de Karla Moran
În legea Mosaică există multe cerințe și anume sacrificiile animalelor, Sabbathul și îmbăierea. Pentru a înțelege Creștinismul și tot ce s-a întâmplat și se întâmplă, trebuie să ne întoarcem la religia Evreiască, deoarece acolo vom descoperi multe dintre exemplele de care avem nevoie pentru a înțelege călătoria spirituală. Botezul prin apă (scufundare) nu a fost inițial un act Creștin. De alungul tanakh-ului (Vechiul Testament), copiii Israelului, de fiecare dată când trebuiau să stea înaintea lui Dumnezeu, se îmbăiau. Vechiul legământ este doar o umbră a noului legământ pe care noi Creștinii ar trebui să-l respectăm (Coloseni 2:17). Mieii sacrificați îl reprezentau pe Isus drep mielul perfect. Vechiul legământ reprezintă paralela fizică față de legământul nostru spiritual. Pentru a înțelege botezul trebuie să privim legea mosaică; mulți Creștini din ziua de astăzi cred că botezul prin apă a început atunci când Creștinismul a luat naștere sau odată cu Ioan Botezătorul, însă acest tip de botez își are rădăcinile în Iudaism. Mikvahele Antice ce datează încă dinaintea primului secol, pot fi găsite în țara Israelului, la fel și în multe comunități istorice Evreiești din diaspora. Deși termenul de “botez” nu este folosit pentru a descrie ritualurile Evreiești, ritualurile de purificare (sau scufundarea mikvah) în legea și tradiția Evreiască au multe asemănări cu botezul apei ce sunt aproape identice, iar cele două au fost legate de Biblia Evreiască și alte texte Evreiești, scufundarea în apă pentru purificarea ritualistică fiind stabilită pentru retaurarea la o condiție de “purificare rituală” în diferite circumstanțe. Însă Gentilii erau deasemenea familiari cu acest lucru și nu au văzut scufundarea ca pe un concept străin. Enciclopedia Internațională Standardă a Bibliei declară mai mult: “Botezul, ca un ritual de inițiere, nu le este mai puțin familiar convertiților Gentili care nu aveau o legătură cu religia Evreiască. Botezurile, asemănător botezului prozeliților constau în scufundarea pentru purificare.” Observăm că scufundarea în apă nu era un concept nou învățat în Noul Testament. Defapt, nu doar Evreii ci și Gentilii cunoșteau rațiunea și scopul scufundării în apă. Scufundarea era înfăptuită petru purificare sau pentru a fi curățat din punct de vedere ceremonial. Toate botezurile prin apă din noul testament își au începuturile în aceste mikvah antice pentru spălarea purificatoare a Evreilor. Botezul prin apă a fost esențial pentru a deveni Evreu în timpurile vechi, la fel cum botezul Duhului Sfânt este necesar pentru a deveni Creștin astăzi. Orice învățătură ce nu studiază importanța ceremoniei de scufundare Evreiască nu va înțelege pe deplin Botezul Duhului Sfânt de astăzi.
Descrierea unui mikvah
Spălarea, sau îmbăierea, rituală preia două forme principale în Iudaism: tevilah, scufundarea trupului în totalitate într-un mikvah, și netilatyadayim, spălarea mâinilor cu un pocal. Legea Evreiască este plină de multe spălări necesare, fiecare cu alt motiv. Tradiția mikvah a reprezentat o parte importantă a Iudaismului încă de la început. Pentru a avea o spălare adecvată la fel cum este prescris în Tanakj, trebuia să fii scufundat în apă, ceea ce este Tevilah (scufundare). Ne vom concetra asupra tevilah îndeplinită în mikvah ce reprezintă o scufundare totală a trupului în apă. Mikvah este o adunare de apă, trupurile naturale de apă ale lumii – oceanele, râurile, fântânile, izvoarele sale – toate sunt mikvah în forma lor primală (Geneza 1:10). Evreii nu au înțeles aceste spălări ca luarea unei perii și curățarea mizerii de pe corp. Și nici nu înțelegeau aceste spălări ca fiind o simplă stropire cu apă. Evreii credeau că scufundarea în apă era necesară și că apa trebuia să atingă fiecare parte a trupului pentru a rezulta într-o curățare (Știința și Biblia; National Geographic Channel). Acest lucru explică de ce în Ierusalim erau atât de multe iazuri.
Construiarea în sine a imkvei este deasemenea foarte importantă, trebuind să fie supravegheată de un Rabbi și trebuie să fie conform regulamentelor tradiționale. Trebuie să conțină destulă apă pentru a acoperi întregul trup al unei persoane obișnuite; bazându-se pe un mikvah cu o dimensiune de metri cubi in lungime, 1 metru cub în lățime și 1 metru cub în adâncime, volumul necesar de apă era estimat la 40 seah. Apa trebuia să fie “apă vie”, de exemplu din izvoare sau fântâni subterane. Multe măsuri erau luate pentru a se asigura că apa adunată în mikvah îndeplinea cerințele. Mikvah este foarte importantă pentru Evrei, astfel încât comunitatea Ortodoxă trebuie să construiască o mikvah înainte de construirea unei sinagogi, și trebuie să meargă la așa extreme încâ să vândă pergamente Torah sau mână și o sinagogă dacă este necesar, pentru a îndeplini construcția.
Mikvah = adunare de apă (trebuie să fie “apă sfântă”)
Geneza 1:9-10
Exod 30:18; 40:30
Levitic 11:36
Numeri 19:9
1 Regi 7:38
Cum este îndeplinit tevilah în mikvah?
Legea Evreiască este foarte strictă în această ceremonie; atunci când o persoană îndeplinește o mikvah trebuie să îndepărteze orice ar reprezenta un obstacol între trup și apă. De exemplu toate hainele și bijuteriile trebuiesc îndepărtate, iar femeile trebuie să îndepărteze accesorile de păr, machiaj, oja de unghii și orice altceva; tot ce rămâne este trupul împreună cu apa.
Legea Evreiască cere ca cel puțin trei martori să fie prezenți, din rândul liderilor calificați, pentru o scufundare sigură. Deobicei un Bătrân, un membru al Sanhedrin îndeplinește actul de observare a scufundării prozelite. Însă în caz necesar și alții îndeplinesc această sarcină. Tevilah secretă nu era acceptată ca validă. Atunci preotul examina situația pentru a confirma prezența impurității, iar apoi el dădea instrucțiuni pentru purificare. Mai târziu, când purificarea fizică era completă, erau îndeplinite mai multe ritualuri pentru o purificare ceremonială. Atunci când toate acestea erau îndeplinite, preotul putea în sfârșit să declare că curățarea a fost îndeplinită. Torah necesită o scufundare totală ca ceremonia să fie validă.
Cine îndeplinește Tevilah și de ce?
În Iudaismul antic, mikvah era folosită atunci când un gentil se convertea la Iudaism; pentru o femeie să atingă purificare rituală după menstruație sai naștere, iar în cazul bărbaților să atingă puritatea rituală, iar pentru preoți să îndeplinească ceremoniile. Această ceremonie are o semnificație importantă pentru Evrei. În mod tradițional, mikvah era folosită de bărbați și femei pentru a reobține puritatea rituală după diferite evenimente, conform regulilor date în Torah și în literatura rabbinică clasică. Torah cerea scufundare totală. Folosințele sale obișnuite de astăzi sunt: de către femeile Evreieti pentru a atinge puritate spirituală după menstruație sau naștere, pentru bărbații Evrei pentru a atinge purificare spirituală ca parte a procedurii tradiționale a convertirii la Iudaism, pentru ustensilele folosite pentru mâncare.
Evreii mergeau mai departe de învățăturile lui Moise în ceea ce privea spălarea ritualistă și le cereau celor care se converteau la Iudaism să fie deasemenea scufundați în apă. Evreii cereau trei lucruri din partea srăinilor care se declarau a fiind convertiți la Legile lui Moise: circumcizie, botez și oferirea unui sacrificiu dacă erau bărbați și două dacă erau femei: De xemplu, Evreii care (conform Legii lui Moise) au devenit murdari din punct de vedere ritual prin contact cu un cadavru, trebuiau să folosească mikvah înainte de a avea dreptul de a intra în Sfântul Templu. Am recunoscut deobicei nevoia ca convertiții la Iudaism să fie circumcizați dacă erau bărbați. Însă scufundarea și sacrificiul au fost deasemenea adăugate ca parte a Iudaismului. Acest lucru explică deasemenea de ce existau atât de multe iazuri în Ierusalim în primele secole. Așadar observăm că Evreii erau foarte familiari cu nevoie de a fi scufundat în apă. Scufundarea este necesară în cazul convertiților la Iudaism ca parte a convertirii lor. În Torah există deasemenea o poruncă pentru preot de a se curăța prin scufundare, ei fiind obligați să se scufunde înainte de a veni înaintea lui Dumnezeu în templu.
Dumnezeu a vrut ca poporul său să fie curat atunci când veneau în prezența Lui. Dumnezeu a poruncit poporului Său să se purifice. Mikvah este îndeplinită deoarece Dumnezeu a poruncit, iar motivul de ce Dumnezeu a poruncit acest lucru era pentru purificarea și eliberarea de boli și mizerie. Mikvah a fost folosită pentru câteva spălări diferite. Scufundarea în mikvah era oferită ca o poartă spre puritate încă de la crearea omului. Pentru a deveni Evrei, o persoană trebuie să treacă prin acest proces; o persoană trebuia să se spele de orice impuritate pe care el sau ea ar putea-o aduce, și astfel pentru a fi acceptată în comunitatea lui Dumnezeu ca un nou convertit ce s-a căit și s-a purificat. Mikvah oferea o cale de purificare a trupului și pentru a rămâne sănătos. Sistemul de legi a arătat inițial cum trebuiau recunoscute diferite violări ale impurității. Apoi preotul examina situația pentru a confirma prezența impurității și oferea instrucțiuni pentru purificare. Mai târziu, după curățarea fizică și după ce impuritatea a fost eradicată, erau înfăptuite mai multe ritualuri pentru purificarea ceremonială. Atunci când toate acestea erau îndeplinite, preotul declara în sfârșit purificarea restabilită, conform regulilor oferite de Torah și literatura clasică rabbină.
Pe lângă purficiare, Evreii au considerat mereu îmbăierea și curățenia fizică ca fiind implicit importante, deoarece, după cum învață Hillel, trupul uman reflectă imaginea divină a lui Dumnezeu. Trecând prin mikvah are o semnificație importantă pentru Evrei. Înante de a intra în apa din mikvah, trebuie să știi de ce intri în apă. Nu mergi în mikvah pentru a te alătura unei sinagogi. Nu ești scufundat pentru a te alătura unei bviserici. Tu intri în apă pentru a manifesta exterior o lucrare interioară ce a avut loc în viața ta, o schimbare în viața ta. Acea zi trebuia să fie una pentru mântuire. Tevilah este practicată la convertire, înainte de mariaj, după ciclul menstrual al unei femei, și pentru curățarea celor bolnavi. Pentru preot era extrem de important de a se purifica înainted a intra în templu (prezența lui Dumnezeu), ei trebuind să fie puri înainte de a îndeplini vreo acțiune în templu.
Spălarea Preotului
Exod 29:4
Exod 30:19-20
Exod 40:12
Levitic 8:6
Levitic 16:24
Numeri 8:5-7
Numeri 8:15
Numeri 8:21
Numeri 19:7
Neemia 13:30
Spălarea Israeliților
Numeri 18:11
Numeri 18:13
Numeri 19:8
Levitic 22:7
Spălarea Bolilor de Piele și Secreției Corporale
Levitic 13:34-37
Levitic 14:8-9
Levitic 15:7-11
Levitic 15:13
Levitic 15:16-18
Levitic 16:28
Deuteronom 23:10-11
Spălarea Neamurilor
Levitic 16:24
Levitic 17:15-16
Spălarea Femeilor
Levitic 15:21-22
Levitic 15:27-28
Contactul cu Spălarea Cadavrelor
Numeri 19:11; 14
Spălarea Hainelor și Obiectelor dobândite în Război
Exod 19:10
Exod 19:14
Levitic 13:58-59
Numeri 19:10
Numeri 31:21-24
Spălarea Mâinilor și Picioarelor
Exod 29:18-21
Exod 30:19
Exod 40:30-32
De ce cuvântul Botez nu se află în Vechiul Testament?
Cuvântul “botez” nu va fi găsit în Vechiul Testament deoarece V.T. a fost scris în limba Evreiască, air Noul Testament a fost scris în Greacă. Însă trebuie să ne uităm la sensul cuvântului botez: provine din Grecul baptizo = scufundare, înfăptuirea îmbăierilor pentru curățarea spirituală, un ritual al spălării este un semn de purificare religioasă. Dacă ne uităm acum la definiția cuvântului tevilah, găsim definiția: scufundarea totală a trupului în mikvah, reprezintă un act biblic de scufundare a unei persoană într-o sursă naturală de apă, spălarea rituală în apă.
Ambele definiții, ale botezului și tevilah, sunt descris prin același cuvânt de scufundare și spălare, de aici noi putând să tragem concluzia că tevilah și botezul prin apă reprezintă aceeași acțiune în limbi diferite. Botezurile prin apă erau înfăptuite și în Vechiul Testament. Înțelegerea Evreiască a verbului “a spăla” era de a merge și de a te scufunda în “apă vie”.
Multe biserici vor avea un argument contradictoriu că botezul apei nu făcea parte din Legea Mosaică. Însă nimic nu este nou în Creștinism ceea ce nu este deja oferit Israeliților, Dumnezeu devotându-și o mare parte din timp explicând simbolismul, ceea ce reprezintă singura diferență acum fiind faptul că totul este oferit prin sfințenie și nu lege, Romani 6:14. Însă insistența multor biserici de a trăi conform legii (pentru a botez prin apă pentru salvare) nu-i ajută să realizeze că ei se pun într-o poziție contradictorie deoarece absolut nimic înfăptuit în Creștinism nu este nou, aceste lucruri deja fiind prezente în lege. Dacă ar fi fost nou doar pentru Creștinism, de ce Dumnezeu nu și-a devotat mai mult din timp pentru a explica și pentru a ne oferi mai multe exemple simbolice a unui lucru ce era absolut necesar pentru salvare? Însă Dumnezeu a explicat întradevăr partea Fizică paralelă (Tevilah) a Botezului Duhului Sfânt ce este necesară pentru salvare. Totul reprezintă o paralelă, toate lucrurile din noul legământ își pot găsi perechea fizică în vechiul testament.
