CINA DOMNULUI (ÎMPĂRTĂŞANIA SAU EUCHARISTIA)
POZIŢIA BAPTISTĂ ŞI REFORMAT – PROTESTANTĂ
Asupra Cinei Domnului – de John Gill. După ritualul botezului urmează cel al Cinei Domnului; una este pregătitoare pentru cealaltă; şi cel care are dreptul la una are dreptul şi la cealaltă; şi doar cei care s-au supus primei, ar trebui să fie admişi în ultima. (courtesy of www.pbministries.org)
Considerarea Cinei Domnului. Acesta este un studiu bazat pe câteva întrebări pe care le-am ridicat eu într-un Studiu Biblic. Se speră ca aproape toate aspectele învăţăturilor despre Cina Domnului pot fi considerate. (courtesy of www26.brinkster.com)
Cina Domnului – Partea I – de R. L. Dabney. Definiţia pe care o susţin prezbiterienii, este acea a catehismelor noastre, de exemplu, Shorter, Q. 96: „Cina Domnului este un sacrament unde, prin darea şi primirea de pâine şi vin, conform rânduielii lui Hristos, moartea Lui este arătată; şi primitorii vrednici, nu printr-o manieră corporală şi carnală, ci prin credinţă sunt făcuţi părtaşi ai trupului şi sângele Lui, cu toate beneficiile Sale, către alimentarea lor spirituală şi creşterea în har”. (courtesy of www.mbrem.com)
Cina Domnului – Partea II – de R. L. Dabney. Există un sens, în care toţi creştinii evanghelici ar admite o prezenţă reală la Cina Domnului. A doua Persoană a Trinităţii fiind însăși Dumnezeu, imens şi omniprezent, este cu siguranţă prezent oriunde pâinea şi vinul sunt distribuite. (courtesy of www.mbrem.com)
Căderea evanghelică din mijloacele de har: Cina Domnului – de R. Scott Clark. Acest eseu este ceva a unei continuări a unei dezbateri din secolul al 19lea din teologia Reformată. Variatele mişcări de trezire din secolele al 18lea şi al 19lea au tins să împingă Cina Domnului la marginile pietăţii Reformate. (courtesy of www.the-highway.com)
Prezenţa lui Hristos la Cina Domnului – de A. A. Hodge. Oare Hristos chiar, într-adevăr, este prezent în mod personal cu noi în sacrament? De aceia facem noi legământ şi ne comunicăm cu el în persoană, atingere de atingere, imediat şi într-adevăr; sau este aceasta doar un indicativ, un simbol a ceva absent şi diferit de ceea ce pare? (courtesy of www.graceonlinelibrary.org)
POZIŢIA CATOLICĂ
Eucharistul: Cina Domnului – Creştinii romano-catolici împărtăşesc cu cei mai mulţi creştin credinţa că Isus Hristos, în noaptea în care a fost trădat, a mâncat o ultimă cină cu apostolii Săi. Această masă finală a fost şi sărbătorirea Paştelui Evreiesc sau Sărbătoarea Azimilor care comemora trecerea evreilor de la moarta în sclavia egipteană în viaţa din Ţara Promisă. (courtesy of www.catholicapologetics.org)
Sfântul Eucharist – Transubstanţierea: Mâncarea trupului şi a sângelui lui Isus Hristos. Transubstanţierea este inima interpretării Romano-Catolice a Cinei Domnului, mult mai comun cunoscută ca „Comuniune”. (courtesy of www.cbl.com.au)
Misterul Eucharistului – de Bartholomew f. Brewer, Ph.D. Dintre toate dogmele străvechi ale religiei Romano Catolice, dogma transsubstanţierii este cea mai satanică şi mai rea. Este chiar inima Romanismului şi cheia aşa zisului “sacrificiu al maselor.” Transsubstanţierea este cea mai avantajoasă, puternică şi stabilă dogma a Romei. (courtesy of http://mtc.org/eucharst.html)
A observat Biserica timpurie Cina Domnului zilnic? – de Wayne Jackson. În mod tradiţional, bisericile lui Hristos au observat Cina Domnului în fiecare Duminică – şi numai în acea zi. Acum, unii sugerează că există autoritatea Noului Testament pentru comuniunea zilnică pentru servirea cinei în alte zile în afară de ziua Domnului. Din nefericire pentru cei care argumentează astfel, „autoritatea Noului Testament” pentru această procedură evolutivă lipseşte. (courtesy of www.christiancourier.com)
Ce sunt transubstanţierea şi consubstanţierea? – de Wayne Jackson. Cuvântul „transubstanţiere” derivă din latină – trans (peste), şi substantia (substanţă). Termenul este întrebuinţat în teologia Romano-Catolică pentru a denota ideea că în timpul ceremoniei de „Masa”, „pâinea şi vinul” sunt schimbate, în substanţă, în trupul şi sângele lui Hristos, deşi elementele apar a fi aceleaşi. (courtesy of www.christiancourier.com)
Cinzeci şi cinci de teze împotriva transubstanţierii – de Rev. Prof. Dr. Francis Nigel Lee. Împreună cu Sfânta Scriptură, declar prezenţa reală a lui Hristos, în mod personal, la Sacramentele Sale şi în Cuvântul Său şi prin Duhul Său. Exact această afirmaţie a omniprezenţei Fiului lui Dumnezeu, mă îndeamnă să neg prezenţa Sa fizică în şi sub elementele sacramentale, sau chiar în Biblie în calitatea de Sfânt Cuvânt al Său. (courtesy of www.spiritone.com)
POZIŢIA ORTODOXĂ
Liturghia Ortodoxă Partea 1: Pregătirea – de Arhimandritul Alexander Cutler. În lumea din Imperiul Roman, cuvântul grecesc liturghie însemna ‚orice lucrare publică’ sau ‚lucru făcut pentru binele comun’. Astfel cetăţenii stăteau în forum, votau, şi luau parte la liturghie sau la lucrarea publică a statului roman. Adunarea creştinilor, liberi sau sclavi, care stăteau în clădirea bisericii şi se rugau, era o lucrare făcută pentru bunăstarea spirituală şi binele tuturor, şi era numită Liturghia Divină. (courtesy of http://www.theologic.com)
Liturghia Ortodoxă Partea 2: Liturghia Cuvântului – de Arhimandritul Alexander Cutler. Liturghia Cuvântului începe cu cuvintele, „Binecuvânta este Împărăţia Tatălui, şi a Fiului, şi a Duhului Sfânt…” Cu aceste cuvinte, cei care participă în Liturghie intră într-o dimensiune diferită de timp – dimensiunea eternului „acum” a lui Dumnezeu. Noi intrăm de asemenea într-o adunare de ranguri angelice (creaţia invizibilă) şi suntem alăturaţi de cei uniţi în şi însufleţiţi de Trupul lui Hristos – trăind pe pământ, trăind în paradis, şi care încă nu s-au născut (creaţia vizibilă). (courtesy of http://www.theologic.com)
Un comentariu asupra liturghiei divine – Liturghia Divină este divizată în trei părţi:
1. „Proskomidi”, sau pregătirea Sfintelor Daruri (care nu sunt vizibile celor Credincioşi).
2. „Liturghia Catehumenilor” (studenţii sau învăţăceii credinţei).
3. „Liturghia celor Credincioşi” (Sacramentul Sfântului Eucharist). (courtesy of http://www.stmichaelgoc.org)
Sfântul Eucharist – este numit „sacramentul sacramentelor” în tradiţia Ortodoxă. Acesta este numit şi „sacramentul Bisericii”. Eucharistul este centrul vieţii Bisericii. Totul din cadrul ei duce la eucharist, şi toate decurg din acesta. Acesta este completarea tuturor sacramentelor Bisericii – sursa şi ţelul tuturor doctrinelor şi instituţiilor Bisericii. (courtesy of http://www.oca.org)
Ortodoxia şi Transsubstanţierea – Această serie de corespondenţe a fost compilată ca un răspuns pentru Ken Peck, un lucrător anglican bine citit şi un participant major la discuţiile FidoNet, care a făcut următoarele declaraţii în August 1997 ca răspuns lui Tim Rivera (a/k/a Brett Johnson), mie însumi (Phil Porvaznik), şi lui Michael Brazier asupra subiectului Ortodoxiei estice şi al doctrinei Transsubstanţierii. (courtesy of http://hometown.aol.com)
UN STUDIU ASUPRA SFÂNTULUI EUCHARIST A BISERICII ORTODOXE SIRIENE DIN MALANKARA. Bisericile estice acordă închinării o importanţă primordială. Bătăile inimii bisericii se manifestă prin închinare. Sfântul Eucharist este coroana tuturor celorlalte închinări. Este făcut “în duh şi adevăr” (Ioan 3:24). Acest sacrificiu sfânt a fost instituit şi încredinţat ucenicilor Săi de către Domnul. Biserica celebrează acest sacrificiu sfânt ca o continuare a sacrificiului de pe Calvar. (courtesy of http://www.castlecomputers.com)
ARTICOLE ADIŢIONALE
Împotriva Consubstanţierii – de Francis Turretin. Este Hristos prezent în mod trupesc în Eucharist, şi este el mâncat cu gura credincioşilor? Noi negăm aceasta împotriva Romaniştilor şi a Luteranilor. (courtesy of http://www.apuritansmind.com)
Clement din Alexandria: Dacă nu beţi sângele Meu – Clement din Alexandria: Toate sunt simboluri, atunci când El a spus: Mâncaţi trupul meu şi beţi sângele meu, sunt în mod distinct printr-o metaforă proprietăţile de băut ale credinţei şi a promisiunii. (courtesy of http://www.piney.com)
Revizuirea practicii Cinei Domnului la biserica Faith Presbyterian Church No. 2 – Vinul, Nr. 1. Acum, aşa cum am spus şi săptămâna trecută, vreau să acordăm o mare atenţie la argumentul care a fost folosit împotriva folosirii vinului în împărtăşanie. Mulţi oameni din cercurile noastre simt că este neadecvat să folosim vinul la împărtăşanie şi, în mare parte, argumentele lor au fost transpuse în decursul a trei sau patru generaţii în cercurile noastre de Reformaţi sau Prezbiterieni. (courtesy of http://www.faithtacoma.org)
Transubstanţierea Protestantă – Partea 3: Mărturia istorică Reformată şi Baptistă – de Keith A. Mathison. Ne vom îndrepta atenţia spre bisericile Reformate şi cele Baptiste. Deoarece Baptiştii şi Prezbiterienii Americani au fost printre cei din frunte care au respins practica biblică şi istorică de folosire a vinului în cadrul Cinei Domnului, următoarea listă de citate a diferiţilor teologi proeminenţi Reformaţi şi Protestanţi precum şi din cadrul unor confesiuni este oferită pentru a arăta faptul că poziţia istorică a acestor denominaţii a fost aceiaşi ca a restului bisericii. (courtesy of http://www.thirdmill.org)
Vinul Bibliei – Este vinul Biblic alcoolic? Există mulţi creştini astăzi care pretind faptul că vinul din vremurile Biblice şi de la Cina Domnului este pur şi simplu suc de struguri. Aceasta este o pendulă de manevră teologică clasică. Din moment ce o extremă este rea (beţia), atunci eu am de gând să pendulez spre altă extremă (alcoolul este păcătos). Dacă noi am fi aplicat acelaşi raţionament la lenevie şi la lăcomie, ar trebui să tragem concluzia că mâncatul şi dormitul sunt păcătoase. Dar ce spun Scripturile? (Romani 4:3) Cum ar trebui să vadă creştinul alcoolul? (courtesy of http://biblelight.members.easyspace.com)
Este vinul rău? – de Mitch Cervinka. Există mulţi creştini în zilele noastre care presupun că este un lucru păcătos să bei puţin vin. Cu toate acestea, Scriptura, în câteva locuri, indică faptul că vinul nu este rău natural, ci doar că se poate abuza de acesta prin lăsare din frâu. Este adevărat că băutul unei cantităţi excesive de vin va determina îmbătarea şi desfrâul. Totuşi, de vin ne putem bucura în moderaţie fără a produce efecte păcătoase. (courtesy of http://www.planetkc.com)
