Isus a avut parul scurt!

ISUS A AVUT PĂRUL SCURT!

De Dr. Jack Hyles

CONŢINUT:

DUMNEZEU ESTE PREOCUPAT DE VEŞMINTELE NOASTRE, COAFURĂ, ETC
REVOLUŢIONARII SUNT DE ASEMENEA INTERESAŢI DE EXTERIOR
BIBLIA ÎNVAŢĂ CLAR CĂ ESTE „RUŞINE” PENTRU UN BĂRBAT SĂ POARTE PĂR LUNG
BIBLIA NU SPUNE NIMIC DESPRE ISUS CA AVÂND PĂRUL LUNG
ISUS NU A FOST UN NAZIREU
DACĂ ISUS AR FI FOST UN NAZIREU, TOTUŞI EL NU AR FI AVUT ÎN MOD NECESAR PĂRUL LUNG
ABSALOM A FOST REBEL ŞI A AVUT PĂRUL LUNG
Despre acest document

Cu câţiva ani în urmă grupuri muzicale cum ar fi Beatles au prezentat societăţii o coafură care era nouă pentru generaţia noastră. Curând tinerii cu părul lung au început să apară pe străzile noastre. Mişcarea hippi a adoptat această coafură, după cum au făcut şi gruparea „Jesus freaks” şi alte culte religioase.

Curând mulţi bărbaţi şi băieţi care nu sunt hippi, Jesus freaks, cultişti religioşi sau revoluţionari au adoptat aceste coafuri.

Când protestele au început să vină din părţi ale lumii creştine, apărătorii acestor noi coafuri au replicat că ei nu au văzut nimic greşit ca bărbaţii să poarte părul lung de vreme ce Isus Însuşi a avut părul lung. Ei s-au referit la picturile cu Hristos care îl înfăţişează pe El cu părul lung curgând. Aceasta a trimis generaţia vârstnică şi pe unii lideri creştini grabnic spre Biblie şi cărţile istorice pentru a găsi, de fapt că, Isus nu a avut părul lung. Acest broşură este dedicată sarcinii de a descoperi un astfel de studiu.

DUMNEZEU ESTE PREOCUPAT DE VEŞMINTELE NOASTRE, COAFURĂ, ETC

Faptul că El este preocupat de veşmintele noastre este găsit în Proverbe 7:10, „Şi, iată că, i-a alergat înainte o femeie îmbrăcată ca o curvă şi cu inima şireată.” Observaţi cuvintele, „îmbrăcată ca o curvă” Există filozofie rea care este răspândită în străinătate de unii creştini că Dumnezeu nu este interesat în hainele noastre. Această filozofie ne spune că Dumnezeu priveşte la inimă şi noi nu suntem judecaţi după înfăţişarea exterioară. Cei care îmbrăţişează această teorie o folosesc pentru a justifica îmbrăcămintea nepotrivită, părul lung, fustele mini, etc. Ei ignoră evident astfel de pasaje precum Matei 5:16, unde Domnul nostru ne porunceşte, „Tot aşa să lumineze şi lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune şi să slăvească pe Tatăl vostru, care este în ceruri.” Ei par să creadă că Dumnezeu nu este preocupat de ceea ce poartă un creştin. Acest lucru nu este adevărat. Proverbe 7:10 ne arată că există o „îmbrăcăminte de curvă.” Acum care este acea îmbrăcăminte, nu este chestiunea în discuţie. Problema este că Dumnezeu este interesat în ceea ce poartă creştinul. De aceea, Biblia ne învaţă în privinţa exteriorului cât şi a interiorului.

În 1 Timotei 2:9 Apostolul Pavel îi porunceşte lui Timotei să îndemne femeile să poarte „îmbrăcăminte modeste.” „Vreau, de asemenea, ca femeile să se roage îmbrăcate în chip cuviincios, cu ruşine şi sfială; nu cu împletituri de păr, nici cu aur, nici cu mărgăritare, nici cu haine scumpe.” În Deuteronom 22:5 îl găsim pe Dumnezeu îndemnând bărbaţii şi femeile în privinţa îmbrăcămintei. „Femeia să nu poarte îmbrăcăminte bărbătească şi bărbatul să nu se îmbrace cu haine femeieşti; căci oricine face lucrurile acestea este o urâciune înaintea Domnului, Dumnezeului tău.”

În 1 Petru 3:3 Dumnezeu arată un interes în exterior deoarece El discută despre coafura femeilor, bijuterii şi îmbrăcăminte. „Podoaba voastră să nu fie podoaba de afară, care stă în împletitura părului, în purtarea de scule din aur sau în îmbrăcarea hainelor.”

În 1 Corinteni 11:14 Dumnezeu discută coafura bărbaţilor, şi în versetul 15 El vorbeşte despre lungimea părului doamnelor. „Nu vă învaţă chiar şi firea că este ruşine pentru un bărbat să poarte părul lung, pe când pentru o femeie este o podoabă să poarte părul lung? Pentru că părul i-a fost dat ca învelitoare a capului.”

De aici, cel mai întâmplător observator al Scripturii găseşte că Dumnezeu manifestă un interes faţă de exterior. El este interesat de felul în care poporul Său îşi poartă părul, hainele, bijuteriile, etc. Argumentul că Dumnezeu este interesat doar în partea interioară face un clişeu foarte spiritual, dar acesta pur şi simplu nu este bazat pe Cuvântul lui Dumnezeu.

Părul era foarte important pentru Domnul nostru. El ne aminteşte în Matei 10:30 şi Luca 12:7 că „până şi perii din capul vostru sunt număraţi,” însemnând importanţa pentru El a fiecărui aspect al vieţii noastre şi al înfăţişării noastre.

REVOLUŢIONARII SUNT DE ASEMENEA INTERESAŢI DE EXTERIOR

Radicalul Jerry Rubin spune în cartea sa, FĂ ACEASTA, „Copilaşii identifică părul scurt cu autoritatea, disciplina, nefericirea, plictiseala, severitatea, ura de drept, şi părul lung cu îngăduinţa… Oriunde mergem, părul nostru spune oamenilor unde stăm în Vietnam, Wallace, dezbinare de tabără, narcotic. Noi trăim reclamele TV pentru revoluţia… Părul lung este începutul eliberării noastre de opresiunea sexuală care înclină întreaga societate militară.”

Nu este nici un secret că lucrurile exterioare precum arta, sculptura, îmbrăcămintea, coafurile, etc. sunt schimbate înainte de revoluţia comunistă. O revoluţie culturală precede o revoluţie politică. De exemplu, Lenin s-a pornit să distrugă clasicii în zilele timpurii ale revoluţiei sale. El a spus, „Dacă vom răspândi doctrina noastră, vom re-lucra cultura.” Plato a spus în Republica sa, „Introducerea unui nou fel de muzică ar trebui să fie evitată deoarece primejduieşte tot statul.” Henry David Thoreau a făcut această afirmaţie în scrierea sa în Walden: „Muzica poate intoxica. Ea a ajutat cauza distrugerii Imperiilor grec şi roman şi aceasta va distruge mai curând sau mai târziu America şi Anglia.”

Revoluţia cere o ruptură faţă de vechi. De aici, revoluţionarii folosesc arta modernă, muzica modernă, şi o schimbare în stilurile de îmbrăcăminte şi coafură ca o parte a acestei rupturi faţă de întemeiere. Aceasta deschide mintea tânărului spre o ruptură cu ideologiile politice vechi şi îl pregăteşte pentru o revoluţie. De aceea creştinul nu ar trebui să cadă pradă duşmanului prin adoptarea schimbării exterioare care sunt folosite pentru a aduce o nouă ordine socială.

În nici un caz această schimbare culturală nu este atât de evidentă ca în literatura noastră. De exemplu, în faimoasa carte CATCHER IN THE RYE (Prinzătorul din secară), care este în lista lecturilor cerute în multe licee, cuvintele sunt folosite chiar dezgustător, vulgar şi ne-cărturăresc pentru creştinul curăţat. Este dincolo de înţelegere că părinţii din America îngăduie astfel de cuvinte vulgare, hulitoare să fie citite de tineretul nostru.

De vreme ce exteriorul este atât de important pentru revoluţionar, nu este surprinzător că el recurge la folosirea simbolurilor ca o parte a tacticii sale. De exemplu, una dintre metodele pe care revoluţionarul le foloseşte în bătălia sa pentru minţile bărbaţilor şi în efortul său de a capta tineretul este simbolul acum familiar al păcii. Acest simbol este găsit brodat pe veste şi alte haine pe care le poartă americanii. El este fabricat ca un breloc metalic care este purtat pe un lanţ, revista TIME a purtat pe coperta sa în 7 iunie, 1968, o imagine a unui tânăr cu o barbă lungă reprezentând absolvenţii din 1968. El purta un simbol al păcii. Magazinele bărbaţilor şi doamnelor sunt să vândă acest simbol în mod deschis pe haine şi să îi facă reclamă pentru publicul american. Mulţi americani dezorientaţi îl poartă fără să realizeze ce reprezintă el.

Se crede că simbolul păcii merge înapoi cu 2.000 de ani, şi tradiţia spune că primul a fost proiectat de Nero în anul 67 d. Hr., pentru crucificarea Apostolului Petru. Simbolul păcii a fost raportat găsit imprimat pe uşile închise ale bisericilor ruse şi întipărit pe trupurile moarte ale evreilor martiri. Este simbolul crucii rupte. Este emblema lui anticrist.

Richard Wurmbrand, anterior din România, este citat ca spunând, „Simbolul Comunităţii PACE este un simbol foarte bine cunoscut. El a fost numit piciorul vrăjitoarei în Evul Mediu şi era un simbol comun al diavolului, cu crucea inversată şi ruptă.”

În generaţia noastră el a fost destinat în 21 februarie, 1958, pentru o marş al păcii de Paşte în Anglia. La început el era considerat doar un compus al literelor semafoare „N” şi „D” stând pentru dezarmarea nucleară. Proiectantul ei a fost raportat ca fiind Bertrand Russell, care era raportat ca un Marxist din tinereţe. El este citat ca spunând, „Lumea este condamnabilă… Nu există nici o speranţă decât în calea Sovietică.”

Mişcarea hippi foloseşte de asemenea mult simbolul florii. Această floare este vândută ca etichetă şi poate fi găsită în mod regulat pe maşini americane, cutii poştale, coperte de carte, etc. Această floare este un simbol al mişcării hippi. Hipioţii vorbesc repede despre „floarea putere,” atâţia dintre ei câţi îşi iau „puterea” lor din floare. Este tragic, dar adevărat, că adesea această floare putere este marihuana şi heroina. Mulţi americani nu realizează ce fac atunci când ei afişează această emblemă pe maşina lor, pe haine, etc.

Alături de semnele menţionate anterior este semnul precis al părului lung purtat de băieţi şi bărbaţi. Un astfel de semn nu ar trebui să fie purtat de americanii patrioţi şi loiali care iubesc moştenirea noastră, care îmbrăţişează principiile creştine, şi care se opun revoluţiei comuniste. De vreme ce tinerii cu părul lung folosesc ca argument faptul că Isus este presupus a fi avut păr lung, este corect să examinăm Scripturile pentru a descoperi dacă aceasta este adevărat.

BIBLIA ÎNVAŢĂ CLAR CĂ ESTE „RUŞINE” PENTRU UN BĂRBAT SĂ POARTE PĂR LUNG

1 Corinteni 11:14 spune, „Nu vă învaţă chiar şi firea că este ruşine pentru un bărbat să poarte părul lung?” Cuvântul grec pentru „ruşine” în acest verset este tradus în altă parte în Noul Testament ca „dezonoare,” „scârboşenie,” „degradare.” În Romani 1:26 acelaşi cuvânt este tradus „scârbos”, „Din pricina aceasta, Dumnezeu i-a lăsat în voia unor patimi scârboase; căci femeile lor au schimbat întrebuinţarea firească a lor într-una care este împotriva firii.” Veţi observa că aceste „patimi scârboase” au de a face cu homosexualitatea. Este foarte interesant că în timp ce orientarea spre păr lung creşte, acceptarea homosexualităţii creşte. Aceasta nu a spune că părul lung şi homosexualitatea merg totdeauna împreună, ci înseamnă a nota faptul că amândouă cresc în generaţia noastră. Mai multe dintre denominaţiile principale au acceptat acum homosexualii. În unele oraşe există biserici pentru homosexuali păstorite de păstori recunoscuţi ca homosexuali. Cel puţin o denominaţie principală a ordinat un predicator homosexual şi altele consideră să facă la fel.

BIBLIA NU SPUNE NIMIC DESPRE ISUS CA AVÂND PĂRUL LUNG

Picturile cu Hristos sunt simple concepţii ale artiştilor şi nu au nici o autorizare Scripturală. Cel puţin un istoric din zilele Sale L-a descris ca fiind un bărbat înalt cu părul de pe piept colorat, împărţit în mijloc, cu părul scurt care era întors la capăt. În cartea VIAŢA MODERNĂ DE STUDENT A LUI HRISTOS de Irving Vollmer, publicată de Fleming H. Revell, autorul spune, „Obiecţia arheologilor faţă de picturile cu Hristos este că ele nu sunt adevărate faţă de istorie.” Un pictor german, L. Fahrenkrog, spune, „Hristos nu a purtat niciodată barbă, şi părul Său era fără îndoială tuns scurt. Pentru aceasta noi avem dovada istorică.” Cele mai vechi reprezentări încă din primele secole creştine şi care au fost descoperite în principal în catacombele Romei l-au pictat toate pe El fără barbă. Toate imaginile lui Hristos de la începutul primului secol şi chiar mai târzii sunt de acest fel. Studenţii primului secol şi ai istoriei romane sunt conştienţi de faptul că Hristos era caracterizat de părul scurt pentru bărbaţi. Acest autor a văzut multe monezi şi statui care poartă asemănarea împăraţilor care au domnit în timpul şi după timpul lui Hristos. O astfel de asemănare descoperă că Cezarii şi alţi stăpânitori şi împăraţi aveau părul scurt, şi desigur, supuşii au urmat exemplul dat de împărat. Adevărul simplu este că în timpul vieţii lui Hristos, părul scurt era stilul acceptabil. Faptul că Isus a purtat felul convenţional de tunsură din zilele Sale este dovedit de faptul că Iuda a trebuit să îl sărute pentru a-L indica soldaţilor. Dacă Isus ar fi fost cumva diferit, ca un ciudat cu părul lung, Iuda ar fi putut simplu să le spună soldaţilor că Isus era Cel cu părul lung. Aceasta, desigur, nu este adevărat, astfel că Iuda a trebuit să Îl sărute pentru ca ei să Îl identifice.

ISUS NU A FOST UN NAZIREU

De vreme ce în general se crede că un Nazireu trebuie să îşi lase părul să crească lung, şi de vreme ce Isus era din Nazaret, există mulţi care în mod greşit Îl identifică cu un Nazireu. Nu există nici o astfel de dovadă Scripturală. Isus era un „Nazarinean” pentru că El era din Nazaret, dar El nu era un „Nazireu,” şi El nu a făcut legământul de Nazireu. Un Nazireu nu putea să mănânce struguri sau să bea suc de struguri sau să mănânce ceva făcut din viţa de vie.

Numeri 6:2-4 spune, „Vorbeşte copiilor lui Israel şi spune-le: „Când un bărbat sau o femeie se va despărţi de ceilalţi, făcând o juruinţă de nazireat, ca să se închine Domnului, să se ferească de vin şi de băutură îmbătătoare; să nu bea nici oţet făcut din vin, nici oţet făcut din vreo băutură îmbătătoare; să nu bea nici o băutură stoarsă din struguri şi să nu mănânce struguri proaspeţi nici uscaţi. În tot timpul nazireatului lui, să nu mănânce nimic care vine din viţă, de la sâmburi până la pieliţa strugurelui.”

De aici, Domnul nostru nu ar fi putut fi un Nazireu. Observaţi ultimul Paşte din Luca 22:14-18, „Când a sosit ceasul, Isus a şezut la masă cu cei doisprezece apostoli. El le-a zis: „Am dorit mult să mănânc Paştele acestea cu voi înainte de patima Mea; căci vă spun, că de acum încolo, nu le voi mai mânca, până la împlinirea lor în Împărăţia lui Dumnezeu.” Şi a luat un pahar, a mulţumit lui Dumnezeu şi a zis: „Luaţi paharul acesta şi împărţiţi-l între voi; pentru că vă spun că nu voi mai bea de acum încolo din rodul viţei, până când va veni Împărăţia lui Dumnezeu.” Paştele era caracterizat de rodul viţei, şi ca Nazireu Domnul nostru nu ar fi fost lăsat să se împărtăşească din Paşte.

De asemenea el s-a împărtăşit din rodul viţei când a instituit Cina Domnului. Luca 22:19, 20 spune, „Apoi a luat pâine; şi, după ce a mulţumit lui Dumnezeu, a frânt-o şi le-a dat-o zicând: „Acesta este trupul Meu, care se dă pentru voi; să faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea.” Tot astfel, după ce au mâncat, a luat paharul şi li l-a dat, zicând: „Acest pahar este legământul cel nou, făcut în sângele Meu, care se varsă pentru voi.”

Tot astfel, un Nazireu nu putea să atingă un trup mort. Numeri 6:6, „În tot timpul cât s-a făgăduit Domnului prin jurământ, să nu se apropie de un mort.” Când Domnul nostru a înviat-o pe fiica lui Iair în Marcu 5:41, Biblia spune, „A apucat-o de mână şi i-a zis: „Talita cumi” care, tălmăcit, înseamnă: „Fetiţo, scoală-te, îţi zic!” Apoi El a atins racla care conţinea trupul unui mort în Luca 7:12-15. „Când s-a apropiat de poarta cetăţii, iată că duceau la groapă pe un mort, singurul fiu al maicii lui, care era văduvă; şi cu ea erau o mulţime de oameni din cetate. Domnul, când a văzut-o, I s-a făcut milă de ea şi i-a zis: „Nu plânge!” Apoi s-a apropiat şi s-a atins de raclă. Cei ce o duceau, s-au oprit. El a zis: „Tinerelule, scoală-te, îţi spun!” Mortul a şezut în capul oaselor şi a început să vorbească. Isus l-a dat înapoi maicii lui.”

De vreme ce un Nazireu nu putea atinge rodul viţei sau să se atingă de un trup mort, şi de vreme ce Domnul nostru le-a făcut pe amândouă, trebuie să ajungem la concluzia categorică, El nu a fost un Nazireu.

DACĂ ISUS AR FI FOST UN NAZIREU, TOTUŞI EL NU AR FI AVUT ÎN MOD NECESAR PĂRUL LUNG

Legământul de Nazireu era făcut doar pentru o scurtă perioadă de timp. Biblia spune că el era doar pentru câteva „zile.” În Numeri 6:5, 6 şi 13 citim, „În tot timpul nazireatului, briciul să nu treacă pe capul lui; până la împlinirea zilelor pentru care s-a închinat Domnului, va fi sfânt; să-şi lase părul să crească în voie. În tot timpul cât s-a făgăduit Domnului prin jurământ, să nu se apropie de un mort; Iată legea nazireului. În ziua când se va împlini vremea nazireatului lui, să fie adus la uşa cortului întâlnirii.”

După aceste „zile” se terminau un Nazireu trebuia să îşi radă capul. Numeri 6:18 spune, „Nazireul să-şi radă, la uşa cortului întâlnirii, capul închinat Domnului; să ia părul capului său închinat Domnului şi să-l pună pe focul care este sub jertfa de mulţumire.”

Astfel este evident că nazireul era probabil să fie chel după cum era să aibă părul lung. Desigur, acest argument nu inutil de vreme ce Domnul nostru nu a fost un Nazireu.

ABSALOM A FOST REBEL ŞI A AVUT PĂRUL LUNG

Singura persoană cu părul lung în afară de Nazireu menţionată în Biblie a fost Absalom, un fiu al lui David. El a fost cel care s-a răsculat împotriva tatălui său. El a fost cel care a început o revoluţie. Este vrednic de notat că chiar în zilele Bibliei rebeliunea, revoluţia, neascultarea faţă de părinţi şi părul lung erau asociate.

Acum care ar trebui să fie atitudinea creştină cu privire la stilurile de tunsură bărbăteşti? În primul rând, noi bărbaţii ar trebui să urmăm avertizarea Scripturii şi să avem părul scurt. El ar trebui să fie destul de scurt încât să fie evident contra faţă de simbolul revoluţionar. Mulţi creştini lasă ca părul lor să devină mai lung într-un efort de a nu fi identificaţi cu credincioşi fundamentali. De ce nu ar trebui un creştin să fie tot atât de mândru de identitatea sa cu Cuvântul lui Dumnezeu aşa cum hippiotul se identifică pe sine cu revoluţia? Bărbaţi, haideţi să purtăm părul scurt cu mândrie ca un simbol al credinţei noastre în Biblie şi în Hristosul ei.

Părinţi, învăţaţi pe fiul vostru să aibă părul scurt de când este un copil mic. Cu disciplină şi, dacă trebuie, cu pedeapsă, căutaţi ca în timp ce el creşte să îşi folosească părul său ca un simbol al patriotismului şi al creştinismului, de aceea, urmaţi îndemnul Scripturii care spune în Romani 12:2, „Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceţi, prin înnoirea minţii voastre, ca să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută şi desăvârşită.”

Despre acest document

Acest document a fost convertit într-un fişier HTML de Thomas Black, un membru al Primei Biserici Baptiste din Hammond. Acest document poate fi reprodus şi distribuit gratuit (cărţile lui Dr. Hyles nu au copyright). Totuşi, el trebuie să fie reprodus în întregime fără nici o modificare faţă de text (inclusiv această parte). Dacă sunteţi interesat în obţinerea altor lucrări similare cu acesta, contactaţi-mă cu cererea voastră la thomasblack@mail.com.