Yarmulke – Acoperirea capului la bărbati

Yarmulke – Acoperirea capului la bărbaţi

De obicei evreii de azi poartă o mică tichie ca acoperire a capului în închinarea lor. Unii evrei sau grupuri Mesianice au adoptat de asemenea acest obicei, care este contrar scrierilor lui Pavel. Ignorând 1 Corinteni capitolul 11, unii scriitori forţează de fapt contrariul din Scriptură a ceea ce a intenţionat Iehova. Interpretarea lor pune deoparte adevărul pentru a accepta sau pentru a întemeia o doctrină falsă. Haideţi să examinăm 1 Corinteni capitolul unsprezece pentru a învăţa inima chestiunii. Închinătoarelor feminine li se spune să poarte un voal şi bărbaţii în închinare sunt avertizaţi să aibă capetele descoperite.

Ştim că evreii nu vor permite nimănui să intre într-o sinagogă decât dacă vizitatorul poartă o scufie cunoscută ca yarmulke sau kepah. Un bărbat nu poate vizita Zidul Plângerii de la Ierusalim fără o acoperitoare a capului. Azi în locurile sfinte ale Israelului sau în altare toţi bărbaţii care vizitează trebuie să poarte o acoperitoare pe capul lor. Atât de penetrantă este această practică încât însoţitorii vor pune pe capul neacoperit al vizitatorului bărbat o mică bonetă rotundă de hârtie.

Vom examina un articol care încearcă să justifice purtarea de către bărbat a unei acoperitori pe capul său. Prin citarea unor versete forţate din Scriptură, dovada presupusă este întemeiată. Cunoscute printre studenţii Bibliei ca „texte-dovadă,” majoritatea versetelor oferite astfel nu au nici o relevanţă faţă de chestiunea avută în vedere. Vom examina remarcile cel puţin ale unui autor şi vom arăta eroarea concluziilor sale.

Marii Preoţi şi jelirea

Dat ca exemplu că David a purtat yarmulke în închinare este 2 Samuel 15:30: „David a suit dealul măslinilor. Suia plângând şi cu capul acoperit şi mergea cu picioarele goale; şi toţi cei ce erau cu el şi-au acoperit şi ei capul şi suiau plângând.” Aceasta dovedeşte vorba vine că Împăratul David se închina mereu lui Iehova cu capul său acoperit.

Examinând contextul acestui verset, totuşi, învăţăm că Împăratul David este prins în mijlocul unei răscoale, cu fiul său Absalom încercând să uzurpe tronul tatălui său. Observaţi versetul 31, „Au venit şi au spus lui David: „Ahitofel este împreună cu Absalom printre uneltitori.” Şi David a zis: „Doamne, nimiceşte sfaturile lui Ahitofel!”

Observaţi versetul 32, „Când a ajuns David pe vârf, unde s-a închinat înaintea lui Dumnezeu, iată că Huşai, Architul, a venit înaintea lui, cu haina sfâşiată şi capul acoperit cu ţărână.” Aceasta întăreşte afirmaţia că David era într-o consternare profundă şi ruşine datorită trădării lui Ahitofel, şi se umileşte, până în punctul jelirii.

Ieremia 14:4 dă un alt exemplu de ruşine şi pocăinţă conducând la acoperire, „Pământul crapă, pentru că nu cade ploaie în ţară şi plugarii, înşelaţi în nădejdea lor, îşi acopăr capul.”

Mersul cu picioarele goale este de asemenea un semn al jelirii. Pentru că David jelea şi în ruşine şi-a acoperit capul său şi a mers desculţ – nu este o practică normală de închinare.

Marele preot purta o mitră, şi ajutoarele sale de asemenea purtau pălărie în timp ce făceau slujba lui Iehova, Exod 28:39-41. Aceste versete instruiesc facerea unei haine de pânză fină, mitra de pânză fină, şi brâul lucrat de mână. Fiii lui Aron trebuiau să aibă haine şi cingători şi bonete pentru slavă şi frumuseţe.

Unii cărturari spun că ungerea fiilor lui Aron nu era necesară pentru ca ei să oficieze în acel timp ci pentru a-i pregăti să preia lucrarea oricând Aron nu era în stare să îşi continue slujba sa ca mare preot. Totuşi, noi nu suntem mari preoţi – Yeshua este marele preot. Dacă El ar fi fost un Levit, El ar putea purta mitra în cer. A lui este din ordinul lui Melhisedec aşa cum suntem noi, nu din cel Levitic, Evrei 5:6.

Propunătorii acoperirilor bărbaţilor susţin greşit că bărbaţii nu trebuie să îşi înlăture acoperirea lor nici chiar pentru cei morţi. Ei citează Levitic 10:6, unde Moise i-a poruncit lui Aron şi preoţilor să nu îşi descopere capul lor după ce Iehova i-a distrus pe cei doi fii ai lui Aron pentru că au ars foc străin pe altar. Motivul a fost că aceşti doi fii, Nadab şi Abihu, au fost neglijenţi în datoriile lor ca preoţi.

Versetul 6 afirmă: „Moise i-a zis lui Aaron, lui Eleazar şi lui Itamar, fiii lui Aaron: „Să nu vă descoperiţi capetele şi să nu vă rupeţi hainele, ca nu cumva să muriţi şi să Se mânie Domnul împotriva întregii adunări. Lăsaţi pe fraţii voştri, pe toată casa lui Israel, să plângă arderea care a venit de la Domnul.”

Interesant, versiunea NIV afirmă: „Nu lăsa părul tău să fie nepieptănat,” în loc de „să nu vă dezveliţi capul.” (Să nu vă ciufuliţi părul, afirmă versiunea periferică Tanakh). Aici este o chestiune extremă despre ruşine şi dezonoare pentru preoţia Aronică. Eleazar şi Itamar nu trebuiau să îşi arate tristeţea pentru desconsiderarea mascată a poruncilor lui Iehova de către Nadab şi Abihu. Mai mult, acoperitoarea preoţească nu este la fel cu yarmulke.

Înţelepciunea ca o coroană

Propunătorii au încercat să egaleze yarmulke cu un ornament al harului în Proverbe 1:9. Fraza trebuie să înceapă din versetul 7, „Frica Domnului este începutul ştiinţei; dar nebunii nesocotesc înţelepciunea şi învăţătura. Ascultă, fiule, învăţătura tatălui tău şi nu lepăda îndrumările mamei tale! Căci ele sunt o cunună plăcută pe capul tău şi un lanţ din aur la gâtul tău.”

Aceasta nu are nimic de a face cu yarmulke ca fiind un ornament al harului. Aici harul este bunătatea nemeritată pe care Iehova care vine cu împlinirea instrucţiunilor tatălui şi al sfatului mamei. Un ornament al harului îl împodobeşte pe individul ascultător care se supune lui Iehova. Nu este o poruncă de a purta yarmulke sau scufia, nici nu este o avertizare de a purta lanţuri în jurul gâtului. Proverbe 1:9 laudă disciplina şi ascultarea.

Proverbe 4:7-9 este citat de asemenea citat pentru a implica faptul că înţelepciunea este reprezentată printr-o pălărie sau yarmulke. „Iată începutul înţelepciunii: dobândeşte înţelepciunea şi cu tot ce ai, dobândeşte priceperea. Înalţ-o şi ea te va înălţa; ea va fi slava ta, dacă o vei îmbrăţişa. Ea îţi va pune pe cap o cunună plăcută, te va împodobi cu o strălucită cunună împărătească.”

Din nou, înţelesul şi sensul este simplu înţelepciunea sau o înţelegere mai profundă a cuvântului lui Iehova care dă onoare ca o coroană frumoasă de slavă pe capul nostru. Nimic de a face cu kepah.

Versetul 10 continuă să spună, „Ascultă, fiule şi fă cum iţi spun şi vei avea o viaţă lungă şi bună.” (versiunea Living Bible) Aceasta nu are nimic de a face cu kepah sau yarmulke. Aceasta arată simplu că o coroană de VIAŢĂ va fi dată celor care biruie şi ascultă cuvintele lui Iehova şi fac Poruncile Sale să vină la viaţă.

Un scriitor spune, „Isaia aseamănă Sionul cu kepah, ca o coroană de slavă şi o diademă regală,” şi el citează Isaia 62:3, „Vei fi o cunună strălucitoare în mâna lui Iehova, o legătură împărătească în mâna lui Elohim al tău,” (Tanakh). Înţelesul nu are nimic de a face cu purtarea unei yarmulke! O yarmulke nu este un substitut pentru o coroană de slavă. Mai degrabă, în ochii lui Iehova noi suntem ţinuţi sus ca un exemplu pentru ca toţi să vadă o coroană splendidă pentru Împăratul Împăraţilor. Răsplata pe care Iehova o dă pentru poporul Său pe care El l-a ajutat să biruie şi care au devenit împăraţi şi preoţi în Împărăţie. Purtarea unei yarmulke nu are nimic de a face cu această onoare. Nu este o coroană sau o insignă. Este un limbaj poetic care slăveşte ascultarea faţă de Iehova.

DESPRE VEŞMINTELE FEMEIEŞTI

„Sunt numite o haină de laudă în Isaia 61:3,” spune un scriitor. Cuvântul evreiesc tradus aici ca o haină este maateh şi înseamnă o acoperitoare a capului aşa cum este folosit în Isaia 3:20 şi Ezechiel 44:18.

De fapt, cuvântul maateh este nr. 4594 din Concordanţa lui Strong şi este tradus straie. Brown, Driver, Briggs Gesenius traduce maateh ca „şal, manta.” Şi în Isaia 61:3, ca o mantie de laudă în sensul figurat. El nu înseamnă o acoperitoare a capului, ci veşminte, haine.

Scriitorul susţine, „El înseamnă „o acoperitoare a capului” aşa cum este folosit în Isaia 3:20.” Isaia 3:20 afirmă: „legăturile de pe cap, lănţişoarele de la picioare şi brâiele, cutiile cu miresme şi amuletele.”

Există două cuvinte faţă de care scriitorul poate să se refere. Cuvântul bonetă este Nr. 6287, „egal” în evreieşte, o pălărie extravagantă. Celălalt este diademă, Nr. 7196 (quishur) sau cingătoare.

De ce autorul ar aduce acesta tocmai în Isaia 3:20 este dificil de înţeles. Contextul versetelor 16 şi 17 arată că Iehova vorbeşte aici despre haina femeii. Acesta nu are nimic de a face cu faptul că bărbaţii poartă o acoperitoare a capului. „Domnul va pleşuvi creştetul capului fiicelor Sionului, Domnul le va da pe faţă goliciunea”. În ziua aceea, Domnul va scoate verigile care le slujesc ca podoabă la picioare şi sorişorii şi lunişoarele, cerceii, brăţările şi vălurile; legăturile de pe cap, lănţişoarele de la picioare şi brâiele, cutiile cu miresme şi amuletele.” (Isaia 3:17-20)

În căutarea inutilă a oricărui verset care promovează acoperirea capului pentru bărbaţi, propunătorii yarmulke s-au prins de versete care se referă la veşmintele femeilor şi au aranjat eroarea lor.

Unii apărători ai yarmulke încearcă să câştige sprijin din Ezechiel 44:18, care afirmă: „Vor avea pe cap şi bonete de in şi pantaloni din in pe coapsele lor; nu se vor încinge cu ceva care să aducă sudoarea.”

Versetul 15 arată că aceasta se referă la preoţi, fiii lui Ţadoc. Aşa cum am notat mai înainte, preoţii ordinului Levitic trebuiau să poarte ceva pe capul lor când oficiau închinarea. Cum poate încurca cineva îmbrăcămintea femeilor în Isaia 3:20 cu cea a preoţilor în Ezechiel 44:18, în timp ce încearcă inutil să construiască un caz pentru nebiblicul yarmulke pentru bărbaţi?

S-au făcut apeluri de asemenea la Isaia 61:10 care afirmă, „Mă bucur în Domnul şi sufletul Meu este plin de veselie în Dumnezeul Meu; căci M-a îmbrăcat cu hainele mântuirii, M-a acoperit cu mantaua izbăvirii, ca pe un mire împodobit cu o cunună împărătească şi ca o mireasă, împodobită cu sculele ei.”

Observaţi că kepah nu este menţionat aici, ci aceasta ilustrează mantia de neprihănire a lui Iehova care ne este dată în timp ce îl urmăm pe El şi suntem ascultători de poruncile lui Iehova. Nici o Yarmulke nu este aici.

NIMIC PENTRU A NE BUCURA

Un autor spune, „Lui Ezechiel i-a fost poruncit de Iehova să poarte turbanul (evreiescul egal) pe cap şi să poruncească copiilor lui Israel să facă la fel, Ezechiel 24:17 şi 23.” Este important să notăm şi să includem versetul 16 din Ezechiel 24, care vorbeşte despre moartea soţiei lui Ezechiel. Versetul 16 afirmă, „Fiul omului, iată, îţi voi răpi printr-o lovitură ce ţi-e mai scump în ochi. Dar să nu te jeleşti, nici să nu plângi şi să nu-ţi curgă lacrimile pentru ea.” Versetul 17 continuă, „Suspină în tăcere, dar nu plânge ca la morţi! Leagă-ţi turbanul, pune-ţi încălţămintea în picioare, nu-ţi acoperi barba şi nu mânca pâinea de jale!”

Este destul de evident aici că bărbatul nu trebuie să jelească şi nici să îşi dea jos „turbanul” său (egalul evreiesc, însemnând un turban sau o pălărie extravagantă). Ezechiel trebuie să poarte pălăria şi să nu meargă desculţ aşa cum a făcut Împăratul David când el jelea. El nu trebuia să îşi dea jos papucii de pe picioare şi nu trebuia să îşi acopere buzele nici să mănânce pâinea bărbaţilor. Din nou aceasta are de a face cu jelirea şi nu are nimic de a face cu închinarea faţă de Iehova.

Observaţi versetul 23, care afirmă, „veţi sta cu turbane pe cap şi cu încălţămintea în picioare, nu vă veţi jeli şi nici nu veţi plânge; ci veţi tânji pentru nelegiuirile voastre şi vă veţi văita între voi.” Iehova îi spune lui Israel că El va lua tăria şi bucuria slavei lor. Dorinţa ochilor lor şi lucrurile pe care ei le descoperă vor fi înlăturate pentru că judecata vine. Aceasta nu are nimic de a face cu purtarea unui kepah pentru a se închina lui Iehova.

Ei au mers purtând pălării de stradă

Scriitorul spune, „Împăratul Nebucadneţar a făcut un chip din aur şi a poruncit tuturor să se închine şi să îl laude. Dar au fost trei evrei în împărăţia sa care nu au vrut să se închine imaginii, ei se închinau numai lui Iehova. Deci împăratul i-a aruncat în cuptorul mistuitor. Ei au mers în acest foc încrezându-se în Iehova cu bonetele pe capetele lor, Daniel 3:1, 21. Şi cred că ei se rugau pe tot drumul.”

Interesant, cuvântul s-a referit la Daniel 3:21 este din evreiescul karbela (Nr. 3737 în a lui Strong). El apare doar în acest verset şi este tradus pălărie. Aceasta implică haine obişnuite aruncare ca o manta; înruditul akkadian este şapcă. Acesta nu are nimic de a face cu închinarea fie în sinagogă fie în templu. Este un articol al bonetei sau al turbanului, potrivit Cartea Teologică a Vechiului Testament. Este o îmbrăcăminte de stradă.

Majoritatea propunătorilor yarmulke din Scripturi oferă pentru simpla dovadă referinţe la ceva pe capul preoţilor. Mulţi dintre ei au legătură cu acei care jelesc sau sunt în nenorocire ticăloasă. Unele dintre referinţele lor se referă la pălăria femeilor. Altele sunt turbane ocazionale purtate de cei care umblă pe stradă. Unii indică alegoric spre roade spirituale. Majoritatea nu au nimic de a face cu kepah sau cu yarmulke. Să încerce cum vor vrea, nu este nici o poruncă pentru un bărbat decât ca un preot Levitic să poarte o acoperitoare a capului în Vechiul Testament. Încercarea „probării textului” de a sprijini yarmulke sau kepah nu ţin.

ACOPERIREA ÎN NOUL TESTAMENT

Un scriitor întreabă, „Ni se spune de Pavel să ne rugăm fără încetare, 1 Tesaloniceni 5:17. Să presupunem că un bărbat lucrează în câmpurile de petrol unde trebuie să poarte o cască pe capul lui şi trebuie să lucreze 10 ore pe zi. Ar fi un păcat să ne rugăm în timp ce lucrăm? Modul în care majoritatea oamenilor ar explica Corinteni, ar fi: Să înţelegem şi să ne întoarcem la cărările vechi, care sunt căile bune.”

Scriitorul răspunde la întrebarea sa. Dacă înţelegem că versetul înseamnă că un om literal trebuie să se roage fără încetare, el nu ar trebui să lucreze în câmpuri de petrol în timp ce se roagă. Înţeles corect, Pavel ne spune că noi ar trebui să fim într-o atitudine de rugăciune şi de reverenţă şi de comuniune strânsă cu Iehova tot timpul. Aceasta nu înseamnă că bărbaţii nu ar trebui niciodată să fie pe genunchii lor rugându-se cu yarmulke pe capul lor. Nimic de acest fel.

Apoi, scriitorul notează, „În 1 Corinteni 11, Pavel explică pălăria bărbaţilor şi femeilor în rugăciune şi proorocie. De vreme ce acest articol îi priveşte pe bărbaţi, nu vom intra în partea femeilor despre aceasta. „Dar vreau să ştiţi că Hristos este Capul oricărui bărbat; că bărbatul este capul femeii şi că Dumnezeu este capul lui Hristos.” 1 Corinteni 11:3. Avem trei capete menţionate aici; capul bărbatului (Mesia), capul femeii (bărbatul), capul lui Mesia (Iehova).”

„Să mergem acum la următorul verset acum. „Orice bărbat, care se roagă sau proroceşte cu capul (Mesia) acoperit, îşi necinsteşte Capul său (Mesia).” Noi ne rugăm în Numele Capului nostru, care este Mesia. Dacă pentru vre-un motiv nu facem aceasta, noi acoperim capul nostru (Mesia) şi îl necinstim pe El.”

Observaţi cum autorul îşi face judecăţile sale. El spune, „Oricând nu ne rugăm în Numele lui Mesia noi îl acoperim pe El.” Scriptura nu foloseşte această terminologie, spunând că oricând nu ne rugăm în Numele lui Iehova noi îl „acoperim pe El.” Acesta nu este un concept Scriptural. Este o noţiune făcută de bărbat pentru a justifica o doctrină făcută de bărbat.

Să continuăm, „În zilele lui Pavel existau oameni care încercau să ascundă faptul că ei credeau în Iehova dacă erau în jur evrei care nu credeau în El. Astfel, ei acopereau faptul că ei credeau în El, şi aceasta îl dezonora pe El, Capul lor.”

„Aceasta nu înseamnă să vorbim despre capul de pe umerii tăi ci despre capul Mesia şi noi nu trebuie să acoperim acel cap când ne rugăm. Noi trebuie să ne rugăm în Numele Lui arătând tuturor că El este capul nostru.”

Evident bărbatul încearcă să construiască un caz prin inserarea gândurile sale şi proiectarea anumitor concepte în interpretarea sa particulară, făcând Cuvântul lui Iehova fără efect. El încearcă să ne facă să credem că oricând ne rugăm lui Iehova şi nu cerem în Numele Fiului Său Iehova Mesia noi ne acoperim Capul nostru, însemnând Mesia. El nu oferă nici un pasaj Scriptural pentru a susţine afirmaţia sa că noi „îl acoperim pe Mesia” prin a nu ne ruga în Numele Lui. Unde spune Biblia că atunci când noi ne rugăm în numele Mântuitorului Iehova noi nu îl acoperim pe El şi prin a nu chema numele Său îl acoperim pe El? Nu există nici un loc.

El continuă, „acum haideţi să ne uităm la următorul verset. Dimpotrivă, orice femeie care se roagă sau proroceşte cu capul descoperit, îşi necinsteşte capul ei (bărbatul), pentru că este ca una care ar fi rasă, 1 Corinteni 11:5.”

„Astfel, Pavel spune că un bărbat ar trebui să aibă o acoperire pe capul său fizic, capul de pe umerii săi (cât şi) când femeia care se roagă sau prooroceşte o determină să îl dezonoreze (capul ei).”

Acoperit prin mandat?

Înţelegeţi contorsionare Scripturii? El spune că dacă o femeie se roagă, atunci BĂRBATUL trebuie să aibă o acoperitoare pe capul său sau ea îl dezonorează pe soţ! Nu acesta este înţelesul versetului, ci este o pervertire grosolană a Scripturii. Dacă o femeie se roagă neavând ceva pe capul ei, cum ar putea împiedica acoperirea capului bărbatului ca ea să nu îl dezonoreze?

Eroarea continuă: „Dacă un bărbat nu are o acoperitoare fizică a capului, este la fel ca şi când soţia sa ar avea capul ras.”

Evident, atunci, un bărbat nu ar trebui să aibă nici o acoperitoare a capului dacă soţia sa nu este în auditoriu fie la sinagogă fie la întâlnirea pentru a-l lăuda pe Iehova. Atâta vreme cât bărbatul este singur el nu ar avea nevoie de nici o acoperire, potrivit cu raţionamentul scriitorului. Dacă soţia se roagă (potrivit interpretării sale pervertite) şi SOŢUL NU ÎŞI ACOPERĂ CAPUL SĂU, ATUNCI ESTE ca şi când EA ar avea capul ei ras!

Pavel spune diferit. El spune că dacă femeia nu îşi acoperă capul ei (de pe umerii ei) este ca şi când ea ar fi rasă, pe care versiunea NIV o traduce corect spunând că este un semn al unui act de dezonoare. Acoperitoarea capului bărbatului nu are nimic de a face cu capul femeii fiind ras. Capul ei este cel care trebuie acoperit.

„Şi doar femeile prinse în adulter li se rădea capul. Acesta a fost întotdeauna un obicei printre evrei chiar azi, pentru femeile prinse în adulter, să li se radă capul. Pavel arată de asemenea aceasta în versetul 6 că femeia trebuie să îşi acopere capul ei fizic. Bărbatul şi femeia deopotrivă trebuie să aibă o pălărie pe cap când ei se închină lui Iehova. Aceasta arată că nici unul nu este fără altul în Iehova, 1 Corinteni 11:11-12.”

Concluzia de mai sus a scriitorului uită total reacţia de bază a scrisorii lui Pavel către Corinteni. Pavel învaţă clar că dacă femeia nu are o acoperitoare pe capul ei ea este mai puţin decât evlavioasă. Contextul lui 1 Corinteni 11:11-12 înseamnă simplu că bărbatul nu este fără femeie pentru că toţi bărbaţii sunt născuţi din femeie. Dar femeia a fost făcută din coasta bărbatului. Totuşi, deopotrivă bărbatul şi femeia sunt de la Iehova Care este Creatorul oricărei vieţi.

Să mergem la inima chestiunii

Din această carte, Ce este un evreu, Rabinul Morris N. Kertzer afirmă în secţiunea, „Oare toţi evreii poartă pălării când se roagă? Există o tendinţă a tuturor credinţelor să înalţe obiceiuri în principii religioase ferm întemeiate.”

Liderii în Iudaism recunosc ei înşişi că nu este nimic în Biblie care învaţă bărbaţii să poarte ceva pe capul lor sau chiar să poarte un şal de rugăciune.

Profesorul Jacob Z. Lauterbach a subliniat, „Obiceiul de a se ruga cu capul descoperit sau acoperit nu este o chestiune de lege. Este doar o chestiune de maniere sociale şi bună cuviinţă.” Aceasta este adevărat în măsura în care este considerat Vechiul Testament, dar Pavel clarifică evident că în Noul Testament, bărbaţii nu trebuie să aibă nimic pe capul lor, şi femeile trebuie să îşi acopere capul lor.

„De fapt, nu este nici o lege sau directivă Biblică pentru acoperirea capului. A-ţi acoperi capul cu un turban sau o bonetă (yarmulke) ca un semn al umilinţei, respectului sau veneraţiei a fost un obicei larg răspândit printre mulţi oameni din Orient, în special printre hinduşi, arabi sau perşi. Evreii având originea estică (cei care urmează tradiţia religioasă) sunt grijulii să îşi acopere capul lor, deopotrivă când umblă sau dorm.”

„În credinţele evreieşti antice se găseşte o severă dezaprobare a capului descoperit, fie el al unui bărbat fie al unei femei. Dar „păcatul” este combinat din descoperirea capului într-un loc sfinţit, precum sinagoga sau Bet ha-Midrash (Casa Studiului) sau în rugăciune sau în timpul studiului Torei. Bărbatul evlavios a fost îndemnat întotdeauna să se păzească împotriva neglijenţei în această chestiune. Când capul său este gol inevitabil, lui i se interzice să pronunţe numele lui Iehova, să recite Shema, sau să citească din Tora.” – Cartea înţelepciunii evreieşti, p. 191.

„Obiceiul evreiesc a cerut de-a lungul erelor femeilor să îşi acopere părul lor ca o dovadă a modestiei lor înaintea bărbaţilor, şi a cerut bărbaţilor să îşi acopere capul pentru a arăta umilinţa şi reverenţa lor înaintea lui Iehova.”

„Capul descoperit era obişnuit printre bărbaţi în timpuri biblice, as cum este arătat în povestea lui Samson (Judecători 13:16) şi în cea a lui Absalom (2 Samuel 14:26), şi prin folosirea numelui „coroană” pentru părul lung al unui Nazineu (Numeri 6:5).”

„David Halevi din Ostrog (secolul 17) a fost primul care a declarat că interzicerea descoperirii capului era bazată pe o lege religioasă, în opoziţie faţă de modul creştin de închinare. El şi-a bazat decizia sa pe interpretarea Talmudică a lui Levitic 18:3: „să nu vă luaţi după obiceiurile lor.” Aceeaşi viziune a fost adoptată de medicul Solomon Levi din Verona, Amsterdam, 1731. Pe de altă parte, Elijah of Wilna, precum Solomon Luria, susţine că interdicţia era bazată doar pe obicei sau proprietate.” – The Jewish Encyclopedia, pp. 530-532.

„Obiceiul de a se ruga cu capul gol sau acoperit nu este o chestiune de lege. El este doar o chestiune de maniere sociale şi bună cuviinţă.”

„Ca multe tradiţii vechi, au existat multe speculaţii cu privire la originea acestei practici. Noi ştim, desigur, că religia evreiască şi-a avut originea sa în Orientul Apropiat. Nu am întâlnit niciodată o rază de soare atât de strălucitoare şi de orbitoare cum am găsit în Ierusalimul modern. Cu multe secole în urmă, de asemenea, evreii care se rugau un curtea Templului din Ierusalim trebuiau să aibă protecţie pentru capul lor împotriva soarelui pârjolitor.”

„O altă explicaţie este că în timpurile străvechi evreii îşi ridicau şalurile lor de rugăciune deasupra capului lor în timpul închinării pentru a-şi acoperi ochii lor. Aceasta înlătura toată distragerea faţă de rugăciune şi făcea posibilă realizarea celei mai mari concentrări. Pălăria sau boneta este descendentul simbolic al acoperirii şalului de rugăciune.”

„Ştim din resturile arheologice că în zilele antice, poporul lui Israel era adesea cu capul gol. În Muzeul englez, am văzut un basorelief al împăratului asirian, Sanherib, portretizând evrei care nu purtau turbane. De aceea, practica modernă Ortodoxă, de a ţine capul acoperit tot timpul nu se întoarce în Palestina antică.”

„Totuşi, în est clasele privilegiate purtau anumite ornamente ale capului ca un semn al statutului legal şi în timp acest obicei s-a răspândit spre toate grupurile.” (What Is a Jew? (Ce este un evreu?) Rabbi Mossis N. Kertzer, p. 93)

„Printre evreii moderni, acoperirea capului ca un simbol al reverenţei în timpul închinării a rămas un simbol religios al semnificaţiei. Dar originea şi dezvoltarea acestui simbol religios este învăluit în incertitudine.”

„Deşi acoperirea capului cuiva era privită în timpul perioadei Talmudice ca un semn de respect, există insuficiente dovezi că evreii din curtea Templului sau din sinagoga timpurie li se cereau să poarte vre-un turban.”

„Cu trecerea timpului, obiceiul acoperirii capului în timpul închinării a devenit tot mai mult mandatară. În timp ce persecuţiile asupra Bisericii au crescut, aversiunea evreiască faţă de tot ce este creştin s-a adâncit. Descoperirea capului a devenit asociată cu eticheta Bisericii şi de aceea a devenit respingătoare. A se închina sau chiar a merge cu capul descoperit era privită ca o imitare a creştinilor şi un act de lipsă de respect faţă de Iehova. Invers, acoperirea capului a devenit un act al evlaviei evreieşti. Pentru comoditate scufia, sau yarmulke, a fost adoptată.” (Jewish Worship, (Închinarea evreiască) Abraham Millgram, p. 351-352)

„Acoperirea capului, a nu fi cu capul gol, este afirmată în Talmud şi în coduri dar nici una din ele nu a făcut din ea o obligaţie precisă. Totuşi, în cursul timpului, ea a devenit un simbol al conştiinţei şi cunoştinţei prezenţei lui (Iehova) şi un fel de a distinge evreii de non-evrei, şi de aici ea a fost considerată o cerinţă şi o obligaţie.” (A Basic Jewish Encyclopedia, (O Enciclopedie evreiască de bază) p. 136)

Astfel, încercând să apărăm obiceiul evreiesc de a purta o acoperitoare a capului nu are nici o bază biblică. Autorităţile evreieşti sunt de acord că acoperirea capului este o tradiţie mai târzie şi nu este bazată pe Biblie.

Pavel ne spune că femeile ar trebui să poarte o acoperitoare a capului, dar bărbaţii nu ar trebui, 1 Corinteni 11:1-15.