Un comentariu asupra 1 Corinteni 11:2-16

de Norman E. Anderson

CUPRINS

Introducere
1 Corinteni 11:2-16 în Versiunea Autorizată (1611)
Comentarii asupra pasajului
O traducere proaspătă a lui 1 Corinteni 11:2-16
Structura chiastică a 1 Corinteni 11:1-17 expusă
Note despre chiasm
Remarci concluzive

 

Introducere

1 Corinteni 11:2-16 este atribuit Apostolului Pavel și lui Sosten, „fratele” (1:1)*, dar se crede a fi compunerea doar a lui Pavel (notați persoana întâia singular din versetele 11:2-3), adică, doar dacă autoritatea Paulină nu este totodată provocată. Acesta este notoriu pentru a fi unul din cele mai dificile pasaje din Biblie de interpretat, dar nu cel din urmă deoarece la fiecare câteva puncte acesta poate însemna ceva total diferit, chiar opus față de lucruri. totodată este scris răspândit și plin de joc de cuvinte (mai ales jocuri de sensuri de cuvinte, uneori chiar peste limbi); acesta este plin de aluzii, obscur din punct de vedere retoric, destul de interactiv cu o audiență specifică a cărei părți de conversație este pierdută, și rezistentă față de încercările de a produce un sens din acesta, fie datorită unui sens coerent sau a unuia corespunzător realității, cel puțin după cum se interpretează în mod obișnuit. În plus, acesta este și a fost de mult susceptibil în mod specific față de citirile anacronice, mai ales din partea supremației masculine; și acesta este interpretat adesea, chiar și astăzi, sub stăpânirea schimbărilor seismice din atitudinile față de femei și sexualitate care au avut loc în generațiile ulterioare de după Apostoli. Atitudinile moderne și post-moderne față de culturi, obiceiuri și tradiții complică lucrurile; căci autorul fără îndoială că a cântărit astfel de lucruri conform preocupărilor lor – grija lor cu legea provincială romană, de exemplu – care nu este în conformitate cu grijile noastre destul de diferite.

Acest comentariu este desemnat să scoată la iveală dificultățile, mai ales cele care au alunecat sub traduceri și alte comentarii, și de a explora opiniile interpretative. Centrul nu este așa mult asupra autorului și a criticismului textual precum este asupra structurii gramaticale și retorice și a contextului cultural precum și al posibilităților de înțeles. Legat de acest comentariu este și o digresiune despre îngerii din versetul 10. Țelul ultim al acestui comentariu este de a vedea dacă sensul coerent poate fi extras din pasaj, mai ales un sens care se comportă cu ceea ce de altfel cunoaștem drept părerile lui Pavel și spusele lui Isus pe care s-a bazat acesta – cel puțin pentru a face o contribuție în această direcție.

Comentariul începe cu Versiunea Autorizată din 1611 (a Bibliei în engleză, se va folosi prescurtarea AV aici, n. tr.), nu printr-un proiect ci printr-un accident fericit, din moment ce comentariul și-a primit dezvoltarea sa într-un alt context Glosarul Termenilor despre Relații (sub titlul „capul femeii”) unde se folosește AV s-a folosit doar pentru termenii săi familiari. Spun „fericit” nu pentru cât de bună este traducerea, ci pentru că acesta reprezintă un text împodobit și o interpretare tradițională așadar servește cu atât mai bine scopului meu de scoatere la iveală a dificultăților nu doar a textului ci și a interpretării acestuia.

După comentarii urmează proaspăta mea traducere apropiată de text a acestui pasaj, care, cu curaj, arată cursul pasajului în măsura în care l-am putut prelucra și care, în același timp, este desemnat să expună cele mai semnificative întrebări. În aspectul ulterior acesta diferă de majoritatea traducerilor, în măsura în care acestea urmează deciziile despre cum este interpretat textul.

Apoi urmează acea traducere prezentată în acord cu structura retorică a pasajului așa cum îl percep eu, cu opțiunile expuse.

Am scris acest comentariu și digresiunea de după el nu doar pentru cercetătorii și educații teologici, dar și pentru cititorul inteligent. Așadar termenii tehnici și neclari în general sunt ori evitați ori explicați. Astfel, de exemplu, traducerea greacă antică a Bibliei (fără să cuprindă Noul Testament) este numită Septuaginta mai degrabă decât LXX; o tratare a Talmudului, decât a fi precedat de un b sau de un y este în schimb precedat de „Talmud Bavli” (acesta este Talmudul Babilonian) sau „Talmud Yerushalmi” (acesta este Talmudul Palestinian sau din Ierusalim, cunoscut și sub numele de Talmud al Țării Israel); în locul citării doar a LCL, așa cum este practica comună de studiu, eu dau în schimb o citare deplină a volumului The Loeb Classical Library, oricând citez din acesta; și în locul oferirii unui citat abia suficient față de o sursă antică, eu ofer adesea câteva din căile cum putea fi citat acesta, cel puțin prima dată este menționat. Subiectul este destul de dificil, așa că am încercat să fac restul să fie ușor, deși sunt anumite contrapartide, din moment ce explicarea și plinătatea tind să se aglomereze.

În special pentru identificarea și localizarea surselor citate, cititorul poate găsi folositor să aibă la mână câteva cărți de referință precum The Anchor Bible Dictionary (1992), The Oxford Classical Dictionary (3rd ed. 1996), The Oxford Dictionary of the Christian Church (3rd ed., 1997), și The Encyclopedia of the Jewish Religion (1965).

Un ultim punct înainte de a purcede: Acest comentariu este atât de bun precum evidența pe care o prezintă. Acesta nu se bazează pe nici o „autoritate” a autorului ei. Eu văd fiecare comentariu în acest fel, și recomand abordarea generală, mai ales când sursa este internetul.

* Referitor la Sosten, vezi Fapte 18:17. Era același Sosten ca cel menționat în 1 Corinteni 1:1? Era aceste Sosten din Faptele Apostolilor un creștin sau unul dintre evreii care se opunea creștinilor? Era el același Crisp din Fapte 18:8 (cf. 1 Corinteni 1:14), care a fost descris ca un credincios, sau era altcineva acesta? Dacă era ultimul, atunci sinagoga din Corint avea mai mult de un singur bătrân (archisynagögos)? Notați mențiunea lui Eusebius despre Sosten:

„Acum numele apostolilor Mântuitorului nostru sunt clare pentru toată lumea din evanghelii, dar nicăieri nu există lista celor șaptezeci… Și se spune că și Sosten, care a scris cu Pavel către Corinteni, era unul dintre ei” (Ekklësiastikës Historias = Historia Ecclesiastica = Ecclesiastical History 1.12.1). [Din: The Ecclesiastical History, [by] Eusebius; cu traducerea în engleză de Kirsopp Lake (Cambridge, Mass.: Harvard University Press): v. 1 (1926, 1965 printing), p. 83. Regarding the Seventy, vezi Luca 10:1-20]

Dacă Sosten era într-adevăr unul dintre cei șaptezeci, e posibil ca rolul său primar cu privire la 1 Corinteni să fi fost oferirea unui sens de ancorare în viața și învățăturile lui Isus și astfel să prevină orice încercare de a se săpa învățăturile lui Pavel împotriva celor a lui Isus (cf. 1:12).

1 Corinteni 11:2-16 în Versiunea Autorizată (1611)

2 Vă laud acum, fraților¹, că vă amintiți de mine în toate lucrurile și că țineți ritualurile^2-3, așa cum vi le-am transmis eu.

3 Dar vreau să știți că capul fiecărui bărbat este Hristos, și că capul femeii este bărbatul⁴; și capul lui Hristos este Dumnezeu.

4 Oricare bărbat ce se roagă ori profețește cu capul acoperit⁵, își dezonorează capul.

5 Dar orice femeie care se roagă ori profețeste⁶ cu capul descoperit⁷ își dezonorează capul: căci atunci ar fi ca și când ar fi rasă^8-9.

6 Căci dacă femeia nu este acoperită, să-și taie și părul¹⁰: dar dacă¹¹ acesta este o rușine¹² pentru o femeie să fie tunsă sau rasă¹³, aceasta¹⁴ să fie acoperită¹⁵.

7 Căci un bărbat nu ar trebui să-și acopere capul, întrucât el este imaginea și slava lui Dumnezeu: dar femeia este slava bărbatului.

8 Căci bărbatul nu este din [ek] femeie, ci femeia este din [ex] bărbat.

9 Și nici n-a fost creat bărbatul pentru [dia] femeie, ci femeia pentru [dia] bărbat.

10 Pentru această cauză femeia trebuie să aibă putere^16-17 deasupra capului¹⁸ ei, din cauza¹⁹ ingerilor²⁰.

11 Totuși²¹, nici bărbatul nu este fără femeie, și nici femeia fără de bărbat, în Domnul²².

12 Căci după cum femeia este din [ek] bărbat, tot așa este și bărbatul pentru [dia] femeie²³; dar toate lucrurile din [ek] Dumnezeu.

13 Judecați-vă singuri: este bine²⁴ ca femeia să se roage lui Dumnezeu cu capul descoperit²⁵?

14 Oare nu învață chiar și natura că, dacă un bărbat are părul lung, acesta e o rușine pentru el²⁶?

15 Dar dacă o femeie are părul lung, aceasta este o slavă²⁷ pentru ea: căci părul ei îi este dat acesteia²⁸ pentru²⁹ o acoperire³⁰.

16 Dacă vreun bărbat³¹ este certăreț³², noi³³ nu avem un astfel de obicei³⁴, și nici bisericile lui Dumnezeu.

Comentarii asupra pasajului

[Înainte de a începe, această notă: citatele din parantezele pătrate trebuiesc verificate.]

¹ Referitor la cuvântul „frați [adelphoi]” (v. 2): Cuvântul grecesc este absent din cele mai bune manuscrise. Prezența cuvântului în alte manuscrise poate fi un exemplu al unei acumulări contextuale de masculinizare.

² Deoarece pasajul este intercalat aici, pe de-o parte, o mențiune a tradițiilor (paradoseis în 11:2) și, pe de altă parte, o mentione a obiceiului (synëtheian în 11:16), în timp ce este înzestrat peste tot prin apeluri către sentimentele subiective și judecată, care pot fi condiționate cultural, acesta este scos în afară cu ușurință într-o eră când tradițiile și obiceiurile sunt adesea tratate în mod relativist și cazual, deși biserica timpurie și adversarii ei au luat uneori o astfel de extremă în mod serios. Notați:

• ethos din Fapte 6:14; 16:21; 21:21; 28:17; contrastează oarecum ta ethnë … tais hodois autön din 14:16;
• paradosis din Galateni 1:14; 2 Tesaloniceni 2:15; 3:6, totuși contrastează Matei 15:1-9 = Marcu 7:1-13 și Coloseni 2:8, de asemenea,
• celelalte folosiri ale lui synëtheia din Noul Testament, la Ioan 18:39 și 1 Corinteni 8:7.

Cu alte cuvinte, cei mai moderni tind să cântărească pasajul mult mai ușor decât cititorii săi originali, nu doar în termeni de aplicare de către cei care încearcă să trăiască conform Bibliei, dar și în termenii de interpretare a studiului.

Nu e vorba că ceva care aproximează anumite atitudini moderne erau necunoscute anticilor. De exemplu, contrarul și filozoful cinic, Diogenes (ca. 412/403 – ca. 324/321 î. Hr.), care, apropo, a murit și a fost ulterior onorat la Corint, a disprețuit ceea ce era conform convenției (nomos) relativ față de ceea ce este natural (Diogenes Laertius, Biön = De vitis = Lives 6.71; regarding Diogenes’ death, see 6.76-79). Dar probabil mult mai caracteristic al erei era abordarea formulată mai târziu de avocatul roman, Julian (fl. 131-168 d. Hr.), care se pare că s-a adresat legii obiceiului din provinciile romane:

„în materiile în care nu avem legi scrise, ar trebui să fie observat ceea ce s-a introdus prin folosire și obicei” – (Justinian, Digest 1.3.32, as translated in: “The Glossators’ Views on Custom,” in The Oracles of the Law, by John P. Dawson (Ann Arbor: University of Michigan Law School, 1968; in series: Thomas M. Cooley Lectures; 1959): pp. 128-134, specifically p. 128).

În ciuda acestora, Pavel nu vorbea despre obiceiurile unui oraș sau provincie ci de tradițiile și practicile unei mișcări religioase sectante, adică, o sectă creștină din cadrul cursului mai larg de Iudaism. Referitor la toleranța romană și la validarea obiceiurilor evreiești, vezi în special:

• Josephus, Ioudaïkës Archaiologias = Antiquitaes Judaicae = Jewish Antiquities 12:125-126 = 12.3.2; 14:185-267 = 14.10.1-26; 16:58-61 = 16.2.5; 16:160-178 = 16.6.1-8; 19:274-291 = 19.5.2-3;
• Philo, Aretön Pröton ho esti tës autou Presbeias pros Gaion = De Legatione ad Gaium = On the Embassy to Gaius 161 = 2.569.
• Dio Cassius, Roman History6.6.

Pentru un sumar folositor, vezi: “The Policy of the Early Roman Emperors towards Judaism,” by Vincent M. Scramuzza,” being Note XXV, in: The Beginnings of Christianity. Part I, The Acts of the Apostles, edited by F. J. Foakes Jackson and Kirsopp Lake. Vol. V, Additional Notes to the Commentary, edited by Kirsopp Lake and Henry J. Cadbury (London: Macmillan, 1933): pp. 277-297. Pentru politicile romane față de evreii din Diaspora, vezi în special a doua secțiune.

³ Referitor la „ritualuri” (v. 2): Termenul grecesc este tas paradoseis, care înseamnă „tradițiile” ori „învățăturile transmise”. Aceste învățături erau posibil să fie anumite învățături despre și ale lui Isus. Cf. 1 Corinteni 7:12, 25; 11:23; 15:1-3; 2 Tesaloniceni 2:15; 3:6. Se presupune că acest pasaj este răspunsul lui Pavel la întrebările ridicate din interacțiunea cu anumite învățături despre și ale lui Isus.

⁴ În cadrul acestui pasaj, cu excepția versetului 16, cuvântul grec pentru „bărbat” este anër (sau o formă flexibilă din acesta). Anër este tradus adesea ori ca „bărbat” ori ca „soț” și ambele sensuri pot fi în joc în acest pasaj; adițional, în acest pasaj, anër se referă uneori la omul primordial care funcționează ca arhetip.

În plus, cuvântul grecesc pentru femeie folosit aici este gynë (sau o formă flexibilă din acesta). Gynë este tradus adesea ori prin „femeie” sau „soție”, tipic ca „soție” atunci când gynë este împerecheat cu anër. Ambele sensuri pot fi în discuție în acest pasaj. Adițional, în acest pasaj gynë se referă uneori la femeia primordială care funcționează ca arhetip.

Cu privința la ambele termene anër și gynë, Pavel modifica sensurile dintre acestea în acest pasaj. Întrebarea din cadrul fiecărei instanțe este care sens l-a utilizat el.

Apropo, argumentarea lui Tertulian De Virginibus Velandis = On the Veiling of Virgins 7 (Despre învăluirea fecioarelor) pare să presupună faptul că creștinii timpurii au înțeles 1 Corinteni 11:2-16 că se referă la soții, în timp ce el vroia ca principiile enunțate să acopere și pe fecioare.

Comparați celălalt pasaj Paulin „capul soției”, din Efeseni 5:21-33. (Pentru câteva comentarii la acest pasaj, vezi articolul în engleză de la “head of the wife” in the Glossary of Relationship Terms)

⁵ Referitor la fraza „cu capul său acoperit” (v. 4): Redat în mod literal, aceste cuvinte spun: „de la cap în jos”. Fraza kata kephalës echön este în mod evident o expresie idiomatică pentru purtarea a ceva care atârnă în jos de la cap. Totuși, se pare ciudat că acel ceva nu este numit. Comparați și contrastați Plutarch, Moralia 200F = Römaiön apophthegmata = Sayings of Romans 13: kata tës kephalës echön to himation („având roba de pe capul”).

⁶ Referitor la fraza „fiecare femeie care se roagă sau profețește” (v. 5): Una din cele mai vechi enigme este felul în care acest pasaj, care se pare că o aprobă pe o femeie să profețească într-un serviciu de biserică, să se potrivească cu 1 Corinteni 14:34-35, care spune ca femeile să tacă în biserici și adaugă că aceasta este nepotrivit pentru o femeie să vorbească într-o adunare numită. Verbul de acolo este lalein, care are un sens primar, „a sporovăi”. Deci parte a enigmei este rezolvată prin a realiza faptul că Pavel spunea că conversația obișnuită era ieșită din comun într-o adunare numită. Vorbirea profetică era diferită și se pare să fi fost exprimată în tonuri distinctive (cf. Apuleius, Metamorphoses = The Golden Ass 8:28 = 8:36 in the William Adlington numeration = 12 in The Robert Graves numeration).

Apropo, profeția din partea femeilor nu era un fenomen ciudat pentru creștini. Vezi, de exemplu, Pausanius, Hellados Periëgëseös = Description of Greece 2.24.1.

⁷ Referitor la fraza „cu capul ei descoperit” (v. 5): Acesta este un dativ de manieră. Totuși, este posibil ca un alt fel de dativ să fie intenționa, precum cel de dezavantaj, caz în care fraza s-ar putea traduce: „împotriva capului descoperit”.

⁸ Referitor la fraza „căci atunci ar fi ca și când ar fi rasă” (v. 5): Acesta ar fi redat mai precis în acest fel: „Căci ea [sau el] este una cu [sau ca] ea care a fost rasă”. Precizia aduce la iveală două pete – așa cum s-a indicat în parantezele pătrate – care face apel la decizia interpretativă.

Un cap ras și înfățișările cu agrafe semnificau multe lucruri diferite în lumea greco-romană și cea iudaică. Uneori aceasta avea o semnificație religioasă, cum se poate să fi fost și aici. Vezi, de exemplu:

• Referitor la femei și fete, Pausanius, Description of Greece11.6; 2.32.1.
• Referitor la bărbați și băieți, Iov 1:20; Isaia 15:2; Apuleius, Metamorphoses 11:10, 28, 30 = Adlington 11:47-48 = Graves 18-19; Pausanius, Description of Greece3.7; 7.17.8. Contrast cu Levitic 21:5; Ezechiel 44:20.

În Iudaism un cap ras uneori semnifica completarea jurământului de Nazireat. Vezi, de exemplu:

• Numeri 6:9, 18;
• Fapte 18:18; 21:23-26;
• Philo, Peri tön en Merei Diatagmatön = De Specialibus Legibus = Special Laws 247-254 = 45-46 = 249-250;
• Josephus, Jewish Antiquities 4:72 = 4.4.4; 19:294 = 19.6.1.

Aceasta nu era doar din partea bărbaților, dar și a femeilor (vezi Numeri 6:2 și, de exemplu, Mishnah, Nazir 3:6; 4:1-5; 9:1).

⁹ Versetele 4 și 5 pot fi redate ca o serie de întrebări retorice, în acest fel:

Oare fiecare bărbat [sau soț] care se roagă sau profețește cu capul împodobit își dezonorează capul său?

Tot așa fiecare soție [sau femei] care se roagă sau profețește cu capul descoperit [sau împotriva capului descoperit] își dezonorează capul ei?

Oare nu este ea [sau el] cu siguranță la fel cu [sau ca] cea care a fost rasă?

Dacă e să fie sau nu folosită punctuația interogativă aceasta este o chestiune de interpretare, din moment ce punctuația textului este oferită de editori.

De sigur, în locul unei serii ori de întrebări ori de afirmații, am putea avea o anumită combinație de întrebări și afirmații.

Redarea versetelor 4 și 5 cel puțin în parte în formă interogativă nu este mai puțin justificată decât atribuirea versetelor 14-15a ca o întrebare (sau ca două întrebări), și nici nu are un sens mai mic. Totuși, redarea ambelor segmente ca afirmații și nici în formă interogativă ar fi probabil o greșeală, din moment ce logica uzuală a lui Pavel se pare să se fi contrazis în mod strigător în același pasaj.

În contextul antic, versetul 4 are un sens mai bun ca o întrebare decât ca o afirmație, din moment ce se pare că face apel la răspuns, „De sigur că nu! De sigur că nu e nici o dezonoare la un bărbat care se roagă sau profețește cu un cap acoperit”. A spune lucrurile altfel ar fi fost contrar Legii și al Profeților (Exod 28:4, 36-40; 29:6; 39:28; Levitic 8:9; 10:6; 16:4; 21:10; Ezechiel 44:18; Zaharia 3:5, notați prezența angelică; 6:11), aceasta ar fi ofensat pe creștinii evrei care erau „zeloși pentru Lege” și pe care Pavel căuta să-i potolească la porunca lui Iacov (Fapte 21:20-26), și aceasta ar fi fost și o insultă față de practica romană de pietate. Vezi, pentru începători:

• Dionysius of Halicarnasus, Römaikës Archaiologias = Antiquitates Romanae = Roman Antiquities 12.16.1-4;
• Lucretius, De Rerum Natura = On the Nature of Things 5.1196-1203;
• Macrobius, care referitor la practica romană uzuală de închinare a notat o excepție, anume îndeplinirea ritualurilor la un anumit altar al lui Saturn „cu capul descoperit, inc conformitate cu obiceiul grecesc”; vezi Saturnalia 8.2; cf. 1.10.22; din moment ce Macrobius nu este în Loeb Classical Library, să vă ofer o traducere completă.

1.8.2: „Dumnezeul [Saturn] are și un altar în față la Sanaculum, și ritualurile sunt îndeplinite acolo cu capul descoperit, în conformitate cu folosirea greacă, deoarece se crede că aceasta era practica originală, mai întâi a Pelasgianilor și apoi a lui Hercules”.

1.10.22: „Philochorus spune că Cecrops a fost primul care să clădească în Attica, un altar lui Saturn și Ops, închinându-se acestor zeități ca lui Jupiter și Pământ, și să ordone ca, atunci când roadele și fructele erau strânse, capul gospodarului ar trebui să mance pretutindeni cu robii cu care a purtat truda cultivării terenului, căci era plăcerea zeului ca să se acorde cinste sclavilor în considerație față de truda lor. Și de aceea noi urmăm practica unei țări străine și oferim sacrificii lui Saturn cu capetele descoperite”. (din The Saturnalia [de] Macrobius; tradus cu o introducere și note de Percival Vaughan Devies (New York: Columbia University Press, 1969): pp. [63], 73)

• Ovid, Fasti 3:363-366;
• Plautus, Curculio 389-390;
• Plutarch, Moralia 266C-267B = Aitia Römaïka = Quaestiones Romanae = Roman Questions 10;
• Virgil, Aeneid 3:543-547; și de asemenea,
• capetele împodobite din: The New Testament World in Pictures, [by] William H. Stephens; Paula A. Savage, designer (Nashville, Tenn.: Broadman Press, c1987): picture 6 (the Roman Emperor, Augustus, as high priest); 14 (probably the Roman Emperor, Nero, as high priest); and 449 (priest, Yugoslavia).

Deși obiceiurile corintene erau diferite de cel romane, se merită să amintim faptul că Corintul era capitala Ahaiei, o provincie romană (Apuleius, Metamorphoses 10:18 = Adlington 10:45 = Graves 16), și că acesta a fost recolonizat de romani doar pentru 11 decade sau aproximativ mai devreme, circa 44 î. Hr. (Pausanius, Description of Greece 2.1.2).

Apropo, obiceiul fiecărui evreu care purta o acoperire pe cap – în zilele de acum ori o pălărie ori un kippah – în închinarea din sinagogă în mod evident că nu era cunoscut în zilele lui Pavel. Una din primele indicații că un astfel de obicei era în formare provine din câteva secole ulterioare (Talmud Bavli, Kiddushin 31a).

¹⁰ Prima parte pare a versetului 6 poate fi descrisă ca o întrebare. Totuși, în acest caz, prin a face astfel se poate introduce mai multă neîndemânare decât claritate:

Dacă, de fapt, o soție [sau femeie] nu este acoperită, să se și radă în cap?

Referitor la imperativele de la persoana a treia puse ca întrebări, vezi Greek Grammar, by Herbert Weir Smyth; revised by Gordon Messing (Cambridge, Mass: Harvard University Press, c1956): §1838.

¹¹ Fiecare dintre dacă-urile din versetul 6 indică o condiție de primă clasă (greaca are patru clase de propoziții condiționale). Aceasta la rândul ei indică faptul că protasis (clauza „dacă”) este presupus a fi cazul

Cu alte cuvinte, Pavel a presupus că cel puțin câteva femei din biserica din Corint se rugau și profețeau cu capetele descoperite, care este un punct destul de special din moment ce este clar că cel puțin o practică creștină timpurie era ca femeile să se roage și să profețească cu capetele descoperite. Pavel a presupus de asemenea că cel puțin câteva femei au privit a fi cu capetele rase drept rușinos și hidos.

¹² Referitor la „rușine [aischron]” (v. 6): Cuvântul grecesc înseamnă hidos sau rușinos.

Pe de-o parte, Pavel putea să afirme că pentru o femeie a avea capul ras era o rușine sau ceva hidos – deși, notați de asemenea, nu aceasta a spus el de fapt în această propoziție. Pe de altă parte, el putea să laude pe femei pentru sensul lor de mândrie față de chestiuni așa de nesemnificative precum părul, mai ales dacă raderea acestuia avea în minte o semnificație religioasă; căci ce loc are vanitatea înaintea lui Dumnezeu? (Cf. “smerirea,” tapeinountes, înaintea zeilor din Plutarch, Moralia 266D = Roman Questions 10) Moraliștii primului secol au văzut dincolo de păr (vezi, de exemplu, Dio Chrysostom, Orationes = Discourses 35:3, 11). S-ar părea a fi straniu dacă Pavel, care era așa de forțat asupra relațiilor interioare și corecte (vezi, de exemplu, Romani 6:17 și 2 Corinteni 3:6), nu vedea nici el dincolo de păr.

¹³ Referitor la fraza „ras sau tuns [to keirasthai ë xurasthai]” (v. 6): Keirasthai este un aorist 1, infinitivul de mijloc al keirö. Xurasthai este un infinitiv pasiv prezent al lui xuraö. Așadar fraza poate fi tradusă: „să se fi ras sau să fie tunsă”. Articolul to, indică că aceste infinitive sunt substantive; așa că fraza ar putea fi în schimb tradusă în felul insuportabil de stângaci ca acesta: „după rasul ei sau tunsul ei”.

În Septuaginta, keirein (pentru a folosi infinitivul) traduce câteva cuvinte evreiești diferite. Acesta are aceste înțelesuri de bază:

• „a tunde (oile)” – gazaz în Geneza 31:19; 38:12-13; Deuteronom 15:19; 1 Samuel 25:2, 4,7, 11; 2 Samuel 13:23-24; Isaia 53:7; qatsab în Cântarea Cântărilor 4:2; comparați cu 6:6 unde nu este alt cuvânt evreiesc decât rachel, „oi” este tradus;
• „a tunde (iarba)” – descris într-un fel curios ra’ah, „apare”, în Proverbe 27:25;
• „a rade (capul unei persoane)” – galach în 2 Samuel 14:26; comparați, unde nu este nici un cuvântul evreiesc tradus, Ieremia 52:31;
• „a rade (capul unei persoane în doliu)” – gazaz în Iov 1:20; Ieremia 7:29; Mica 1:16; și,
• „a rade (fața cuiva)” – qatsats în Ieremia 49:32 (numărătoarea evreiască și din Thompson) = Hatch & Redpath 30:10 = Rahlfs 30:27 = Bagster 30:32.

În Noul Testament, cuvântul apare de trei ori, aici în 1 Corinteni 11:6 și de două ori în Fapte, unde odată (în 8:32), ca un participiu, acesta înseamnă „frizer (de oi)” și odată (în 18:18) înseamnă „a rade (capul unui Nazireat)”.

În Septuaginta, xuran (ca să folosim din nou infinitivul) traduce trei cuvinte evreiești și are următoarele înțelesuri de bază:

• „a rade (capul unui captiv care are să fie primit ca membru de poziție înaltă dintr-o casă)” – galach în Geneza 41:14; Deuteronom 21:12; comparați folosirea din Septuaginta a lui keirein din Ieremia 52:31;
• „a rade (capul și barba unui lepros suspect)” – galach în Levitic 13:33-34; 14:8-9;
• „a rade (capul unui preot)” – qarach și galach în Levitic 21:5 = galach în Ezechiel 44:20; comparați cu Epistola lui Ieremia 31;
• „a rade (capul unui Nazireat)” – galach în Numeri 6:9, 18-19; Judecători 16:17, 19, 22; comparați în special cu Josephus, Jewish Antiquities 19:294 = 19.6.1.
• „a rade (barba și, într-un caz, capul și picioarele ca un fel de umilire)” – galach în 2 Samuel 10:4 = 1 Cronici 19:4; Isaia 7:20;
• „a rade (capul sau barba sau ambele în doliu)” – qarach în Ieremia 16:6; Mica 1:16; qarach și gara’ în Ieremia 48:37 (Ebraică) = 31:37 (Septuaginta); galach în Ieremia 41:5 (Ebraică) = 48:5 (Septuaginta); comparați cu Epistola lui Ieremia 31.

În Noul Testament, cuvântul apare într-un alt loc pe lângă 1 Corinteni 11:5-6, anume, Fapte 21:24, unde înseamnă „a rade (capul unui Nazireat)”.

Din moment ce Pavel folosește o pereche de sinonime, ar fi înțelept să urmărim apariția acestor perechi ori în Biblia Ebraică sau în Septuaginta. Așa am nota:

• qarach și galach în Levitic 21:15, care este referința la preoții levitici, cărora li se interzicea să fie chei sau să-și radă colțurile bărbilor;
• qarach și gara’ în Ieremia 48:37 (Ebraică) = 31:37 (Septuaginta), care este cu referire la anumiți Moabiți, care s-au ras în cap ca plângere a lor și și-au tăiat bărbile scurt; și,
• qarach și gazaz în Mica 1:16, care este cu referire la anumiți oameni din Iuda, care au fost acuzați că s-au tuns chel și că și-au tăiat părul în anticiparea doliului.

În Septuaginta, ultimul pasaj menționat mai sus, Mica 1:16, este unica instanță unde cele două termene din 1 Corinteni 11:6 apar laolaltă: Xurësai kai keirai. Totuși, Pavel nu se pare că ar vorbi despre doliu, mai degrabă despre rușinea sau urâțenia dintr-un context de închinare; și așa se pare că nu este nici o aluzie nici la Mica 1:16 și nici la pasajele despre „doliu”.

Folosirea lui Pavel a sinonimelor poate fi explicată mai bine ca un caz al generalului și al specificului. Termenul mai larg, kerasthai (pentru a-l oferi într-o formă flexibilă), a fost folosit ori pentru că acesta era larg cuprinzător ori pentru că era folosit uneori, ca mai târziu de Luca în Fapte 18:18, ca să însemne ceva mult mai specific. Pavel a folosit termenul mai îngust, xurasthai, ori pentru că sensul mai îngust era înțeles aici ori pentru că acesta îl folosea ca să ancoreze termenul mai larg folosit uneori într-un sens mai îngust. În mod cinstit, se poate face un caz și se poate lua aparte oricare dintre primele patru sensuri ale lui xuran oferite mai sus. În referire față de:

• captivul, un caz ar putea începe cu Luca 4:18; 1 Corinteni 7:22; și 2 Corinteni 4:5;
• leprosul, vezi teoria lui Fitzmyer, așa cum este descrisă în digresiune;
• preotul (preotesele??), notați baza lui 1 Corinteni 5-7 pe Levitic 21, și
• Nazirul, observați că ambele termene erau folosite adesea de creștinii timpurii cu referire la Nazir (keirö în Fapte 18:18 și xuraö în Fapte 21:24; și vezi nota de mai sus.

Fără alte indicații clare ulterioare, probabil că este cel mai bine să lăsăm sensul la „a rade” în timp ce am putea implica ceva mai mult decât acest sens.

¹⁴ Referitor la fraza „să se acopere” (v. 6): Acesta traduce un singur cuvânt, katakaluptesthö, care poate însemna și „să fie acoperit” sau „el să fie acoperit”, „Femeia” este antecedentul cel mai aproape posibil. Totuși, „capul” este subiectul principal. Și este posibil ca și capul la care se referă aici să fie „bărbatul”. Așa că se poate face un argument pentru oricare dintre pronume.

¹⁵ Versetul 6 pare să sugereze că femeia profet are una din două opțiuni: ori să se acopere ori să se radă în cap. Prima, amintiți-vă că aceasta este o referință la femeia care se roagă sau profețește. A doua, notați că Pavel nu se plimba înainte și înapoi între aceste două opinii, ignorând-o pe cea mai evidentă, nici rasă și nici acoperită. De ce? Cel mai simplu răspuns este că ele erau oarecum complementare. Dați-mi voie să sugerez două teorii, una Corinteană și una de Ierusalim:

• Teoria Corinteană este că Pavel îndemna pe o viitoare prorociță ori să își ia emblema de prorociță sau să ia locul unui inițiat, amintind că în anumite religii de mister corinteane bărbații inițiați erau rași în cap. Pavel transmitea ideea femeilor.
• Teoria de Ierusalim este că dacă o femeie vroia să vorbească într-un fel legat, ea să o facă ori ca prorociță sau ca cineva care a preluat jurământul de Nazireat și e gata să-și facă oferta sa.

Nici una dintre teorii nu este bine potrivită, dar undeva pe lângă aceste linii trebuiește explicat mecanismul.

¹⁶ Referitor la cuvântul „putere [exousian]” (v. 10): Aceasta este citirea celor mai bune manuscrise, totuși, există o variantă. Redarea antică a acestui text în anumite manuscrise ne-grecești (latine, coptice și armeane) și discuția acestui tex de către anumiți creștini timpurii sugerează că unii au lucrat cu un text care avea kalumma („voal”) în loc de exousian.

Cea mai semnificativă instanță este găsită în menținea lui Irineu (ca. 130 – ca. 200), Episcop de Lyons, despre folosirea Velentinianilor a 1 Corinteni 11:10 (aceștia erau o sectă gnostică). Mențiunea se găsește în lucrarea sa Elenchos kai Anatropë tës Pseudonomou Gnöseös = Adversus Haereses = Against Heresies 1.8.2.

Totuși, varianta kalumma este ușor explicată ca un luciu (o notă tipică în margine sau între linii) care s-a strecurat în text, un luciu care se potrivea bine atât cu ceea ce se aștepta din punct de vedere natural cât și cu tendințele de masculinizare din istoria ambelor texte și a interpretării epistolelor Pauline. Cu alte cuvinte, kalumma este totodată prea ușor de explicat ca o deviație de la textul original, în care exousian sau ceva apropiat acestuia poate fi cu greu explicat ca fiind altceva decât originalul.

¹⁷ Încă o dată referitor la cuvântul „putere [exousian]” (v. 10): Se presupune că Pavel făcea un joc de cuvinte cu cuvântul aramaic shiltonayah, care înseamnă ceva de genul „bandă de cap” sau „voal” ([Talmud Yerushalmi, Shabbath 6, 8b, 48]). Shiltonayah poate fi derivat din shalat, care înseamnă „a avea putere peste” (sau în schimb acesta poate fi o variantă dialectică din silbonayah, adică „benzi împletite” purtate în păr). Aceasta nu înseamnă că Pavel folosea cuvântul exousian ca să însemne „voal” sau „acoperire de cap”, care ar fi fost un sens necunoscut al termenului. Acesta ar putea însemna că el avea în minte același fel de asociere, sau chiar un contrast, dintre o acoperire de cap și putere ori autoritate (pentru o idee de alternativă posibilă îndepărtată cu privire la cuvântul de cuvinte dintre limbi, vezi digresiunea – în engleză, n. tr.).

¹⁸ Referitor la fraza „să aibă puterea pe capul ei” (v. 10): Uneori, în alte contexte, fraza grecească exousian exein episcopi este tradusă drept „a avea putere peste”. Nu este nimic care să prevină aceasta de la a fi tradusă în acel fel aici.

Referitor la „capul ei”, care se spune că este bărbatul (v. 3), și totuși capul ei în alte sensuri ale acestuia (cu părul) este de asemenea menționat (v. 5-6). Astfel există o ambiguitate (una intenționată?) care să însemne capul, o ambiguitate care poate fi rezolvată doar de context. Întrebarea este care context, cel care precede sau cel care urmează imediat?

Apropo, versetul este înțeles greșit în mod frecvent în aceste linii (aici folosind Versiunea New Revised Standard, 1989): „Pentru acest motiv o femeie ar trebui să aibă un simbol de autoritate pe capul ei, datorită îngerilor”. Interpolarea „un simbol de”, este nejustificată, decât să indice una din posibilele interpretări al acestui verset criptic.

¹⁹ Referitor la „Pentru această cauză, [dia touto] … din [dia] cauza îngerilor” (v. 10): Antecedentul lui „această” este ambiguu. Este acesta argumentul imediat precedent care are de a face cu faptul că femeia a fost creată din bărbat, sau este „datorită îngerilor”? Sugerez ultima, dia indicând aici o completare a ideii. Așadar versetul ar putea fi tradus literal astfel: „Datorită acestui lucru aceasta ar trebui femeia [sau soția] să aibă putere peste cap: datorită îngerilor”. Vezi Herbert Weir Smyth (1956): §1248; cf. construcțiilor similare la 1670 și 2195. Modelul retoric susține această interpretare (vezi mai jos).

²⁰ Referitor la „îngeri” (v. 10): Care îngeri? Opiniile sunt:

• Îngerii ca o materie de folosire a limbajului
• Îngerii ca reprezentanți ai ordinii umane
• Îngerii ca gardieni
• Îngerii ca cei care au nevoie de totalitate fizică
• Îngerii ca cei care necesită emblema unei prorocițe
• Îngerii ca exemple
• Îngerii ca ființe ispitite, adică care pot fi ispitite să se împerecheze cu femeile cum au făcut fii lui Dumnezeu în Geneza 6
• Îngerii ca agenți ai dezordinii
• Îngerii ca trimiși creștini către cei de afară
• Îngerii ca vizitatori exploratori din regiunea din jur
• Îngerii ca vizitatori din alte biserici
• Îngerii ca episcopi
• Îngerii ca premergători, adică Adam și Eva
• Îngerii ca simbol, de exemplu, sortarea celor nealeși rușinați de aleșii nerușinați; sau a fii în Hristos
• Îngerii ca nedefiniți dar subordonați unei femei, mai ales când aceasta vorbește cu autoritate profetică
• Mai mult de una din cele de sus
• Nici una de mai sus
• Puțin din cele de sus plus altceva, probabil datorită unei devieri greșite de mai sus

(Pentru discuție, vezi digresiunea în limba engleză The Angels of 1 Corinthians 11:10: A Survey of Interpretative Options)

²¹ Referitor la „Totuși [plen]” (v. 11): Cuvântul plen de aici este tratat adesea de parcă ar fi tranziția de la discutarea că femeia este pentru bărbat. Totuși, aceasta ar putea fi tranziția de la referința la îngeri. Cu alte cuvinte, acesta poate indica ceva din aceste linii: „Îngerii sunt un motiv, cu toate acesta în Domnul este un alt motiv”.

²² Comparați această afirmație similar de izbitoare atribuită lui R. Akiba (ca. 40 – ca. 135 d. Hr.):

„În trecut, Adam a fost creat din pământ, și Eva din Adam; dar de aici înainte va fi, În imaginea noastră, după asemănarea noastră (Geneza 1:26): nici un bărbat fără femeie și nici o femeie fără bărbat, și nici unul din ei fără Shechinah” (Bereshith Rabbah = Genesis Rabbah 22:2 = 14d). (Din: Midrash Rabbah, tradus în engleză cu note, glosar și indicii sub conducerea redacțională a lui H. Freedman și Maurice Simon; cu o prefață de I. Epstein (3rd ed. London; New York: Soncino Press, 1983): v. 1, p. 181.

²³ Referitor la „tot așa este și bărbatul pentru [dia] femeie” (v. 12): O greșeală făcută uneori de interpreți este de a trata dia în versetul 12 ca echivalentul lui dia în versetul 9. Totuși, în versetul 9, dia este urmat de un acuzativ, în timp ce în versetul 12 acesta este urmat de un genitiv. Prin urmare translatorul trebuie să aleagă din seturi diferite de înțelesuri posibile. Versiunea Autorizată reflectă diferența în mod corespunzător.

²⁴ Referitor a „bine [prepon]” (v. 13): Prepon înseamnă „potrivit”, „adecvat”, sau „propriu”, în special într-un anumit fel care este evident pentru simțuri.

²⁵ Referitor la versetul 13 ca o întrebare, propoziția poate fi în schimb traducă în acest fel, ca o afirmație: „Judecați între voi: Este potrivit pentru o soție descoperită să se roage lui Dumnezeu”. Din nou, dacă să se folosească sau nu punctuația interogativă este pur și simplu o chestiune de interpretare, din moment ce manuscrisele antice nu au această punctuație. Apropo, comparați Filipeni 4:8.

²⁶ Referitor la versetele 14 și 15a ca o întrebare, propoziția poate fi în schimb tradusă în acest fel, ca o afirmație: „Nu numai natura vă învață că, pe de-o parte, dacă un om poartă părul lung aceasta e o rușine pentru el, dar, pe de altă parte, dacă o femeie poartă parul lung aceasta este o slavă pentru ea”.

Înainte de a continua, dați-mi voie să menționez că cuvintele grecești men … de sunt descrise în mod corespunzător ca „pe de-o parte… pe de altă parte”. Vezi Herbert Weir Smyth (1956): §2904.

Acum, nici în fundalul evreiesc al lui Pavel și nici în cel grecesc al corintenilor nu exista rușine pentru un bărbat care purta părul lung.

Cu privire la fundalul evreiesc:

• Amintiți-vă de jurământul de Nazireat (Numeri 6:5; xyron ouk epeleusetai epi tën kephalën autou în Septuaginta; apropo, contrastați regula pentru preoții din Levitic 21:5 și Ezechiel 44:20).
• Amintiți-vă de părul lung ca o parte vitală din povestirea lui Samson (Judecători 13:5 șu; ouk anabësetai sidëros epi tën kephalën autou în Septuaginta) și ca un semn de distincție pentru Absalom (2 Samuel 14:25-26).
• Notați că Philo nu tratează părul lung al unui nazireat ca un semn de rușine. Din contra. Vezi Hoti Atrepton to Theion = Quod Deus Immutabilis Sit = The Unchangeableness of God 88 = 19 = 286.
• Amintiți-vă că Iacov cel Drept, fratele lui Isus, cap al bisericii din Ierusalim, și cineva de la care Pavel a primit instrucțiune (Fapte 15:2-30; 21:17-26; Galateni 1:19; 2:9-13) nu admitea ca lama să treacă peste capul său (Hegessipus as quoted in Eusebius, Ekklësiastikës Historias = Historia Ecclesiastica = Ecclesiastical History 23.5; xyron epi tën kephalën autou ouk anebë).
• Amintiți-vă că în timp ce se afla în Corint, Pavel și-a lăsat în mod evident părul lung (aceasta se pare a fi implicația din Fapte 18:18; cf. Numeri 6:18).

Ca să ne întoarcem la exemplele de la greci:

• Amintiți-vă că, după ce s-au luptat între ei, Argivii și Lacedaemonianii (adică Spartanii) și-au inversat obiceiurile lor opuse cu privința părului lung și scurt pentru bărbați (Herodotus, Historiai = History 1:82).
• Notați că un scoliast din Aristophanes, Acharneis = Acharnians 911 a scris: „A purta părul lung era semnul unui cetățean liber”. Traducere din Hellenistic Commentary to the New Testament, edited by M. Eugene Boring, Klaus Berger, Carsten Colpe (Nashville: Abingdon Press, c1995): p. 426
• Amintiți-vă că bărbații atenieni au purtat odată părul destul de lung ca să fie legat cu o broșă (Thucydides, Historiai = History6.3; cf. Duris of Samos as quoted by Scoliast M on Euripides, Hecuba 934 = Jacoby no. 76, fragment 24) și că Plutarch a descris un astfel de păr ca ceva maiestuos (Moralia 406D = Peri tou Më Chran Emmetra Nun tën Pythian = De Pythiae Oraculis = The Oracles at Delphi 24).
• Amintiți-vă că filozoful stoic, Epictetus (mijlocul secolului 1 – 2 secol d. Hr.), a îndemnat pe un tânăr corintean să-și lase părul să crească pe lângă a-l curăța (Diatribön = Discourses1.27-35, 42-45); and compare the slightly more moderate remarks of another Stoic, Musonius Rufus (30-100 C.E.), as quoted in Boring (1995): §685.
• Amintiți-vă că Dio Chrysostom (ca. 40/50 – după 110 d. Hr.), un predicator ambulant de filozofie stoică și cinică, a purtat părul său lung (Orationes = Discourses 12:15; 35:2); acesta a menționat că și alții au purtat părul lung, inclusiv câțiva preoți, alții pentru motive religioase, fermierii, mulți străini (35:10-12), și filozofii (72:2); și a văzut un beneficiu clar în a face astfel înainte de a se opri din a zice să părul lung era un semn de virtute (35:3, 11-12).

Așa că dacă versetul 14 este o întrebare, e greu de știut la ce premisă se referea.

În același fel cu privire la versetul 15a. De exemplu:

• Femeile ateniene purtau odinioară părul puțin strâns. Cf. Duris of Samos in Jacoby 76, fragment 24.
• Soțiile spartane purtau părul scurt.
  Vezi: Heraclides of Lembus, Excerpta Politiarum 13 = 373 (V. Rose) = p. 18, line 3 (Mervin R. Dilts), fiind un extras din Politiae pierdută a lui Aristotel, mai specific, „Cosntituția Lacedaemonianilor”: „Femeilor din Lacedaemon nu li se permite să poarte ornamente, să-și lase părul să crească lung [oude koman exestin] sau să poarte aur”; textul și traducerea din: Heraclidis Lembi Excerpta Politiarum, edited and translated by Mervin R. Dilts (Durham, N.C.: Duke University, 1971; in series: Greek, Roman, and Byzantine Monographs; no. 5): pp. 18-19;
  – Propertius, Elegiarum = Elegies14.28;
  – Plutarch, Lycurgus 15:3;
  – Xenophon of Ephesus, Ephesiaca = The Ephesian Story = Habrocomes and Anthia 5.1.7 (Dalmeyda): „… apoi ea [Thelxinoe] a fost de acord să fugă cu mine [Aegialeus, un spartan]. Așa că în noaptea nunții [lui Thelxinoe cu Androcles] i-am tăiat scurt părul ei, am îmbrăcat-o în haine băiețești, și am plecat cu ea la Argos”; draducere din: The Ephesian Story, by Xenophon of Ephesus; translated from the Greek by Paul Turner (London: Golden Cockerell Press, 1957): p. 47.
  – Lucian, Drapetai = Fugitivi = The Runaways 27;
  – pentru contrast, Horace, Carminum = Odes 2.11.24.
• Femeile trace din Erythrae, dincolo de Marea Egee din Corint, erau onorate în mod perpetuu pentru că au contribuit cu părul lor de dragul salvării unei imagini a lui Heracles din mare. Cf. Pausanius, Description of Greece5.7-8

Incidental, Duris de Samos poate fi găsit în Die Fragmente der griechischen Historiker (F Gr Hist), von Felix Jacoby (Berlin: Weidmannsche Buchhandlung): 2A (1926): p. 145. El este citat parțial cu traducerea engleză în lucrarea 1 Corinthians: A Commentary on the First Epistle to the Corinthians de Hans Conzelmann; tradus de James W. Leitch; biografia și referințele de James W. Dunkly; editată de George W. MacRae (Philadelphia: Fortress Press, c1975; in series: Hermeneia): p. 186, n48. În referință față de atenieni, traducere citește: „[bărbații] purtau părul lung, dar femeile erau tunse scurt”.

²⁷ Referitor la părul lung ca „slavă” al unei femei (v. 15): Nu ar trebui presupus automatic că Pavel folosea „slava” aici într-un sens pozitiv, căci slava nu era considerată întotdeauna bună (cf. Filipeni 3:19; Philo, Peri Gigantön = De Gigantibus = On the Giants 37-38). Sensul negativ este puțin probabil aici, dar punctul este ridicat pentru a arăta că aici este o altă pată în care interpretările au putea merge în direcții opuse.

²⁸ Referitor la ultimul „al ei” sau, ca să fim preciși, al doilea autë (v. 15): Unele dintre cele mai bune manuscrise omit aceasta.

²⁹ Referitor la „pentru [anti]” (v. 15b): Alternativ cuvântul ar putea fi tradus „în schimb a” sau „în locul”. Astfel propoziția ar putea fi tradusă: „Căci părul îi este dat în locul unei manta”.

³⁰ Referitor la apelul față de natură (v. 14-15): Până în acest punct, argumentarea a fost îngrădită în chestiunea rugăciunii și a profețirii, evident într-un serviciu de biserică. Brusc forța argumentului, deși folosit numai cu privință la cele precedente, pare să se aplice la toate domeniile de viață, cel puțin în interpretarea tradițională așa cum este reflectat de Versiunea Autorizată.

Unii văd în această importare a lui Pavel de atribute din orașul său Tarsus, unde obiceiul era ca o femeie de pe stradă trebuia să fie complet acoperită, fața și tot (Dio Chrysostom, Orationes 33:48 = 16:48), deși (a) nu aceasta apăra Pavel în pasaj; (b) în aceste două versete particulare el vorbea de păr, nu de îmbrăcăminte; și (c) în orice caz, în același pasaj al lui Dio Chrysostom în care e menționat obiceiul, zădărnicia sa este de asemenea descrisă (33:49).

Unii cred că Pavel, în schimb sau în adiție, manifesta atitudinile evreiești de bază, unde părul lung împletit din partea unui bărbat era considerat efeminat (Philo, De Specialibus Legibus 3:37; Pseudo-Phocylides, Sentences 210-212) și se aștepta pretutindeni ca fiecare soție să-și aibă părul legat printr-o batistă în timp ce erau în public (vezi, de exemplu, Numeri 5:18 așa cum e interpretat în Philo, De Specialibus Legibus 3:56 and Josephus, Jewish Antiquities 3:270 = 3.11.6; 3 Maccabees 4:6; Bereshith Rabbah = Genesis Rabbah 17:8 = 12a; Mishnah, Ketuboth 7:6; Talmud Bavli, Nedarim 30b, specifically the gemara on 3:8). Totuși, Pavel în mod aparent că nu vorbea despre părul decorativ prezentat al bărbaților, și nici nu apăra o folosire generală a acoperirii părului pentru femei în acest pasaj sau să vorbească despre acoperirea părului în aceste două versete particulare.

Linia gândului lasă una din aceste trei posibilități:

• Pavel încălca descoperirea capetelor în închinare de către soții, când de altfel ele erau acoperite în public.
• Era o anumită legătură dintre argumentul lui Pavel la natură față de închinare. Sau,
• Premisa nu este așa de presupusă în interpretarea tradițională, o posibilitatea care a fost menționată mai devreme când s-a sugerat că versetele 14-15a formează o afirmație mai degrabă decât o întrebare.

Apropo, este demn de indicat că multe discuții asupra versetelor 14-15a prezintă citate conform aceleiași înclinații. Referințele la părul lung și scurt, sau capetele rase pe atât de rele sau bune pentru bărbați sau femei ori băieți sau fete trebuiesc schițate obiectiv și trasate conform timpului, locului, și situației. Doar pentru începători, pe lângă ceea ce s-a menționat, vezi:

• Referitor la femei și fete:
• Deuteronom 21:12
• Luca 7:38, 44
• Ovid, Ars Amatoria = Art of Love 133-168;
• Lucian, Hetairikoi Dialogoi = Dialogi Meretricii = Dialogues of the Courtesans 290-291;
• Apuleius, Metamorphoses 2:8-9, 17 = Adlington 2:9-10 = Graves 2;
• Apuleius, Metamorphoses 7:6 = Adlington 7:24 = Graves 10;
• Corinth: Results of Excavations Conducted by the American School of Classical Studies at Athens. Volume XII, The Minor Objects, by Gladys R. Davidson (Princeton, N.J.: American School of Classical Studies at Athens, 1952): nos. 235-289; aici se găsesc descrieri și imagini a unei varietăți de capete de femei și figurine din vremea târzie a secolului patru până în 146 î. Hr.; nos. 389, 391, 396-415, același dar din secolele 1 și 2 d. Hr. (To see nos. 397-415, click here.)
• Referitor la bărbați și băieți 1 Samuel 1:11; Ieremia 48:37; Ezechiel 5:1; 7:18; 29:18; Amos 8:10; Heraclides of Lembus, Excerpta Poltiarum 28 = Rose 377 = Dilts 24:5-8; Apuleius, Metamorphoses 9:12 = Adlington 9:39 = Graves 13; Diogenes Laertius, Lives 6:31, 33, 66.
• Referitor la fameni, Apuleius, Metamorphoses 8:24-25, 27 = Adlington 8:36 = Graves 12.

Același cu privire la acoperirile capului. Din nou, doar pentru începători, pe lângă ceea ce s-a menționat deja, vezi:

Referitor la femei și fete:

• Ezechiel 13:18; 23:42;
• Lycosura inscription (Dittenburger, Sylloge, 3rd ed., 299);*
• Sappho, fragments 81 and 98a-b in the Lobel-Page numeration as found, for instance, in Greek Lyric, with an English translation by David A. Campbell (Cambridge, Mass.: Harvard University Press; in series: The Loeb Classical Library): v. 1 (1982);
• Lucretius, De Rerum Natura 1:87;*
• Virgil, Aeneid 7:341-353, 385-403;
• Pliny, Naturalis Historiae = Natural History17.60;
• Plutarch, Moralia 232C = Apophthegmata Lakönika, Charillou = Apophthegmata Laconica, Charillus = Sayings of Spartans, Charillus 2;
• Plutarch, Moralia 267A-C = Roman Questions 14;
• Apuleius, Metamorphoses 10:30-31 = Adlington 10:46 = Graves 17;
• Apuleius, Metamorphoses 11:9-10 = Adlington 11:47 = Graves 18;*
• Pausanius, Description of Greece20.3;*
• Faptele lui Thomas 56
• The Cambridge Illustrated History of Ancient Greece, edited by Paul Cartledge (Cambridge; New York, NY: Cambridge University Press, 1998): p. 131. Aici se găsește o pictură a unei femei ateniene (?) cu capul acoperit care ducea ofrande la un altar la ușa unei case. Datat 470 î. Hr.

Referitor la bărbați și băieți, Isaia 59:17; Ieremia 14:3-4; Ezechiel 23:15; 24:23; Epistola lui Ieremia 31*; Efeseni 6:17; Apuleius, Metamorphoses 1:6 = Adlington 1.2 = Graves 1.

Asteriscul (*) indică pasajele care menționează închinarea de un anumit fel.

³¹ Referitor la „bărbat [tis]” (v. 16): Cuvântul grecesc, tis, înseamnă „oricine” sau „cineva”, fie bărbat sau femeie.

³² Referitor la „certăreț [philoneikos]” (v. 16): Literal cuvântul înseamnă „iubitor de victorie”. Imaginea pare să fie aceea a unui bărbat și o femeie care concurează unul cu altul, fiecare luptându-se să fie în top. O astfel de luptă nu este lăudată din partea nici unui sex.

³³ Referitor la „noi” (v. 16): Cine este „noi” ca fiind distins de „bisericile”?

• Pavel și Sosten (cf. 1:1) în legătură cu soțiile lor sau, probabil, doar Pavel și soția sa? Dar se presupune în general, pe baza lui 7:7-8, că Pavel nu era căsătorit în această perioadă din viața sa.
• Sosten și soția sa? Dar aceasta ar presupune că doar el a fost autorul pasajului, care pare îndoielnic din motive stilistice.
• Pavel și Sosten în legătură reciprocă? Probabil, mai ales dacă Pavel în tranziția către următorul pasaj despre diviziuni și partide; totuși, structura retorică a pasajului (vezi tabelul) sugerează că Pavel încă mai vorbește despre conducere.
• Cei care transmit tradițiile și cei care le implementează în sferele lor de autoritate când sunt aplicabile, inclusiv Pavel și Sosten? Aceasta pare mai puțin problematic și se potrivește structurii retorice a pasajului.

Se remarcă adesea că „rugăciunea și profețirea” menționate în 11:4-5 indică faptul că acest pasaj se referă la ordinea bisericească mai degrabă decât la viața privată. Care este interpretarea corectă a lui „noi” va avea ceva greutate dacă „rugăciunea și profețirea” menționate includ rugăciunea și profețirea din afara bisericii.

³⁴ Referitor la „astfel de obicei” (v. 16): Ce obicei? Opiniile:

• un bărbat care se roagă sau profețește cu capul acoperit (v. 4)
• femeie care se roagă sau profețește cu capul descoperit (v. 5, 13)
• un bărbat care poartă părul lung (v. 14)
• a fi înclinați să iubească ajungerea în top (v. 16)

Ca procedură exegetică standard, mă uit să văd dacă un model retori poate fi discernut, amintindu-ne faptul că Pavel se bazează în special pe a spune ceva și apoi suplimentând aceasta în ordinea inversă. În acest pasaj există și puternice micro-modele cât și un model larg chiastic în mare, care începe din versetul 2, „Vă laud acum”, la versetul 17, „Nu vă laud”, cu versetul 10 (spre surprinderea mea) în mijloc, fiecare parte a propoziției începe cu dia fiind în paralel una cu alta (vezi tabelul „Structura chiastică a 1 Corinteni 11:1-17”). În modelul general, „astfel de obicei [toiautën synëtheian]” din versetul 16 pare să suplimenteze, într-un fel contrastant, „tradițiile [tas paradoseis]” din versetul 2; și fraza „Dar dacă cineva intenționează să fie un iubitor de ajungere în vârf” în versetul 16 suplimentează, tot într-un fel contrastant, întregimea versetului 3: „Dar vreau să știți, capul fiecărui om este Mesia, și capul unei femei este bărbatul și capul lui Mesia este Dumnezeu” (traducerile mele). Acest model sugerează faptul că versetul 16 nu se referă, în prima instanță, nici la acoperirile capului sau părul lung, ci mai degrabă la un contrast cu ordinea expusă în versetul 3. Deci „astfel de obicei” ar fi dizolvant al acelei ordini prin încercarea, vorbind figurat, de a fi cel din vârf.

O traducerea proaspătă a lui 1 Corinteni 11:2-16

de Norman E. Anderson

2 Acum vă laud că ați ținut în minte tot felul de puncte ale mele și, până la gradul că v-am înzestrat, mențineți darul învățăturilor.

3 Cu toate acestea doresc să știți că capul fiecărui bărbat [sau soț] este Mesia, și bărbatul [sau soțul] este capul unei soții [sau femei], și Dumnezeu este capul lui Mesia.

4 Oare fiecare bărbat [sau soț] se roagă ori profețește având capul acoperit își dezonorează capul? [sau Fiecare om care se roagă sau profețește având capul acoperit își dezonorează capul.]

5 Dar fiecare soție [sau femeie] care se roagă cu capul descoperit [sau împotriva capului descoperit] își dezonorează capul? [sau Dar fiecare soție care se roagă sau profețește cu capul descoperit își dezonorează capul].

Nu este ea [sau el] oare una și aceiași [sau ca] cea care a fost rasă? [sau Căci ea este una și aceiași cu cea care a fost rasă.]

6 Dacă, de fapt, o soție [sau femeie] nu este acoperită [după cum se presupune a fi cazul], aceasta [sau ea ar trebui] să se și radă. [sau un semn de întrebare]. Totuși dacă s-ar fi ras sau este tunsă este urât [sau rușinos] pentru o soție [sau femeie] [după cum se presupune a fi cazul], să [ea sau aceasta sau el] fie acoperită.

7 Căci într-adevăr un bărbat [sau soț] [vorbind în mod arhetipal] nu ar trebui să aibă capul acoperit, fiind de la început o imagine și slavă a lui Dumnezeu; dar soția [sau femeia] [vorbind în mod arhetipal] este o slavă a bărbatului [sau soțului].

8 Căci un bărbat [sau soț] [vorbind în mod arhetipal] nu este din soție [sau femeie] [vorbind în mod arhetipal], ci o soție [sau femeie] [vorbind în mod arhetipal] dintr-un bărbat [sau soț] [vorbind în mod arhetipal].

9 Tot așa un soț [sau bărbat] [vorbind în mod arhetipal] nu a fost creat datorită femeii [sau soției] [vorbind în mod arhetipal], ci o soție [sau femeie] [vorbind în mod arhetipal] pe baza bărbatului [sau soțului] [vorbind în mod arhetipal].

10 Pe baza aceasta soția [sau femeia] ar trebui să aibă putere peste capul ei: datorită îngerilor.

11 Totuși nici o soție nu este separată de un soț și nici un soț separat de o soție [sau nici o femeie nu există fără un bărbat nici un bărbat fără o femeie] în Domnul.

12 Căci după cum soția [sau femeia] [vorbind în mod arhetipal] este din bărbat [sau soț] [vorbind în mod arhetipal], tot așa este bărbatul [sau soțul] prin femeie [sau soție]; dar toate lucrurile sunt din Dumnezeu.

13 Judecați voi înșiși: Adecvat este [sau este adecvat] pentru o soție [sau femeie] descoperită să se roage lui Dumnezeu. [sau un semn de întrebare]

14 Nici chiar natura nu vă învață [sau Oare nu vă învață chiar natura] că, pe de-o parte, dacă un bărbat [sau soț] poartă păr lung este o dizgrație pentru el,

15 dar, pe de altă parte, dacă o femeie [sau soție] poartă părul lung acesta este o slavă pentru ea, din moment ce părul este dat în locul unei mantale. [sau un semn de întrebare]

16 Acum dacă cineva pare să fie iubitor de a se lupta pentru locul de vârf, noi nu avem un asemenea obicei, și nici [nu au] bisericile lui Dumnezeu.

Structura chiastică a 1 Corinteni 11:1-17 expusă Translație de Norman E. Anderson
Pavel spune	Pavel face comentarii în paralel în ordinea inversă
2a Acum vă laud că ați ținut în minte tot felul de puncte ale mele	17 Acum cu privire la aceasta, o instruire, nu vă laud că v-ați adunat pentru bine ci pentru rău.
2b {a} și, până la gradul că v-am înzestrat, {b} mențineți darul învățăturilor.	16b {a’} noi nu avem un asemenea obicei, {b’} și nici [nu au] bisericile lui Dumnezeu.
3 Cu toate acestea doresc să știți că {a} capul fiecărui bărbat este Mesia, {b} și bărbatul este capul femeii, {c} și Dumnezeu este capul lui Mesia.	16a Acum dacă cineva pare să fie iubitor de a se lupta pentru locul de vârf,
4 {a} Oare fiecare bărbat se roagă ori profețește având capul acoperit își dezonorează capul? 5 {b} Dar fiecare soție care se roagă cu capul descoperit își dezonorează capul? {c} Nu este ea oare una și aceiași cu cea care a fost rasă?	14 {a’} Nici chiar natura nu vă învață că, pe de-o parte, dacă un bărbat poartă păr lung este o dizgrație pentru el, 15 {b’} dar, pe de altă parte, dacă o femeie poartă părul lung acesta este o slavă pentru ea, {c’} din moment ce părul este dat în locul unei mantale.
6 {a} Dacă, de fapt, o soție nu este acoperită [după cum se presupune a fi cazul], {b} aceasta să se și radă. {b’} Totuși dacă s-ar fi ras sau este tunsă este urât pentru o soție [după cum se presupune a fi cazul], {a’} să [ea] fie acoperită.	13 Judecați voi înșiși: Adecvat este pentru o soție descoperită să se roage lui Dumnezeu.
7 {a} Căci într-adevăr un bărbat [vorbind în mod arhetipal] nu ar trebui să aibă capul acoperit, fiind de la început o imagine și slavă a lui Dumnezeu; {b} dar soția [vorbind în mod arhetipal] este o slavă a bărbatului. 8 {a’} Căci un bărbat [vorbind în mod arhetipal] nu este din soție [vorbind în mod arhetipal], {b’} ci o soție [vorbind în mod arhetipal] dintr-un bărbat [vorbind în mod arhetipal].	12 {a’} Căci după cum soția [vorbind în mod arhetipal] este din bărbat [vorbind în mod arhetipal], {b’} tot așa este bărbatul prin femeie; {c’}, corespunde cu 3{c} dar toate lucrurile sunt din Dumnezeu.
9 {a} Tot așa un soț [vorbind în mod arhetipal] nu a fost creat datorită femeii [vorbind în mod arhetipal], {b} ci o soție [vorbind în mod arhetipal] pe baza bărbatului [vorbind în mod arhetipal].	11 {a’} Totuși nici o soție nu este separată de un soț {b’} și nici un soț separat de o soție în Domnul.
10 Pe baza aceasta soția ar trebui să aibă putere peste capul ei:	datorită îngerilor.
Alternativ
9 {Aa} Tot așa un soț [vorbind în mod arhetipal] nu a fost creat datorită femeii [vorbind în mod arhetipal], {Ab} ci o soție [vorbind în mod arhetipal] pe baza bărbatului [vorbind în mod arhetipal]. 10 {Ba} Pe baza aceasta soția ar trebui să aibă putere peste capul ei: {Bb} datorită îngerilor.	11 {Aa’} Totuși nici o soție nu este separată de un soț {Ab’} și nici un soț separat de o soție în Domnul.

Note despre chiasm

Notez faptul că E. W. Bullinger a prezentat o schemă chiastică diferită pentru 1 Corinteni 11:2-16. Vezi The Companion Bible (London: Lamp Press, [ca. 1910]): p. 1714. Modelul pe care îl percepe el este următorul:

Un chiasm din 1 Corinteni 11:2-16 conform cu E. W. Bullinger
Q. Folosirea publică a darurilor spirituale
x (verset 2)			Lauda celor ascultători
	y (verset 3)		Un principiu revelat
		Y (versete 4-6)	Rezultat
		Y (versete 7-12)	Motive
	y (versete 13-15)		Învățăturile naturii
x (verset 16)			Respingerea certăreților

Problema este că acest model urmează ceea ce a fost perceput a fi cursul logic mai degrabă decât o asociere apropiată de cuvinte și idei, când acesta este însăși cursul care este în discuție și are nevoie de elucidare pe baza asocierii de cuvinte și idei. Totuși, analiza mea coincide destul de aproape, cel puțin pentru versetele 7-9, cu modelul mult mai detaliat pe care l-a expus Bullinger, într-un tabel diferit, pentru versetele 7-12.

Analiza mea coincide mult mai aproape cu cea a lui Nils Wilhelm Lund, doar că a mea a mers mai departe. Punctul esențial de concurență este centralitatea versetului 10. Lund, apropo, sugerează faptul că structura lui 1 Corinteni 11:8-12 a fost modelată după cea a Psalmului 89:30-34. Vezi Chiasmus in the New Testament: A Study in Formgeschichte, by Nils Wilhelm Lund (Chapel Hill: University of North Carolina Press, 1942): p. 148-150.

Un chiasm din 1 Corinteni 11:8-12 conform cu Nils Wilhelm Lund
	Căci bărbatul nu este
A		Din femeie,
		Ci femeia
	Din bărbat.
			Căci nici bărbatul nu a fost creat
B				Pentru femeie,
				Ci femeia
			Pentru bărbat.
C					Pentru această cauză femeia ar trebui să aibă autoritate asupra capului ei datorită îngerilor.
			Totuși, nu este nici femeia
B’				Fără de bărbat,
				Și nici bărbatul
			Fără de femeie în Domnul.
	Căci după cum femeia este
A’		Din bărbat,
		Așa este și bărbatul
	Prin femeie, dat toate lucrurile sunt ale lui Dumnezeu

O altă analiză a acestei structuri retorice din 1 Corinteni 11:2-16 se găsește în The Shape of Biblical Language: Chiasmus in the Scriptures and Beyond, de John Breck; cu o încheiere de Charles Lock (Crestwood, N.Y.: St. Vladimir’s Seminary Press, 1994): pp. 248-249. În tabelul următor, translatarea și parantezele pătrate sunt ale lui.

Chiasmele din 1 Corinteni 11:2-16 conform cu John Breck

11:2-7, [v. 2 este o introducere, un exemplu ulterior de anacrusis] Vă laud pentru că vă aduceți aminte de mine în toate lucrurile și mențineți tradițiile așa cum vi le-am transmis. A (3): Dar vreau să înțelegeți că capul fiecărui bărbat este Hristos, capul unei femei este bărbatul ei, și capul lui Hristos este Dumnezeu. B (4): Orice bărbat care se roagă sau profețește cu capul acoperit își dezonorează capul, C (5a): dar orice femeie care se roagă sau profețește cu capul descoperit își dezonorează capul — D (5b): e la fel ca și când ea ar fi rasă. E (6a): Căci dacă o femeie nu se va acoperi, atunci ea ar trebui să-și taie părul; D’ (6b): dar dacă este rușinos pentru o femeie să fie tunsă sau rasă, C’ (6c): să poarte un voal. B’ (7a): Căci un bărbat nu ar trebui să-și acopere capul său, A’ (7b): din moment ce el este imaginea și slava lui Dumnezeu; dar femeia este slava bărbatului.

11:8-12, A (8): Căci bărbatul nu a fost făcut din femeie, ci femeia din bărbat. B (9): Și nici bărbatul nu a fost creat pentru femeie, ci femeia pentru bărbat. C (10): De aceea ar trebui ca o femeie să aibă un voal pe capul ei, din cauza îngerilor. B’ (11): Totuși, în Domnul o femeie nu este independentă de bărbat și nici bărbatul de femeie; A’ (12): căci după cum femeia a fost creată din bărbat, tot așa și bărbatul este acum născut din femeie. Și toate lucrurile sunt de la Dumnezeu.

11:13-16, A (13): Judecați voi înșivă: este bine pentru o femeie să se roage lui Dumnezeu cu capul ei descoperit? B (14): Oare nu învață natura că dacă un bărbat poartă părul lung aceasta este o rușine pentru el, C (15a): Dar dacă o femeie are parul lung: aceasta este mândria ei (lit: slava ei)? B’ (15b): Căci părul îi este dat ei ca o acoperire. A’ (16): Dacă cineva e dispus să fie certăreț, noi nu recunoaștem nici o altă practică, și nici bisericile lui Dumnezeu.

Analiza lui Breck este intrigantă; totuși, el ignoră uneori puternicul micro-paralelism, și scapă din vedere structura supra-arcuită care contribuie la unitatea acestui pasaj. Totuși, propria mea analiză poate păstra modificarea în lumina lui. De exemplu, paralelismul versetelor 2 și 17 ar putea fi arătate mai bine în tabelul meu ca două instrucțiuni care aparțin unității lor literare cu propria sa structură literară.

Cu toate acestea, Breck pune versetul 10 în centrul chiasmului central (sau unii ar prefera termenul „concentric” aici); și în acel punct judecata sa o întărește atât pe a lui Lund cât și a mea.

Remarci concluzive

Nu numai că este posibil dar pare și probabil că întregul pasaj înseamnă exact opusul față de înțelegerea tradițională. Ceea ce contează pentru Pavel nu este aparența exterioară, ci autoritatea cuiva în Domnul, inclusiv a unei femei. În timp ce recunoaște diferențele dintre bărbați și femei asociate cu era prezentă ca cea percepută de Pavel, în Domnul și în particular în capacitatea profetică ei sunt aceiași.

Aceasta nu înseamnă că totul s-a rezolvat. Departe de aceasta. Versetul 6 nu a fost explicat în mod adecvat. Și nici una din teoriile noastre discutate în digresiunea despre îngeri din 11:10 nu este fără cusur.

Totuși, această interpretare se potrivește cu atitudinile lui Pavel din altă parte atât față de viața interioară relativă față de lucrurile incidentale și față de femei: nici parte bărbătească și nici femeiască în Hristos (Galateni 3:28), cu toate acestea credincioșii sunt încă în conformitate cu Legea despre căsătoria pământească și sexualitatea (de exemplu, 1 Corinteni 5-7 și Efeseni 5:21-33). Interpretat și transpus astfel, originalul lui Pavel ar putea fi cel puțin recuperat după ce a fost distorsionat în câteva generații de după apostoli.