de Ceil Rosen
“Binst Gevoren a Goy!” (“Ai devenit un Gentil!”). Noi, credincioșii Evrei în Isus Mântuitorul, deseori întâlnim această acuzație din partea familiei necredincioase și a prietenilor, după ce am fost botezați. Ei văd botezul ca pe o cheme mistică către o schimbare ireversibilă și rea ce-l înlătură pe cel ce este botezat de moștenirea și loialitățile lui sau ei; iar aceștia speră că o persoană care nu a fost încă botezată ar putea să-și schimbe decizia de a fi un credincios.
Cei ce cred astfel au înțeles cauza și efectul total invers. Botezul nu produce o promisiune; promisiunea prin credință a unei persoane crează dorința de a fi botezată pentru a aculta porunca lui Dumnezeu. Cei ce botează pruncii, fac acest lucru cu speranța că într-o zi aceștia for accepta credința. Un credincios caută botezul deoarece schimbarea ireversibilă deja a avut loc în inima lui. Acea schimbare interioară, oferită chiar de Dumnezeu, nu are intenția de a înstrăina persoana de mediul și moștenirea sa, ci să creeze o relație nouă și mai strânsă cu Creatorul.
De ce Evreii se tem de Botez?
Botezul nu-i schimbă pe Evrei în Gentili mai mult decât poate schimba un bărbat în femeie, sau un negru African într-un blond Suedez. De ce atunci există atât de multă neînțelegere și frică în rândul Evreilor noștrii legat de botez? Răspunsul nu trebuie căutat prea departe.
Istoria conține relatări șocante a botezelor forțate ale Evreilor de către așa numiții “Creștini” în perioada Cruciadelor și a Inchiziției Spaniole. Având de ales între botez sau moarte, mulți Evrei erau executați de oameni care nu-l cunoșteau deloc pe Hristos, cel pe care pretindeau că-l ascultă. Pe bună dreptate atunci, Evreii noștrii deseori privesc botezul ca pe un act final de asimilare în tabăra dușmană ce are o istorie lungă și sângeroasă de persecutare a Evreilor. Din păcate, oamenii care sar imediat la aceste concluzii, eșuează de a observa trei adevăruri importante.
Primul adevăr este că adevăratul Creștinism nu este o religie păgână și anti-Semitică, ci o adunare de credincioși Evrei și Gentili înaintea Mântuitorului Evrei și Dumnezeul lui Avraam, Isaac și Iacob.
Al doilea adevăr este că promisiunea unui credincios înaintea lui Isus nu este făcută unui grup, ci unei Persoane – Mesiei. Orice loialitate de grup pe care noi credincioșii o simțim și practicăm, iese din dragostea noastră față de Mesia și învățăturile sale. Dragostea și unitatea le simțim unii față de alții din cauza lui și prin puterea sa în viețile noastre.
În al treilea rând, botezul este la fel de Evreiesc ca și mikveh! Cuvântul Evreiesc tavilah (tradus ca “scufundare”), este folosit în binecuvântarea recitată în cadrul ritualului mikveh. Cu siguranță nimeni nu poate nega că mikveh este o ceremonie Evreiască. Ritualul spălărilor și purificărilor poruncite în Torah și alte scrieri, formează baza legilor rabbine mikveh. Înțelepții noștrii antici, care au formulat aceste reguli, au fost de acord și au susținut că scopul mikveh-ii era mai degrabă unul de purificare spirituală decât fizică. Ei ne-au învățat că la fel cum mikveh curăță murdăria, la fel și Cel Sfânt curăță Israelul (My 8:9). Rădăcinile botezului se află adânc și permanent la baza acestor scripturi și tradiții Evreiești. Asta fiind, atât botezul cât și mikveh afișează tranzacția de credință interioră înfăptuită de un act exterior; și ambele declară că doar Cel Sfânt are puterea de a purifica inimile și viețile oamenilor.
Spălările Ceremoniale sunt mai vechi decât Mikveh
În Torah citim că înainte de a dat Legea pe Muntele Sinai, Dumnezeu le-a poruncit oamenilor să-și spele hainele drept simbol al actului de purificare (Exod 19:10).
Leviticus 8:6 însemnează spălarea lui Aaron și a fiilor săi atunci când au fost hierotonosiți ca preoți, să slujează în locul sacru. Din nou, în Leviticus 16:4, Dumnezeu i-a poruncit lui Aaron să se spele înainte și după ce a slujit în Locul Sfânt în Ziua de Ispășire.
Numere 19 oferă instrucțiuni specifice pentru purificare după murdărirea de către un cadavru. După îmbăiere și spălarea hainelor sale, persoana “murdară” trebuie să fie stropită cu apă proaspătă combinată cu cenușa unui animal sacrificat. Israeliții folosesc deasemenea această “apă de purificare” pentru a se purifica pe ei și prada lor după ce s-au luptat cu Midianiții (Numere 31:21-24).
Torah a poruncit deasemenea un ritual de purificare pentru bărbații și femeiile care au fost murdăriți de curgerile unor fluide corporale, sau care au fost vindecați de lepră.
Toate aceste ritualuri ale apei formau baza legilor mikveh ale Evreilor. În timp ce cuvântul Evreiesc mikveh înseamnă “o colecție sau grupare împreună”, în acest context se referă la adunarea sau cantitatea de apă folosită cu scopul spălării rituale. Cele mai vechi folosire Biblice ale cuvântului “mikveh” apar în 1 Regi 7:23 și în pasajul său paralel din 11 Cronici 4:2. Aceste versete descriu imensa și circulara “Mare a lui Solomon”, construită împreună cu primul Templu în care preoții îndeplineau spălarea ceremonială.
Mikveh – strămoșul Botezului
Împreună cu scopurile deja menționate în Torah, o altă utilizare a purificării simbolice prin apă a devenit o parte din tradiția timpurie a Evreilor. Aceasta a fost scufundarea, sau botezul în cazul convertiților Gentili la Iudaism. Deși singura cerință Biblică de a intra în legământ era circumcizia, botezul a devenit un cerință adăugată. Nimeni nu știe exact când sau de cine aceste cerințe au fost schimbate, pentru a include botezul, dar se cunoaște sigur că s-a întâmplat înaintea venirii lui Isus. Știm acest lucru deoarece dezbaterile despre botezului prozeliților, dintre școlile rabinice Shammai și Hillel, sunt înregistrate, ambele fiind contemporane cu Isus. În timp ce școlile din Shammai susțineau circumcizia ca punct de tranziție, Hilleliții considerau botezul ca fiind cel mai important deoarece portretiza purificarea spirituală și începutul unei vieți noi. În cele din urmă părerea Hillelită a câșigat, după cum este descoperit în scrierile Talmudice. Maimonides, un școlar Evreu respectat din secolul 12, a însumat toată tradiția Talmudică legată de convertiții la Iudaism după cum urmează:
“Israelul a intrat în Legământ cu ajutorul a trei lucruri: circumcizia, botezul și sacrificiul. Corcumcizia a avut loc în Egip, după cum este scris: Nicio persoană necircumcisă nu va mânca (Exod 12:48). Botezul a avut loc în sălbăticie, chiar înainte de crearea Legii, după cum este scris: sfinţeşte-i azi şi mâine, şi pune-i să-şi spele hainele. (Exod 19:10). Și sacrificiul, după cum este spus: A trimis pe nişte tineri dintre copiii lui Israel, să aducă Domnului arderi-de-tot, şi să junghie tauri ca jertfe de mulţumire. (Exod 24:5)… Atunci când un gentili dorește să intre în legământ… El trebuie să fie circumcis și botezat și să aducă un sacrificiu… Iar atunci când nu există niciun sacrificiu, ei trebuie să fie circumciși și botezați; iar când Templul va fi construit, ei trebuie să aducă un sacrificiu… Gentilul ce este făcut prozelit și sclavul ce este eliberat, priviți el este asemeni unui nou născut.”
Până în ziua de astăzi, Gentilii care îmbrățișează Iudaismul, trebuie să treacă prin botez în ritualul mikveh. Scopul acestei scufundări ceremoniale este de a portretiza purificarea spirituală, la fel cum a concluzionat Maimonides în codificarea sa a legilor mikveh:
“…nespălarea nu este murdărie sau jeg pe care apa le poate spăla, ci ține mai degrabă de decretul scriptural și depinde de intenția inimii.”
Un Profet Evreu care a Botezat
Din toate datele adunate observăm că utilizarea apei pentru a simboliza spălarea și purificarea reprezintă un concept Evreiesc, și deasemenea unul foarte antic. Din această cauză, atunci când profetul Evreu Ioan (Yochanon ben Zechariah) și-a făcut apariția, Evreii din perioada lui nu au văzut nimic păgân sau greșit în cererile sale ca oamenii să se pocăiască de păcat și să fie purificați în mod simbolic în Râul Iordan. Titlul “Botezătorul” primit de Ioan, vine din verbul Grecesc baptidzo, ce are același înțeles cu termenul taval din Ebraică: a spăla prin înmuiere sau scufundare în apă. Mesajul lui Ioan, deși nu unul popular, a fost asemănător cu cel al tuturor profeților evrei. El a predicat judecata lui Dumnezeu, prevenind Israelul că trebuie să se căiască și să fie reînoit spiritual, deoarece venirea Mesiei era aproape. Unii nu au fost de acord cu nevoia persoanlă de mântuire, însă nu aveau nimic împotriva metodei lui Ioan de purificare simbolică. Altfel, liderii religioși l-ar fi condamnat să fie bătut cu pietre ca profet fals.
Într-o zi Isus a venit la Iordan pentru a fi botezat de Ioan. Recunoscându-l pe Isus ca Mesia, Ioan l-a scos în evidență din mulține, spunând: “Priviți, Mielul Domnului, cel ce va îndepărta păcatul din lume!” (Ioan 1:29b). Deși Isus a fost perfect și fără de păcat, prin faptul că s-a botezat împreună cu păcătoșii care se căiau, el s-a identificat ca fiind cel ce a fost trimis să sufere judecata și mânia lui Dumnezeu, astfel toți cei care vor crede în el să poată pleca liberi.
În zilele în care Mesia a umblat pe pământ, cei ce s-au căit și au fost purificați simbolic de Ioan în râu, încă aduceau animale pentru sacrificiu în Templu, astfel să primească iertarea Domnului. Însă după ce Mesia și-a dat viața pentru iertarea păcatului, botezul a preluat un sens mai deplin și mai diferit pentru cei ce credeau. Acum cei ce au acceptat jertfa Mesiei în numele lor, au primit o purificare nouă și permanentă prin sacrificiul său. Apoi, după ce au crezut, ei au fost botezați prin ascultare la porunca lui (Matei 28:19).
Noul Botez al Legământului
Porțiunea din Biblică ce cuprinde Noul Legământ (cunoscut și ca Noul testament) susține un simbolism multiplu al botezului credincioșilor prin Isus, Mesia.
Titus 3:5 învață că botezul afișează spălarea păcatelor prin sacrificiul de sânge al Mesiei, și oferirea unei noi vieți de către Duhul Sfânt al lui Dumnezeu celor care sunt purificați astfel.
Romani 6:3,4 descrie mai departe botezul ca o imagine a morții și învierii. Asta fiind, prin botezul său, credinciosul anunță public că prin credința în Mesia, el a murit prin obiceiurile sale păcătoase și a reînăscut prin Dumnezeu. Scripturile Noii Legături învață că cei ce cred în Mesia sunt scufundați și îngropați în moartea pocăinței, astfel ca Dumnezeu să-i ridice într-o nouă viață, la fel cum Mesia însuși s-a ridicat din morți.
Botezul Prozelit Evreiesc comparat cu Botezul Noului Legământ
În timp ce în multe aspecte simboliste ale Noului Legământ botezul coincide cu simbolismul botezului prozelit, există unele diferențe importante, în special în diferitele lor roluri. Maimonides a făcut o listă cu cele trei cerințe pentru prozeliții Gentili către Iudaism, și anume circumcizia, botezul și sacrificiul, probabil în aceeași ordine. Atât Evreii cât și Gentilii ce credeau în Mesia, și-au îndeplinit datoria credinței în toate cele trei cerințe. Însă aceștia o fac în ordini diferite, și în moduri diferite.
În Noul Legământ de credință, sacrificiul vine primul. Deoarece este recunoscut că Evreii nu au un loc de sacrificare odată cu distrugerea Sfântului Templu, Maimonides amânând această cerință până când un nou Templu va fi construit. Însă Maimonides a eșuat să realizeze că Dumnezeu renunțat la ispășirea prin sacrificiu. Întradevăr, de asta l-a trimis pe Mesia înainte ca templul să fie distrus, astfel ca acesta să obțină iertarea pentru păcat odată pentru totdeauna – astfel toți cei ce au crezut în el să nu fie lăsați fără un sacrificiu acceptabil pentru păcat.
Acest sacrificiu al Mesiei reprezintă motivul și motivația pentru botezul Noului Legământ. Din cauza sacrificiului Mesiei, credincioșii sunt purificați spiritual și iertați de păcate. Botezul lor atunci devine o portretizare exterioară a unei reînoiri interioare aduse prin credința lor în Mesia Israelului. Alții văd botezul ca pe un ritual de inițiere similar cu circumcizia.
În credința Noului Legământ, aspectul circumciziei este deasemenea îndeplinit prin sacrificiul Mesiei. Gentilul care dorește să-l slujească pe Dumnezeu prin Mesia Israelului, nu mai trebuie să treacă printr-o circumcizie fizică, după cum au făcut strămoșii lui înainte de venirea Mesiei. În momentul credinței și motivației acelei persoane, aceasta primește semnul interior al lui Dumnezeu în inima sa, ca îl aduce în Noul Legământ sigilat de sângele Mesiei. Rabbinul și apostolul Pavel a descris astfel Noul Testament în scrisoarea sa către credincioșii Gentili din Colosse:
“Căci în El locuieşte trupeşte toată plinătatea Dumnezeirii. Voi aveţi totul deplin în El, care este Capul oricărei domnii şi stăpâniri. În El aţi fost tăiaţi împrejur, nu cu o tăiere împrejur, făcută de mână, ci cu tăierea împrejur a lui Hristos, în dezbrăcarea de trupul poftelor firii noastre pământeşti, fiind îngropaţi împreună cu El, prin botez, şi înviaţi în El şi împreună cu El, prin credinţa în puterea lui Dumnezeu, care L-a înviat din morţi.” (Colosieni 2:9-12)
Înainte de moartea Mesiei, Prozeliții Gentili trebuiau să fie circumciși pentru a ajunge în legământul lui Dumnezeu, semnul Noului Legământ fiind iterior și vizibil doar lui Dumnezeu. Prin Duhul său, el însemnează legea sa asupra inimilor tuturor celor ce se dedică lui prin credința în sacrificiul Mesiei (Ieremia 31:33). Scripturile învață că toți oamenii, Evrei și Gentili, au nevoie de o circumcizie interioară a inimii pentru a-l mulțumii pe Dumnezeu și pentru a obține o relație eternă cu acesta.
Rămâne o diferență importantă dintre botezul prozelit al Iudaismului și botezul Noului Legământ, ce vorbește despre o relație cu Creatorul prin sacrificiul Mesiei. În ideea Evreiască, botezul prozelit implică renunțarea asocierilor trecute ale unei persoane. Deoarece în timpurile antice, prozelitul Dumnezeului Israelului venea deobicei dintr-un mediu de idolatrie, acea persoană trebuind să renunțe la idolii săi și să fie purificat ceremonial de influența acestora. Pe de altă parte, credinciosul Evreu nu renunță la Iudaism sau la legea lui Dumnezeu, sau la legământul Lui fizic cu Avraam. Legămintele lui Dumnezeu erau pure; doar omul le-a poluat…
Așadar nu este necesar de a renunța la ele pentru a pune credința unei persoane în Mesia. Singurul lucru la care un credincios din Noul Legământ renunță și se convertește din este atracția spre păcat, decăderea sa din standardele sfinte ale lui Dumnezeu. Este afirmat că niciun om nu-l poate mulțumi pe Dumnezeu fără ajutorul supernatural pe care El l-a oferit prin sacrificiul Mesiei. Această diferență – afirmația mai degrabă decât renunțarea – trebuie să fie clar definită. Dacă nu este bine înțeles, poate deveni o problemă majoră ce duce la reacții negative în rândurile Evreilor împotriva botezului Noului Legământ. Iar neînțelegerea asupra acestei diferențe majore deobicei crează acuzații aspre împotriva credinciosului Evreu, prin expresia “Ai devenit un Gentil!”.
Un Mikveh final sau Botezul ce va veni
În al 36-lea capitol al lui Ezechiel, Dumnezeu a promis Israelului o purificare și restaurare finală în Zilele Mesiei. El a spus astfel:
“Căci vă voi scoate dintre neamuri, vă voi strânge din toate ţările, şi vă voi aduce iarăşi în ţara voastră. Vă voi stropi cu apă curată, şi veţi fi curăţiţi; vă voi curăţi de toate spurcăciunile voastre şi de toţi idolii voştri. Vă voi da o inimă nouă, şi voi pune în voi un duh nou; voi scoate din trupul vostru inima de piatră, şi vă voi da o inimă de carne. Voi pune Duhul Meu în voi, şi vă voi face să urmaţi poruncile Mele şi să păziţi şi să împliniţi legile Mele. Veţi locui în ţara, pe care am dat-o părinţilor voştri; voi veţi fi poporul Meu şi Eu voi fi Dumnezeul vostru.” (Ezechiel 36:24-28)
Din nou, în Capitolul 37, versetele 20 până la 24, Ezechiel profesează:
“Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: “Iată, voi lua pe copiii lui Israel din mijlocul neamurilor la care s-au dus, îi voi strânge din toate părţile, şi-i voi aduce înapoi în ţara lor. Voi face din ei un singur neam în ţară, pe munţii lui Israel; toţi vor avea un singur împărat, şi nu vor mai fi două neamuri, nici nu vor mai fi împărţiţi în două împărăţii. Nici nu se vor mai spurca, prin idolii lor, cu urâciunile lor, şi cu toate fărădelegile lor. Îi voi scoate din toate abaterile cu care au păcătuit, şi-i voi curăţi; ei vor fi poporul Meu, şi Eu voi fi Dumnezeul lor. Robul Meu David va fi împărat peste ei, şi toţi vor avea un singur păstor. Vor urma poruncile Mele, vor păzi legile mele şi le vor împlini.”
Aici, “robul meu David” face referire la Mesia însăși. Vorbind despre același eveniment, Dumnezeu a promis prin Zaharia, un alt profet Evreu:
“Atunci voi turna peste casa lui David şi peste locuitorii Ierusalimului, un duh de îndurare şi de rugăciune, şi îşi vor întoarce privirile spre Mine, pe care L-au străpuns. Îl vor plânge cum plânge cineva pe singurul lui fiu, şi-L vor plânge amarnic, cum plânge cineva pe un întâi născut… În ziua aceea, se va deschide casei lui David şi locuitorilor Ierusalimului un izvor, pentru păcat şi necurăţie.” (Zaharia 12:10; 13:1)
În acea zi toți Evreii vor știi că Isus este cu adevărat Mesia noastră. Zaharia 14:3 ne spune despre întoarcerea sa, atunci când picioarele sale vor sta întradevăr pe Muntele de Măslini. Evreii îl vor vedea întorcându-se; ei vor jeli suferințele și respingerea sa trecută, iar apoi îi vor oferi alianța lor eternă și vor primi purificarea perfectă și eternă din partea lui Dumnezeu.
Acel moment poate veni foarte curând, conform a ceea ce spune Biblia. Între timp, totuși, fiecare individ, Evreu sau Gentil, trebuie să aibă parte de purificarea sa din partea lui Dumnezeu prin sacrificiul Mesiei. Isaia 64:6 învață că “…toate faptele noastre bune sunt ca o haină mânjită.” Din acest motiv, nu este destul încercarea de a respecta Legea, sau de a merge la mikveh, sau de a face fapte de caritate și bunătate (mitzvot). Isus Mesia a oferit o cale acceptabilă de-a lui Dumnezeu pentru purificare. El a spus:
“Eu sunt calea, adevărul şi viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.” (Ioan 14:6)
Nu vei accepta tu calea lui Dumnezeu de a fii purificat și acceptabil pentru El? Adevăratul botez – spălarea interioară a inimii umane – vine prima. Botezul prin apă ce urmează este doar o anunțare publică a ceea ce s-a întâmplat în interior, iar noi cei care credem, facem public acest lucru deoarece dorim să împărtășim veștile bune cu alții.
Nota editorului: Acest articol nu reprezintă toate părerile Creștine despre botez, ci doar cele ale autorului și asistenților ei, Bob Mendelsohn și Rachmiel Frydland.
