va veni El (1 Corinteni 11:23-26).
Misterul sfântului eucharist sfidează analiza şi explicarea în termeni pur raţionali şi logici. Căci eucharistul – însăşi Hristos – este într-adevăr un mister al Împărăţiei Cerului care, aşa cum ne-a spus Isus, „nu este din această lume”: Eucharistul – deoarece aparţine Împărăţiei lui Dumnezeu – este într-adevăr liberă de „logica” născută pe pământ a umanităţii căzute.
