Este vinul rau?

de Mitch Cervinka

Există mulţi creştini în zilele noastre care presupun că este un lucru păcătos să bei puţin vin. Cu toate acestea, Scriptura, în câteva locuri, indică faptul că vinul nu este rău natural, ci doar că se poate abuza de acesta prin lăsare din frâu. Este adevărat că băutul unei cantităţi excesive de vin va determina îmbătarea şi desfrâul. Totuşi, de vin ne putem bucura în moderaţie fără a produce efecte păcătoase.

Vinul este unul din darurile lui Dumnezeu pentru omenire şi, la fel ca toate celelalte daruri ale lui Dumnezeu, mulţi au abuzat de acesta, aducând stricăciune asupra lor şi a altora.

Folosiri bune ale vinului

Scriptura ne spune că primul miracol al lui Isus a fost transformarea apei în vin (Ioan 2:1-11), şi că acest miracol a manifestat slava Sa şi i-a determinat pe ucenicii lui să creadă în El…

Ioan 2:11 – Acest început al semnelor Lui l-a făcut Isus în Cana din Galilea. El Şi-a arătat slava Sa şi ucenicii Lui au crezut în El.

Cu siguranţă Domnul nostru nu a oferit nimic rău pentru festivităţile de nuntă… ceva care să-i fi putut face pe oameni doar beţivi şi nelegiuiţi!

Deoarece Scriptura îl numeşte „vin bun”, există unii care presupun că acest vin era o varietate ne-alcoolică. Totuşi, nuntaşul de la masa de nuntă a fost cel care l-a numit „bun”, şi el l-a comparat cu vinul bun pe care oamenii îl servesc de obicei la oaspeţii lor la începutul unei mese…

Ioan 2:9-10 – Nunul, după ce a gustat apa făcută vin, el nu ştia de unde vine vinul acesta (slugile însă, care scoseseră apa, ştiau), a chemat pe mire, şi i-a zis: „Orice om pune la masă întâi vinul cel bun; şi, după ce oamenii au băut bine, atunci pune pe cel mai puţin bun; dar tu ai ţinut vinul cel bun până acum.”

Din acest pasaj este clar că „vinul cel bun” şi „cel mai puţin bun” sunt folosite în sensul intenţionat în mod uzual când oamenii au descris diferite vinuri… un „vin bun” este unul care are o aromă mai bună, miros, culoare şi claritate faţă de un „vin mai slab”.

Vedem de asemenea din pasaj faptul că „vinul mai slab” era rezervat de obicei pentru mai târziu, după ce oamenii au „băut liber” din „vinul bun”. Nunul a înţeles că oamenii vor fi mai puţin discriminanţi după câteva băuturi. Aceasta sugerează faptul că vinul normal (alcoolic) era subiectul discuţiei.

În acelaşi fel, la „Cina Domnului”, Domnul nostru a ordinat un pahar de vin ca să simbolizeze sângele lui vărsat pentru păcătoşi. Cu siguranţă, El nu avea să folosească o băutură rea, otrăvitoare pentru a prezenta sângele lui dătător de viaţă!

Înseamnă „oinos” „suc de struguri”?

Cei care apără abstinenţa vor răspunde adesea la aceste observaţii prin a spune că cuvântul grecesc oinos, tradus prin vin în Noul Testament, uneori se referă la suc de struguri nefermentat. Cu toate acestea, nu există nici un pasaj din Scriptură de unde să se stabilească o astfel de declaraţie! Acesta este un exemplu flagrant de citire a opiniei personale şi a prejudiciului în Scripturi, mai degrabă decât citirea cu atenţie şi cu un spirit de rugăciune al Scripturilor spre a învăţa din Cuvântul lui Dumnezeu.

Lexicoanele susţin faptul că oinos se referă la vin, nu la suc de struguri…

Strong’s Concordance
(Nashville: Crusade Bible Publishers, Inc.)

3631 oinoV oinos oy’-nos; un cuvânt primar (sau probabil de origine ebraică [8196]); „vin” (lit. sau fig.):— vin.

An Intermediate Greek-English Lexicon Founded upon the Seventh Edition of Liddell and Scott’s Greek-English Lexicon [Un Lexicon Grec-Englez intermediar bazat pe a şaptea ediţie a Lexiconului Grec-Englez al lui Lindell şi Scott, n. tr.]
(London: Oxford University Press, 1975)

OINOS, ‘o, Lat vinum, vin, Hom., etc.; par’ oinw la vinul cuiva, Lat. inter pocula, Soph.; oinoV ek kriqwn aproape vin, un fel de bere, Hdt.

A Greek-English Lexicon of the New Testament and Other Early Christian Literature [Un Lexicon Grec-Englez al Noului Testament şi a altor literaturi creştine timpurii]
de William F. Arndt and F. Wilbur Gingrich
(Chicago: The University of Chicago Press, 1957)

oinoV, ou, ¢o (Hom. + ; inscr., pap., LXX, Philo; Jos., Ant. 3, 279 al.; Test. 12 Patr.) vin, în mod normal sucul fermentat de struguri (cf. Hastings, Dict of the Bible ’99, 2, 33f); cuvântul pentru ‚must’ sau suc de struguri nefermentat, este trux (Anacr. +; pap.).

Liddell and Scott Intermediate Lexicon, la care am făcut referire mai sus, confirmă afirmaţia lui Arndt şi Gingrich a faptului că cuvântul pentru suc de struguri nefermentat este trux (trux)…

trux, ‘h, gen. trugoV, (înrudit cu trugh) vin nou nefermentat încă, vin cu drojdie în el, must, Lat. mustum, Hdt., Ar. II. drojdia vinului, Lat. Faex, Hde., Ar.:— metaforă a unui bătrân sau bătrână, Ar.

Cum rămâne cu „vinul cel nou”?

Atunci când Scriptura se referă la vinul cel nou, ca în Matei 9:17 şi în pasajele sale paralele din Marcu 2:22 şi Luca 5:37-38, acesta se referă în mod clar la vin parţial fermentat, din moment ce aceasta este procesul continuu de fermentaţie, producând bioxid de carbon, care ar produce ruptura noilor burdufuri.

Matei 9:17 – „Nici nu pun oamenii vin nou în burdufuri vechi; altfel, burdufurile plesnesc, vinul se varsă şi burdufurile se prăpădesc; ci vinul nou îl pun în burdufuri noi şi se păstrează amândouă”.

Alte instanţe, unde vinul nu este calificat ca fiind nou, s-ar referi în mod normal la vinul învechit care a terminat procesul de fermentaţie.

Interziceri contra vinului

Referitor la cele peste 30 de referinţa la oinos listate în The Englishman’s Greek Concordance of the New Testament, contextul din fiecare caz favorizează înţelesul de vin fermentat (deşi Apocalipsa 14:8, 10; 16:19; 17:2; 18:3; 19:15 foloseşte termenul într-un sens figurativ). Mai mult, interzicerea împotriva folosirii vinului sunt contra folosirii excesive a vinului.

1 Timotei 3:8 – Diaconii, de asemenea, trebuie să fie cinstiţi, nu cu două feţe, nu băutori de mult vin, nu doritori de câştig mârşav.

Tit 2:3 – Spune ca femeile în vârstă trebuie să aibă o purtare cuviincioasă, să nu fie nici clevetitoare, nici dedate la vin; să înveţe pe alţii ce este bine.

Folosirea cuvântului „mult” implică acea moderaţie, mai degrabă decât abstinenţa, fiind ceea ce este intenţionat. Dacă diaconii nu trebuiau să bea vin deloc, atunci „să nu fie băutori de nici un vin” ar fi fost felul adecvat de a spune aceasta.

Când Pavel a enunţat calificările pentru un supraveghetor din biserică, dependenţa de vin şi nu băutul era ceea ce era o problemă…

1 Timotei 3:2-3 – Dar trebuie ca episcopul (sau: supraveghetor) să fie fără prihană, bărbatul unei singure neveste, cumpătat, înţelept, vrednic de cinste, primitor de oaspeţi, în stare să înveţe pe alţii. Să nu fie nici beţiv, nici bătăuş, nici doritor de câştig mârşav, ci să fie blând, nu gâlcevitor, nu iubitor de bani.

Există fără nici o îndoială aceia care presupun că o singură băutură ar cauza în mod invariabil dependenţa, dar există atâtea evidenţe copleşitoare faţă de contrariul încât nici o persoană informată nu ar putea susţine în mod cinstit o astfel de părere.

În Efeseni 5:18 cuvintele cheie sunt îmbătaţi şi destrăbălare.

Efeseni 5:18 – Nu vă îmbătaţi de vin, aceasta este destrăbălare. Dimpotrivă, fiţi plini de Duh.

Ambele cuvinte au în vedere un comportament schimbat cauzat de vin, şi sunt contrastate cu comportamentul schimbat prin a fi umplut de Duhul Sfânt. Când produce băutul un comportament schimbat în mod considerabil? Una sau două băuturi fără îndoială vă vor afecta un individ, făcând inima bucuroasă (Psalmul 104:15; Eclesiastul 9:7), dar e nevoie de mai multe pahare de băutură pentru a produce beţia şi destrăbălarea.

Cu privire la cuvântul tradus destrăbălare, Strong scrie:

810 aswtia asotia as-o-tee’-ah; dintr-o compunere de 1 (ca un participiu negativ) şi un derivativ presupus al lui 4982; prop. nemântuire, adică (prin implicaţie) imoralitate, exces, dezordine.

Am cunoscut personal oameni care exercită moderaţia în folosirea vinului, şi nici unul dintre ei nu putea să fie acuzat de angajare în exces sau dezordine, ba nici măcar în imoralitate. În mod clar băutul excesiv este cel care duce la astfel de lucruri, şi aceasta se înţelege prin cuvântul beat, nu doar în limbajul Scripturii, dar şi în limba engleză de asemenea.

Mai mult, fiind beat de vin este contrastat cu a fi umplut cu Duhul. Cuvântul umplut nu înseamnă doar influenţat… acesta are ideea de a fi umplut, sau de a fi foarte influenţat. Din nou, folosirea excesivă a vinului este cea care se potriveşte contextului. Când cineva este umplut cu Duhul, acesta este ca o persoană nouă… el nu poartă acelaşi caracter ca atunci când nu este umplut. În mod asemănător, o persoană care este beată de vin poartă totodată un caracter diferit faţă de acela pe care îl are atunci când el este sobru. Una sau două pahare nu produc acest caracter schimbat.

Exemplul lui Hristos

Domnul nostru a fost acuzat că era un beţiv. Dacă EL nu a băut nici un vin fermentat, atunci o astfel de acuzaţie ar fi fost absurdă. Pe de altă parte, dacă El bea adesea puţin vin (dar niciodată ca să păcătuiască prin a deveni beat) atunci se poate că unii au presupus în mod greşit că El întrecea măsura uneori.

Luca 7:33-34 – În adevăr, a venit Ioan Botezătorul, nici mâncând pâine, nici bând vin şi ziceţi: „Are drac.” A venit Fiul Omului, mâncând şi bând şi ziceţi: „Iată un om mâncăcios şi băutor de vin, un prieten al vameşilor şi al păcătoşilor.”

Notaţi corespondenţa de aici dintre beţie şi lăcomie de mâncare (traduse în română prin termenii de băutor respectiv mâncăcios, n. tr.). Remediul pentru lăcomia de mâncare nu este abstinenţa totală, ci moderaţia în ceea ce mănâncă. În mod asemănător, remediul pentru beţie este de a evita excesul în băutul vinului – de a exercita moderaţia în ceea ce bea cineva.

Nici una din acuzaţii nu erau adevărate – Domnul nostru nu a comis nici unul din păcatele de lăcomie de mâncare sau de beţie. Cu toate acestea, Fariseii aveau mai multe motive să suspecteze faptul că Domnul nostru comitea aceste păcate decât a comis Ioan.

Cine	Ce a făcut acesta (conform spuselor lui Isus)	Acuzaţia Fariseilor
Ioan Botezătorul	a venit nici mâncând pâine, nici bând vin	„Are drac”
Fiul Omului (adică Isus)	a venit mâncând (pâine) şi bând (vin)	„Iată un om mâncăcios şi băutor de vin…”

Notaţi faptul că Domnul nostru a fost cel care a spus de Ioan Botezătorul că „el nu a venit nici mâncând pâine şi nici bând vin”. Din nou, Domnul nostru a fost cel care şi-a contrastat comportamentul Său cu cel al lui Ioan, prin a spune, „A venit Fiul Omului, mâncând şi bând”. În mod clar, Domnul nostru spunea ceea ce Ioan nu a făcut (să mănânce pâine şi să bea vin), Isus Însuşi a făcut. Deoarece Ioan s-a abţinut de la pâine şi de la vin, Fariseii au crezut că el era nebun sau posedat de demoni. Pentru că Domnul nostru a mâncat pâine şi a băut vin, Fariseii L-au acuzat în mod greşit de implicare în exces păcătos.

Dar marcaţi bine – Domnul nostru recunoaşte aici faptul că El nu s-a abţinut în mod total de la vin în timp aşa cum a făcut Ioan. Din moment ce ştim că Domnul nostru nu a comis nici un păcat, trebuie să concludem faptul că nu există păcat in băutul vinului în moderaţie.

Vinul în Vechiul Testament

Preoţilor iudei li se interzicea să ea vin atunci când ei intrau în cort…

Levitic 10:9 – Tu şi fiii tăi împreună cu tine, să nu beţi vin, nici băutură ameţitoare, când veţi intra în Cortul Întâlnirii, ca să nu muriţi: aceasta va fi o lege veşnică printre urmaşii voştri

Ezechiel 44:21 – Nici un preot nu va bea vin când va intra în curtea dinăuntru.

Cu toate acestea, calificare „când veţi intra în Cortul Întâlnirii” şi „când va intra în curtea dinăuntru” indică în mod clar că această interzicere nu se aplica în tot timpul şi în toate locurile. Aceasta nu trebuia să fie aplicată doar atunci când preoţii erau implicaţi în datoriile din cort. În alte dăţi, se înţelege că lor li se permitea în mod liber să bea vin sau băutură puternică, deşi niciodată într-un astfel de exces ca să producă îmbătarea.

Atunci când un iudeu făcea jurământul unui Nazireat, lui i se interzicea să bea vin sau băutură tare. Totuşi, lui i se mai interzicea să bea şi suc de struguri sau oţet, şi i se interzicea să mănânce struguri sau stafide. În mod sigur această abstinenţă era cu litera mare „A”!

Numeri 6:3 – Să se ferească de vin şi de băutură îmbătătoare; să nu bea nici oţet făcut din vin, nici oţet făcut din vreo băutură îmbătătoare; să nu bea nici o băutură stoarsă din struguri şi să nu mănânce struguri proaspeţi nici uscaţi.

Totuşi, odată ce jurământul lui era terminat, Scriptura îi oferea acestuia permisiunea explicită de a bea vin…

Numeri 6:20 – Preotul să le legene într-o parte şi într-alta înaintea Domnului: acesta este un lucru Sfânt, care este al preotului, împreună cu pieptul legănat şi spata adusă ca jertfă prin ridicare. Apoi, nazireul va putea să bea vin.

În fiecare an, la vremea secerişului, evreii trebuiau să aducă o zeciuială din producţia lor la templu şi să mănânce o porţiune din aceasta în părtăşia cu Domnul. Cei care trăiau departe puteau să-şi vândă produsul pe bani şi să-i folosească pentru a cumpăra produse pentru ei atunci când ei ajungeau la templu. Dumnezeu le-a dat libertatea de a cumpăra „vin sau băutură tare” pentru ei, şi le-a poruncit ca ei să o consume în prezenţa Sa, cu bucurie…

Deuteronom 14:26 – Acolo, să cumperi cu argintul acela tot ce vei dori: boi, oi, vin şi băuturi tari, tot ce-ţi va place, să le mănânci înaintea Domnului, Dumnezeului tău şi să te bucuri tu şi familia ta.

Fiecare dintre aceste pasaje demonstrează faptul că abstinenţa era cerută doar în timpuri speciale şi în situaţii speciale – pentru preoţi în timp ce erau în datoria din templu, şi pentru nazireat până ce i se termina jurământul. În toate celelalte vremuri, băutul vinului şi a băuturii tari era permis, atâta timp cât acesta era consumat în moderaţie aşa încât să se evite beţie.

Mărturia lui Gill şi a Reformatorilor

Este bine cunoscut faptul că Luther şi majoritatea Reformaţilor au susţinut faptul că băutul în moderaţie era perfect legitim. Dar Baptiştii au susţinut şi ei această părere. John Gill, de exemplu, şi-a exprimat punctul lui de vedere în comentariul său asupra lui Efeseni 5:18. Gill era un Baptist Calvinist şi un comentator foarte înzestrat şi prolific precum şi scriitor. Spurgeon a recomandat mult comentariile lui Gill la studenţii lui. Iată ce spune Gill despre acest subiect:

v 18. Nu vă îmbătaţi de vin, aceasta este destrăbălare, etc.Păcatul beţiei care este desprins de aici, este un obicei, debăut excesiv voluntar a oricărui lichior puternic, prin care mintea este tulburată şi depravată de folosirea raţiunii: deşi aici se menţionează doar vinul, acesta fiind băutura uzuală din ţările răsăritene, cu toate acestea este valabilă şi pentru orice fel de altă băutură tare; şi nici băutul de vin pentru folosul necesar nu este folosit, nici pentru încântarea onestă şi plăcerea legitimă, ci băutul acestuia în mod excesiv, şi aceasta în mod voluntar şi cu un plan, şi cu scop; astfel persoanele ar fi depăşite şi îmbătate, prin ignoranţa tăriei băuturii, şi propria lor slăbiciune; şi acesta este un obicei de băut excesiv căci nu un singur act, ci o serie de acţiuni, un curs de trăire în acest păcat, îl numeşte pe un om un beţiv; şi vorbind în general, băutul excesiv depravează persoanele de folosirea raţiunii, deşi nu întotdeauna; şi unii ca aceştia sunt criminali, care sunt tari la băutul vinului, şi gata să amestece băutura puternică, aşa cum sunt cei ce cred că nu este vinovat acest păcat în sine, care este mijlocul acestuia în alţii: păcatul este foarte imoral; acesta este una din lucrările firii, un abuz al creaturii, se opune mersului cinstit, astfel de persoane trebuiesc excluse din comuniunea bisericii, şi cu harul adevăratei pocăinţe, nu vor moşteni împărăţia cerului: de multe lucruri se spune că te abat de la aceasta; ea răneşte mintea, memoria, judecata; privează raţiunea şi îl pune pe om mai prejos decât o bestie; aduce boală asupra trupului şi risipeşte averea; aceasta este nepotrivită pentru afacere şi datorie, deschide uşa pentru fiecare păcat, şi expune ruşinea şi pericolul, şi prin urmare ar trebui să fie atent evitat, în special de profesorii de religie:

Ci fiţi plini de Duhul; adică, „cu Duhul Sfânt”, aşa cum scrie în Latin Vulgata şi în versiunile Etiopiene; cu darurile şi harurile Duhului: unii au fost umpluţi cu ele într-un fel extraordinar, la fel ca apostolii în ziua Cinzecimii; şi alţii într-o manieră ordinară, ca şi credincioşii normali; şi de cei de care se spune că sunt plini cu Duhul, ca şi cu vin, sau în locul acestuia, sau în opoziţie faţă de acesta, când dragostea lui Dumnezeu s-a revărsat în inimile lor prin Duhul, care este comparat cu vinul, pentru antichitatea sa, puritatea şi natura împrospătătoare; şi ei sunt plin de aceasta, care au un sens al acestuia, şi o fermă convingere de interes în el, şi sunt încântaţi cu părere la el, şi sunt de parcă ar fi îmbătaţi cu acesta; şi ei sunt plini de Duhul în care harul său este un izvor de apă vie, şi din a căror pântece curg râuri din acesta; şi care au o măsură largă de pace spirituală şi bucurie, exprimată în această manieră.

Dacă John Gill ar fi fost viu astăzi, ar fi fost el binevenit ca lider în biserica ta… sau respins ca un beat sau un dependent de droguri? Dar Martin Luther? Nu-i lăuda pe aceşti oameni ca mari creştini dacă îi vezi ca nepotriviți pentru conducerea creştină!

Observaţii referitoare la poziţia abstinenţei

Practica interpretării lui oinos că înseamnă „vin fermentat” ori de câte ori Scriptura avertizează împotriva relelor acestuia, şi de a însemna „suc de struguri nefermentat” oricând Scriptura vorbeşte şi de acesta, este un exemplu uimitor de eisegeză. Eisegeza este practica citirii ideilor tale preconcepute în Scripturi, mai degrabă decât permiţând Biblie să vorbească pentru sine, şi supunerea faţă de învăţătura ei.

Există o atitudine „totul sau nimic” care argumentează ideea că dacă băutul a mult vin produce beţie păcătoasă, atunci vinul trebuie să fie în mod inerent rău, şi noi nu ar trebui să ben nici măcar puţin. Am putea aplica aceiaşi raţiune la automobile… Fiecare zi auzi de cineva care este rănit serios sau ucis într-un accident de maşină… este prin urmare păcătos să atingi un automobil? Un creion ar putea fi folosit să rănească pe cineva, aşa că ar trebui să interzicem folosirea creioanelor? Astfel de exemple pot fi multiplicate până la nesfârşit.

Sunt convins de faptul că dogma abstinenţei şi rădăcinile ei, care nu sunt în Scriptură, ci în frenezia aşa numitei „Mişcări de Temperanţă” a anilor 1800 şi partea timpurie a anilor 1900, care obiecta beţia ce era predominantă în acea vreme. Suspectez faptul că la început aceasta a fost într-adevăr o mişcare de temperanţă, chemându-i pe oameni să fie mai temperaţi (adică moderaţi) în folosirea lor a alcoolului. Totuşi, pe măsură ce continua beţia, mişcarea a devenit mult mai agresivă şi emoţiile au luat conducerea acolo unde îndemnul Scripturii şi raţiunea calmă au predominat anterior.

O pledare pentru libertatea creştină

Această chestiune, în sine, nu ar trebui să ocupe priorităţile noastre de creştini. Totuşi, mă îngrijorează faptul că cei care interzic băutul vinului exclud adesea pe oamenii sănătoşi, spirituali ai lui Dumnezeu de a sluji ca bătrâni sau diaconi pentru nici un alt motiv decât că într-o ocazie au băut puţin vin „pentru încântarea onestă şi plăcerea legitimă”. Ei îşi bazează excluderea lor pe interzicerea dată în 1 Timotei 3:3 că supraveghetorii nu ar trebui să fie dependenţi de vin, sau în 1 Timotei 3:8 că diaconii nu ar trebui să bea mult vin.

A interzice băutul vinului îi privează pe creştini de plăcerea legitimă, ordinată de Dumnezeu şi leagă conştiinţa unor astfel de oameni normali producând vină şi ruşine acolo unde nici un păcat nu a fost comis. Acesta nu este de obicei motivul acelora care interzic băutul, ci este adesea rezultatul cu toate acestea.

Libertatea creştină este adesea păgubaşă atunci când tabuurile nescripturale sunt impuse asupra oamenilor lui Dumnezeu.

Discreţia în băutul vinului

Să nu-şi asume cineva faptul că eu scuz băutul excesiv sau beţia. Atunci când vinul e consumat în exces, el va duce la beţie, şi aceasta este interzis în mod clar în Scriptură. Pentru a bea în mod responsabil, cineva trebuie să-şi seteze limite pentru sine şi să stea în ele.

Vinul, băut chiar şi în cantităţi mici, influenţează pe un individ. Scriptura nu priveşte aceasta ca beţie până ce influenţa nu produce o schimbare marcată în caracter şi comportament. Influenţa minoră care rezultă din băutul în moderaţie este considerat a fi un efect bun… care înveseleşte inima (Psalmul 104:15; Zaharia 10:7).

Cu toate acestea, în cultura noastră tehnologică, această influenţă minoră se poate dovedi a fi mortală când aceasta încetineşte reflexele asupra conducerii unui automobil sau a operării unei maşinării. Să nu fim impertinenţi în libertatea noastră, ci să folosim discreţia.

Fratele mai slab

Cum rămâne cu „fratele mai slab”? Noi nu ar trebui să facem nimic care ar putea determina pe un frate mai slab să se „poticnească”.

Romani 14:21 – Bine este să nu mănânci carne, să nu bei vin şi să te fereşti de orice lucru, care poate fi pentru fratele tău un prilej de cădere.

Trebuie să fim atenţi în a considera ceea ce înseamnă acest pasaj. Oare înseamnă acesta că atunci când suntem în compania unui frate care crede că e greşit să bei cin ca noi să fim obligaţi să urmăm scrupulele lui în această materie?

Problema de aici nu este de cădere. Noi nu trebuie să încurajăm un frate să-şi violeze conştiinţa sa. Dacă el cred că este greşit să bei vin, atunci, chiar dacă Scriptura nu interzice băutul vinului, cu toate acesta ar fi greşit pentru el, pentru că aceasta ar viola conştiinţa lui.

Dacă eu, prin a bea vin, îl induc să bea şi el vin (contrar conştiinţei lui), atunci l-am determinat să cadă, şi aceasta este greşit. Dacă el este puternic în convingerile sale, şi nu ar fi ispitit de exemplul meu, atunci nu ar fi necesar să fie greşit pentru mine să beau un pahar de vin în prezenţa lui.

Fie că el este greşit sau slab, dacă eu îi explic acestuia de ce nu este greşit să bei vin în moderaţie, şi îi demonstrez aceasta din Cuvântul lui Dumnezeu, atunci poate că el va ajunge la o convingere diferită în această materie, şi atunci şi el ar putea să bea fără să păcătuiască împotriva conştiinţei lui.

Trebuie să fim special de sensibili la un frate care tocmai s-a recuperat din alcoolism… unul care a demonstrat o dependenţă faţă de vin. O astfel de persoană ar putea descoperi drept greu să reziste ispitei de a lua o băutură, şi prima ar putea să-l ducă spre o spirală dezastruoasă de multe altele. Într-un astfel de caz, principiul este clar… ar trebui să evităm băutul de vin în prezenţa unuia de care se ştie că are o astfel de slăbiciune.

În concluzie

Vinul este un dar bun de la Dumnezeu, care a fost intenţionat să fie savurat de bărbaţi şi femei. Atunci când vinul este băut în moderaţie, acesta este plăcut şi împrospătător, şi nu duce la comportament violent sau degradant. Totuşi, vinul, la fel ca şi alte daruri ale lui Dumnezeu, are potenţialul pentru abuz.

Domnul nostru a băut vin, la fel şi ucenicii lui. El a transformat apa în vin. Pavel a descris vinul ca un medicament (1 Timotei 5:23). Duhul Sfânt este asemănat cu vinul (Efeseni 5:18). Vinul a fost dat ca un simbol al sângelui răscumpărător al Domnului nostru (1 Corinteni 10:16). Când Scriptura vorbeşte despre un astfel de vin într-o varietate de căi, nu este oare rău pentru noi să condamnăm vinul deşi nu ar fi bun niciodată bun?

Prin urmare…

Să recunoaştem că vinul, consumat în exces, duce la beţie şi dezordine;
Să renunţăm la un astfel de abuz al darului lui Dumnezeu;
Să recunoaştem că vinul, când este folosit în mod corespunzător, este o binecuvântare;
Să ne reţinem de la a imputa vina sau de a-i blama pe cei care se bucură de acest dar binecuvântat prin abuzarea lui;
Să oferim libertate acelora care doresc să bea vin în moderaţie;
Să ne reţinem de la a folosi această libertate în acele ocazii când ar fi o cauză de cădere pentru un frate mai slab.

Fie ca Domnul nostru binecuvântat să fie încântat să ne dea unitate între sfinţi în aceste materii!