de Cristopher K. Lensch
Însemnătatea botezului creștin în general este identificată cu simbolul exterior pentru acest ritual. Aplicația ritualului a apei la o persoană poate să descrie o curățare,1 cât și un nou început spiritual de la moarte la viață (Coloseni 2:12-13).
Dincolo de aceste înțelesuri de bază, folosirea de către Biblie a cuvântului „botez” se lărgește pentru a include conceptele de inițiere, împuternicire,2 identificare și unire spirituală,3 și încercare prin calvar.4 Acest articol va revizui câteva dintre aceste înțelesuri în legătură cu botezul ceremonial, în special conceptul de „încercare prin calvar” în cadrul legământului lui Dumnezeu cu poporul Său. Astfel, botezul ar trebui să fie înțeles ca un semn sacru al Noului Legământ.
Spălarea legământului
Legământul lui Dumnezeu este mesajul unificator și structura globală a revelației biblice. Harul, mântuirea și judecata sunt teme cheie ale Bibliei, dar ele sunt oferite prin aranjamente de legământ pe care Dumnezeu le inițiază.
Ideea de legământ străbate din părțile timpurii ale Genezei și apare de sute de ori în Vechiul Testament. Istoria Noului Testament începe cu mărturisirea lui Zaharia a avanpostului lui Dumnezeu din „legământul sfânt” (Luca 1:72), și Cartea către Evrei explică revelația culminantă din Noul Legământ care a fost instituit la ultima cină și sigilat la cruce.
Dumnezeu aduce omul în legământ
Prima referință explicită la „legământ” este semnificativă. Aceasta are loc înaintea zilelor potopului. În timp ce lumea rea va fi judecată prin apă, familia lui Noe va fi mântuită prin ape deoarece Dumnezeu îi promite să îl ducă în relația de legătură a legământului:
„… tot ce este pe pământ va pieri. Dar cu tine fac un legământ; să intri în corabie, tu și fiii tăi, nevasta ta și nevestele fiilor tăi împreună cu tine.”5
Oricând se făcea un legământ în Vechiul Testament, fie de Dumnezeu fie de oameni, era folosită în mod normal o formulă descriptivă specială. Fraza tehnică din ebraică pentru întemeierea unui legământ bilateral era „a tăia un legământ.” Acest limbaj era folosit datorită faptul că era implicată o despărțire ritualistă a unui animal jertfit, după cum a fost cazul când Dumnezeu a făcut un legământ cu Avraam (Geneza 15).6
În legământul lui Dumnezeu cu Noe, totuși, cărturarii7 au observat că fraza folosită pentru a face acel legământ (în Geneza 6:18) nu este forma tehnică obișnuită. Mai degrabă, Dumnezeu promite că „întemeiază” sau „face ferm” legământul său cu Noe. Acest limbaj neașteptat poate sugera că legământul divin a fost inițiat înaintea zilelor lui Noe, care urma să devină noul tată al umanității. Acel legământ, desigur, ar fi fost același legământ pe care Dumnezeu l-a făcut cu primul părinte al rasei.8
După Noe, următorul reprezentant cheie al legământului a fost Avraam. Avraam ca mijlocitor uman al legământului a devenit noul cap reprezentativ al poporului lui Dumnezeu. Cu mult mai mult decât a fi un exemplu de credință, evreii s-au referit la el ca „Părintele Avraam,” și scriitorii Noului Testament îl identifică pe el ca tatăl tuturor credincioșilor.9
Continuitatea legământului
Până acum promisiunile și condițiile legământului lui Dumnezeu cu Avraam sunt cele mai clar descrise. Există câteva elemente cheie ale aranjamentului legământului cu Avraam:
– Evanghelia este descoperită lui Avraam în promisiunea unui Răscumpărător-Rudenie.10
– Un ritual veșnic de inițiere în comunitatea de legământ al lui Dumnezeu este întemeiat cu circumcizia.
– Această comunitate dedicată slujirii lui Dumnezeu este însărcinată cu supravegherea membrilor ei, chiar până la gradul de excomunicare.11
Majoritatea studenților în eclesiologie recunosc cele trei elemente anterioare ca niște fundamente necesare pentru biserica organizată. Aceste trei fundamente sunt găsite clar în biserica Noului Testament. Ochii nepărtinitori le vor vedea din zilele lui Avraam, când biserica primară a Vechiului Testament a fost întemeiată. Cu această recunoaștere vine realizarea continuității bisericii vizibile din Vechiul Testament în Noul Testament, cât și o cunoștință a desfășurării Legământului Avraamic în Noul Legământ.12
Galateni 3 este un pod clar între cele două legăminte promițătoare. Venirea lui Cristos este în centrul a celor două (3:16, 18, 29). Neamurile vin la Dumnezeu prin Cristos, o binecuvântare evidentă promisă Tatălui celor credincioși (Galateni 3:14), și toți care aparțin lui Cristos sunt sămânța lui Avraam prin credință (3:29).13
Galateni 3 face această strânsă legătură între două legăminte. Răscumpărătorul și beneficiarii sunt aceeași, totuși există unele diferențe cheie. Diferența adusă de Noul Legământ este că nu mai există vre-o diferență exterioară, distinsă pentru calitatea de membru. Potrivit lui Galateni 3:28 acum nu există nici o diferență între evreii și grecii credincioși, între sclavi și liberi, între bărbați și femei. Distincțiile exterioare au încetat sub operația universală a Noului Legământ.
În mod semnificativ, nici unele dintre distincțiile noi nu sunt menționate în acest context de continuitate și discontinuitate ale legământului, în special nici o distincție bazată pe vârstă. Acesta ar fi fost textul unde Pavel ar fi putut dezvălui că, copiii credincioșilor nu mai sunt mai departe în legământ, de vreme ce ei au fost în mod clar sub Legământul Avraamic. Ce întărește Pavel este intrarea tuturor membrilor legământului prin modalitatea botezului (3:27). Nu doar că circumcizia nu va fi cerută de la evreu sau de la ne-evreu, Noul Legământ a lărgit întinderea ritualului de inițiere spre femei. Şi dacă circumcizia nu este cerută de la convertiții dintre neamuri, aceasta nu va fi cerută nici pentru copiii credincioșilor. Dar botezul va fi cerut pentru copiii credincioșilor sub termenii milostivi – dar îngustați – ai Noului Legământ. Există mai puține distincții sub Noul Legământ, nu mai multe decât în Legământul Avraamic.
Circumcizia și botezul
Motive pentru a recunoaște o biserică primitivă a Vechiului Testament din zilele lui Avraam au fost deja date. Unul dintre elementele necesare ale bisericii sunt ritualurile standardizate. Biserica Noului Testament are două, botezul și Cina Domnului. Unul este un ritual al inițierii, celălalt este un ritual al înnoirii. Nu ar trebui să fie nici o surpriză că aceste aceleași feluri de ritualuri au fost găsite în biserica Vechiului Testament: circumcizia, ritualul de inițiere pentru bărbații copii și adulți, și Paștele pentru toți israeliții. Isus, Mijlocitorul Noului Legământ, a instituit forma Nou Testamentară a acestor două sacramente, și formele Vechiului Testament au fost instituite prin mijlocitorii legământului lui Dumnezeu, Avraam și Moise.
Noul Testament confirmă legătura între circumcizie și botez, cât și între Paște și Cina Domnului.14 Coloseni 2:11-14 este podul Noului Testament de la botez la circumcizie. În timp ce modul exact de botezare nu poate fi avut în vedere în acest pasaj,15 Pavel arată că înțelesul circumciziei și a botezului este același.
Acel înțeles unificat are de a face cu moartea spirituală a creștinului în Cristos și vitalizarea lui sigilată prin învierea lui Cristos. Acum este ușor pentru un scufundător să vadă un înțeles de scufundare și înviere în spatele formei exterioare a scufundării, dar de ce aduce Pavel circumcizia în același context cu același înțeles simbolic de a dezbrăca păcatul și de a fi făcut viu prin circumcizia lui Cristos? Aici este textul din Coloseni 2:11-13 „În El ați fost tăiați împrejur, nu cu o tăiere împrejur făcută de mână, ci cu tăierea împrejur a lui Hristos, în dezbrăcarea de trupul poftelor firii noastre pământești, fiind îngropați împreună cu El, prin botez, și înviați în El și împreună cu El, prin credința în puterea lui Dumnezeu care L-a înviat din morți. Pe voi, care erați morți în greșelile voastre și în firea voastră pământească netăiată împrejur, Dumnezeu v-a adus la viață împreună cu El, după ce ne-a iertat toate greșelile.”
Repetiția frazelor „în el” și „cu el” accentuează unirea spirituală a credinciosului cu Cristos. Acea unire, desigur, este public sigilată la botezul cuiva (sau circumcizia în Vechiul Testament). În relație cu întrebarea despre simbolismul circumciziei, cum poate cineva care este „mort în circumcizia trupului” să fie făcut viu prin circumcizia lui Cristos? Răspunsul aprinde înțelesul circumciziei lui Cristos.
Această „circumcizie a lui Cristos” nu se referă la circumcizia lui sacramentală la a opta zi după naștere, ci mai degrabă este o referință simbolică la moartea lui prin răstignire. Ca Reprezentant al lui divin, Dumnezeu a lucrat în Cristos tot ceea ce este simbolizat prin circumcizia lui Cristos și botezul lui. Ca al nostru rânduit purtător de Păcat, nu ca un simbol al cărnii, ci întregul lui trup a fost dat spre circumcizia morții „pentru a dezbrăca trupul păcatelor de carne.” Scopul lui Dumnezeu în acest adevăr, simbolizat prin semnul legământului al circumciziei, este că poporul lui Cristos trebuie să moară față de ei înșiși și să fie făcuți vii în Cristos.16
Botezul ca un calvar simbolic
Coloseni 2:11-13 vorbește despre identitatea noastră cu Cristos prin circumcizia morții lui și botezul nostru în moarte lui reprezentativă. Există pasaje care descriu de asemenea moartea ispășitoare a lui Cristos ca un botez: „Am un botez cu care trebuie să fiu botezat și cât de mult doresc să se îndeplinească!” (Luca 12:50).17 Acest mod particular de folosire a botezului nu poate însemna inițiere sau identificare. Acesta înseamnă o încercare personală iminentă.
Există suport biblic pentru botez descriind trecerea printr-o încercare. Un punct bun de pornire este 1 Corinteni 10, unde israeliții au înfruntat o încercare teribilă. În spatele lor erau săbiile egiptenilor, și înaintea lor erau valurile Mării Roșii. Când Dumnezeu a deschis o cale în mare, încă erau condiții amenințătoare ale vieții în timp ce israeliții au trecut între două ziduri prevestitoare de rău de apă care puteau să îi ucidă la fel de ușor precum și pe urmăritorii lor.
Dumnezeu ar fi putut să își conducă poporul Său afară din Egipt printr-o grădină cu trandafiri, dar el i-a scos în mijlocul unei încercări. Dumnezeu testa credința lor, și ei au trecut acest prin test. Această încercare este numită botez: „Fraților, nu vreau să nu știți că părinții noștri toți au fost sub nor, toți au trecut prin mare, toți au fost botezați în nor și în mare, pentru Moise;” (1 Corinteni 10:1-2). Mai mult decât o trecere prin mare, aceste eveniment a fost un „ritual de trecere” pentru a dovedi grija lui Dumnezeu pentru israeliți, cât și pentru a dovedi fidelitatea lor pentru Dumnezeul părinților lor. Aceasta a fost un tip Vechi Testamental al botezului legământului.18
Celălalt botez al Vechiului Testament care lărgește înțelegerea noastră a botezului Noului Testament ca un semn al legământului este în încercarea prin care a trecut familia lui Noe. Ca israeliții în Marea Roșie, trecerea lui Noe pe arcă de asemenea s-a întâmplat într-o situație de viață și moarte. 1 Petru 3:20-21 leagă încercarea potopului de botez:
„… în zilele lui Noe, când se făcea corabia în care au fost scăpate prin apă un mic număr de suflete, și anume opt. Icoana aceasta închipuitoare vă mântuiește acum pe voi, și anume botezul, care nu este o curățare de întinăciunile trupești, ci mărturia unui cuget curat înaintea lui Dumnezeu, prin învierea lui Isus Hristos.”
Marea judecată a potopului a adus încercarea judiciară a lui Dumnezeu peste toată lumea. Apele potopului, asemănate cu botezul de către Petru, au executat judecata peste rebeli, în timp ce aceleași ape au ridicat familia lui Noe dintr-o lume coruptă și au adus eliberarea. Astfel poate Petru să spună că Noe a fost mântuit („eliberat”) prin apele amenințătoare ale botezului.
Observați clarificarea lui Petru că simbolul botezului în argumentul său nu este acela al curățării lumii sau de purificare a familiei lui Noe. Mai degrabă, Petru învață că eliberarea de moarte în timpul potopului este un tip al botezului public al creștinilor în care Dumnezeu promite eliberarea de moarte în învierea lui Cristos. În acest fel botezul este un antitip al încercării juridice a lui Dumnezeu prin care trece creștinul când el se identifică public cu încercarea morții lui Cristos (Cristos numește pătimirea lui un „botez” în Luca 12:50) și cu răzbunarea și eliberarea lui Cristos sigilată prin învierea lui. „Conștiința bună” a creștinului strânge argumentul lui Petru că botezul trebuie de asemenea să fie privit judiciar ca un act juridic de achitare înaintea lui Dumnezeu în timp ce Dumnezeu traversează în judecată pentru a aduce eliberarea.
Promisiuni și amenințări în semne ale legământului
Ceea ce nu ar trebui să fie pierdut în următoarea discuție despre circumcizie și botez este că Noul Testament vorbește adesea despre botez ca o încercare simbolică prin care obiectele sale pot fi condamnate sau eliberate. Acest concept s-a pierdut față de biserică deoarece botezul a fost studiat despărțit de scopul său al legământului, în special prin desconsiderarea paralelei sale din Vechiul Testament, circumcizia.
Legământul lui Dumnezeu cu poporul său este o relație care leagă.19 Fie în Vechiul Testament fie în Noul Testament, el a dat sigilii exterioare20 ale binecuvântărilor lui care vin prin umblarea cu el. Aceste aceleași sigilii descriu o amenințare a pedepsei pentru călcătorii de legământ.21
Pentru a fi explicit, circumcizia, ritualul inițiator al vechiului legământ, a promis binecuvântări primitorilor săi în următoarele simboluri: 1) înlăturarea corupției exterioare, și 2) o amintire zilnică în cel mai lumesc fel că „… legământul lui Dumnezeu va fi în trupul vostru un legământ veșnic,”22 și 3) o promisiune a posterității și că Sămânța lui Avraam23 va elibera poporul său.
Pe de altă parte, prevestirea simbolismului circumciziei este amenințarea de a fi „tăiat.” Aceasta implică expulzarea din comunitatea legământului și chiar pierderea posterității.24 Ritualul Vechiului Testament al înnoirii legământului era Paștele. Mai mult decât un memorial didactic al eliberării istorice, această ceremonie anuală re-consacra poporul lui Dumnezeu față de el și slujirea lui. Strămoșii israeliți trebuie să fi fost morți, tăiați în Egipt când îngerul distrugător a trecut pe lângă ei. Acea amenințare a Paștelui a atârnat peste generațiile ulterioare care ar putea să refuze să asculte termenii ceremoniei.25 Pe de altă parte, Dumnezeu a promis binecuvântarea vieții și eliberarea către cei care au împărtășit în mod sincer din mielul înlocuitor al inocenței. Elementele amenințării și promisiunii în păzirea Paștelui descoperă natura sa sacramentală ca un semn al legământului.
În Noul Testament cele două semne ale legământului sunt fără sânge datorită finalității jertfei lui Cristos.26
Cina Domnului, ca Paștele, aduce promisiunea vieții prin simbolurile dătătoare de viață ale proviziilor perfecte ale lui Dumnezeu – Mielul nevinovat al lui Dumnezeu care își dă viața lui pentru cei vinovați.
Dincolo de promisiunea de viață în Cristos, totuși, mulți au eșuat să înțeleagă avertizarea morții în Cina Domnului. Deoarece acest sacrament este un semn care leagă al înnoirii legământului în Cristos, Pavel avertizează că blestemul va cădea peste cei care nu sunt sinceri în respectarea lor a acestuia. Nimic mai puțin decât blestemul morții27 prin care Cristos a trecut va cădea peste părtașii cinei legământului care nu își însușesc personal înlocuirea ispășitoare a lui Cristos în simbolurile pentru sângele lui vărsat și al trupului său frânt. Ca un semn al legământului, Cina Domnului transmite un blestem amenințat în afară de binecuvântările sale cunoscute.
Botezul ca un semn al legământului
Continuitatea circumciziei cu botezul ca ritualuri paralele ale inițierii legământului deja a fost dezvoltată în acest articol. Ambele semnifică o binecuvântare promisă și un blestem amenințat sub cele două dispensații. Mai mult decât simbolismul său evident al spălării, Noul Testament clarifică faptul că, cuvântul „botez” transmite adesea ideea de situație amenințătoare a vieții.
Apa este esențială vieții și este dătătoare de viață, dar prea multă apă la un moment greșit sau în moduri greșite aduce moartea. Din zilele folosirii sale ceremoniale în Orientul Mijlociu străvechi, apa, ca „o sabie cu două tăișuri,” a fost folosită pentru a simboliza deopotrivă blestemul și binecuvântarea. În contextul legămintelor străvechi, încercările prin apă au comunicat o amenințare pentru infidelitate, dar o promisiune a vieții pentru integritate.
Botezul creștin aduce primitorii săi în identificare strânsă cu încercarea judiciară prin care Cristos a trecut la cruce. Acea încercare el a numit-o botezul său28 pe care el l-a proclamat ca botezul propriu al urmașilor săi când ei trec prin încercarea simbolică a botezului în apă.29 Această înțelegere juridică a ritualului portretizează o intrare oficială în Noul Legământ al lui Cristos.
Teologii legământului privesc botezul ca sigiliu autoritar30 care a înlocuit circumcizia în garantarea termenilor legământului. Botezul, paralela Noului Legământ la circumcizie, descoperă mai mult din ceea ce spune Dumnezeu la ritualul de inițiere decât ceea ce mărturisește obiectul pasiv al botezului. Această perspectivă a legământului a sacramentelor se potrivește ușor și în mod așteptat cu accentul Bibliei asupra suveranității lui Dumnezeu care este Prima Cauză în chestiunile de soteriologie și eclesiologie. În același timp, pasivitatea primitorilor botezului se acordă cu învățătura biblică de recunoaștere a copiilor credincioșilor ca membri ai legământului.
Concluzie
Înaintea timpului, membrii Trinității au hotărât în comun un plan de mântuire pentru aleșii lui Dumnezeu. Datorită naturii obligatorii a acordului și deoarece Fiului lui Dumnezeu i s-a dat o răsplată în îndeplinirea voii Tatălui, unii teologi au observat un proiect al legământului pe care ei l-au etichetat ca Legământul Răscumpărării.31
Cât este de potrivit că beneficiarii lucrării lui Cristos ar trebui să fie botezați, nu doar în Numele Lui, ci în Numele Tatălui, Fiului, și Duhului. Botezul trinitarian în ascultare față de Marea Însărcinare a lui Cristos este începutul ascultării de o viață în toate pe care Isus a poruncit-o ucenicilor săi. Astfel, membrii Noului Legământ care primesc botezul ca un semn al legământului împărtășesc beneficiile Legământului de Har pe care Dumnezeu l-a promis prima dată lui Adam și Eva, care au fost sigilate lui Avraam și seminței lui prin semnul circumciziei, și care acum sunt asigurate pentru poporul Domnului datorită botezului lui Isus în patimile și moartea lui.
NOTE DE SUBSOL:
1 Faptele Apostolilor 22:16: „Şi acum, ce zăbovești? Scoală-te, primește botezul și fii spălat de păcatele tale, chemând Numele Domnului.”
2 Luca 3:16.
3 1 Corinteni 10:2; Romani 6:3.
4 „Am un botez cu care trebuie să fiu botezat și cât de mult doresc să se îndeplinească!” (Luca 12:50).
5 Geneza 6:17b-18.
6 Geneza 15 nu conține limbajul tehnic din „tăierea unui legământ”— totuși acesta portretizează Dumnezeu în forma unei lămpi fumegânde legându-se pe sine față de termii propriului său legământ prin a trece prin oroarea ritualului printre bucățile prevestitoare de rău ale substitutului înjunghiat. În al doilea rând, chiar printr-un ritual introductiv care este acționat din partea lui Dumnezeu, este cel mai bine să luăm acest eveniment ca o confirmare a lui Dumnezeu de aducere a lui Avraam în legământul său pre-existent, mai degrabă decât o întemeiere a unui legământ nou nouț de către Dumnezeu la acest punct.
7 Vezi Dumbrell în Covenant and Creation (Legământul și Creația, n. tr.), pag. 25-26.
8 Mulți teologi recunosc o relația de legământ între Dumnezeu și Adam. Elementele legământului, sunt evidente în grădină, cum ar fi 1) un Suveran și un vasal, 2) o amenințare și un blestem, și 3) o promisiune și binecuvântare implicată în accesul la pomul vieții. Studenții atenți ai Bibliei cred că trimisul lui Dumnezeu, Osea, coroborează acest legământ Adamic în remarca lui proverbială că Israel, „ca Adam… a călcat legământul” (6:7, NASB).
9 „…Avraam, care este tatăl nostru al tuturor” (Romani 4:16). Romani 4:12 spune că Avraam este tatăl neamurilor credincioase.
10 Galateni 3:8 indică faptul că Avraam a avut Evanghelia în promisiunea Seminței lui binecuvântate: compară Faptele Apostolilor 3:25 cu Gal 3:16.
11 Avraam va uceniciza copiii săi (Geneza 18:19) în frica lui Dumnezeu. Acei urmași care refuză să își circumcidă copiii lor vor vedea copiii lor excluși din legământ (Geneza 17:14) în împlinirea simbolismului legământului din circumcizie.
12 În afară de faptul că au promisiuni similare, un argument pentru continuitatea Legământului Avraamic cu Noul Legământ este împungerea cărții deschizătoare a Noului Testament. Evanghelia lui Matei îl introduce pe Isus ca „fiul lui David, fiul lui Avraam,” și se sfârșește cu porunca lui Mesia promis de a „face ucenici din toate națiunile, botezându-i…” Națiunile țintă în Marea Însărcinare (Matei 28:19) sunt aceleași națiuni promise lui Avraam, vare va deveni „tatăl a multor națiuni” (Geneza 17:4-5; conform Romani 4:17-18 și Galateni 3:8, 14). Mai degrabă decât să inițieze aceste neamuri în familia credinței prin circumcizia Avraamică, ei vor fi botezați sub termenii mai universali ai Noului Legământ.
13 Recunoașterea acestei continuități spirituale a Legământului Avraamic cu Noul Legământ ajută să răspund la acuzația teologilor de anti-legământ prin faptul că Legământul Avraamic a fost în mare parte un tip de legământ național/politic.
14 „Măturați aluatul cel vechi, ca să fiți o plămădeală nouă, cum și sunteți, fără aluat; căci Hristos, Paștele nostru, a fost jertfit. Să prăznuim, dar, praznicul nu cu un aluat vechi, nici cu un aluat de răutate și viclenie, ci cu azimele curăției și adevărului.” (1 Corinteni 5:7-8).
15 Coloseni 2:11-13 nu vorbește despre două ritualuri, ci despre un înțeles spiritual. Aceasta este clar din fraza introductivă, „în El voi ați fost circumciși cu circumcizia făcută fără mâini….”
16 „Când Se va arăta Hristos, viața voastră, atunci vă veți arăta și voi împreună cu El în slavă. De aceea, omorâți mădularele voastre care sunt pe pământ: curvia, necurăția, patima, pofta rea și lăcomia, care este o închinare la idoli.” (Coloseni 3:4-5); „Şi pe voi, care odinioară erați străini și vrăjmași prin gândurile și prin faptele voastre rele, El v-a împăcat acum prin trupul Lui de carne, prin moarte, ca să vă facă să vă înfățișați înaintea Lui sfinți, fără prihană și fără vină;” (Coloseni 1:21-22).
17 Conform Matei 20:22-23 și Marcu 10:38-39 pentru predicția lui Cristos despre apropiata lui pătimire ca un botez.
18 Unii teologi non-legământ care insistă că botezul înseamnă totdeauna „scufundare” au dificultate în explicarea botezului Vechiului Testament în 1 Corinteni 10:2, în special de vreme ce israeliții au trecut prin mare pe pământ uscat în timp ce doar egiptenii au fost scufundați. Teologii legământului vor încuviința că dușmanii egipteni au primit blestemele amenințate ale acestui botez (fiind copleșiți de substanța exterioară prevestitoare de rău). În același timp, israeliții (inclusiv copiii lor), au supraviețuit acestei încercări prin ispită și au primit binecuvântările legământului de eliberare și viața nouă, chiar dacă substanța exterioară nu era aplicată ceremonial lor. Evenimentul mai larg de trecere prin mare pe o cale uscată trebuie să fie văzută ca botez al lor, o încercare prin apă.
19 Tratatele legământului din Orientul Mijlociu antic implicau ritualuri grafice care promiteau binecuvântare pentru ascultare și au amenințat moartea pentru infidelitate. Evreii au fost familiari cu aceste aranjamente ale legământului, și când Dumnezeu a vorbit în termenii legământului, poporul lui a înțeles.
20 În Romani 4:11 apostolul numește ritualul legământului al circumciziei deopotrivă un „semn” și un „sigiliu.” Ca un semn exterior acesta simbolizează har spiritual interior, și ca o pecete acesta confirmă promisiunile divine ale legământului asigurat prin Mijlocitorul legământului (vezi WLC 162 & 165).
21 De exemplu, Dumnezeu a executat amenințările lui ale legământului prin răspândirea trupurilor călcătorilor de legământ în pustie (1 Corinteni 10:5).
22 Geneza 17:13.
23 Galateni 3:16.
24 Geneza 17:14 cheamă pentru excomunicarea bazată pe simbolul circumciziei. Pavel, care amenință anateme în Galateni 1:8-9 pentru cei care promovează o anti-Evanghelie, se concentrează asupra acelei amenințări în Galateni 5:12 asupra iudaizatorilor când el cere castrarea lor, aparent în a rămâne în legătură cu imaginea blestemului al circumciziei.
25 Cerințele obligatorii pentru păzirea Paștelui sunt găsite în Exod 12:14-15.
26 „… am fost sfințiți noi, și anume prin jertfirea trupului lui Isus Hristos o dată pentru totdeauna. 14 Căci printr-o singură jertfă El a făcut desăvârșiți pentru totdeauna pe cei ce sunt sfințiți.” (Evrei 10:10, 14).
27 1 Corinteni 11:29-30 povestește judecata bolii și a morții peste cei care abuzează de Cina Domnului.
28 Luca 12:50.
29 Perspectiva legământului al botezului/încercării lui Cristos la cruce ajută pentru a arunca lumină asupra felului cum botezul fără apă din Romani 6:3-6 dă copilului legământului un cadou în moartea și învierea lui Cristos.
30 „Apoi [Avraam] a primit ca semn tăierea împrejur, ca o pecete a acelei neprihăniri pe care o căpătase prin credință” (Romani 4:11).
31 Pentru o mai deplină dezvoltare a Legământului Răscumpărării, vedeți ce spune Charles Hodge în http://www.mbrem.com/covenant/covchod4.htm.
