de Matt Slick
1 Petru 3:21 spune: “Icoana aceasta închipuitoare vă mântuiește acum pe voi, și anume botezul, care nu este o curățire de întinăciunile trupești, ci mărturia unui cuget curat înaintea lui Dumnezeu, prin învierea lui Isus Hristos.” Acesta este singurul verset care declară “vă mântuiește… botezul.” Dar, nu este învățătura ce ne spune că trebuie să fim botezați prin apă pentru a fi salvați? Nu. Însă, pentru a înțelege mai bine, trebuie să privim contextul său.
“Hristos, de asemenea, a suferit odată pentru păcate, El, Cel neprihănit, pentru cei nelegiuiți, ca să ne aducă la Dumnezeu. El a fost omorât în trup, dar a fost înviat în duh; 19 în care S-a dus să propovăduiască duhurilor din închisoare; 20 care fuseseră răzvrătite odinioară, când îndelunga răbdare a lui Dumnezeu era în așteptare, în zilele lui Noe, când se făcea corabia, în care au fost scăpate prin apă un mic număr de suflete, și anume opt; 21 Icoana aceasta închipuitoare vă mântuiește acum pe voi, și anume botezul, care nu este o curățire de întinăciunile trupești, ci mărturia unui cuget curat înaintea lui Dumnezeu, prin învierea lui Isus Hristos; 22 care stă la dreapta lui Dumnezeu, după ce s-a înălțat la cer, și Şi-a supus îngerii, stăpânirile și puterile.” (1 Petru 3:18-22, NASB)
Traducerea de mai sus a versului 21 din NASB este o traducere bună: astfel “Icoana aceasta închipuitoare vă mântuiește acum pe voi, și anume botezul.” Cuvântul cheie din această secțiune este Grecescul antitupon. Înseamnă “copiază”, “scrie”, “corespondează cu”, “un lucru asemănător cu un altul”, “echivalentul”, etc. Este ceea ce NIV traduce ca “simbolizează”, NASB ca “corespunde cu acela”, și KJV ca “asemeni”. Botezul, atunci, este o reprezentare, o copie, un tip a altui lucru. Întrebarea este “A cui este tipul?” sau “cu ce corespunde botezul?”
Dacă privim contextul, va apărea o posibilitate interesantă. Cu ce corespunde botezul? Este potopul? Sau arca? Ce l-a salvat pe Noe și familia lui – potopul sau arca? Evident, a fost Arca. Noa a construit și a intrat în arcă cu credință, și astfel a fost salvat (Evrei 11:7). Apele potopului au distrus tot ce nu era sfânt. De asemenea, Petru face referire la apele potopului ca un mod de distrugere a celor păcătoși (2 Petru 2:5; 3:6) – nu salvarea lui Noa și familiei sale. Mai degrabă, Arca a fost cea care l-a salvat – arca în care Noa a intrat cu credință. Există o șansă mare ca botezul să se refere la Arcă – nu la apele ce pot fi motivul pentru care restul versetului spune: “nu este o curățire de întinăciunile trupești, ci mărturia unui cuget curat înaintea lui Dumnezeu”, ce este la fel cu ceea ce Pavel a spus în Coloseni 2:11-12 unde face asemănarea botezului cu o circumcizie a inimii. Cu alte cuvinte, Petru clarifică că nu apa botezului salvează, ci apelul la inimă.
Însă, sincer, limba Greacă pare să sugereze că botezul se referă la apă – nu la arcă. Totuși, trebuie să luăm în considerare acest lucru și să facem unele observații. Dacă ne uităm la apele potopului ca factorul ce a îndepărtat răul din țară, putem spune că apele “corespunzătoare” ale motivului îndepărtează păcatul din inimile noastre. Deși această citire pare puțin cam naturală, și ea are probleme.
Apa botezului nu este cea care ne salvează; sacrificiul lui Hristos prin care primim credință, o face. Citim multe versetul despre justificarea prin credință (Rom. 5:1), salvarea prin credință (Ef. 2:8), etc., nu despre justificarea “prin credință sau botez” sau salvarea “prin credință și botez.”1 Salvarea este primită prin credință. Petru, nevrând să declare că botezul însuși ne salvează, adaugă rapid că: “nu este o curățire de întinăciunile trupești, ci mărturia unui cuget curat înaintea lui Dumnezeu.” Botezul prin apă, atunci, trebuie să acompanieze lucrarea Duhului Sfânt în persoană. Comentariu explicativ al lui Petru ne arată că actul botezului fizic nu este ceea ce ne salvează, ci “botezul chemării lui Dumnezeu.” Această chemare pentru Dumnezeu este prin credință aceeași ca credința lui Noe în Dumnezeu, ce l-a îndrumat să construiască Arca, să intre în ea și să rămână acolo. Arca l-a salvat pe Noa – nu apele potopului.
Potopul a fost pentru Noe un tip de botez, la fel cum trecerea prin Marea Roșie a fost un tip de botez pentru Israeliți.
“Fraților, nu vreau să nu știți că părinții noștri toți au fost sub nor, toți au trecut prin mare, 2 toți au fost botezați în nor și în mare, pentru Moise; 3 toți au mâncat aceeași mâncare duhovnicească, 4 și toți au băut aceeași băutură duhovnicească, pentru că beau dintr-o stâncă duhovnicească ce venea după ei; și stânca era Hristos.” (1 Cor. 10:1-4).
“Botezurile” lui Noe și cel al Israeliților au avut un rol de tranziție; asta fiind, faptul că au mutat oamenii din vechea lume în cea nouă — din vechiul legământ spre un legământ nou. Nu apa ne salvează, ci lucrul spiritual asociat cu ceea ce apa salvează. Pentru Noe a fost credința în Dumnezeu, Pentru Moise, de asemenea, a fost credința în Dumnezeu.
Însă unele persoane pot spune că lucrarea Duhului Sfânt și actul botezului se petrec simultan — că Duhul Sfânt lucrează în și prin botez pentru a aduce regenerarea. Însă acest lucru nu poate fi cazul curent, de vreme ce Biblia ne spune că salvarea este prin credință (Rom. 51; Ef. 2:8). În plus, avem un exemplu clar în scriptură unde oamenii sunt salvați înainte de botezul lor.
Faptele Apostolilor 10:44-48 – “Pe când rostea Petru cuvintele acestea, S-a pogorât Duhul Sfânt peste toți cei ce ascultau Cuvântul. 45 Toți credincioșii tăiați împrejur, care veniseră cu Petru, au rămas uimiți când au văzut că darul Duhului Sfânt s-a vărsat și peste Neamuri. 46 Căci îi auzeau vorbind în limbi și mărind pe Dumnezeu. Atunci Petru a zis: 47 Se poate opri apa ca să nu fie botezați aceștia, care au primit Duhul Sfânt ca și noi?” Cu siguranță nimeni nu poate refuza apa ca aceștia să fie botezați, la fel ca cel ce a primit ca și noi Duhul, nu? “48 Și a poruncit să fie botezați în Numele Domnului Isus Hristos. Atunci l-au rugat să mai rămână câteva zile la ei.” (Faptele Apostolilor 10:44-48).
În aceste versete observăm cp Petru a predicat evanghelia, iar Duhul Sfânt a coborât asupra celor ce ascultau. În versetul 45 citim că “darul Duhului Sfânt s-a vărsat și peste Neamuri.” Acest dar s-a manifestat prin vorbirea limbilor. Acest lucru este semnificativ deoarece limbile reprezintă un dar oferit credincioșilor – vezi 1 Cor. 14:1-5. De asemenea, versetul 46 spune că ei îi “măreau pe Dumnezeu”. Necredincioșii nu-l ridică în slăvi pe Dumnezeu. Ei nu pot face asta deoarece lauda adusă adevăratului Dumnezeu este o acțiune spiritual străină celor nesalvați (1 Cor. 2:14). Așadar, cei din Acte 10 care vorbesc în limbi străine și-l laudă pe Dumnezeu, sunt cu siguranță salvați deoarece ei sunt mișcați prin Duhul Sfânt, vorbind limbile, și glorificându-l pe Dumnezeu. Duhul Sfânt este cel ce oferă darurile spiritual carismatice bisericii (1 Cor. 12:27-28) și nu necredincioșilor. Acum vă rog să observați că după această mișcare a Duhului Sfânt, credincioșii sunt botezați. Dacă botezul este necesar pentru salvare, atunci cum este posibil că oamenii au grăit în alte limbi și l-au lăudat pe Dumnezeu înainte de a fi botezați?
Dacă ai spune că Duhul Sfânt doar lucra asupra și prin cei încă nesalvați, atunci ține minte că limbile străine și lauda lui Dumnezeu sunt pentru biserică — nu necredincioși. Biserica constă în oamenii care sunt salvați – nu cei nesalvați. Dacă nu au fost salvați până la botez, atunci ei nu se află în trupul lui Hristos și nu ar fi avut parte de daruri. Așadar, ei au fost regenerați înainte de a fi botezați. Asta nu este o excepție. Este realitatea.
Concluzie
1 Petru 3:21 nu ne învață că botezul este ceea ce ne salvează. Mai degrabă, ne arată că apa simbolizează curățarea spirituală prin puterea Duhului Sfânt obținut prin victoria lui Hristos asupra morții. Este apelul persoanei la Dumnezeu lucrul ce salvează sufletul — nu spălarea apei asupra trupului.
____________________
1. Marcu 16:16 spune: “Cine va crede și se va boteza, va fi mântuit; dar cine nu va crede, va fi osândit.” Vă rog studiați articolul despre Botez și Marcu 16:16 pentru o examinare a acestui verset.
