Botezul Evreilor

Originea Botezului în Cultura Evreiască și Implicațiile sale pentru Oamenii din ziua de astăzi

 de Dr. Galen Peterson
© 2011 American Remnant Mission

Unele dintre temele recurente ale vieții este preschimbarea lucrurilor bune din punct de vedere natural în lucruri corupte și bizare. Asemenea a fost cazul și pentru relația dintre Dumnezeu și Adam și Eva în Grădină, atunci când aceasta a fost distrusă de păcat. Asemănător, venirea mult așteptată a Mesiei, atunci când a avut loc, a fost schimbată dintr-o binecuvântare frumoasă într-un act plin de blasfemie și amenințare de către sistemul religios din acea zi. Acest lucru a fost adevărat de asemenea și în cazul unor feluri de venerare și viață dreaptă, inclusiv actul botezului.

Inițial un simplu act de ascultare a unei porunci de-a lui Dumnezeu, botezul a fost preschimbat într-o armă folosită pentru a-i forța pe oameni să se închine în fața autorității religioase. Biserica din Roma, odată ce a devenit forța dominantă din Roma, a început să se asigure că toată lumea trebuia să fie botezată, deoarece în mentalitatea lor botezul era un fel de salvare, și astfel trebuia să reprezinte inițierea ca membru în biserica universală, fără vreo cale de întoarcere. Toată lumea trebuia să aibă această soartă. Inclusiv fiecare Evreu.

Există multe povești despre comunitățile Evreiești ce s-au confruntat cu cerința ca ei să fie botezați și convertiți, Altfel, alternative era de a-și părăsi casele și să de a fugi altundeva. Și astfel ei au fost urmăriți din țară în țară, în timp ce mulți Evrei au cedat și au acceptat alegerea oferită. Deseori alegerea a fost forțată prin distrugerea caselor și sinagogilor lor. Aproape 200,000 de Evrei din Spania și Portugalia au devenit conversos la Creștinism. Deși unii dintre ei, cunoscuți ca marranos, au practicat Iudaismul în secret.

Uneori Papii dădeau edicte spunând că violența nu ar trebui folosită niciodată pentru a-i forța pe Evrei să fie botezați. Însă dacă liderul unei biserici locale ar fi ignorat edictul și ar fi urmat o cale violentă, botezurile erau considerate ca fiind valide oricum, iar victima nu s-ar fi putut întoarce la Iudaism. Până în anul 1747, Papa Benedict XIV a fost de părere că copilul Evreu ce era reținut și botezat ilegal, devenea oricum un Creștin și trebuia să fie crescut într-o casă Creștină, împotriva voințelor părinților săi.

Aceste lucruri nu au ca scop doar a aminti realitatea tragică a trecutului, însă ne ajută să înțelegem felul în care aveau un impact asupra mărturiei comunității Evreiești din ziua de astăzi. Ceea ce pornit ca o binecuvântare a spiritualității adevărate, a devenit un simbol al fiecărui criticism împotriva Creștinismului, nu deoarece mesajul nostru este eronat, ci deoarece istoria noastră colectivă este astfel.

Care ar trebui să fie atunci răspunsul nostru? În primul rând, trebuie să deținem un control solid asupra conceptelor biblice naturale ale botezului.

Botezul este poruncit de Yeshua

Există peste cincizeci de porunci date de Yeshua în Scriptură. Multe dintre ele sunt generale, ca și “dragostea față de aproapele tău” (Jn. 13:34) și “iartă-i pe alții” (Mat. 6:12). Două dintre ele sunt considerate ca fiind decrete, adică porunci ce au o aplicare mai formală și un caracter mai formal. Unul dintre ele este observarea Împărtășaniei: “Faceți asta în amintirea mea” (Lk. 22:19). Cealaltă implică botezul: “Mergeți așadar și faceți discipoli din celelalte națiuni, botezați-i în numele Tatălui, al Fiului și al Sfântului Duh” (Mat. 28:19). Astfel botezul ar trebui să fie considerat nu ca o exprimare opțională a venerării, ci ca greutatea unei porunci date de Mesia.

Botezul nu este un act de salvare

În cadrul Creștinismului există cei ce învață că tu ești salvat atunci când ești botezat. Catolicismul Roman consideră botezul ca pe un sacrament, ce reprezintă un ritual prin care Dumnezeu este activ în mod unic, astfel El oferă sfințenia divină.

După părerea lor, botezul oferă asupra unei persoane sfințenia ex opera operato – sacramentul este efectiv în și asupra sa. Cu alte cuvinte, nu depinde de atitudinea noastră, ci doar faptul că actul botezului este oferit asupra noastră, astfel primim salvarea. Ca rezultat, mântuirea deschide calea spre botezul infantil. Idea este că tu nu poți rezista sfințeniei salvatoare ce îți este oferită. Astfel pare rezonabil de a o impune asupra copiilor, pentru a știi cu siguranță cu aceștia vor avea un loc în ceruri.

Din cauză ca asta ar putea suna ca un lucru cu bune intenții, totuși îi lipsește baza biblică. Este ironic faptul că cea mai fanatică încercare de a impune botezul rezultă în cea mai clară dovadă că această credință este falsă. Deoarece dacă sfințenia salvatoare este oferită asupra unei persoane doar prin actul botezului, toți acei Evrei din Evul Mediu care au fost forțați să se boteze și-ar fi trăit viețile ca Creștini fără nicio obiecție. Și astfel ar fi existat mai multe generații de credincioși Evrei care ar fi urmat deoarece ei ar fi fost crescuți în case Creștine propriu-zise.

Însă problema este că majoritatea dintre ei au respins Creștinismul și au practicat în secret Iudaismul. Iar negativitatea ce a căzut asupra lor și bisericilor are un ecou prezent până în ziua de astăzi. Astfel într-un fel, putem vedea cum această părere că actul botezului te convinge să fi salvat, nu poate fi adevărată.

Unii Protestanți cred în regenerarea botezului. Este învățat că tu ai putea avea credința și dorința de a crede în Dumnezeu, dar actuala ta salvare nu are loc până la momentul botezului. Textele doveditoare sunt citate pentru a susține această părere. Un exemplu este Ioan 3:5.

Yeshua a răspuns: “Cu adevărat, vă spun, dacă o persoană nu este născută prin apă și Spirit, atunci aceasta nu poate intra în regatul lui Dumnezeu.”

Pasajul nu se ocupă deloc de botez, dar atunci când citești contextul, deține totul pentru a face evidentă diferența dintre nașterea naturală și cea supranaturală, sau nașterea fizică și cea spirituală. Și același lucru se aplică și în cazul oricăruia dintre aceste texte doveditoare presupuse.

Insistența că botezul este necesar pentru salvare este paralelă cu Iudaicii din Noul Testament ce au argumentat că circumcizia era necesară pentru salvare, un lucru pe care Pavel l-a respins cu tărie în Gal, 5:1-12. Țineți minte, Biblia spune clar că salvarea nu este rezultatul oricărui fel de acțiune, ci este doar o problemă de credință:

“Căci prin har ați fost mântuiți, prin credință. Și aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu; Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni.” (Efeseni 2:8-9)

Ca un întreg, portretul ce reiese din Scriptură este că salvarea apare în totalitatea din credință și fără niciun fel de ritual ce ajută la obținerea ei.

Botezul este Evreiesc

Nu toată lumea cunoaște bazele culturale Evreiști din spatele botezului, inclusiv mulți dintre Evrei. Acest lucru este în special evident din felul în care botezul este observat în ziua de astăzi. Pe de altă parte, dacă ne întoarece la Biblie, toate acestea sunt cu totul diferite.

Cine au fost primii Botezători? Aceștia au fost Evreii! Printre ei se numără și Yochanan ben Zechariah, mai bine cunoscut ca și Ioan Botezătorul. Asta ar implica de asemenea toate disciplinele (talmidim) Evreiești ale lui Yeshua, care-i boteza pe toți credincioșii noi. Mai mult, face trimitere până în Tanach, în urmă cu multe secole.

Principiile Biblice ale Botezului

Principiile biblice sunt mereu stabilite prima dată într-un anumit fel în Torah. Ar putea fi o poruncă specifică dată de Dumnezeu, care este scoasă la iveală mai târziu în viața și învățăturile lui Yeshua. Sau ar putea fi un simplu eveniment istoric ce urmează o împlinire viitoare. Ambele concepte sunt evidente în cazul botezului.

Exod – urmarea istorică

După punctul culminant al poveștii Paștelui, Israeliții au fost liberați din sclavie în Egipt. Exod 14 ne spune cum Faraonul și-a schimbat decizia și a trimis armata după ei. Atunci când au ajuns la Marea Roșie, Moise a îndeplinit miracolul și a împărțit apele. Oamenii au urmat pilonul de foca al lui Dumnezeu ce-i îndruma; despre asta ni se spune că:

“Dar copiii lui Israel au trecut prin mijlocul mării ca pe uscat, în timp ce apele stăteau ca un zid la dreapta și la stânga lor.” (Ex. 14:29)

Ordinea evenimentelor este foarte informativă.

• Oamenii au fost mântuiții de către Dumnezeu, au fost apărați de molima morții și eliberați din sclavie.
• Apoi prin credință ei au trecut de zidul de apă ce era mai înalt decât capetelor lor.
• Ieșirea lor pe cealaltă parte i-ar fi ajutat să devină o națiune în slujba lui Dumnezeu și să fie sfințiți de El, atunci când ajungeau la Muntele Sinai cu puțin timp după. Însă în momentul trimiterii lor în mare, ei au depus mărturie în forma unui cântec, ce spunea astfel: “Domnul este tăria mea și temeiul cântărilor mele de laudă: El m-a scăpat. El este Dumnezeul meu: pe El Îl voi lăuda; El este Dumnezeul tatălui meu: pe El Îl voi preamări.” (Exod 15:2)

Acesta, atunci, este contextul istoric al scufundării: Dumnezeu își înfăptuiește lucrarea mântuirii, iar oamenii Îl urmează ascultători. Acest act este urmat de un semn ce servește drept martor la căile Domnului.

Mikveh – fundația din Torah

Fundația tuturor principiilor biblice, inclusiv botezul, se găsește în Torah. În scrierile lui Moise, a fost determinat că Dumnezeu a dat 613 instrucțiuni, cunoscute și ca Legea, națiunii lui Israel. Aceste principii au fost distinse prin trei categorii. Există multe pasaje în Scriptură ce descriu Torah în acest fel. De exemplu, atunci când Moise urma să ofere întreaga Torah oamenilor din Israel, exact înaintea intrării în Țara Promisă, el a citit aceste categorii.

“Aceste sunt mărturiile (edot) și statuturile (chukim) și decretele (mishpatim) despre care Moise le-a vorbit fiilor lui Israel, atunci când au ieșit din Egip.” (Deut. 4:45)

Caracteristicile acestor trei categorii pot fi însumate astfel:

Categoriile de Instrucțiuni din Torah

Cuvântul Evreiesc pentru ultima categorie – chukim – la singular, este chuk. Este derivat dintr-o rădăcină a verbului haqaq, ce vine în limba Engleză prin cuvântul hack (a ciopârți; a hăcui; a tăia). Crează imaginea de tăiere într-un obiect. Probabil cea mai bună cale de a ilustra este în felul următor: doi îndrăgostiți care își lasă inițialele în trunchiul unui copac, astfel lăsând o urmă permanentă ce indică relația lor. Într-adevăr nu ar niciun rezultat practic. Reprezintă doar marcarea unui lucru ce este important doar pentru ei.

Una dintre poruncile din categoria statuturilor (chukim) a fost îmbăierea mikveh. Implica felul în care indivizii își demonstrau apartenența pentru întregul set de privilegii și responsabilități în comunitate. Torah învață că au existat diferite feluri prin care oamenii puteau deveni murdari într-un mod simbolic, ca și atingerea unui trup mort sau în timpul ciclului menstrual al unui femei. Întregul capitol 15 din Levitic oferă detalii specifice.

Dumnezeu a poruncit ca oricând o persoană devenea impură din punct de vedere ritualistic, el sau ea trebuia să treacă printr-o îmbăiere mikveh pentru a restaura statutul din comunitate. Cuvântul mikveh însemna “o colecție sau adunare.” Cu timpul termenul a devenit asociat cu o cantitate de apă (ca și un izvor).

Știm de asemenea și următorul lucru despre mikveh: apa trebuia să fie “apă vie” dintr-un izvor sau râu. Trebuia să fie apă mișcătoare. Individul era scufundat complet sub apă (tevilah). Și nu avea nimic de a face cu salvarea personală.

Totul ținea de semnificația că îți era oferită o viață nouă de binecuvântare și responsabilități în comunitate. În perioadele biblice, demonstra prin ascultare că o persoană era curată spiritual pentru a primi privilegiile și serviciile depline în națiunea Israelului.

Ca rezultat, existența unei mikveh a fost esențială pe tot parcursul istoriei Israelului. Puteți încă vedea un exemplu al unei mikveh antice în Masada, fortăreața de lângă Marea Moartă, unde fanaticii Evrei au fugit de Romani și au murit eventual la finalul Primului Secol.

Astăzi, multe sinagogi Ortodoxe au propriul mikvot. Versiunea modernă este umplerea cu apă până la nivelul pieptului. Sub nivelul apei este o mică gaură ce permite apei să circule din cealaltă parte. Dacă nu există niciun râu în apropiere, apa de ploaie este adunată și amestecată pentru a creat “apa vie”. Comunitatea Ortodoxă își va folosi propriul mikveh regulat, conform instrucțiunilor din Torah. Scufundarea ceremonială a ustensilelor are loc aici. Mai mult, un Gentil va folosi mikveh ca parte a procesului formal de convertire.

Astfel există cu siguranță unele caracteristici obișnuite între mikveh și botez:

• Salvarea nu era legată de îmbăierea mikveh.
• Persoana era scufundată complet sub apă.
• Semnifica o viață nouă sau reînnoită de binecuvântări și serviciu.

Botezul lui Ioan (Yochanan ben Zechariah)

Ioan era cel profesat și trimis de Dumnezeu ca mesager al venirii Mântuitorului (Mal. 4:5). Ca o persoană care și-a trăit întreaga viață în cultura Israelului, el înțelegea bine scopul pe care-l avea mikveh. Astfel în timp ce continua predicarea mesajului lui Dumnezeu, iar oamenii au răspuns prin căință și credință, el a confirmat transformarea lor spirituală printr-o ceremonie bazată pe mikveh. Există unele paralele între ritualul mikveh și ritualul lui Ioan.

• Botezul lui Ioan nu a determinat salvarea unei persoane

Luca 3:3 ne spune că el îi chema pe oameni să se căiască de păcatele lor. Ioan i-a botezat în Râul Iordan ca confirmare a actului de credință. Însă mai târziu ni se spune în Faptele Apostolilor 19 că atunci când Pavel s-a întâlnit cu acele persoane care au fost botezat de Ioan și care au crezut mai târziu în Yeshua, el i-a rebotezat. Astfel ne este oferită o indicație clară că botezul lui Ioan nu a fost un factor determinant în salvarea oamenilor care au participat. Totul a ținut de credința în Yeshua.

• Ioan a scufundat complet individul sub apă.

Atât Baptizo, cuvântul Grecesc din care avem termenul de botez, și echivalentul său Evreiesc tevilah, înseamnă “a înmuia”. Rădăcina sensului lui baptizo vine din modul prin care, în Estul Antic, o bucată de pânză era înmuiată în vopsea pentru a usca soluția. Procesul cerea acoperirea totală a pânzei, nu doar stropirea sau turnarea asupra acesteia.

• Botezul lui Ioan a semnificat o viață nouă, plină de binecuvântări și seviciu în comunitate

Motivul pentru care administrarea lui Ioan a fost necesară, era din cauza decadenței națiunii lui Israel. Ei nu-și mai țineau inimile pure înaintea lui Dumnezeu. Prin administrarea lui Ioan, el îi chema pe oameni înapoi spre puritatea și sinceritatea moștenirii lor biblice. El i-a provocat pe oameni astfel: “Așadar purtați roadele prin păstrarea căinței” (Lk. 3:8). Aceste roade erau binecuvântările și actele de ascultare din cadrul comunității lor. El i-a chemat să împărtășească bunurile materiale cu alții (v. 11), el le-a spus adunătorilor de taxe să nu-și abuzeze datoria (v. 13), și soldaților le-a spus să nu-i abuzeze pe civili (v. 14). Toate aceste lucruri erau manifestații ale oamenilor ce trăiau în armonie prin asumarea responsabilităților ca parte din comunitate. Și asta a fost asemănător cu mikveh. Cu siguranță actul său de botez prin apele Iordanului era un semn al dorinței lui Dumnezeu pentru o relație activă și vie cu poporul Său.

Botezul în marele context al Scripturii

• Botezul urmează o schimbare interioară trecută (botezul urmează după căință în Faptele Apostolilor 2:37-41; 8:12; 18:8; 19:1-7).
• Practica bisericii timpurii era prin scufundare.

Acesta era modul exclusiv de botezare încă de la început. Până și în sursele istorice citate de Catolicism ca justificare pentru stropit, actualele instrucțiuni spune că poți doar turna în loc să scufunzi, dacă apa este rară sau deloc (Didache, c. 70; Hippolytus, The Apostolic Tradition, 21[anul 215]).

• Botezul semnifică noua noastră viață împreună cu Mesia, prin binecuvântările și ascultarea în Biserică.

Mergând sub apele botezului și apoi întorcându-ne la suprafață, este un simbol al judecății morții din cauza păcatului, însă apoi vine învierea prin puterea mântuitoare a Mesiei Yeshua.

“Noi deci, prin botezul în moartea Lui, am fost îngropați împreună cu El, pentru ca, după cum Hristos a înviat din morți, prin slava Tatălui, tot așa și noi să trăim o viață nouă.”

Astfel putem lua parte la binecuvântările de venerare și apartenență, prin faptul că facem parte din trupul Mesiei, cunoscut de obicei ca Biserica. Putem să fim părtași la toate responsabilitățile ascultării altora în cadrul trupului, în diferite feluri. Și putem ajunge la cei care nu cred, aducând lucrurile într-un cerc complet atunci când și noi participăm la Marea Comisie, făcând discipoli din națiuni și botezându-le. (Mat. 28:19).

Împreună, după cum am observat, aceleași principii sunt legate într-un mod consistent în diferite contexte, și totuși păstrează caracteristicile de bază, ce le declară ca fiind decretate de Dumnezeu.

Un subiect ca botezul necesită o înțelegere biblică adevărată a ceea ce ne spune Dumnezeu, fără a fi întinată de cazurile în care religia a respins moștenirea Evreiască a bisericii. Iar Evreii trebuie să recunoască că propriile fundații există, fără a fi întinate de piedicile oamenilor ce au negat că acestea au fost vreodată practici Evreiești.

În timp ce trebuie doar să intrăm în apele botezului o singură dată, principiile sunt prezente pe tot parcursul vieților noastre. Toți avem nevoie să ne fie amintit continuu că suntem o creație nouă prin Mesia Yeshua atunci când credem în El (2 Cor. 5:17), că păcatele noastre sunt iertate și spălate pentru totdeauna prin sângele Lui. Botezul ne amintește în continuare că din cauza acestei noi vieți, noi avem acum un scop mai măreț de a-L sluji pe El, și că suntem binecuvântați pe măsură pentru a face parte din familiar Sa credincioasă.