Notă: Materialul de față este un răspuns de la editorii site-ului oninslam.net la întrebările cititorilor. La momentul publicării acestui material site-ul nu a fost disponibil pentru a vă putea oferi surse externe…
Pace ție (Salam) Dragă Sarah,
Mulțumesc pentru întrebarea ta și pentru faptul că ai contactat Ask About Islam (Întreabă despre Islam).
Una dintre deosebirile fundamentale dintre Islam și Creștinism constă în părerea lor despre relația dintre trup și suflet. Acest lucru arată indirect o diferență în valoarea oferită apei de către cele două grupări!
Acolo unde Islam-ul vede o uniune între trup și suflet, împreună cu o inocență original ce nu necesită o salvare ritualistă, ci una bazată pe fapte individuale, filosofia Creștină le vede pe cele două ca entități independente. Inspirată din filosofia dualistă a lui Plato, reiese existența unei minți sau suflet rațional, controlabil, la fel și un trup ce este guvernat de o necesitate oarbă ce nu poate fi controlată mereu de minte.
Ideea separării trupului și sufletului a fost adoptată de Biserică și a dominat puternic ideologia pustnicilor Creștini. Ei au crezut că suferința fizică și înfrânarea vor purifica spiritual și vor aduce credința mai aproape de Hristos, rezultatul fiind idei bizare despre puritate și curățare.
Sfinții Creștinismului timpuriu au fost de părere că apa nu le-a atins deloc picioarele, decât atunci când au fost nevoiți să treacă un râu… St. Jerome a denunțat deasemenea spălatul ca fiind o practică păgână și a afirmat că: “Cel ce s-a îmbăiat în Hristos [a fost botezat] nu are nevoie de o altă îmbăiere.”
Această interzicere a îmbăierii și orice legat de ea a persistat în Evul Mediu și s-a răspândit cu mult înafara clerului.
În perioada Reconquistei Spaniole din secolul cincisprezece, Regina Isabella a declarat că nu-și va schimba roba până la căderea orașului Granada. Ținând cont că asediul a durat opt luni, își poți imagina ce miros era în jurul evlavioasei Regine Catolice…
Cât despre Islam, unitatea trupului și sufletului a însemnat o îmbăiere și îngrijire regulată, acest lucru fiind o cerere religioasă față de noțiunea venerării…
Botezul Creștin, în care noi născuții – sau adulții – sunt binecuvântați prin apă sfântă și acceptați în Biserică, arată deasemenea o părere diferită față de apă în cele două religii. În Islam, toată apa este pură și trimisă ca un dar de la Allah. Acest lucru este menționat de multe ori în Quran, la fel și în Surah 77, versetul 27:
“Vă oferim apă dulce”
Conform Islam-ului, toată apa – atâta timp cât este mutlaq (total natural, lipsită de impurități) – poate fi folosită pentru îmbăiere.
Apa “sfântă” ce este folosită pentru botezul Creștin, are o natură diferită; nu este o simplă apă, ci apa ce a fost binecuvântată în numele lui Hristos… Această binecuvântare oferă apei o calitate special, o valoare adăugată ce o diferențiază și o ridică deasupra altei ape.
Însemnările Părinților Bisericii timpurii au arătat că apa “sfântă” era văzută ca un mod de a alunga spiritele rele și de a tămădui diferite boli. Mulți Creștini au păstrat apa de botez în casele lor de-alungul anului, sau au folosit-o pentru a stropi câmpurile, viile și grădinile.
În ceea ce privește doctrina Islamică, toată apa este pură. Quran-ul spune în Surah 22, versetul 5:
“Ai văzut pământul secat, însă când Noi am trimis apă asupra lui, el a tremurat, s-a înmuiat și a crescut…”
Deasemenea, wudu’ (îmbăierea înaintea rugăciunilor) și ghusl (spălarea de impurități fizice, asemeni menstruației lunare sau actului sexual marital, etc) sunt ambele părți ale actului de venerare, ritualuri ce sunt obligatorii pentru rugăciuni.
Astfel, aceste ritualuri include o componentă spiritual, asta însemnând că chiar dacă o persoană este curată din punct de vedere spiritual, dar nu a luat parte la purificarea ritualului, el/ea nu are voie să se roage.
Totuși, această interzicere nu are nimic de a face cu puritatea fizică – fie că o persoană are picioare curate sau nu, el/ea se va ruga, de exemplu. Este în totalitate o problem de reverență spre ideea de a sta și a te ruga la Allah.
Astfel, doar puritatea fizică nu este suficientă pentru a duce la statutul de tahara, puritate ritual. Îmbăierea nu ar trebuie să fie un obicei mechanic, ci din neyya (intenție), exprimarea tăcută a sincerității și ascultării față de Allah.
Aceasta este component spiritual a ritualului de purificare: în timp ce trupul este purificat cu apă, mintea trebuie să fie complet fixată pe Allah. Îndeplinind wudu’ sau ghusl, doar pentru plăcerea de a sta în apă fierbinte, de exemplu, transform totul într-un act secular și nu o parte a venerării Musulmane…
Componentele fizice și spiritual ale ritualului de purificare reflect principiul Islamic tawhid (unicitate): trup și minte are trebui unite în datoriile religioase, să devină una… venerându-l pe Allah, Unul și Singurul. Islam înseamnă “a te lăsa în voia lui Allah”, iar Musulmanii sunt “cei care s-au lăsat în voia lui Allah”, cu trup și suflet.
O inscripție în băile din vechia parte Marură din Granada, exprimă legătura dintre puritatea fizică și spirituală. Spune că trupul este oglinda sufletului, și așadar “semnele exterioare sugerează partea interioară”.
Există două tipuri de purificare prin apă în Islam. Wudu’, purificarea minoră dinaintea rugăciunii, ce constă în spălarea mâinilor, feței, picioarelor și capului. Hadiții explică că prin wudu’ credinciosul spală păcatul, într-un fel.
Procesul de wudu’ este descries într-un mod fizic, ca și cum păcatul ar fi o pată vizibilă, un mic demon ce rămâne de credincios și care poate fi îndepărtat doar prin apă!!
Astfel atunci când un credincios se spală pe față în wudu’, se spune că fiecare păcat pe care el/ea l-a contemplate cu ochii lui/ei, este spălat de pe fața lui/ei cu ultimul stop de apă; atunci când el/ea se spală pe mâini, fiecare păcat pe care l-au făcut este șters; iar când el/ea se spală pe picioare, fiecare păcat spre care el/ea a umblat este spălat. Cât despre ghusl, acesta reprezintă o purificare majoră, ce curăță întregul trup de impurități și este necesar după actul sexual, menstruație, naștere, înainte de a adopta Islamul, și după moarte.
Deasemenea, este recomandat înaintea sărbătorilor importante și în timpul unui hajj (pelerinaj). Muhammad (pacea fie cu el) le-a spus adepților săi să se îmbăieze cel puțin în fiecare Vineri, să-și curețe trupul, să-și taie unghile și să-și parfumeze frumos părul și hainele.
Multe pot fi spus despre cum noțiunea inocenței originale a fost deasemenea reflectată într-o relație apropiată dintre Musulmani și natură. Noi trăim pe pîmânt nu pentru că am părăsit paradisul… ci pentru că acesta este destinul nostru, de a trăi aici! Și, ne bucurăm de puritatea sa și îi folosim apele sale pentru a ne purifica trupurile și sufletul în viața de zi cu zi…
De vreme ce nu există niciun concept al reîncarnării în noțiunea divinității Islamice, apa este o binecuvântare. Nu este sacralizată prin cuvinte umane, ci prin crearea inițială a sa de către Allah.
Putem folosi această temă pentru a explora ideea de bază a termenului Tawhid – unicitate și transcendență a lui Dumnezeu – însă este o arie foarte vastă ce are nevoie de multă elaborare.
Mulțumesc și te rog să păstrezi legătura.
Pacea fie cu tine.
