Cine a fost Sfântul Gregory?
Sfâtul Gregory din Nazianzus este cunoscut și ca “Teologul”. El este unul dintre cei Trei părinți din Cappadocia, împreună cu Sfântul Basil cel Mare (329 – 379) și Sfântul Gregory din Nyssa (335 – 395). El este deasemenea unul dintre cei Trei Mari Învățători Ierarhi și Ecumenici, împreună cu Sfântul Basil și Sfântul John Chrysostom (347 – 407). Pe lângă titlul onorific de teolog, Sf. Gregory este considerat unul dintre cei mai mari oratori printre Părinții Bisericii.
Sf. Gregory s-a născut lângă Nazianzus în Cappadocia, într-o familie instărită de aristocrați. Tatăl său, Gregory cel Bătrân a fost un moșier și lider civic, care s-a convertit la Creștinism la jumătatea vârstei sale prin influența nevestei sale, Nonna. Gregory cel Bătrân a devenit preot curând după aceea în comunitatea locală. Cei doi au avut trei copiii: o fiică, Gorgonia, și doi fii, Gregory și Caesarius. Toți cinci sunt recunoscuți ca sfinți în Biserica Ortodoxă.
Sfântul Gregory avea o educație superioară. El a călătorit în Caesarea din Palestina, unde au rămas librăria și învățăturile Școlariului Origen; iar apoi s-a dus în Alexandria, un centru multicultural al filosofiei, limbii Ebraice și învățăturilor Creștine. În aceste două locuri Sf. Gregory a învățat despre moștenirea bogată a teologiei, interpretarea biblică și viața spirituală.
În timp ce fratele lui Gegory a rămas în Alexandria pentru a studia medicina, Sf. Gregory s-a mutat în Atena și a rămas aici zece ani pentru studiul retoricii, artei educației și avocaturii, caligrafiei și arta orației. El a învățat deasemenea și filosofia, literatura clasică și criticismul literar.
În Atena, Sfântul Gregory l-a întâlnit pentru prima dată pe Sfântul Basil, un student Cappadocian și prieten apropiat. Amândoi au excelat în studiile lor, au fost devotați bisericii și au jurat să-și dedice viețile în slujba lui Dumnezeu. Educația Sf. Gregory s-a dovedit a fi valoroasă în munca sa ca pastor, predicator, teolog și poet. Sfântul Gregory s-a întors acasă în anul 358 sau 359.
Când s-a întors acasă, Sfântul Gregory a trăit în semi-izolare. Din când în când vizita comunitatea monastică a Sf. Basil din Pontus.
În anul 361, Sfântul Gregory a fost hierotonosit preot, împotriva voinței sale. El a plecat imediat în Pontus pentru a se retrage în studiu alături de Sf. Basil. S-a întors după aceea și și-a asumat rolul pastoral și datoriile sale în perioada Paștelui, anul 362. În cadrul ceremoniei pascale, el și-a reînodat legăturile cu tatăl său și cu congregația.
Sfântul Gregory a fost cunoscut ca un pastor iubitor și iubit, în special în congregațiile mai mici. El a atins echilibrul dintre acțiune și contemplație în serviciul său. El a alternat între perioadele active ale oficiului și viața solitară.
Între anii 362-372, Sfântul Gregory a slujit ca preot în ajutorul tatălui său în Nazianzus. Atunci când Sfântul Basil a devenit arhiepiscop în Caesarea în anul 372, acesta l-a hierotonisit pe Sfântul Gregory ca episcop în Sasima. Totuși, se pare că Sf. Basil s-a aflat într-o dispută cu un alt episcop metropolit asupra acestui mic oraș, iar Sfântul Gregory a fost supărat că avansarea sa în post a fost doar o manevră politică. Sf. Gregory a rămas în Nazianzus, și după moartea ambilor săi părinți în 374, el s-a mutat în Seleucia (la sud de Antioch) pentru a duce o viață monastică lângă o congregației dedicată Sf. Thecla, un camarad de-al Sf. Pavel și prima femeie martir.
Între anii 379-381, Sfântul Gregory a fost chemat de Împăratul Theodosius la Constantinopol, pentru a predica împotriva Arienilor care rămâneau acolo și pentru a întări comunitatea ce respecta Crezul Nicenean. Multe dintre Discursurile importante ale Sfântului Gregory au provenit din această perioadă. Sf. Gregory a luat parte la unele consilii din Constantinopol, dar s-a întors în Nazianzus unde și-a reluat responsabilitatea de episcop până la pensionare în anul 383. A continuat să predice Teologia Ortodoxă prin scrierile sale, în special scrisorile către oameni influenți și a scris multe poezii cu teme teologice, morale și până și autobiografice. A murit în anul 390.
Sfântul Gregory din Nazianzus despre “Luminile Sfinte”
Despre Ospățul Epifaniei din anul 381, Sfântul Gregory din Nazianzus (sau Teologul) a oferit două predici despre botez. În acea perioadă, ospățul era cunoscut și ca “Luminile Sfinte”, un festival ce a durat două zile, după cum este și în ziua de astăzi în Calendarul Coptic (19 Ianuarie și 20/11 și 12 Tobi). Nu doar că comemorăm botezul Domnului nostru Isus Hristos, Adevărata Lumină, dar ne amintim deasemenea că prin botez descoperim iluminarea spirituală: lumina pură a Domnului aruncată asupra întunericului Satanei; credinciosul botezat moare și învie împreună cu Hristos, renăscut prin apă și Duh.
În prima predică, Sfântul Gregory menționează scurt cele cinci tipuri de botez din Vechiul Testament până în Noul Testament, ce au ca scop formarea bazei contemplării noastre.
Botezul lui Moise
Prima dată Sfântul Gregory spune: “Moise a botezat, dar a făcut-o prin apă, și înainte de asta în nori și în mare…” Atunci când Moise și copiii Israelului au scăpat de sclavia din Egipt, ei au trecut prin Marea Roșie (Exod 14,15). Biserica a privit mereu acest lucru ca pe un simbol al botezului. Sfântul Pavel a scris: “Mai mult, fraților, vreau ca voi să știți că părinții noștrii s-au aflat sub nor, au trecut marea, și au fost toți botezați de Moise în nor și în mare.” (1 Corintinieni 10:1-2). La fel Israeliții au scăpat de lanțurile Faraonului prin trecerea apei, la fel și noi scăpăm de sclavia Satanei, a morții și a corupției prin intrarea în apele botezului. Deasemenea, la fel cum Israelul și-a început călătoria spre Țara Promisă, botezul marchează începutul unei vieți noi, o nouă călătorie spirituală spre ceruri.
Scopul Exodului este de a ne aminti că botezul nu oferă o trecere automată spre cer. Dintre toți cei care au plecat din Egipt, doar doi (Joshua și Caleb) au fost demni de a vedea Țara Promisă. Sfântul John Chrysostom (Secolul 4) ne amintește că botezul nu are niciun profit, decât dacă mergem și demonstrăm o viață demnă de acest dar (Homilies on First Corinthians XXIII, 3).
În călătoria noastră în pustiu, sfințenia urmează botezul în oferirea celorlalte sacramente în mod regulat; și anume, consumarea Trupului și Sângelui Domnului în Eucarist.
Botezul Sfântului Ioan Botezătorul
Sfântul Gregory continuă: “Ioan a botezat deasemenea; dar acest lucru nu a fost doar prin apă ci și prin “mântuire”; Totuși nu a fost în totalitate spiritual…” Sfântul Ioan Botezătorul a pregătit calea spre Dumnezeu spunând: “Cât despre mine, eu vă botez cu apă, spre pocăinţă; dar Cel ce vine după mine, este mai puternic decât mine, şi eu nu sunt vrednic să-I duc încălţămintele. El vă va boteza cu Duhul Sfânt şi cu foc.” (Matei 3:11)
Botezul Sfântului Ioan a marcat tranziția din Vechiul Testament în cel Nou. În Vechiul Testament, botezul era îndeplinit asupra Gentililor care acceptau credința Evreiască. După ce membrii unei familii de Gentili și-au declarat intenția de a deveni Evrei și să respecte Legea, masculii erau circumciși, iar întreaga familie era botezată. La fel cum Evreii se îmbăiau pentru a spăla mizeria (Leviticus 14:8), prin botez, Gentilii spălau pata lumii păgâne.
Sfântul Ioan a predicat un botez al mântuirii și a aplicat acest ritual și asupra Evreilor. Cu venirea lui Hristos, toată lumea, Evreii și Gentili, se aflau la mila lui Dumnezeu și a salvării de la moarte.
Botezul Domnului nostru Isus Hristos
Sfântul Gregory spune: “Isus a botezat deasemenea, însă prin Duh. Acesta reprezintă Botezul perfect.” În timp ce Sfântul Ioan a botezul prin apă pentru mântuire, botezul perfect a fost prin apă și Duh (Ioan 3:5). În ziua Pentecostului, Duhul Sfânt a coborât asupra apostolilor și discipolilor ca limbi de foc (Acte 2:1-4). El a întrumat de atunci Biserica și este primit de către toți membrii acesteia după botez, prin Misterul Creștinismului.
La fel cum Domnul nostru a ieșit din apele botezului cu Duhul Sfânt deasupra sa în formă de porumbel (Matei 3:16), la fel și noi, după botez, suntem sfințiți cu uleiul Sfintei Crisme (Myroun) și legați cu darul Duhului Sfânt.
În botez, suntem deasemenea însemnați cu uleiul fericii și bucuriei (ghaliloun( în timp ce participăm la moartea și învierea lui Hristos (Romani 6:3-14). Sfântul Cyrilof din Ierusalim (Secolul 4) spune: “Și după cum a fost crucificat, și îngropat, și înviat Hristos, iar tu ești demn prin Botez de a fi crucificat, îngropat și înviat împreună cu El, la fel se întâmplă și în cazul cucerniciei.
După cum a fost însemnat El cu uleiul bucuriei, și anume cu Duhului Sfânt, numit uleiul bucuriei… la fel ești și tu însemnat cu uleiul, fiind făcut părtaș și adept al lui Hristos” (Lecture XXI; On the Mysteries III, On Chrism).
Botezul Martiriului
Sfântul Gregory spune “Știu deasemenea un al Patrulea Botez – acela prin Martiriu și sânge, cel prin care a trecut și Hristos; – iar acesta este mult mai important ca altele, deoarece nu poate fi pângărit de petele viitoare.” Dacă boeztul reprezintă împărțirea morții împreună cu Hristos, atunci martiriul pare a fi forma supremă de botez. Sfântul Gregory o consideră importantă, mai majestică și admirabilă. Spre deosebire de persoana ce se luptă împotriva păcatului după botez, martirul primește coroana cerească și nu poate comite niciun păcat după.
Sfântul Cyril din Ierusalim explică: “Dacă omul nu primește Botezul, el nu are parte de salvare; cu excepția Martirilor, care până și fără apă primesc un loc în regat. Deoarece atunci când Mântuitorul, prin mântuirea lumii prin Crucea Lui a fost străpuns într-o parte, a lăsat să curgă din El sânge și apă; ca oamenii, ce trăiesc în vremuri de pace, ar putea fi botezați prin apă, și, în timp de persecție prin sîngele propriu. Deoarece martiriu, până și Mîntuitorul este dispus să-l numească botez, spunând, Poți tu să bei din cupa din care beau Eu, și să fi botezat prin botezul în care am fost Eu botezat (Catechetical Lectures III, 10)?”
Botezul Lacrimilor
Într-un final, Sfântul Gregory spune: “Da, cunosc și un al Cincilea, acest fiind cel al lacrimilor, și este mult mai dificil, primit de cel ce își spală patul în fiecare noapte prin lacrimile asle…” La fel de mult cât ne dorim un început nou și un alt botez pentru fiecare păcat, Biserica administrează acest sacrament doar o dată pentru fiecare din membrii săi. Totuși, putem experimenta regulat botezul prin lucrarea lacrimilor și mântuire.
Atunci când Domnul nostru Isus Hristos a spălat picioarele discipolilor Săi, El le-a spus: “Cel ce este îmbăiat trebuie doar să-și spele picioarele, și este curat” (Ioan 13:10). În timp ce continuăm să umbăm în această viață, nu avem nevoie de a re-spăla întregul trup, ci doar membrele ce devin murdare în urma sarcinii dificile; spălarea picioarelor, prin lucrarea mântuirii.
Prin botez, ne legăm de Hristos (Galatieni 3:27), însă ne pângărim veșmintele spirituale atunci când păcătuim. Botezul lacrimilor și al mîntuirii ne face frumoși din nou. Putem descoperi comfortul interior și odihna spirituală doar îndreptându-ne mereu spre Hristos pentru mântuire și confesiune. A cere mila Lui și a fi legați de el din nou (Ioan 13:8) înseamnă a găsi pacea și fericirea perfectă.
În acest Ospăț al Epifaniei, să nu comemorăm doar evenimentele istorice trecute. Mai bine să re-experimentăm propriul nostru botez zilnic prin mântuire, amintindu-ne că am fost părtași la moartea și învierea Domnului, și am primit Duhul Sfânt ca îndrumător în această viață, în timp ce anticipăm reuniunea sfântă și fericită cu El, Cel care merită toată gloria pentru totdeauna. Amin.
