de Steve Atkerson
Care este scopul botezului? Ioan Botezătorul declară explicit scopul botezului său atunci când spune “Vă botez cu apă pentru mântuire” (Mt 3:11). I-a botezat Ioan astfel încât ei să se poată pocăii sau pentru că au făcut-o deja? Adică, botezul lui Ioan a fost un mod de pocăință sau rezultatul acesteia? În Engleză și Greacă, cuvântul “pentru” (eis) poate face referire la un obiectiv sau o cauză. În Mt 3:11, “pentru” denotă cauza; botezul lui Ioan a avut loc deoarece ei s-au pocăit deja. Era un semn exterior al unui act interior. Atunci când mulți dintre Farisei au venit pentru a fi botezați, Ioan i-a condamnat ca fiind “un cuib de vipere” deoarece ei nu s-au căit încă (Mt 3:7-10). Astfel, atunci când Luca a scris că Ioan “predica un botez al mântuirii pentru iertarea păcatelor” (3:3), el vroia să spună că botezul lui Ioan era un simbol al căinței unei persoane pentru a fi iertată. Nu era “un botez pentru căință” ci mai degrabă un botez ce exprima “căința pentru iertare”. Cuvântul “pocăință” provine din termenul metanoia și înseamnă “o schimbare a gândirii”. Astfel, este o paralelă apropiată cu credința; una nu are loc niciodată fără cealaltă. Ioan i-a îndemnat pe oameni să-și schimbi gândirea în ceea ce privește păcatul (Mt 3:6) și să creadă în cel ce va veni după el, și anume Isus (Jn 1:6-9; Ac 19:4).
Totuși, botezul lui Ioan era o pregătire, și anume, nu reprezenta un botez Creștin în toată puterea cuvântului. Astfel Pavel, în Acte 19:1-7, le-a cerut celor din Ephesus care au primit doar botezul lui Ioan, să fie rebotezați în numele Domnului Isus. Care este atunci scopul acestui botez Creștin? Cel puțin are scopul unui ritual de inițiere (New Testament Theology, D. Guthrie, 738) în frăția celor care au crezut în Isus (New Bible Dictionary, J.D.G. Dunn, 122). Totuși, peste funcția sa ca o simplă intrare, există cu siguranță și alte implicații. Foosesc termenul de “implicații”, deoarece după cum a observat și R.L. Dabney, există “o absență a oricărei explicații în Noul Testament, și în același timp, orice surpriză la apariția sa” (Lectures in Systematic Theology, 759). Acest lucru, credea Dabney, este din cauză că sensul botezului este înrădăcinat în legea ceremonială a Vechiului Legământ și simbolizează purificarea de păcate. Vechiul Testament este plin de exemple ale purificării ceremoniale îndeplinite prin folosirea apei (Nu 19:11-21; 31:21-24). Astfel, Evreii nu erau surprinși de faptul că Ioan Botezătorul a folosit apa pentru a portretiza mântuirea și iertarea păcatelor (Mk 1:4). Mai mult, apa este un detergent natural, un agent de curățare ce simbolizează foarte bine purificarea. Observați cum i-a spus Ananias lui Pavel de a fi “botezat și a spăla păcatele” (Ac 22:16), și faptul că Pentru a asociat botezul cu iertarea în Faptele Apostolilor 2:38.
Poate că cel mai sigur scop al botezului prin apă este găsit în asemenea pasaje ca Mt 3:11: “Eu vă botez (baptizo) cu apă, spre pocăință; dar Cel ce vine după mine, este mai puternic decât mine… El vă va boteza (baptizo) cu Duhul Sfânt.” Botezul prin apă simbolizează de asemenea botezul nostru prin Duhul Sfânt. În Acte 1:5 Isus le-a spus discipolilor săi: “Ioan a botezat (baptizo) cu apă, însă în câteva zile voi veți fi botezați (baptizo) cu Duhul Sfânt.” Acest botez prin Duh promis, a avut loc în ziua Paștelui. Petru a citat prezicerea lui Joel că Yahweh va “turna” Duhul Său asupra oamenilor Săi și va-l va declara îndeplinit (Ac 2:17; 33). O declarație similară a fost făcută de Pentru în Ac 11:15-17 atunci când Duhul Sfânt “a coborât” asupra Gentililor și și-a amintit ceea ce a spus Domnul în Ac 15. Pentru a întrebat atunci: “Se poate opri apa ca să nu fie botezați aceștia, care au primit Duhul Sfânt ca și noi?” (Faptele A. 10:47). Botezul prin apă este astfel simbolic botezului prin Duh, ce are loc la naștere.
Bazându-se pe Romani 6, unele grupuri au crezut că botezul prin apă portretizează moartea, îngroparea și învierea noastră spirituală împreună cu Hristos. Textul spune: “Nu știți că toți câți am fost botezați în Isus Hristos, am fost botezați în moartea Lui? Noi deci, prin botezul în moartea Lui, am fost îngropați împreună cu El, pentru ca, după cum Hristos a înviat din morți, prin slava Tatălui, tot așa și noi să trăim o viață nouă.” (Romani 6:3-4). Deseori repetată în timpul botezului este fraza: “Îngropat alături de El prin botez în moarte, suntem ridicați pentru a umbla în noua noastră viață.” Aceasta, totuși, nu este o asociere bună cu botezul prin apă. În primul rând, observați absența cuvântului “apă” din Romani 6; Botezul din Ro. 6 este “în moartea Lui” și se referă la botezul nostru spiritual (lucrarea regenerativă a Duhului prin care suntem legați de Hristos), nu botezul apei. În al doilea rând, înmormântarile în lumea Romană se făceau de obicei în morminte ce puteau fi accesate în mod repetat, nu gropi acoperite cu pământ. Apa ar putea portretiza un “mormânt lichid” modern, însă nu este la fel ca un mormânt Iudeu din primul secol (o peșteră în piatră închisă cu un bolovan).
Astfel, botezul este un act ce servește ca ritual de inițiere (sau intrare) în frăția credincioșilor, și simbolizează pocăința, purificarea de păcate și scufundarea în Duhul Sfânt. După ce am studiat semnificația botezului, urmează să examinăm ceea ce nu-l reprezintă. Cei ce cred regenerarea botezului învață că nu există iertare decât din credință și botezul apei. Deseori sunt citate, ca suport pentru această părere, textele Mk 16:16; Ac 2:38; 22:16; Ro 5:1-7; Tit 3:5 și 1 Petru 3:18-21. Problema principală cu această doctrină este eșecul de a vedea că botezul (asemeni oricărui act de ascultare) nu este o cale spre salvare, este defapt rezultatul salvării. Este simbolic, nu salvator. Cu siguranță putem chestiona autenticitatea unor oameni ce pretind că cred în Hristos, și totuși refuză botezul. Totuși, faptul rămâne că botezul este un fruct, nu o rădăcină. Un fapt interesant este că fiecare grup care crede în regenerarea botezului, susține de asemenea o părere Pelagiană sau Arminiană despre natura omului și sfințenia lui Dumnezeu. După cum a spus și Dabney: “aceste dovezi sunt prea uniforme: ele trădează o cauzalitate” (Lectures, 742).
Cei ce învață regenerarea botezului cred că nu există vreo salvare în afară de botezul prin apă. Credința în Isus este importantă de asemenea, spune ei, însă simpla credință nu este destul pentru salvare; trebuie să fie acompaniată de botezul prin apă (oricare fără celălalt nu are rost). Totuși, greutatea puternică a dovezilor scripturală trimit spre o justificare prin credință ca mod de salvare. Ioan a scris că viața eternă aparține “oricărei persoane care crede” (Ion 3:16). Atunci când temnicerul a întrebat cum poate fi salvat, Luca a scris că lui i s-a spus: “Crezi în Domnul Isus Hristos și vei fi salvat, tu și casa ta.” (Acte 16:31). Evanghelia este “puterea lui Dumnezeu pentru salvarea tuturor celor ce cred” (Romani 1:16). Pavel a scris: “celui ce nu lucrează, ci crede în Cel ce socotește pe păcătos neprihănit, credința pe care o are el, îi este socotită ca neprihănire.” (Romani 4:5-6). Scrisoarea către biserica din Efes descoperă că “Căci prin har ați fost mântuiți, prin credință. Şi aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu – nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni” (Efeseni 2:8-9).
Atât de perfectă este salvare din partea Domnului încât cuvântul “sfințenie” este folosit în repetate rânduri în Scriptură pentru a descrie modurile de iertare. De la cuvântul charis, “favoarea” înseamnă “bunătate nemeritată”; este “acțiunea celui ce face un lucru fără să fie obligat”; este “favoarea” (BAGD, 877). Favoarea este opusă lucrului ce este meritat și obținut. De exemplu, în Ro 4:4, Pavel a scris că “atunci când un om lucrează, acesta este plătit nu ca o favoare, ci ca o obligație.”
Dacă trebuie “să facem” orice pentru a ne califica pentru favoarea oferită de Dumnezeu, atunci aceasta nu mai are niciun rost (o favoare nemeritată nu are nevoie de pregătiri; cp. Ro 11:5-6). Într-un fel, nici măcar credința nu este o necesitate pentru primirea unei favori! Întradevăr, credința în sine este rezultatul experimentării favorii. Atunci când Nicodemus l-a întrebat pe Isus cum se poate renaște, Isus a spune: “Vântul suflă încotro vrea, și-i auzi vuietul; dar nu știi de unde vine, nici încotro merge. Tot așa este cu oricine este născut din Duhul.” (Ioan 3:8). Cu alte cuvinte, avem atât de mult control asupra renașterii prin Duh cât avem asupra vântului. Isus le-a spus Evreilor că “nimeni nu poate veni la mine dacă nu este atras de Tatăl ce m-a trimis” (Ioan 6:44, 45). Înainte de asta Isus a spus: “tot ce Tatăl meu îmi oferă, va veni la mine… și nu voi pierde nimic din ce mi-a fost oferit” (vv 35-44). Legat de necredința liderilor Evrei, Isus a declarat: “voi nu credeți pentru că nu faceți parte din turma mea” (Ioan 10:26). Ei nu făceau parte din turmă pentru că nu credeau; fiind un membru al turmei era necesar pentru a crede, fapt ce ei nu puteau controla. Atunci când apostolii au predicat evanghelia Gentililor în Pisidian Antioch, Luca a comentat că “toți cei care primesc viața eternă, au crezut” (Ac 14:48). Creștinilor din Filipi li s-a spus că au primit darul de a crede (Filipeni 1:29). După cum ne învață Efeseni 2:8 (citat mai sus), fiecare ingredient din salvare reprezintă un dar de la Dumnezeu, inclusiv ingredientele sfințeniei și credinței. Cuvintele lui Pavel sunt ca un ecou: “Nu depinde, așadar, de dorința sau efortul unui om, ci doar de mila lui Dumnezeu” (Romani 9:16).
Însă cum rămâne cu acele versete ce par a învăța credința și botezul ca metode de salvare? Marcu 16:16 declară: “Cine va crede și se va boteza, va fi mântuit; dar cine nu va crede, va fi osândit.” Cu siguranță, botezul apei este un act important de ascultare. Oricine profesează credința în Isus și totuși refuză să fie botezat, atrage semne de întrebare asupra sincerității sale. Credința și actul botezului prin apă sunt legate strâns în Noul Testament. Într-adevăr, este de neînchipuit ca o persoană să creadă în Isus și în același timp să refuze botezul. Asemeni dragostei și mariajului, calului și căruței, la fel și credința și botezul merg împreună! Observați, totuși, cine sunt cei despre care Isus spune că vor fi condamnați: “oricine nu crede.” Nu a fost menționată deloc lipsa botezului. Se pune accentul pe necredință, nu botez. Condamnarea vine ca un rezultat al necredinței, nu lipsei de activitate rituală.
Ceea ce Isus a spus despre credință și botez pare ca vorbele unui conductor de tren: “Toți cei ce se urcă în trec și ocupă un loc vor merge în Birmingham.” Doar se presupune că toți cei ce urcă vor ocupa un loc. Totuși, trenul îi va duce în Birmingham indiferent dacă sunt așezați sau nu. Factorul cheie este urcatul în tren.
Unii evidențiază versetul din Ioan 3:5 ca justificare a regenerării botezului (“Adevărat îți spun, că, dacă nu se naște cineva din apă și din Duh, nu poate să intre în Împărăția lui Dumnezeu”). Problema cu asta este că cuvântul “botez” nu este deloc menționat în conversația dintre Isus și Nicodemus. Mai mult, sensul natural al pasajului pune clar în paralel “apa” cu a fi născut din pântecul mamei (3:4) și cu “trupul” (3:6). Simplu spus, Isus i-a zis lui Nicodemus că pentru a vedea împărăția lui Dumnezeu, sunt necesar două nașteri. Prima este cea fizică, literară, nașterea “trupului” (ce este, evident, acompaniată de apa amniotică); a doua este metaforică, nașterea “Spirituală” în familia lui Dumnezeu (cp. Ioan 1:12-13).
Probabil că cel mai popular text despre regenerările botezului este Acte 2:38 : “Pocăiți-vă și fiți botezați, fiecare dintre voi, în numele lui Isus Hristos pentru iertarea păcatelor voastre.” Totul este bazat pe cuvântul “pentru”. Această prepoziție (eis) este tradusă în patruzeci și șapte de moduri diferite în NASV. Nu ar fi înțelept să construim o teologie a regenerării botezului în jurul unui singur cuvânt cu atât de multe înțelesuri! Chiar și dacă cineva vrea să susțină că termenul aici duce spre un scop, totuși nu rezultă că botezul este neapărat inclus în ecuație. În Greacă, cuvântul “pocăință” și fraza “pentru iertarea păcatelor voastre” sunt ambele la persoana a doua plural.
Semnificația acestui lucru este că acestea merg împreună gramatical. Petru a avut dreptate când le-a spus să se căiască pentru iertarea păcatelor lor. Fraza “fiți botezați, fiecare dintre voi” este de fapt la a treia persoană singular (“fiecare dintre voi să fie botezat”). Astfel, Petru le-a spus în mod literar, “Pocăiți-vă, voi toți, pentru iertarea păcatelor voastre; și fiți fiecare dintre voi botezat.” Astfel, iertarea a fost obținută prin căință; botezul prin apă urmează un simplu semn de iertare ce a avut deja loc. Ca de obicei, botezul apei este asociat cu pocăința, însă botezul în sine nu este necesar pentru iertare. Observați de asemenea că botezul apei este din nou asociat cu darul Duhului Sfânt. Mai mult, observați că botezul apei este poruncit. Reprezintă un act de neascultare neglijarea botezul.
Exemplul lui Cornelius din Acte 10 nu trebuie ignorat. El și casa sa au auzit evanghelia, au crezut în Isus, și imediat au primit Duhul Sfânt. În ceea ce privește necesitatea botezului apei pentru salvare, Cornelius și familia au primit Duhul Sfânt înainte de a fi botezați, fapt ce indică că botezul apei nu este necesar pentru salvare. Citind remarcile lui Petru despre pogorârea Duhului asupra acestor Gentili sugerează că botezul lor a fost un simbol al coborârii Duhului asupra acestor noi credincioși.
În Acte 22:16, Ananias i-a spus lui Saul: “Ridicați-vă, fiți botezați și spălați-vă de păcate, chemându-i numele.” Dacă studiem citatul, putem să-l luăm ca pe o învățătură a botezului regenerării. Există, totuși, alte explicații mai bune pentru acest verset. Poate fi spus cu siguranță că textul poate fi interpretat ca: “fiți botezați și spălați-vă păcatele prin chemarea numelui său”, astfel făcând legătura dintre “spălare” și “chemare”, și nu “botez” (ce simbolizează doar spălarea obținută de chemarea numelui său). Alternativ, Ananias ar fi putu vorbi doar metaforic de ceea ce simbolizează – spălarea păcatelor.
O altă gafă exegetică este citirea botezului apei din Ro 6:1-10. Baptizo înseamnă “scufundare”; elementul în care acest lucru are loc, trebuie să fie observat din context. Există câteva feluri de scufundare în Noul Testament, inclusiv scufundarea în Duhul Sfânt (Ioan 1:33), foc (Matei 3:11), Hristos (Ga 3:27), Moise (1 Corinteni 10:2), și, bineînțeles, apă. În timp ce în Engleză cuvântul “a boteza” are conotații strict religioase, în Greacă nu este la fel pentru cuvântul baptizo (ce evocă la fel de multă imaginație religioasă ca și cuvintele “înmuiat” și “aruncat în apă” folosite astăzi). Astfel, este o greșeală de a citi că cuvântul “a boteza” în Biblie și mereu să ne gândim la un ritual religios ce include apa. Romani 6 vorbește despre scufundarea în Isus Hristos și moartea sa, ce are loc prin favoarea credinței (Ro 517). Cuvântul “apă” este complet absent. Același lucru este adevăr în Galateni 3:26-29, ce face referință la a fi “botezat în Hristos” (nu apă). Botezul spiritual este cel ce ne plasează în Hristos, nu botezul apei. În traducere literară, Ga 3:26-27 declară: ” Căci toți sunteți fii ai lui Dumnezeu, prin credința în Hristos Isus. Toți care ați fost botezați pentru Hristos, v-ați îmbrăcat cu Hristos.” Clar, a fi scufundat în Hristos este paralel cu a avea credință în Hristos.
Un alt exemplu al unei scufundări ce nu include apă se află în 1 Corinteni 12:13 : ” Noi toți, în adevăr, am fost botezați de un singur Duh, ca să alcătuim un singur trup… și toți am fost adăpați dintr-un singur Duh.” Aici botezătorul este Duhul, iar elementul în care noi suntem scufundați este trupul lui Hristos, nu apa. O persoană nu ar trebui să asocieze acest botez cu apa mai mult decât asociază “băutura” din 12:13 cu apa.
Tit 3:5b (“El ne-a salvat prin spălarea renașterii și reînnoirii prin Duhul Sfânt”) a fost folosit pentru a justifica necesitatea botezului apei pentru a fi salvat. Cuvântul “apă” apare peste tot în acest capitol? Într-adevăr, unde este cuvântul “botez”? “Renașterea” are de fapt un efect de “spălare” (ne spală păcatele), însă a citi botezul apei în acest pasaj înseamnă a forța cu adevărat ceva ce nu există. De fapt, 3:5a declară: “ne-a salvat nu din cauza lucrurilor drepte pe care le-am făcut.” Ce este botezul apei dacă nu unul dintre “lucrurile drepte” pe care le-am putea face? Versetul 7 continuă prin declarația clară că am fost “justificați prin sfințenie” (nu prin botezul apei).
Însă cum rămâne cu versetul “botezul te salvează acum pe tine” (1 Pe 3:21)? În primul rând, observați că la orice făcea Petru referire, nu se gândea la botezul apei, de vreme ce Petru însuși a continuat prin a scrie: “nu îndepărtarea mizeriei fizice de trup.” Debia scriind despre salvarea lui Noe de potop, Petru și-a amintit de salvarea noastră din păcat. Astfel el a scris că există o “legătură” (antitupos) între salvarea lui Noe și salvarea noastră. Botezul la care se referea Petru nu a fost botezul apei, ci mai degrabă un botez metaforic: “apelarea la Dumnezeu pentru o conștiință curată.”
Dacă botezul apei ar fi fost într-adevăr o condiție necesară pentru a fi iertat, atunci botezul ar fi trebuit să fie inclus ca o parte a mesajului evanghelic. Totuși, legat de botez Pavel a scris: “Hristos nu m-a trimis să botez, ci să predic evanghelia” (1 Cor 1:17). Înainte de asta el a scris: “sunt bucuros că nu am botezat pe nimeni în afară de Crispus și Gaius” (v 14). Par acestea declarațiile unui om care credea în regenerarea botezului? Cu siguranță nu este o parte a evangheliei, și nici nu este necesară pentru a asigura salvarea.
Poporul lui Dumnezeu a fost și va fi mereu salvat de favoarea obținută în urma credinței. Avraam a fost justificat prin faptul că a crezut în Dumnezeu (Ge 15:6), și doar mai târziu a fost circumcizat ca semn al sfințeniei pe care a obținut-o prin credință (Ro 4). Acesta este modelul credincioșilor din Noul Testament (Ro 4:9-12, vezi de asemenea Evrei 10:4; Evrei 11; Luca 7:36-50; Luca 18:13-14; Luca 23:39-43). Prin calea echilibrului, ar trebui evidențiat că orice persoană care are experiența favorului oferit de Dumnezeu, va răspunde cu credință și dorință de a-i asculta toate poruncile. Astfel, fiecare credincios adevărat va vrea să fie botezat. Unul dintre reformatori a spus: “suntem salvați doar prin credință, însă o credință care salvează nu este niciodată singură” (este mereu acompaniată de fapte bune). Așadar, în timp ce botezul nu este necesar pentru salvare, o persoană ce pretinde că crede, dar refuză botezul, este pusă sub semnul întrebării.
Problema regenerării botezului este că necesită ca omul să facă ceva (în acest caz, să fie botezat prin apă) pentru a fi salvat. Botezul apei este cu siguranță un rezultat important al salvării, dar nu metoda de salvare. Teologia regenerării botezului este rezultatul înțelegerii greșite a evangheliei bunăvoinței (favorul). Evanghelia pervertită condamnată în Galatia a fost cea a credinței în Hristos și circumziei. Lechia derivată din asta este că evanghelia credinței în Hristos împreună cu altceva nu este deloc o evanghelie (Ga 1:7).
În concluzie,
1. Există mai multe tipuri de botez: apă, foc, duh și metaforic.
2. Botezul apei este asociat cu și simbolic al confesiunii păcatului, căinței, botezului Duhului Sfânt, dreptății, fiind un discipol de-al lui Hristos, ascultării poruncilor lui Hristos, spălării păcatelor. Pe scurt, este ritualul de inițiere în comunitatea credincioșilor din Noul Legământ.
3. Botezul prin apă nu face clar parte din mesajul evangheliei, și nici nu este necesar pentru salvare.
Aveți nevoie de ajutor pentru a preda acest capitol? Pentru a vă ajuta în îndrumarea altora către adevărurile vieții bisericești din Noul Testament, au fost pregătite materiale pentru acest subiect. Aceste vă vor oferi idei despre cum să mențineți o discuție în grup interactivă. Idea principală este de a ghida oamenii să descopere singuri ceea ce Noul Testament spune despre acest subiect. La sfârșitul ghidului există o serie de întrebări.
Despre Steve Atkerson
Căsătorit încă din anul 1983, Steve Atkerson și soția sa Sandra au trei copii, doi la universitate și unul căsătorit, și doi nepoți. Absolvent al Facultății Georgia Tech, Steve a lucrat câțiva ani în domeniul electronic înainte de a se înscrie la seminare. În timp ce se afla acolo a lucrat ca membru al staff-ului într-o biserică Baptistă cu 14,000 membrii. După ce a primit diploma M. Div. Din partea Mid-America Baptist Theological Seminary, el a fost slujit în cadrul Bisericii Baptiste de Sud din Atlanta, ce avea în jur de 1000 de membrii. Apoi în anul 1990, după șapte ani ca pastor, el a renunțat să mai lucreze cu biserici ce urmează tradițiile apostolice în practica lor. Astfel el a făcut schimbarea de la biserici mari la cele mici. El călătorește și învață pe alții despre practica bisericii inițiale cu orice oportunitate. Steve este unul dintre bătrânii unei biserici locale, este președintele NTRF, a editat lucrarea Toward A House Church Theology, a fost autor al lucrărilor The Practice of the Early Church: A Theological Workbook și The Equipping Manual, și este editor și autor contribuitor la Ekklesia și House Church: Simple, Strategic, Scriptural.
