O explicație Biblică despre întrebare și versetele folosite care se presupune că învață că botezul este necesar pentru mântuire.
de Cooper Abrams
Multe bisericii învață că botezul este necesar pentru mântuire. Această poziție este de obicei numită „regenerarea botezului” pentru că ea susține că o persoană este „regenerată” sau mântuită doar când este botezată. O persoană care nu este botezată, potrivit cu această învățătură, nu este mântuită și nu va merge în cer chiar dacă el a crezut și a profesat că Isus Cristos este Mântuitorul lui.
Regeneraționiștii botezului folosesc un număr de pasaje din Scriptură într-o încercare de a susține poziția lor. Adesea ei folosesc Faptele Apostolilor 2:38 unde Petru a spus evreilor la Cincizecime, „Pocăiți-vă”, le-a zis Petru, „și fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre…” Un alt presupus „text dovadă” folosit de ei este Ioan 3:5 unde Isus a spus, „Adevărat, adevărat îți spun că, dacă nu se naște cineva din apă și din Duh, nu poate să intre în Împărăția lui Dumnezeu” și ei concluzionează că apa se referă la botez. În Faptele Apostolilor 22:16 Anania i-a spus lui Saul, după convertirea lui, „Şi acum, ce zăbovești? Scoală-te, primește botezul și fii spălat de păcatele tale, chemând Numele Domnului.” Mulți interpretează afirmația lui Petru în 1 Petru 3:20-21, că modul în care arca lui Noe a mântuit familia lui „prin apă” este un simbol al „botezului care acum vă mântuiește.” Ei afirmă că Pavel învață că botezul este necesar pentru mântuire când el afirmă în Romani, „toți câți am fost botezați în Isus Hristos, am fost botezați în moartea Lui…” (Romani 6:3-4; Galateni 3:27; Tit 3:5). Grupuri care învață aceasta includ Catolicii, Adventiștii de Ziua a Șaptea, multe grupuri Penticostale incluzând Biserica Penticostală Unită, Mormonii, Martorii lui Iehova, și Biserica lui Cristos (Ruseliții). Această lucrare se va adresa acestora și altor pasaje și va arăta că aceste pasaje au fost interpretate greșit și mai departe dăm înțelesul său propriu.
Botezul în mod clar este poruncit de Dumnezeu pentru cei care au crezut și au fost mântuiți. (1) În mod copleșitor Biblia accentuează că o persoană este mântuită prin har prin credință și că mântuirea este un dar al lui Dumnezeu, dat gratuit, când cineva crede în Isus Cristos pentru mântuirea lor. (Efeseni 2:8-9) Nu este nici o îndoială că botezul este un important prim act de ascultare al unuia care a crezut în Isus Cristos și a primit iertarea de păcat și viața veșnică. Totuși, botezul, așa cum este prezenta în Noul Testament, însoțește mereu credința și niciodată nu este baza pentru primirea mântuirii. Botezul, în Scripturi, este parte a mărturisirii publice exterioare a profesiunii de credința a cuiva în Isus Cristos ca Mântuitor al său și acesta îl inițiază pe cineva în trupul local de credincioși. Acesta urmează mântuirii și deși este important acesta nu este necesar pentru mântuire.
Care este dovada Biblică?
Învățătura clară a Noului Testament este că credința și numai credința singură mântuiește. Cel puțin de șaizeci de ori Noul Testament afirmă că mântuirea este primită prin credință fără nici o mențiune a botezului. În Coloseni 2:11-12, Pavel face o paralelă între botez și circumcizie și în Romani 4:9-12, neagă erezia „harul plus fapte egal mântuire” prin a afirma că Avraam a fost îndreptățit de Dumnezeu când el a fost circumcis. Circumcizia a fost o practică poruncită de Domnul către Israel și în încrederea în Dumnezeu și în recunoașterea exterioară a Lui ca un evreu prin acest semn, a arătat că el a crezut și s-a identificat pe sine cu Dumnezeu Iehova ca un israelit. Circumcizia niciodată nu a făcut pe cineva un evreu și tot astfel botezul nu face pe cineva un copil al lui Dumnezeu. Ca botezul, circumcizia a fost un act de identificare.
Aplicând Luca 23:42-43
Un pasaj pe care oamenii regenerării botezului niciodată nu l-au înțeles realmente corect este Luca 23:42-43 și faptul că tâlharul de pe cruce a fost mântuit așa cum a declarat Isus, și nu a fost niciodată botezat. Ei încearcă să evite chestiunea prin a pune că aceasta a fost înainte de Era Bisericii când botezul a fost inițiat. Ei afirmă că Romani 10:9-10 cere că pentru a fi mântuită o persoană trebuie să creadă că Isus a fost înviat din morți. Tâlharul nu ar fi putut crede aceea pentru că Cristos încă nu înviase. Problema cu această idee este că ea nu ia în considerare cum erau mântuiți oamenii în Vechiul Testament? Sfinții din Vechiul Testament au fost mântuiți prin credință, prin harul lui Dumnezeu așa cum explică Evrei 11. Acest capitol este Sala Credinței din Biblie și afirmă în mod repetat cum Abel dintre oameni a crezut revelația pe care lor li s-a dat de către Dumnezeu și au fost mântuiți. Avraam niciodată nu a auzit numele lui Isus Cristos sau despre moartea, îngroparea și învierea Lui, dar el a fost cu siguranță mântuit. Dar observați ce spune Cuvântul lui Dumnezeu:
„Ce vom zice, dar, că a căpătat, prin puterea lui, strămoșul nostru Avraam? Dacă Avraam a fost socotit neprihănit prin fapte, are cu ce să se laude, dar nu înaintea lui Dumnezeu. Căci ce zice Scriptura? „Avraam a crezut pe Dumnezeu, și aceasta i s-a socotit ca neprihănire.” Însă, celui ce lucrează, plata cuvenită lui i se socotește nu ca un har, ci ca ceva datorat; pe când, celui ce nu lucrează, ci crede în Cel ce socotește pe păcătos neprihănit, credința pe care o are el îi este socotită ca neprihănire.” (Romani 4:1-5)
Biblia învață că nimeni din Vechiul sau Noul Testament care a fost mântuit, a meritat sau a dobândit aceasta în vre-un fel. Tâlharul a murit în dispensația Vechiului Testament în timpul când Legea Mozaică era aplicată. El a exprimat credința mântuire în timp ce atârna pe o cruce și nu a avut vre-un timp să păzească legea prin urmare păzirea oricărei părți din lege cu siguranță nu era o parte a mântuirii lui. Isus a declarat că tâlharul (răufăcătorul) pocăit va fi cu El în acea zi în Paradis deoarece tâlharul a crezut în Isus Cristos și nimic mai mult. Romani 3:20 afirmă emfatic, „Căci nimeni nu va fi socotit neprihănit înaintea Lui prin faptele Legii, deoarece prin Lege vine cunoștința deplină a păcatului.” Galateni 3:11-12 spune, „Şi că nimeni nu este socotit neprihănit înaintea lui Dumnezeu, prin Lege, este învederat, căci „cel neprihănit prin credință va trăi.” Însă Legea nu se întemeiază pe credință; ci ea zice: „Cine va face aceste lucruri va trăi prin ele.” Galateni 3:21-24 proclamă, „Atunci oare Legea este împotriva făgăduințelor lui Dumnezeu? Nicidecum! Dacă s-ar fi dat o Lege care să poată da viața, într-adevăr, neprihănirea ar veni din Lege. Dar Scriptura a închis totul sub păcat, pentru ca făgăduința să fie dată celor ce cred prin credința în Isus Hristos. Înainte de venirea credinței, noi eram sub paza Legii, închiși pentru credința care trebuia să fie descoperită. Astfel, Legea ne-a fost un îndrumător spre Hristos, ca să fim socotiți neprihăniți prin credință.” În mod clar faptele, simbolizate de legea Vechiului Testament, nu au mântuit pe nimeni. Singura parte pe care legea a avut-o în mântuire a fost să arate păcatul evreului care i-ar aduce condamnare. Legea a învățat poporului Vechiului Testament că ei erau păcătoși și aveau nevoie de un Mântuitor, Mesia. Dacă ei credeau și își puneau credința lor în viitorul Mesia ei erau mântuiți, nu prin ținerea lor a Legii, ci prin credința lor.
Alte pasaje afirmă același adevăr că Avraam a primit mântuirea prin a crede în promisiunile lui Dumnezeu, și nu prin faptele lui. (Vezi Galateni 3:6, 9; Evrei 11:8, 17; Iacov 2:23) Dumnezeu nu a schimbat cerința pentru mântuire după cruce. Aceasta a fost prin credință deopotrivă înainte cât și după cruce.
Aplicând Efeseni 2:8-9
„Căci prin har ați fost mântuiți, prin credință. Şi aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu. Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni.” (Efeseni 2:8-9)
Cei care învață că botezul este necesar pentru mântuire ignoră afirmația clară și accentuată din Efeseni 2:8-9. În mod clar, versetul respinge fără îndoială orice noțiune de a primi harul lui Dumnezeu bazat pe vre-o lucrare a omului. Acesta afirmă, mântuirea este darul lui Dumnezeu, „NU PRIN FAPTE, ca să nu se laude nimeni.” Una dintre cele mai simple și mai fundamentale reguli de interpretare ale Bibliei este că cineva trebuie să interpreteze în analogia credinței. În termeni simplu orice interpretare corectă a Bibliei nu va contrazice alte învățături din Scripturi. Acest pasaj spune că mântuirea este darul gratuit al lui Dumnezeu și nu prin fapte și este o eroare flagrantă să interpretăm atunci aceste versete precum Faptele Apostolilor 2:38 ca învățând altfel. Amândouă interpretările nu pot fi adevărate, deoarece, dacă ar fi, Dumnezeu ar fi făcut o eroare în a spune un lucru într-un pasaj și ceva total contradictoriu în altul. Totuși, problema nu este în formularea din Noul Testament sau în ceea ce Dumnezeu spune… aceasta se găsește în omul înclinat spre confuzie și interpretare greșită a ceea ce a spus Dumnezeu datorită ignoranței lui voite față de lucrurile de bază din Cuvântul lui Dumnezeu. Da, omul în mod voit este ignorant deoarece el ar putea studia și învăța, dar în schimb rămâne orb la cel mai simplu adevăr. De exemplu priviți din nou la chestiunea de aici. Şaizeci de pasaje, inclusiv pasajul clasic din Efeseni 2:8-9, spun că mântuirea este primită prin credință și numai prin credință. Pavel respinge eroarea harul plus faptele în aproape fiecare carte pe care el o scrie, totuși mulțimea Regenerării Botezului se atârnă de această doctrină falsă și ignoră contradicția credinței lor cu alte afirmații ale lui Dumnezeu. Ei par să fie orbi față de faptul că învățătura lor îl face pe Dumnezeu vinovat de a fi confuz, și de a se contrazice pe Sine.
Adesea regeneraționistul botezător încercând să împace credința lui cu Efeseni 2:8-9 va afirma că botezul nu este o „faptă.” Totuși, cuvântul tradus „faptă” este substantivul grecesc ergon ergon er’-gon și înseamnă „un act, faptă, lucru făcut”(2). Botezul este într-adevăr un act fizic, față de care o persoană se supune și este fizic scufundat sub apă. Acesta este rezultatul intenționat al noului credincios exersându-și voința lui și fiind de acord să fie botezat. Acesta este același cuvânt folosit în pasaje precum 1 Timotei 5:10, 25; 6:18, 2 Timotei 3:17, care se referă la „fapte bune” (kalos ergon). Pentru a reduce la tăcere orice îndoială observați că cuvântul este folosit în 2 Timotei 4:14, „Alexandru, căldărarul, mi-a făcut mult rău. Domnul îi va răsplăti după faptele (ergon) lui.” Nu poate fi nici o greșeală că cuvântul înseamnă o anumită acțiune pe care o face o persoană. Faptele rele ale lui Alexandru căldărarul au fost fapte sau lucrări pe care el le-a comis.
Interpretarea corectă a Faptele Apostolilor 2:38
„Pocăiți-vă”, le-a zis Petru, „și fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre; apoi veți primi darul Sfântului Duh.” (Faptele apostolilor 2:38)
Adevărata interpretare a lui Faptele Apostolilor 2:38 nu este învăluită într-un mare mister care nu poate fi înțeles. Oricine cu abilitățile cele mai de bază în studiul Bibliei poate cerceta și găsi înțelesul corect al versetului. Faptele Apostolilor 3:38 spune, „Pocăiți-vă”, le-a zis Petru, „și fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre; apoi veți primi darul Sfântului Duh.” Prepoziția „spre” este cuvântul grec „eis” și înseamnă simplu „cu o vedere înspre,” „în legătură cu,” „datorită,” sau „în lumina a.” Cu alte cuvinte, Petru a spus că deoarece ei au crezut și s-au pocăit acești oameni ar trebui să fie botezați acum.
În engleză fraza „pentru iertarea păcatelor voastre” poate fi legată cu fie „pocăința,” „fiți botezați,” fie cu ambele. Cea mai bună dovadă textuală susține prezența lui umwn (ale voastre) ca un modificator al „păcatele” în Faptele Apostolilor 2:38. Sintaxa Noului Testament susține de asemenea această poziție. Referitor la antecedentul lui umwn, nu există nici o dovadă pentru a susține controversa că „iertarea păcatelor” modifică porunca de a fi botezați.
În alte pasaje din Noul Testament despre iertare, pocăință și botez în apă, nu găsiți nici o susținere pentru învățătura regenerării botezului. Ceea ce este prezentat este faptul că semnificația botezului în apă creștin este că toți cei care au crezut au fost botezați. Nu există nici un exemplu de creștin nebotezat în Noul Testament.” (3) Azi, ca atunci, botezul rămâne o unică mărturie despre schimbarea vieții transformate adusă de lucrarea de regenerare a Duhului Sfânt în credincios. În botezul în apă un credincios se identifică cu Isus Cristos într-o acțiune care simbolizează experiența împărtășită a morții și învierii cu și în El. (4)
Dacă Petru, în Faptele Apostolilor 2:38, spunea că unul trebuie să fie botezat pentru a fi mântuit el ar fi încălcat învățătura clară din Efeseni 2:8-9 și predicarea lui Isus Cristos. Isus Cristos a spus în Ioan 3:16 că „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică.” Isus explica lui Nicodim cum să fie „născut din nou” și să intre în Împărăția Cerului. Dacă botezul este necesar pentru mântuire, atunci de ce el nu a spus acestui fariseu să meargă și să fie botezat de Ioan Botezătorul? Isus în Ioan 3:36 rezumă cum să primești mântuirea când El a spus, „Cine crede în Fiul are viața veșnică; dar cine nu crede în Fiul nu va vedea viața, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el.” (Ioan 3:36) Isus nu a menționat botezul deoarece botezul nu este necesar pentru mântuire.
Aceasta nu minimizează nevoia pentru o persoană, care crede și prin credință este mântuit, să fie botezată. Este important pentru noii credincioși să fie botezați și să de identifice ei înșiși în mod public cu Isus Cristos și alți credincioși în biserica locală (Matei 28:19-20) deoarece Dumnezeu ne-a instruit să facem așa; dar botezul nu ne mântuiește. Credința lor cuplată cu interpretarea lor greșită „cerința adițională a botezului pentru mântuire”, nu le merită mântuirea. Ar trebui să fie iluminant să observăm că Petru, care a predicat mesajul în care se găsește Faptele Apostolilor 2:38, de asemenea a predicat despre mântuire mai târziu în Faptele Apostolilor 3:17-26 și Faptele Apostolilor 4:8-12 dar niciodată nu a menționat botezul. De ce a putut face el o așa eroare pentru a uita să spună oamenilor despre actul vital și necesar al botezului DACĂ acesta era esențial pentru mântuire. El nu l-a menționat pentru că acesta nu era esențial pentru mântuire. După cum am menționat mai devreme, botezul este un prim act important al unui credincios (urmând! mântuirii) în identificarea lui însuși sau ei înșiși cu Isus Cristos și biserica locală.
Această folosire greșită a lui Faptele Apostolilor 16:31
Pavel în Faptele Apostolilor 16:31, a spus temnicerului din Filipi „Crede în Domnul Isus, și vei fi mântuit tu și casa ta.” În versetul 33, Noul Testament spune că el a fost botezat. Cei care au crezut în Isus Cristos pentru mântuirea lor, ca prim act și test al ascultării, s-au supus la botez. Acesta a fost o declarație exterioară publică a credinței lor interioare mântuitoare în Isus Cristos ca Mântuitorul lor. În mod efectiv, ei spuneau lumii… „Eu sunt acum un credincios și ucenic al lui Isus Cristos prin acest act exterior care ilustrează moartea, îngroparea și învierea lui Isus Cristos” astfel demonstrând dedicarea lor față de El în mod public către lume, (Vezi Romani 6:3-4). Pavel și Sila în răspunsul la întrebarea temnicerului despre cum să fie mântuit au arătat clar că cineva trebuie să „creadă în Domnul Isus Cristos.” Apoi ei i-au spus cuvintele lui Dumnezeu despre cine era Isus și despre jertfa Lui pentru păcatele noastre. Este evident că omul a crezut, și datorită credinței lui a fost atunci botezat. Mai departe, cei din casa lui de asemenea au auzit Evanghelia și ei de asemenea au crezut și credința lor a fost urmată de botez. Niciodată Noul Testament nu prezintă botezul înainte de mântuire și cu siguranță nu aici.
Exemplul lui Corneliu în Faptele Apostolilor 10:44-48
„Pe când rostea Petru cuvintele acestea, S-a coborât Duhul Sfânt peste toți cei ce ascultau Cuvântul. Toți credincioșii tăiați împrejur care veniseră cu Petru au rămas uimiți când au văzut că darul Duhului Sfânt s-a vărsat și peste Neamuri. Căci îi auzeau vorbind în limbi și mărind pe Dumnezeu. Atunci Petru a zis: „Se poate opri apa ca să nu fie botezați aceștia care au primit Duhul Sfânt ca și noi?” Şi a poruncit să fie botezați în Numele Domnului Isus Hristos. Atunci l-au rugat să mai rămână câteva zile la ei.” (Faptele apostolilor 10:44-48)
În Faptele Apostolilor 10:44-48 Corneliu și cei prezenți cu el, când Petru le-a predicat Evanghelia, au crezut și au primit Botezul Duhului Sfânt; după aceasta ei au fost botezați în apă. Dacă botezul în apă era necesar pentru mântuire atunci de ce Duhul Sfânt a locuit în ei ca și credincioși ÎNAINTE ca ei să fie botezați în apă? Botezul Duhului Sfânt se referă la locuirea Duhului Sfânt în viața unui credincios și primirea naturii noi de la Dumnezeu. Petru întreabă, „Se poate opri apa ca să nu fie botezați aceștia care au primit Duhul Sfânt ca și noi?” (Faptele apostolilor 10:47) Petru spune efectiv că, Corneliu a fost mântuit și a primit Duhul Sfânt așa cum a primit Petru și cei care au crezut cu el, la Cincizecime în Faptele Apostolilor 2. Petru a spus mai departe că, Corneliu, care era acum mântuit alături cu cei care erau cu el, ar trebui acum să fie botezat în apă. Dacă mântuirea este primită la botez, așa cum cred unii, acest pasaj ar fi atunci esențial și incorect interpretat ca spunând că Duhul Sfânt va locui în cei nemântuiți.
Luca 3:3 și Marcu 1:4
Luca 3:3 și Marcu 1:4, amândouă folosesc „eis” cu privire la botezul lui Ioan. (5) Botezul lui Ioan nu a spălat păcatul evreului, ci, dimpotrivă, a fost o declarație publică a pocăinței lor de la păcate în pregătirea pentru venirea lui Mesia. În Faptele Apostolilor 19:4-6, unii dintre ucenicii lui Ioan care erau clar mântuiți au fost botezați? Aici din nou, mântuire nu a fost primită la botez ci clar înainte de botezul lor. Ei au fost botezați pentru că au crezut și ei erau deja oameni mântuiți. Ucenicii lui Ioan nu au cunoscut venirea lui Isus Cristos, dar ei așteptau venirea Lui. Aflând adevărul că El a venit, ei au crezut și au primit locuirea Duhului Sfânt și după aceea ei au fost botezați ca o declarație publică a credinței și identificării lor cu Isus Cristos.
Matei 3:8-9
În Matei 3:8-9 când fariseii și cărturarii nemântuiți au venit la Ioan ca să fie botezați el i-a refuzat, declarând că ei să „aducă roade vrednice de pocăință.” Pocăința este dovada de recunoaștere a cuiva că este un păcătos și apoi prin credință își pune încrederea în Cristos. Cuvântul înseamnă literal „a înțelege după aceea, implicând „schimbare”, „a înțelege”” (6) Prin urmare acesta înseamnă a înțelege că anterioara concluzie a cuiva a fost greșită și bazat pe această nouă percepție acționează diferit. Ioan nu a văzut nici un semn de pocăință în viețile lor și nu îi va boteza. Aici de asemenea mântuirea este văzută ca având loc înainte de botez.
Faptele Apostolilor 19:1-6
În Faptele Apostolilor 19:1-6, unii dintre ucenicii lui Ioan Botezătorul, care au crezut mesajul lui Ioan și îl căutau pe Mesia, au fost botezați. Aici din nou, mântuirea nu a fost primită la botez ci în mod clar înainte de botez. Ucenicii lui Ioan erau oameni mântuiți care nu au știut despre venirea lui Isus Cristos dar ei așteptau venirea Lui. Aflând adevărul că El a venit, ei au crezut și au primit locuirea Duhului Sfânt și după aceea ei au fost botezați ca o declarație publică a credinței și identificării lor cu Isus Cristos. Pasajul spune că ei au fost mântuiți, locuiți de Duhul Sfânt și apoi ei au fost botezați.
Interpretarea corectă a lui 1 Petru 3:20-22
„Icoana aceasta închipuitoare vă mântuiește acum pe voi, și anume botezul, care nu este o curățare de întinăciunile trupești, ci mărturia unui cuget curat înaintea lui Dumnezeu, prin învierea lui Isus Hristos, care stă la dreapta lui Dumnezeu, după ce S-a înălțat la cer și Şi-a supus îngerii, stăpânirile și puterile.” (1 Petru 3:21-22)
Cei care folosesc 1 Petru 3:21-22, ignoră total ceea ce spune versetul. Ei se concentrează pe prima frază „Icoana aceasta închipuitoare vă mântuiește acum pe voi, și anume botezul” și ignoră a doua frază (restul versetului) care spune „care nu este o curățare de întinăciunile trupești, ci mărturia unui cuget curat înaintea lui Dumnezeu, prin învierea lui Isus Hristos.” A doua frază este o afirmație ca o paranteză făcută imediat pentru a clarifica orice idee că botezul mântuiește pe cineva. Această afirmație vorbește clar despre simpla spălare cu apă și faptul de a fi scufundat în apă. Aceasta afirmă că NU vorbește despre actul de scufundare ca mântuindu-ne. Este absolut necinstit să folosești acest verset în a învăța că actul botezului (a fi scufundat sau spălat în apă) pentru a susține regenerarea botezului. Botezul de aici este arătat ca un antitip al lui Noe fiind eliberat prin apă. A fost credința lui Noe în Dumnezeu aceea care l-a mântuit pe el și familia lui (Evrei 10:7). Noe a fost mântuit din apă datorită credinței lui care a fost din „conștiința lui bună.”
Afirmația se încheie spunând că cineva este mântuit „prin învierea lui Isus Hristos, care stă la dreapta lui Dumnezeu, după ce S-a înălțat la cer și Şi-a supus îngerii, stăpânirile și puterile.” (1 Petru 3:22b) Aceasta nu spune că botezul mântuiește sau că este necesar pentru mântuire. Mântuirea este în întregime lucrarea lui Isus Cristos, Dumnezeu întrupat în om, care a suferit, a murit și a fost înviat pentru mântuirea noastră. Astfel de două ori într-o propoziție Petru respinge ideea că botezul este necesar pentru mântuire. Unde spune Dumnezeu în Biblie că participarea omului este necesară pentru mântuire? Unui om i se spune să creadă și să accepte adevărul și promisiunea lui Dumnezeu. El trebuie să accepte jertfa lui Isus Cristos și plata acestuia singur pentru păcat. Omul este un păcătos sub condamnarea păcatului. Omul condamnat nu se poate mântui pe sine însuși. Dacă el este un om mântuit de actul său criminal aceasta va fi prin actul judecătorului de sentință care pune de o parte pedeapsa. Omul vinovat nu poate face ceva act și să se răscumpere singur. În legea umană un om poate fi scutit de pedeapsa crimei lui, dar el este mereu etichetat ca un păcătos. Romani 8:1 declară „Acum, dar, nu este nici o osândire pentru cei ce sunt în Hristos Isus, care nu trăiesc după îndemnurile firii pământești, ci după îndemnurile Duhului.” Dumnezeu proclamă fostul păcătos ca nemaifiind mai departe un păcătos și ei sunt acum, prin urmare, sub nici un stigmat sau condamnare. El nu mai este mai departe un păcătos, ci un copil regenerat al lui Dumnezeu.
Interpretarea greșită a lui Ioan 3:5
Oamenii regenerării botezului interpretează grosolan de greșit Ioan 3:5 spunând că Isus aici se referă la botezul în apă când el a spus că unul trebuie să fie „născut din apă.” Totuși, Isus nu se adresa botezului, ci contrastează cele două nașteri. Una este nașterea fizică în care copilul este născut în apă și cealaltă nașterea spirituală a unuia care a crezut și a primit Botezul Duhului Sfânt. Subiectul afirmațiilor lui Isus este despre naștere. A fi „născut din nou” se referă absolut la nașterea din nou spirituală și primirea Botezului Duhului Sfânt. Isus în versetul 8 se referă la a fi născut din Duhul fiind ca suflarea vântului. Tu nu poți asocia botezul în apă cu a fi ca suflarea vântului unde tu vezi rezultatul, dar nu forța din spatele lui. Botezul în apă este un act public care este văzut clar.
Una dintre regulile primare de interpretare a Scripturii este să consideri contextul, cui i se adresează și care este subiectul discursului. Nicodim era un fariseu religios și un evreu mândru. El, ca majoritatea evreilor, credea că a fi născut ca evreu îl califica să intre în Împărăția Cerului. Nu erau ei poporul ales al lui Dumnezeu și lumina ochilor lui Dumnezeu? Unul trebuie să înțeleagă faptul că majoritatea evreilor nu căutau un Mesia spiritual, ci un salvator politic pentru a-i elibera de conducerea romană. Predicarea lui Isus a făcut clar că împărăția lui Mesia, promisă Națiunii lui Israel, era moștenită spiritual. Nicodim și liderii religioși din vremea lui nu au știut nimic despre renașterea spirituală.
Ei se uitau la moștenirea lor evreiască și la faptele lor bune în a ține Legea pentru a obține Împărăția Promisă. Acești lideri religioși erau orbi față de faptul că poporul lui Dumnezeu evreu sau ne-evreu trebuie să fie poporul spiritual … nu cel care păstrează legalist ritualul și Legea.
Mulți din Vechiul Testament au fost înnoiți spiritual deoarece ei l-au crezut pe Dumnezeu și promisiunile Lui. Credința lor în promisiunile lui Dumnezeu i-a mântuit și ei l-au slujit pe Domnul pentru că ei L-au iubit. Ei au înțeles că ținerea Legii era responsabilitatea lor, dar aceasta nu i-a mântuit. Sfinții Vechiului Testament nu erau locuiți de Duhul Sfânt dar cei care l-au crezut pe Dumnezeu erau oameni spirituali. În contrast, credincioșii sunt locuiți de Duhul Sfânt azi; aceasta a început la Cincizecime când Dumnezeu a instituit biserica locală.
Observați următoarele versete:
„În mâinile Tale îmi încredințez duhul: Tu mă vei izbăvi, Doamne Dumnezeule adevărat! ” (Psalmi 31:5)
„Zidește în mine o inimă curată, Dumnezeule, pune în mine un duh nou și statornic! ” (Psalmi 51:10)
„Nu mă lepăda de la fața Ta și nu lua de la mine Duhul Tău cel Sfânt. ” (Psalmi 51:11)
Liderii religioși evrei au transformat instrucțiunile lui Dumnezeu într-un sistem de fapte pentru mântuire. Acesta este același lucru pe care l-a făcut oamenii „botezului pentru mântuire și har plus fapte”. Pentru ei nu credința în promisiunile lui Dumnezeu este aceea care îi mântuiește, ci ei presupun că ținerea legii și faptele bune. Dacă ei au făcut toate faptele ei au concluzionat că Dumnezeu a fost mulțumit și ei vor intra în Împărăția Cerului. Totuși Ioan Botezătorul și Isus amândoi au predicat „Pocăiți-vă căci Împărăția Cerurilor este aproape.” (Matei 3:2, 4:17) Pocăința înseamnă a avea o schimbare a minții și a te întoarce de la eroarea gândirii anterioare. Cu alte cuvinte, Ioan și Isus spuneau evreilor să se întoarcă de la gândirea greșită că nașterea ta ca evreu și faptele tale religioase te pot mântui, și doar să crezi în Isus Cristos Mesia pentru mântuire.
Astfel, Isus îi spunea efectiv lui Nicodim, „Da, tu ești un evreu născut (născut din apă), dar aceasta nu te va mântui. Tu trebuie să fii renăscut spiritual.” Nicodim a răspuns întrebând dacă el trebuia să reintre în pântecele mamei lui. În mod clar Nicodim a înțeles ce spunea Isus despre nașterea fizică. Isus a spus că un om nu este fizic născut și apoi să fie născut spiritual el nu putea să intre în Împărăția cerului. Pentru a se asigura că nu era nici o neînțelegere, Isus a continuat și a spus, „Ce este născut din carne este carne, și ce este născut din Duh este duh.” (Ioan 3:6) În mod clar născut din carne înseamnă naștere fizică umană. În contrast cu aceasta, nașterea spirituală este lucrarea Duhului Sfânt.
Este o interpretare greșită a discursului să spui că Isus vorbește despre botez că este necesar pentru mântuire sau că versetul se referă la botez. El nu a spus nimic apropiat de a spune aceasta. Botezul în apă nu este deloc avut în vedere în afirmațiile lui Isus.
Galateni 3:27 – „Căci toți sunteți fii ai lui Dumnezeu, prin credința în Hristos Isus. Toți care ați fost botezați în Hristos v-ați îmbrăcat cu Hristos.” (Galateni 3:26-27)
Galateni 3:27 este de asemenea folosit greșit ca presupus text „dovadă” de către cei care învață regenerarea botezului. Totuși, încă o dată contextul și chiar cele mai simple principii hermeneutice arată că acest verset nu învață această doctrină falsă. Contextul pasajului este învățătura mântuirii prin credință și versetul 26 spune, „Căci toți sunteți fii ai lui Dumnezeu, prin credința în Hristos Isus.” Versetul 27 este folosit în afara contextului de oamenii Regenerării Botezului și acesta spune „Toți care ați fost botezați în Hristos v-ați îmbrăcat cu Hristos.” Botezul de aici este botezul Duhului Sfânt care vine când cineva prin credință crede și este mântuit. Acesta este botezul Duhului Sfânt în care credinciosul este locuit în interior de Duhul Sfânt și i se dă natura nouă a lui Dumnezeu așa cum este explicat în 2 Corinteni 5:17. Galateni 3:24 spune „Astfel, Legea ne-a fost un îndrumător spre Hristos, ca să fim socotiți neprihăniți prin credință.”; acest verset nu spune aici, sau altundeva în Scripturi, că unul este îndreptățit prin credință plus fapte (botez). Dacă botezul regenerează și mântuiește de ce să nu spună așa aici și în cele șaizeci de pasaje din Noul Testament care afirmă despre a fi mântuiți dar nu menționează botezul ca o cerință pentru mântuire?
Vă rog să observați următorul pasaj:
„El ne-a mântuit, nu pentru faptele făcute de noi în neprihănire, ci pentru îndurarea Lui, prin spălarea nașterii din nou și prin înnoirea făcută de Duhul Sfânt, pe care L-a vărsat din belșug peste noi, prin Isus Hristos, Mântuitorul nostru; pentru ca, odată socotiți neprihăniți prin harul Lui, să ne facem, în nădejde, moștenitori ai vieții veșnice. Adevărat este cuvântul acesta și vreau să spui apăsat aceste lucruri, pentru ca cei ce au crezut în Dumnezeu să caute să fie cei dintâi în fapte bune. Iată ce este bine și de folos pentru oameni! ” (Tit 3:5-8)
Acest pasaj și multe altele arată adevărul important că după ce o persoană este mântuită prin a crede în Isus Cristos ca Mântuitor al lui, botezul și o viață ascultătoare sunt importante pentru a arăta dovada convertirii adevărate. Cea mai puternică respingere a învățăturii false despre regenerarea botezului este că Biblia spune că Isus Cristos a fost ispășirea pentru păcatele noastre, ceea ce înseamnă plata deplină (1 Ioan 2:2). Este o formă de blasfemie, în fața acestui adevăr clar, să concluzionăm că omul poate în vre-un grad să merite mântuirea lui prin înfăptuirea ritualului botezului sau a oricărui alt act. Botezul ca un act, este un ritual și astfel fără îndoială o faptă, și Cuvântul lui Dumnezeu spune că faptele nu pot mântui. Mântuirea vine doar la cei care prin credință cred și îl primesc pe Isus Cristos ca Mântuitor al lor. A fost lucrarea lui Isus cea care mântuiește constantă El, neprihănitul și iubitorul nostru Dumnezeu, a suferit și a murit singur pentru păcatele noastre. Este o deformare a acestui adevăr să concluzionăm că omul trebuie el însuși să facă un anumit fapt pentru a efectua mântuirea lui. Mântuirea nu este parțial primită prin credință și apoi făcută efectivă prin actul de a fi scufundat în apă. Aceasta nu minimizează adevărul că, credincioșii trebuie să se supună ascultători la botez ca o parte importantă a identificării lor publice cu Isus Cristos a Domnul și Mântuitorul lor, și cu adunarea locală de credincioși pentru a fi făcut o parte din acea adunare.
Poate cineva să fie mântuit și să creadă în har plus botez?
Cei care se încred în botezul lor sau oricare alt act pentru a-i mântui au fost trist înșelați de învățătorii falși. O persoană este mântuită doar pe baza sângelui vărsat al lui Isus Cristos care ispășește pentru păcat. Aceasta este o „lucrare” care mântuiește și a fost singura lucrare a Domnului și Mântuitorului nostru Isus Cristos, Dumnezeu întrupat în trup (Ioan 1:1). Unii vor argumenta că chiar dacă unul crede în credință plus botez ei încă au crezut și sunt mântuiți. Totuși eroarea acestei gândiri poate fi văzută în învățătura că fără actul botezului adăugat la credință nu există nici o mântuire. Lăsați-mă să spun aceasta din nou… regeneraționistul botezului crede că dacă el nu este botezat el nu poate fi mântuit. În mod clar, credința lor este că botezul este la fel de important precum credința potrivit acestei învățături pentru că dacă ei nu sunt botezați ei nu sunt mântuiți. Această învățătura degradează credința în timp ce Scripturile vorbesc copleșitor despre necesitatea credinței pentru mântuire (șaizeci de ori așa cum a fost menționat mai devreme) fără nici un indiciu sau referință la botez. Cu siguranță, toate această dovadă ar trebui să-i alerteze pe cei care caută adevărul lui Dumnezeu că credința este aceea care mântuiește … nu lucrarea botezului.
Pavel a proclamat clar și accentuat că orice altă Evanghelie decât aceea pe care el a predat-o, pe care Dumnezeu i-a dat-o prin revelație, era o evanghelie falsă și cei care au predicat o evanghelie falsă ar trebui să fie „blestemați”; Galateni 1:8-10:
„Dar, chiar dacă noi înșine sau un înger din cer ar veni să vă propovăduiască o Evanghelie deosebită de aceea pe care v-am propovăduit-o noi, să fie anatema! Cum am mai spus, o spun și acum: dacă vă propovăduiește cineva o Evanghelie deosebită de aceea pe care ați primit-o, să fie anatema! Caut eu oare, în clipa aceasta, să capăt bunăvoința oamenilor sau bunăvoința lui Dumnezeu? Sau caut să plac oamenilor? Dacă aș mai căuta să plac oamenilor, n-aș fi robul lui Hristos.”
Pavel afirmă ce era Evanghelia pe care el a predicat-o în 1 Corinteni 15:1-4, 10-11:
„Vă fac cunoscut, fraților, Evanghelia pe care v-am propovăduit-o, pe care ați primit-o, în care ați rămas și prin care sunteți mântuiți, dacă o țineți așa după cum v-am propovăduit-o; altfel, degeaba ați crezut. V-am învățat înainte de toate, așa cum am primit și eu: că Hristos a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi; că a fost îngropat, și a înviat a treia zi, după Scripturi… Prin harul lui Dumnezeu sunt ce sunt. Şi harul Lui față de mine n-a fost zadarnic; ba încă am lucrat mai mult decât toți: totuși nu eu, ci harul lui Dumnezeu care este în mine. Astfel, dar, ori eu, ori ei, noi așa propovăduim, și voi așa ați crezut.”
Observați că pasajul spune că ei au crezut în moartea, îngroparea și învierea lui Isus Cristos și ei au fost mântuiți. El nu a menționat botezul, calitatea de membru în biserică, sau oricare altă lucrare a omului ca fiind o parte din mat pentru că este DARUL GRATUIT al lui Dumnezeu dat celor care prin credință cred. Nici un slujitor adevărat al lui Cristos nu va predica o evanghelie falsă care spune oamenilor că ei trebuie să fie botezați pentru a fi mântuiți.
„Căci prin har ați fost mântuiți, prin credință. Şi aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu. Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni. Căci noi suntem lucrarea Lui și am fost zidiți în Hristos Isus pentru faptele bune pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte, ca să umblăm în ele.” (Efeseni 2:8-10)
14.02.08
________________________________________
Note finale
1. Ioan 3:15-16, 36; 5:24, 6:40; Faptele Apostolilor 2:21; 10:43, 15:9, 16:31; Romani 1:17, 3:22-30, 4:3-5, 5:1, 9:30, 10:9-13; Galateni 2:11; Efeseni 2:8-9; Filipeni 3:9
2. Thayer Greek, Lexicon al Noului Testament, Joseph H. Thayer, Hendrickson Publishers: Mass, 2003, p248.
3. Tâlharul care a fost răstignit cu Isus nu a fost un creștin. (Luca 23:43) Creștinii sunt cei mântuiți în timpul Erei Bisericii care a început la Cincizecime după cum Faptele Apostolilor 2 înregistrează.
4. Bibliotheca Sacra, Vol. 153#609, ianuarie-martie 1996. Luther B. McIntyre Jr., “Baptism and Forgiveness in Acts 2:38” (Botezul și iertarea în Faptele Apostolilor 2:38), p. 55, 62.
5. Luca 3:3, „Şi Ioan a venit prin tot ținutul din împrejurimile Iordanului și propovăduia botezul pocăinței, pentru [eis] iertarea păcatelor.” Marcu 1:4, „a venit Ioan care boteza în pustiu, propovăduind botezul pocăinței spre iertarea păcatelor.”
6. Vine, Dicționar complet de cuvinte expozitiv al Vechiului și Noului Testament, Thomas Nelson Publishers: Nashville, 1985, p 525.
