Importanta vitala a lungimii parului in traditia Paveliana timpurie

„Importanța vitală a lungimii părului în tradiția Paveliană timpurie”
GÂNDIREA K’BALIST RABINICĂ ÎN SCRIPTURILE MESIANICE

de Les Aron Gosling, Rebbe

BRI Honors Bible Scholar David C. Whitaker
Copyright © BRI 2003 – All Rights Reserved Worldwide

PROLOG

BRI este lucrarea Mesianică a harului! Noi suntem în întregime înrădăcinați și întemeiați în har. Harul este perspectiva noastră teologică și intenția noastră. Noi ne bazăm în întregime și numai pe har pentru mântuirea noastră. Noi credem că Yeshua a venit din cer ca darul iubirii lui Dumnezeu pentru omenire, fie evrei fie neamuri. Noi ținem la aprecierea biblică, că dragostea veșnică a lui Dumnezeu nu a fost niciodată modificată de la prima aprindere implozivă a singularității din care a provenit, prin lumină, universul nostru. Stăm uniți aici prin marele fapt indiscutabil al mântuirii prin har prin credința LUI MASCHIAH (nu prin credința noastră!) exercitată în contul ucenicilor Săi, dintre care noi de aici suntem doar primii. Noi depindem în întregime pentru mântuirea noastră de zi cu zi, și răscumpărarea noastră veșnică de puterea păstrătoare și harul nemeritat al lui Yeshua Ha Maschiah, și nu de ținerea legii… nu de ținerea Torei. Noi suntem convinși de axioma fundamental biblică, că singura sursă de eliberare de păcat, iertarea păcatelor și fărădelegilor, și creșterea în har, este Mesia. Doar Yeshua, întruchiparea spiritului mereu prezent a formei sursă, memra, logosul lui Dumnezeu. Acestea sunt adevăruri pe care le susținem a fi evidente în sine. Nu doar așa, ele sunt dovedite în întregime din cuvântul scris al Scripturii și nu sunt determinate de sentimente, emoții, instantanee, dorințe interioare sau cicălirile prețiosului Duh Sfânt din ele. În mod egal de netăgăduit este faptul că, comunitatea creștină evreică a credinței a perceput că Tora era pentru oamenii harului lui Dumnezeu, o cale a harului.

Deci pentru a nu înțelege greșit ceea ce este scris în aceste pagini de lecturi vă rog să păstrați aceste afirmații în primul plan al gândurilor voastre, și niciodată nu uitați că noi nu învățăm mântuirea prin fapte, sau prin ținerea legii!

Rav Shaul (Pavel) a fost confruntat cu probleme și chestiuni majore într-o adunare Mesianică de credincioși din Corint, în Grecia. Acolo era gelozie și conflicte care conduceau certuri intense printre frați, critica deschisă a conducerii (1 Corinteni 1:10-4:21), un caz flagrant de incest (5:1-13), procese civile unul cu altul (6:1-8), o atitudine general libertină față de templul prostituatelor (6:9-20), lupte și dezbateri cu privire la chestiuni de căsătorie, celibat, divorț, robie și circumcizie (7:1-40), dispute legate de mâncarea cărnii jertfite de păgâni idolilor (8:1-13; 10:1-33), comportamentul de beție și lăcomie la „Cina Domnului” (11:17-34), manifestările mândriei asupra darurilor spirituale care conduceau la confuzie în întâlnirile lor (capitolele 12–14), și dezbinările doctrinale cu privire la interpretarea învierii (15:1-58). Pavel chiar a trebuit să își accentueze autoritatea sa ca apostol pentru a-i face pe credincioși să susțină misiunea și lucrarea sa (9:1-27). Şi apoi, exista o chestiune specifică în privința lungimii părului (11:1-16).

Ceea ce vom încerca să facem, în această lucrare, este să discutăm importanța părului și a învelitorilor părului în primul secol de gândire K’balistă. Păstrați în minte în timp ce citim ce a scris Rav Shaul, că el scria într-adevăr la convertiți dintre neamuri din Mișcarea Mesianică („creștinism”). El nu scrie aici specific evreilor. El scrie neamurilor.

Studenți BRI, lăsați-mă să fiu cinstit în privința altui lucru! Instrucțiunile lui Rav Shaul față de Corintenii dintre neamuri din primul secol despre lungimea părului erau aplicabile tuturor celorlalți credincioși dintre neamuri care au rămas în sfera influenței învățăturii Paveliene. Această problemă a lungimii părului nu era un fenomen localizat. Dacă ne întoarcem spre introducerea acestei epistole găsim scrisoarea rabbi clar și apăsat adresată către „către Biserica lui Dumnezeu care este în Corint, către cei ce au fost sfințiți în Hristos Isus, chemați să fie sfinți, și către TOŢI cei ce cheamă în vreun loc Numele lui Isus Hristos, Domnul lor și al nostru:” (1 Corinteni 1:2). Pavel poruncește mai departe instrucțiunile sale cu privire la lungimea părului „FIECĂREI persoane care se roagă sau proorocește” (1 Corinteni 11:4). Preocupările ciudate ale lui Pavel cu privire la lungimea părului cranial nu sunt în nici un fel limitate la oamenii și femeile din Corint. „Dacă iubește cineva cearta de vorbe, noi n-avem un astfel de obicei și nici Bisericile lui Dumnezeu.” (1 Corinteni 11:16).

Nu este nici o îndoială că acest pasaj din 1 Corinteni 11:2-16 a stimulat tulburare printre cărturarii din toate diviziunile bisericii istorice. Pentru că aici avem unul dintre cele mai misterioase pasaje din toată Biblia care are de a face cu lungimea părului membrilor Comunității timpurii Mesianice a Credinței – și NEAMURILE din ea! Şi aceste porunci ciudate ale emisarului Rav Shaul sunt de un interes crescând a multora în conducere și la nivelul rădăcinilor din Mișcarea Mesianică care crește rapid în prezent.

Pavel afirmă următoarele:

„Vă laud că în toate privințele vă aduceți aminte de mine, și că țineți învățăturile [grecescul paradosis este tradus greșit aici ca „hotărâri.” Mai bine, K’balah] întocmai cum vi le-am dat [cele tipic evreiești joacă rolul dovedirii acestor „hotărâri” care erau tradițiile evreiești secrete]. Dar vreau să știți că Hristos este Capul oricărui bărbat; că bărbatul este capul femeii, și că Dumnezeu este capul lui Hristos. Orice bărbat, care se roagă sau proorocește cu capul acoperit, își necinstește Capul său. Dimpotrivă, orice femeie care se roagă sau proorocește cu capul desvălit, își necinstește capul ei, pentru că este ca una care ar fi rasă. Dacă o femeie nu se învălește, să se și tundă! Iar, dacă este rușine pentru o femeie să fie tunsă ori rasă, să se învălească. Bărbatul nu este dator să-și acopere capul, pentru că el este chipul și slava lui Dumnezeu, pe când femeia este slava bărbatului. În adevăr, nu bărbatul a fost luat din femeie, ci femeia din bărbat; și nu bărbatul a fost făcut pentru femeie, ci femeia pentru bărbat. De aceea femeia, din pricina îngerilor, trebuie să aibă pe cap un semn al stăpânirii ei. Totuș, în Domnul, femeia nu este fără bărbat, nici bărbatul fără femeie. Căci dacă femeia este din bărbat, tot așa și bărbatul prin femeie, și toate Sunt de la Dumnezeu. Judecați voi singuri: este cuviincios ca o femeie să se roage lui Dumnezeu desvălită? Nu vă învață chiar și firea că este rușine pentru un bărbat să poarte părul lung, pe când pentru o femeie este o podoabă să poarte părul lung? Pentru că părul i-a fost dat ca învălitoare a capului. Dacă iubește cineva cearta de vorbe, noi n-avem un astfel de obicei și nici Bisericile lui Dumnezeu.” (1 Corinteni 11:2-16)

Unii oameni (probabil MAJORITATEA oamenilor) care au citit această instrucțiune de la marele sol către națiunile neamurilor au primit-o bolborosind. Şi fraților, dacă nu sunteți specialiști în forma de gândire evreiască din primul secol aceasta este exact ceea ce este! Şi voi merge mai departe și voi afirma categoric, că dacă nu suntem familiari cu K’balah evreiască (învățături mistice asociate cu legile orale ale lui Dumnezeu) nici unul din aceste lucruri nu va avea nici un sens!

OBIECŢIILE MESIANICE ACTUALE

Există obiecții puternice din partea unor conducători legaliști cu privire la faptul că părul femeii este „învelitoarea” în discuția lui Pavel. Ei preferă să creadă că un „voal” este sub semnul întrebării. Majoritatea obiecțiilor pot fi însumate de această contribuție despre care Pavel afirmă „dacă o femeie se roagă fără o învelitoare a capului – un voal – ea ar trebui să fie rasă” și că de aceea „dacă ea putea să fie rasă ea nu putea să fie deja rasă. Este destul de greu să razi un cap ras – dacă ea nu avea păr (de exemplu, o învelitoare) ea trebuia să fie rasă. Dar cum poți să razi capul, dacă nu este păr de ras?” (GSY la http://www.angelfire.com/wi/godseesyou/headcoverings.html).

Adevărul este că o citire atentă a lui 1 Corinteni 11 va arăta că Pavel nicăieri nu implică faptul că femeile fără o „învelitoare” sunt deja „rase.” În nici un caz. Dar Pavel vorbește despre unele femei din Corint care adoptau un stil de păr care a fost tăiat scurt sau tăiat în sensul masculin.

Din alt capăt al spectrului, Rebbetzin Penina Taylor (Asociația Mesianicilor atenți la Tora) recunoaște că în timp ce femeile evreiești au purtat voaluri ca un „obicei continuu de mii de ani” ea admite corect că „noi nu găsim o poruncă directă în Tora care să poruncească ca femeile să își acopere capul lor.” Rebbetzin continuă apoi să argumenteze că Rav Shaul era împotriva părului femeii ca fiind esențial un „aprinzător” referindu-se la opinia Talmudului că „Privirea părului unei femei constituie un stimul erotic” (Berakhot 24a). În timp ce nici un bărbat sănătos, normal, cu sângele fierbinte nu se poate îndoi că în anumite circumstanțe părul unei femei poate fi folosit ca un stimul erotic sau provocare, insistența lui Rebbetzin că aceasta este ceea ce stăpânea mintea lui Rav Shaul în acest caz este pur Tom Aiureală!

Cu siguranță, Talmudul incorporează instrucțiuni cu privire la chestiuni de învelire sau neînvelirea capului. Aceste obiceiuri erau inițiate în mare parte post-Babilon. „Femeile evreice, căsătorite sau nu, nu ar trebui să umble în piață cu părul descoperit” (Shulhan Arukh, Even haEzer 21:2). „Înțelepții comentează că, „Ieșind în public cu capul gol, o femeie (căsătorită sau nu) violează o interdicție cu actul ei nerușinat.” „Este interzis să privești insistent asupra frumuseții unei femei … sau să privești insistent la femeile care spală haine… Nu ai voie să le auzi cântând sau să vezi părul lor (Even haEzer 21:2)” (R. Getsel Ellinson, Calea modestă: un ghid al izvoarelor rabinice). Atât de strictă este Ortodoxia Talmudică, încât Ramban a afirmat: „Dacă se uită cineva insistent asupra degetului mic al unei femei cu intenția de a obține plăcere el este considerat să s-a uitat la părțile ei private. Este interzis chiar să o auzi cântând dai să vezi părul ei.” Prin contrast, vederea părului unei femei, dacă ea este căsătorită, și fără „insistență” este permisă (Sidrei Esh, 11,8).

Oare Rav Shaul vorbea despre aceste pervertiri Talmudice ale Torei lui Dumnezeu când a scris Corintenilor despre problemele care implică lungimea părului?

Se aplică aceste interdicții Talmudice la credincioșii Mesianici de azi în acest secol 21? Retractați faptul că aceste interdicții datează din alt timp, și din altă lume. Ele au fost scrise de oameni. Ele au fost scrise exclusiv de oameni cu complexe emoționale mari, și care aveau nevoie de consiliere psihologică serioasă. Pentru femeia modernă (în special dacă se întâmplă ca ea să fie evreică) aceste restricții sunt etichetări sexuale ale genului feminin ca o ispitire sexuală, o amenințare extremă pentru bărbați. În loc să ridice femeile, aceste legi de fapt le degradează. Yeshua nu ar fi făcut aceasta, Pavel nu ar fi făcut aceasta, și nici eu nu voi face aceasta.

Esențialul halacha Talmudic este că bărbaților le este interzis să umble patru coți (1,8 metri) cu capul neacoperit. În timp ce aceasta este afirmată în mod specific, alte autorități rabinice pretind că orice distanță parcursă cu capul neacoperit este un lucru interzis. Într-adevăr, chiar doar a sta în casa cuiva fără o învelire a capului este inadmisibil.

În diferite yeshivot ortodoxe din Ierusalim femeile își acoperă părul pentru a indica faptul că sunt căsătorite: în lumea mai largă a neamurilor o verighetă este folosită pentru a simboliza starea de căsătorie a unei femei. Obiceiul păgân al verighetei reprezintă desigur vaginul în timp ce degetul reprezintă penisul. Aici este originea verighetei (și ea are aprobarea întreagă a lui Dumnezeu, alături de anumite obiceiuri ambigue ale neamurilor, aș putea adăuga). Comunitatea evreică a acceptat de asemenea inelul ca un semn al kedoshin dar comunitățile ortodoxe continuă să urmeze obiceiul adițional al femeilor căsătorite care își acoperă părul. Unele poartă eșarfe, pălării și berete și altele recurg la peruci. Mulți evrei Reformați se îndreaptă acum spre un ritual mai aproape de tradiție într-un număr de teritorii, inclusiv a purtării lui kippot.

În timpuri Talmudice, femeile erau cunoscute prin acoperirea întotdeauna a părului lor așa cum femeile păgâne mergeau cu capul descoperit (Ned. 30b; Midrash Numeri 9:16). Dacă o femeie umbla cu capul descoperit pe străzi, soțul ei avea dreptul să divorțeze de ea cu replătirea zestrei ei. În Ketuvim 7:6 termenul „dat Yehudit” înseamnă că o femeie nu ar trebui să își răsucească sau să aibă părul descoperit în public. Tradiționalismul bisericii creștine uzual a influențat foarte mult sinagogile așa cum se poate vedea în faptul că în secolul 16, rugăciunea cu capul descoperit era considerată a fi un obicei păgân. În jurul secolului nouăsprezece unele femei evreiești au început să poarte o shaytl – Yiddish pentru perucă – dar unele autorități rabine au văzut direct ipocrizia și s-au opus inovației.

Nici una dintre aceste circumstanțe interzise de Talmud nu acoperă actele specifice a „rugăciunii sau proorociei” enoriei care sunt în focarul primar al dezbaterilor lui Pavel din 1 Corinteni 11.

OPINII „NOBILE” CREŞTINE ALE NEAMURILOR

Unii cărturari creștini, fantezând în poruncile lui Pavel o dorință pentru credincioasele din Corint să se întoarcă la datoria lor corectă față de soții lor ca femei pretind că ei au ajuns sub puterea învățătorilor falși (deși Pavel nu menționează nimic în acest context despre învățătorii falși).

Ei afirmă: „Acești învățători falși învățau că atunci când o femeie devine creștină, ea era egală cu un bărbat în fiecare fel.” Apoi îl citează pe Marcus Dods (1890): „Punerea deoparte a voalului era astfel o expresie din partea femeilor creștine că ființa lor era presupusă ca membră a trupului lui Hristos înviat care le-a ridicat din această poziție de dependență și subordonare.”

Nu doar Marcus Dods a „ratat semnul.” Considerați aceste nestemate…

„A înlătura la voal însemna să renunțe la pretenția lor la modestie, și a refuza să își recunoască subordonarea ei… Dacă voalul era înlăturat ca un simbol al subordonării, el trebuie să fi fost înlăturat ca simbol al modestiei” (Charles Hodge).

„Tăierea părului, care este principalul ornament natural al femeilor, era fie un semn al supărării, fie o pedeapsă rușinoasă. Ea presupune semnul caracteristic al unei femei rău famate” (Hodge din nou).

„Acest principiu este că ordinea și subordonarea pătrunde tot universul, și ea este esențială pentru existența ei. Capul bărbatului este Hristos; capul femeii este bărbatul; capul lui Hristos este Dumnezeu. Dacă această înlănțuire [ordine de lucruri] ar fi tulburată în oricare dintre părțile ei, ruina trebuie să fie rezultatul” (Încă mai mult Hodge).

„Pretutindeni era privit ca un lucru dezonorant și nepotrivit pentru o femeie să pună deoparte simbolul potrivit al sexului ei, și emblema subordonării, și a fi descoperit în prezența unui bărbat… dacă ea punea deoparte emblema potrivită a sexului ei și a condiției sale subordonate, ea ar fi putut la fel de bine să își despartă părul, ceea ce toți știau că ar fi dezonorant și nepotrivit, că femeia a fost creată pentru o condiție subordonată, și ar trebui să o observe… Şi acea natură cu privire la acest subiect a fost un bun instructor, și a arătat că era neatrăgător pentru o femeie să se roage cu capul ei descoperit, că părul ei i-a fost dat ca un ornament și pentru frumusețe, și că, așa cum ar fi nepotrivit ca ea să își înlăture voalul ei era să își taie părul, natura în sine cere ca acest simbol al subordonării ei să nu fie pus deoparte în public” (Albert Barnes).

„Şi capul femeii este bărbatul. Sensul este că ea este subordonată lui; și în toate circumstanțele – în atitudinile ei, îmbrăcămintea ei, în public, și în cercul familiei – ar trebui să recunoască subordonarea ei față de el” (mai mult Barnes).

[Atunci, în veșmintele zilnice ale femeii, nu doar în închinare, ea ar trebui să poarte ceea ce este potrivit pentru condiția sa creată, altfel ea] „arată o nevoie [neglijență] a respectului adecvat bărbatului – față de soțul ei, față de tatăl ei, față de sex în general. Voalul este un semn al modestiei și al subordonării… este semnul uzual al sexului ei, și cel prin care ea dovedește modestia și simțul subordonării ei. A îndepărta acesta, înseamnă a îndepărta semnul corespunzător al unei astfel de subordonări, și este un act public prin care ea arată astfel dezonoare față de bărbat. Şi așa cum este propriu ca, chiar sub pretextul religiei, și de a fi angajat în slujba lui Dumnezeu, aceste semne să fie puse la o parte” (încă mai mult Barnes).

Acești bărbați nobili și sfinți (și ignoranți porci) – acești nobili Talmudici dintre neamuri care au influențat milioane de credincioși (și continuă să facă astfel, deși sunt de mult timp morți) au indicat faptul că Pavel indica că femeile din Corint ar trebui să își pună învelitoarea (voalul) în spate și să se întoarcă la „condiția lor frumos creată.”

„În toată istoria,” ucenicii lui Dods, Barnes și Hodge notează, „până la sfârșitul secolului, unele forme de acoperire [de către femei] au fost purtate. Era un simbol înțeles și purtat în toate timpurile în public. Această argumentare a venit din înțelegerea clară a condițiilor universal predestinate [și că de aceea] învelitoarea nu ar trebui să fie văzută ca cerută doar pentru serviciile de închinare. Femeia trebuie să rămână sub autoritate [veșnică] și reflectă condiția sa adecvată în toate vremurile.” Mai departe, „Dacă ea își dă jos acoperirea ei [simbolul ei de subordonare], când pleacă de la biserică, ea ar trebui să își arunce simbolul ei al modestiei.” Apoi ei citează autoritatea lor finală: „Astfel, el [Pavel] a concluzionat că femeile care se arată în public și în adunările clerice fără semnul și simbolul subordonării lor, adică, descoperite, să le fie rușine. Concluzia: Femeile trebuie să fie acoperite, pentru a arăta prin acest semn exterior, supunerea lor, o acoperire care este un simbol al supunerii” (Biblia Geneva, 1602 – note).”

Acești cărturari isteți ai Bibliei își rezumă gândurile lor cu aceste aclamări finale: „Din nefericire, lumea noastră s-a rătăcit departe de … Creatorul nostru.”

Nu destul de departe, îi aud pe unii oameni spunând. Această imagine coruptă a Dumnezeului Creator a ajuns să fie aruncată din gândirea noastră o dată și pentru totdeauna.

LUNGIMEA PĂRULUI ŞI CAPETE… NU VOALURI!

Vă rog să observați că în contextul său lungimea părului este chestiunea majoră și primară aici, nu baticurile, pălăriile sau voalurile. Baticurile, pălăriile sau voalurile sunt implicate doar în principiu. Într-adevăr, obiceiul creștin al lungimii părului (despre care Pavel vorbește atât de insistent) i-a încurcat mult pe comentatorii Bibliei, cărturarii și interpreții amatori la fel.

De fapt, feminiștii au insistat că bazat doar pe acest text, Pavel este „de neînțeles, neclar și neconsecvent” când comparând ceea ce avea de spus despre bărbați și femei în celelalte scrisori ale sale. Şi, fără o înțelegere potrivită a condițiilor lui Pavel în aducerea înainte a acestor puncte de vedere, feminiștii au într-adevăr un caz.

Acum noi toți știm că deopotrivă în natură și în Biblie există o distincție făcută între sexe, și tot ceea ce pot spune este trăiește diferența! Așa ar trebui să fie. Dar DE CE este pentru Pavel lungimea părului o asemenea chestiune? Ce spune de fapt Pavel despre capetele acoperite?

Această chestiune este într-adevăr foarte importantă. Şi aceasta devine evidentă când privim la unele culte și secte moderne ale creștinismului care și-au creat „Talmudul” lor specific față de care mulți dintre susținătorii lor au devenit sclavi totali. Deja am menționat scrierile odată populare ale lui Dods, Barnes și Hodge. Apoi era Armstrong.

O sectă particulară (cu adevărat, un cult) ajunge imediat în minte. Fără VREO înțelegere a ceea ce discuta Pavel, fără a lua în considerare atitudinile sociale și culturale din primul secol, „apostolul șef” al acestui cult Sabbatarian modern a impus o politică strict necompromițătoare a aderenței și încuviințării calității sale de membru. Aceste porunci ale lui Pavel au devenit o problemă a mântuirii. Bărbații trebuiau să poarte părul lor SCURT în spate și pe lateral și bărbile absolut „afară.” Femeile trebuiau să își lase părul să crească cel puțin până la umeri și cu cât era părul mai lung cu atât ea era considerată mai dreaptă de această ierarhie ignorantă. Acești oameni interziceau de asemenea purtarea machiajului, împodobirea cu cercei, lungimea rochiei era interzis să fie mai scurtă decât genunchiul, etc.

Noi chiar am cunoscut un tânăr stabilit în Sydney, Australia, care a lucrat pentru o companie germană de profil înalt care era specializată în chimicale și casete de calitate VCR. Într-o zi, el a fost chemat pe neașteptate dintr-o întâlnire de afaceri la nivel înalt implicând reprezentanți europeni din străinătate pentru că trei „păstori” seniori ai cultului au venit la locul său de muncă și i-au cerut atunci și acolo să îl vadă. El a fost escortat din premisele afacerii (ca și când ar fi păzit – imaginați-vă impresia asupra colegilor săi de lucru și a reporterilor de peste hotare) și a fost grăbit într-o mașină mare neagră. Ei au condus până la cel mai apropiat parc și i s-a spus în termeni nesiguri că viitoarea sa căsătorie cu un membru al bisericii urma să fie pusă în așteptare DACĂ NU își tăia perciunii. Mai mult, dacă nu și-i tăia la sfârșitul săptămânii, el ar fi fost dat afară din „biserica adevărată,” botezul său va fi declarat invalid de către ei, și urma să înfrunte să fie „marcat” public de la amvon. Aceasta însemna că furia aprinsă a iadului îl aștepta. Așa cum erau, acei perciuni ofensatori îngrijiți puși la punct au coborât (așa a pretins el față de noi) nicăieri aproape de capătul lobilor urechilor sale! Când el s-a întors la birou, cam după o jumătate de oră, Directorul General l-a chemat în apartamentul său de lux, destul de preocupat, pentru a discuta dacă angajatul său avea nevoie de vre-un sfat despre chestiuni legate de lege. Întregul birou, inclusiv managementul de la nivelul înalt, au crezut că vizitatorii săi impozanți cu costume închise erau niște detectivi!

Înțelegerea poruncilor lui Rav Shaul este într-adevăr foarte importantă!

ÎNVĂŢĂTURA LUI PAVEL DESPRE „CONDUCERE” – ADEVĂRUL REAL!

Înainte de a încerca să dezbatem chestiunea lungimii părului, considerați din nou că Pavel

I-a învățat pe NEAMURI din Tora (care – ca Neamuri – nu au cunoscut-o în mod natural),

A dat ilustrații din profeți (care – ca Neamuri – nu i-au cunoscut în mod natural),

Şi i-a instruit din Scrieri (care – ca Neamuri – nu le-au cunoscut în mod natural).

Neamurile trebuie să fi avut acces prin Pavel la Scripturile evreiești sau nu ar fi avut nici o idee despre ceea ce vorbea Pavel… și Tora trebuie să fi fost (cel puțin în mintea lui Pavel) importantă în mod vital pentru neamuri, pentru ca el să petreacă atât de mult timp educându-i în modele biblice de înțelegere și cuprindere intelectuală.

Deci, el trebuie de asemenea să îi fi instruit să aibă acces la sinagogile locale unde aceste texte erau în mod evident disponibile. Nu aceasta este ceea ce găsim înregistrat de Luca în „Fapte”? Desigur! Amintiți-vă, dacă neamurile din biserica timpurie au fost învățate să țină sabatul sfânt, și să respecte restul poruncilor, ei TREBUIE SĂ FI RESPECTAT și Tora – și au fost învățați de Pavel să facă așa! Şi, întreb din nou, de ce să menționeze aceste lucruri din Scripturile evreiești neamurilor dacă ele nu erau importante pentru ei?

Acum, în acest context, Pavel menționează lungimea părului în relație cu ceea ce se referă el la „natură” ci când noi vizităm grădina zoologică și privim la urangutani observăm că masculii au părul lung, și leii au coame. Mai mult, în împărăția păsărilor din nou masculii sunt împodobiți glorios cu pene, nu femelele. De fapt, în ceea ce privește omenirea, unii dintre cei mai viteji și cei mai masculini luptători ai oamenilor așa numiți primitivi au purtat părul lung ca un standard emblemă al curajului și cruzimii în bătălie. Triburile germanice antice și unii Britoni și Gauli au apărut imediat raționale, ca și triburile Amerindiene. Nu, natura ca natură NU învață că este „o rușine pentru un bărbat să aibă părul lung.” În nici un caz.

Ce spune Rav Shaul ESTE că „ordinea naturală” a lumii civilizate, culturale – Pavel nu are în vedere triburile semi-barbare germanice aici, ci acele popoare ale lumii civilizate din Pax Romana – este pentru bărbații care au o tunsură a bărbaților asociată în mod normal cu cea a bărbaților culturalizați și civilizați, și pentru femeile care au o tunsură asociată în mod normal cu cea a femeilor culturalizate și civilizate. Păstrați în minte că Juvenal a ridiculizat părul lung pentru bărbați ca „potrivit” în societatea sa. Tot astfel, Josephus este citat de Eusebius ca remarcând că evreii erau observați în special pentru „părul lor aproape cules” (Prep. Evang. IX,9,412). Relevanța acestei învățături va deveni evidentă mai departe în această lucrare.

Lăsați-mă să vă spun aceasta: CAPETELE în acest pasaj sunt cele mai importante când analizăm învățătura lui Rav Shaul (și aceasta este adevărată în special când ne uităm la învățăturile sale mai timpurii). Şi, într-adevăr, „capetele” sunt de asemenea importante când citim orice literatură care poartă un accent primitiv evreu-creștin. Aproape nu mai este nevoie să spunem, dacă capetele sunt importante atunci de asemenea este și părul.

Acum priviți candid (și sincer) la ce a scris Pavel despre „capete.” Rav Shaul ne spune clar că

Dumnezeu este CAPUL lui Mesia

Mesia este CAPUL bărbatului

Bărbatul este CAPUL femeii

Acest cuvânt „cap,” întâmplător, înseamnă „autoritate” și NU „sursă.” Cu aceasta în minte, mai întâi trebuie să facem un punct din anumiți factori care ar putea să nu fie chiar evident pentru majoritatea cititorilor noștri.

Observați (1) că ni se spune că aceste instrucțiuni sunt poruncile lui Pavel (1 Corinteni 14:37). Ele nu sunt limitate la Corint ci au o legătură enormă cu credincioșii Mesianici pretutindeni care l-au avut pe Pavel Rabinul lor (învățător). Toate Adunările Mesianice ale Credinței erau așteptate să adere la ele (1 Corinteni 11:16). Acest lucru este destul de clar.

Observați (2) că problema este cu lungimea părului bărbaților și femeilor în general, NU a soților și soțiilor exclusiv. Aceste instrucțiuni pot include poziții conjugale, pentru că Pavel MENŢIONEAZĂ soții și soțiile destul de puțin în această secțiune, dar apoi el continuă să vorbească despre bărbați și femei în general. Pasajul este adresat „fiecărui bărbat” și „fiecărei femei.” Unii comentatori au eșuat să aprecieze acest factor în învățătura lui Pavel.

Observați (3) că avem de a face cu DOUĂ probleme: (a) închinarea parohiei și (b) o problemă care implică „SLAVA.” În acest pasaj Pavel a menționat 3 slăvi:

Slava lui Dumnezeu

Slava bărbatului și

Slava femeii.

Acum Pavel afirmă specific că slava lui Dumnezeu trebuie să fie VĂZUTĂ în închinarea parohiei. Putem citi acest fapt destul de clar. Chestiunea este deschisă. „Vă dau aceste învățături, dar nu vă laud pentru că vă adunați [strângeți] laolaltă nu ca să vă faceți mai buni, ci ca să vă faceți mai răi. Mai întâi de toate, aud că atunci când veniți [vă strângeți] la adunare, între voi sunt dezbinări. Şi în parte o cred,” (1 Corinteni 11:17, 18).

Nimeni nu poate argumenta împotriva acestei propoziții. Pavel discută despre închinarea în adunare.

Şi el este implacabil că doar slava lui Dumnezeu trebuie să fie descoperită în serviciul de închinare.

Sunteți de acord? Ar fi bine ca egoul uman să nu fie o parte a serviciului de închinare. Desigur, acest principiu ar putea acoperi de asemenea închinarea privată, dar textul nu clarifică aceasta.

Nu putem citi prea mult din aceasta așa cum stă pentru că nu există nici o calificare. Într-adevăr, Pavel rămâne tăcut cu privire la aceasta.

Cu siguranță, Rav Shaul este conștient pe deplin că Dumnezeu nu își împarte SLAVA Sa cu altul (Isaia 48:11). Dar cine este „slava” lui Dumnezeu? Pavel răspunde, bărbatul. Dar „slava” bărbatului trebuie să fie acoperită. „Slava” bărbatului este femeia (v7). „Slava” femeii este părul ei (v15).

„Dacă o femeie nu-și acoperă capul, să se și tundă. Iar, dacă este rușine pentru o femeie să fie tunsă ori rasă, să se acopere.” (1 Corinteni 11:6)

Considerați versetul 6, „acoperirea” este kaluma de la katakalupto = „a acoperi” (grecescul a înveli). Comparați acest verset cu versetul 15. „pe când pentru o femeie este o podoabă să poarte părul lung? Pentru că părul i-a fost dat ca învelitoare a capului.” (1 Corinteni 11:15)

În acest verset găsim din nou „învelitoare” dar este un cuvânt foarte diferit, peribolaiou = „broboadă împrejur, sau șal.” „Slava” bărbatului, care ESTE femeia, trebuie să fie „acoperită”; „slava” femeii care este părul ei, trebuie să o acopere de asemenea.

O aducere aminte este potrivită acum! Şi aceasta este că noi avem de a face cu Corinteni foști păgâni NEAMURI, nu cu evrei. Totuși,

Această întreagă secțiune a scrisorii lui Pavel către Corinteni stabilește că sub termenii și condițiile Legământului Reînnoit neamurile trebuie să fie ascultătoare față de învățăturile Torei în privința închinării. Nu este nici o chestiune aici care să implice „o lumină ulterioară” sau „clarificare” în chestiune. AICI ESTE O CHEIE UITATĂ care deschide o înțelegere a ceea ce discută Pavel. Lungimea părului este o chestiune ce implică Tora. Dar nu la CODUL SCRIS apelează Rav Shaul. Mai degrabă, Tora orală este cea care se află în fața minții lui Rav Shaul (și K’balah este o parte integrală din Tora ORALĂ).

Şi ACUM Pavel începe să îi învețe pe convertiții dintre neamuri despre Yeshua, nu doar din Tora, Profeți și Scrieri, ci le dă o informație mistică importantă direct din K’BALAH!

Nicăieri în Tora scrisă nu găsim o singură poruncă pentru bărbați și femei să își acopere capul lor în timp ce se roagă lăsați singuri chiar când proorocesc. Cheia învățăturii misterioase a lui Pavel despre „capete” și „învelitori” poate fi localizată bine în acest pasaj care este în curând avut în considerare. Pentru că în versetul 4 Pavel scrie, „Orice bărbat, care se roagă sau prorocește cu capul acoperit, își necinstește Capul său.” (1 Corinteni 11:4).

Ceea ce scrie de fapt Rabinul evreiesc neamurilor din Corint, când privim la transcrierea strictă de mai sus a textul grec este, „având ceva atârnând în jos de la capul său.”

Nu poate fi nici o ceartă că el discută Tallith. Despre aceasta nu există nici un dubiu. Versiunile moderne mai noi știu că acesta este cazul pentru că acum ele tratează de asemenea cu forma de gândire evreiască. Translatorii iau acum această informație în socoteală pentru o durată lungă. Şi, poate fi o mică îndoială că neamurile care s-au privit ca o parte integrală din relația Legământului Reînnoit cu Mashiach ar fi purtat Tallith. Dovada? Priviți la sutele de mii de neamuri de azi care constituie o proporție majoră a calității de membru a adunărilor moderne Mesianice răspândite în lume. Poartă aceste neamuri Talliths? Oh da! Absolut, ele poartă!

Observați câteva adevăruri despre Tallith pe care Domnul Nostru Yeshua Însuși l-a purtat!

SEMNIFICAŢIA LUI TALLITH

În Numeri 15:38, 39 citim, „Vorbește copiilor lui Israel și spune-le să-și facă, din neam în neam, un ciucure [Tzitziot] la colțurile veșmintelor lor și să pună un fir albastru [Evreiescul „un fir de albastru”] peste ciucurele [Tzitzis] acesta din colțurile veșmintelor. Când veți avea ciucurele acesta, sã vă uitați la el [Evreiescul „să vă prindeți ochiul vostru.” Ca un Semitism, aceasta implica faptul că el trebuia să fie păstrat pentru închinarea în timpul zilei] și să vă aduceți aminte de toate poruncile Domnului, ca să le împliniți și să nu urmați după poftele inimilor voastre și după poftele ochilor voștri, ca să vă lăsați târâți la curvie.”

Acești Tzitzis [franjuri, ciucuri] sunt menționați în Ezechiel 8:3 indicând o buclă de păr.

Acest lucru este cel mai important de observat așa cum vom descoperi în timp ce continuăm. De asemenea, pentru evreii mistici, culoarea albastru indica în primul rând Divinitatea. În mod similar, susținătorii Hinduși antici își imaginau despre Dumnezeul absolut ca o divinitate care avea culoarea albastră. Firul albastru, sunt de acord rabinii, „seamănă cu marea, marea seamănă cu cerurile, și cerurile seamănă cu Tronul Slavei.” Mai departe, „Tzitzis sunt o amintire constantă pentru un evreu a tuturor datoriilor sale față de Dumnezeu, și a relației speciale în care un evreu stă față de Dumnezeu, a cărui „culori” el le purta” (Dr J.H. Hertz, The Pentateuch and Haftorahs, 1961, 634). Mai mult, firul albastru, care este înfășurat în jurul altor șuvițe de 7, 8, 11 și 13 ori (și care au noduri duble între ele) este denumit Shamash – SERVITOR.

Shamash indică spre Robul Suferind al lui Dumnezeu, spre Cel care poartă în Sine dreptul la culoarea albastră care este purtată de regii estici antici: culoarea sângelui, sângele albastru.

Numerele 7 și 8 adunate = 15, care este echivalentul evreiesc a lui vav și hey, ultimele două litere ale Numelui lui Dumnezeu. Numărul 13 este echivalent cu evreiescul echad care reprezintă UNITATEA („Unul”). Tallith strigă tare, „YHWH Echad” – „DOMNUL este Unul.” Aceasta nu este totul! Adunați numerele 7, 8, 11 și 13 și ajungeți la cifra 39. Pentru mântuirea noastră [„vindecarea, sau sănătatea, lui YHWH”] Yeshua a primit 39 de lovituri de bici. 39 este un multiplu al lui 13, și 13 (și multiplii de 13) este pretutindeni în toată Biblia numărul care înseamnă rebeliunea și apostazia: natura umanității, adică, omenirea fără călăuzirea (și prin respingerea) instrucțiunii lui Dumnezeu de mântuire, Tora cea vie (Yeshua). Există 5 noduri într-o serie de răsuciri, și ni se amintește de cele 5 cărți care cuprind Tora – Geneza, Exod, Levitic, Numeri și Deuteronom. Uimitor, Tzitzit este 600 în numerologia evreiască și dacă adunăm cu cele 8 fire și 5 noduri avem 613 mitzvot (poruncile) lui Dumnezeu. Da, tivul Tallith este cuprins din 613 fire de care se agață. Aceste 613 reprezintă bisericile dintre neamuri care au respins Tora!

Evreii reverențioși în timpul închinării, cu excepția Kol Nidrei (când șalul de rugăciune este purtat zi și noapte), poartă Tallith de lână (sau mătase) în timpul zilei – ciucurii au menirea, potrivit poruncii, „să capteze ochiul nostru,” implicând folosirea sa în timpul zilei – și recită Psalmul 36 în timp ce el se înconjoară pe sine în șalul rugăciunii: „cât de scumpă este bunătatea Ta, Dumnezeule! La umbra aripilor Tale găsesc fiii oamenilor adăpost. Se satură de belșugul Casei Tale, și-i adapi din șivoiul desfătărilor Tale. Căci la Tine este izvorul vieții; prin lumina Ta vedem lumina.”

Ciucurii din îmbrăcăminte sunt cei care dau importanța sfințitoare a Tallithei.

Există patru colțuri pe Tallith, și acestea indică spre cele patru colțuri ale pământului, „căci întregul univers este plin de Slava lui Dumnezeu.” Fiecare dintre cele 4 colțuri au 8 Tzitzit. Numărul 4 simbolizează toată creația în sine – există patru litere ale Numelui personal al lui Dumnezeu, YHWH – în timp ce 8 simbolizează slava Divinității (și mai specific „SLAVA Cuvântului” – Mashiach). În evreiește numărul 8 stă pentru chaim, VIAŢĂ. CUVÂNTUL are VIAŢĂ în SINE. „CUVÂNTUL s-a făcut trup și noi am văzut SLAVA sa,” a scris trimisul Ioan în Ioan 1:14. Există 22 Tzitzit esențiale pe cele două margini ale lui Tallith – există 22 de litere în alfabetul ebraic. Toată cunoștința lui Dumnezeu pentru omenire este însumată în 22 de litere. Într-adevăr, cele 22 de litere „sunt temelia tuturor lucrurilor” (Sefer Yetzirah).

Acum unii dintre cititorii noștri își pot aminti o morală pe care am dat-o odată despre cărțile Bibliei în care am afirmat că Scripturile oficiale ale Templului erau 22 în număr (acele Suluri din Templu corespundeau în timpuri antice celor 22 de obiecte de mobilier din Templu cât și din alfabetul evreiesc). Acest număr 22 este de asemenea foarte important deoarece Adam (primul Om făcut după imaginea lui Dumnezeu și OBIECTUL întregii creații) a fost al 22 act creator al lui Dumnezeu (Geneza 1). Nu doar acesta este cazul, ci generația a 22-a de la Adam ne duce la Iacov (a cărui nume a fost schimbat în Israel) care a fost părintele semințiilor lui Israel, Națiunea Ideală și Completă prin care oamenii specifici restul lumii – goyim – urmau să audă CUVÂNTUL Domnului.

Deoarece Biblia este o carte evreiască – și eu includ de asemenea Scripturile noastre Mesianice – noi avem cele 22 suluri din Templul pre – Yeshua, apoi cele 5 volume care mărturisesc despre Mesia (Matei, Marcu, Luca, Fapte, Ioan – aceste aranjamente corespund Torei lui Moise) și apoi noi avem 22 de volume mai multe înainte. Aceasta rezultă 22+22+5=49 (7×7) sau desăvârșirea. Nu poate fi nici o îndoială că 22 înseamnă dorința intensă a lui Dumnezeu de a comunica intim cu bărbații și femeile.

Menționarea istorică biblică a lui Tallith este cea mai lămuritoare și datorită lucrării de traducere coruptă această informație este adesea trecută cu vederea, sau interpretată greșit. Ca un prim exemplu al acesteia, considerați-l pe proorocul Ilie. El folosea Tallith, în puterea simbolică, pentru a despărți râul Iordan (2 Împărăți 2:8). Cel mai mare prooroc al lui Israel apoi a dat Tallith-ul său ucenicului său dornic, Elisei, care a continuat să înfăptuiască exact aceeași faptă măreață cu șalul Rabinului său (2 Împărăți 2:13, 14). Într-adevăr, Elisei a fost recrutat de prooroc prin înfășurarea în veșmântul lui Ilie (2 Împărăți 19:19-21). Elisei, ca un rezultat al întâlnirii sale inițiale cu Tallith-ul lui Ilie, a devenit în final investit ci autoritatea și duhul lui Ilie.

IMPORTANŢA VITALĂ A LUI TALLITH PENTRU „BISERICĂ”

Domnul nostru Yeshua a dat o indicație profetică a faptului că El nu se aștepta ca Credința adevărată să existe în vre-un fel considerabil înainte de a doua Sa Venire. El a meditat la auzirea talmidim-ului Său, și nu fără motiv, „Dar când va veni Fiul omului, va găsi El credință pe pământ?” (Luca 18:8).

Această viziune descurajatoare a Domnului pare să fie dovedită într-o pildă pe care el o împărtășește cu privire la „Strigătul de la miezul nopții,” sau „Cele zece fecioare.” Ea se găsește în Matei 25. În versetele 5 și 6 citim, „Fiindcă mirele [Mesia] zăbovea, au ațipit toate și au adormit. [starea bisericii” timp de cel puțin ultimii 1700 ani.] La miezul nopții, s-a auzit o strigare: „Iată mirele, ieșiți-i în întâmpinare!”

Biserica universală este azi într-un necaz mare.

Ea l-a pierdut pe Mesia,

Ea a pierdut mesajul Harului,

Ea a pierdut toată cunoașterea despre Tatăl despre care Yeshua a spus că El a venit să îl descopere. Astfel că ea nu posedă inima Tatălui față de o omenire pierdută și nenorocită.

O strigare „de la miezul nopții” va fi lansată într-o zi în curând pentru lume. Yeshua ne-a dat o cunoștință că această situație în întregime negativă va fi răsturnată.

În corpul „Noului Testament” o femeie este reprezentativă pentru o biserică (Marcu 5:21). În Marcu 5 relatarea despre o femeie cu scurgere menstruală, și tânărul copil care este înviat din morți, amândouă identitățile din text sunt legate împreună prin numărul 12. 12 în numerologia evreiască este „începuturi noi organizate” și poartă cu sine un sens al autorității „guvernamentale”: o autoritate suverană care este legată de importanța teocratică a lui Tallith.

La o recentă întrunire BRI Yeshiva am spus că noi credincioșii Mesianici (deopotrivă evrei și neamuri) suntem ambasadori al Mashiach, și că Rav Shaul a aplicat terminologia curentă de guvernare – chiar guvernarea Romană – la structura Trupului lui Mashiach, că Trupul mistic care a fost (din nefericire) denumit „biserică.” Azi, în acest același Trup mistic al lui Mashiach, Guvernarea iubitoare de Păstor a lui Dumnezeu este restaurată cu durere la locul ei potrivit printre talmidimul lui Yeshua. Cu siguranță, NU există nici o ierarhie. Noi toți ne supunem UNEI Autorități – Yeshua – și apoi fraților și surorilor noastre în dragoste când suntem motivați clar de Ruach haKodesh, în cele mai bune scopuri ale noastre.

Când examinăm cele două minuni ale Domnului Nostru care sunt descrise în textul din Marcu 5:21-43, găsim femeia („biserica,” sau adunarea) întinzându-se să atingă poalele lui Mashiach’s Tallith – pentru vindecarea ei personală după 12 ani lungi de afecțiune internă uterină! Ea realizează că mântuirea sa este în acea Tallith care este purtată de evreul Mesia. El o poartă dar mulți dintre noi eșuăm să prindem semnificația acelei Tallith – șalul rugăciunii este ceea ce reprezintă Dumnezeul VINDECĂTOR din Iudaism mai mult decât orice alt simbol. Rugăciunea și vindecarea merg ca mâna în mănușă. Maleahi a afirmat, „Dar pentru voi, care vă temeți de Numele Meu, va răsări Soarele neprihănirii și TĂMĂDUIREA va fi sub aripile [kanafei] Lui; veți ieși și veți sări ca vițeii din grajd.” (Maleahi 4:2).

Femeia chinuită cu tulburări uterine nu ajunge până la haine. Ea îi atinge poalele ei – Tzitziot al Tallith (conform Luca 8:44; Marcu 9:20). Tallith reprezenta autoritatea în Tora pe care Mesia Yeshua al ei îl întrupa! Ea s-a întins pentru a atinge Tzitziot, știind foarte bine că, atât de necurată cum era, ea avea nevoie disperată să se angajeze în tot ceea ce ESTE Dumnezeu și în tot ceea ce Dumnezeu a promis – pentru a fi adăpostită sub aripile Sale! Ca o consecință a realizării contactului cu Tzitzit Dumnezeu a vindecat acea femeie. Şi după dialogul lui Yeshua cu ea aceasta trebuie să fi plecat din prezența Sa săltând de bucurie – ca vițeii din grajdul lui Zaharia. Observați de asemenea din relatare, că această femeie disperată, necurată nu a cerut permisiunea să se apropie de Mashiach, dar atunci când ea a atins Tzitziot ea a fost cutremurată de PUTEREA LUI DUMNEZEU care dădea energie Tallithei Domnului. Mai mult despre aceasta mai târziu.

Amintiți-vă că în Numeri 15:38 Dumnezeu a poruncit „Faceți Tzitzit la colțurile hainelor voastre.” Cuvântul evreiesc pentru „colțuri” de aici este transcris askana’fei. Acest cuvânt poate fi transcris în mod egal ca ARIPI. Şi astfel, „„Ați văzut ce am făcut Egiptului și cum v-am purtat pe aripi [Ebraicul kana’fei] de vultur și v-am adus aici la Mine.” (Exod 19:4). Din nou, „Aș vrea să locuiesc pe vecie în cortul Tău: să alerg la adăpostul aripilor [kana’fei] Tale.” (Psalmul 61:4).

Profetul Zaharia a fost luat la sfârșitul timpului „Zilei Domnului” unde a văzut neamurile care „vor apuca pe UN IUDEU de poala hainei (Tzitzit Ha’Kanaf) [ciucurii culiselor Tallith], și-i vor zice: Vrem să mergem cu voi; căci am auzit că Dumnezeu este cu voi!” (Zaharia 8:23).

„Faceți Tzitzit pe colțurile hainelor voastre,” (Numeri 15:38). Micul cuvânt „pe” este plin de semnificație. „Pe” este de la natan, „a da.” Yeshua HaMashiach A FOST DAT DE TATĂL pentru a împlini desăvârșit toate poruncile pentru fiecare dintre noi. Nici unul din noi nu ar fi putut vre-odată să le observe perfect aceste 613, nimeni nu a dobândit vre-odată neprihănirea perfectă în prezența unui Dumnezeu Sfânt. Dar Yeshua a făcut aceasta!

Doar Mashiah ÎN NOI poate observa potrivit Tora lui Dumnezeu. El a DOBÂNDIT descendența Sa Regală ca ÎMPĂRAT AL NEPRIHĂNIRII.

Biserica S-A OPRIT DIN CREŞTERE în 1967, chiar anul în care evreii au luat Ierusalimul de la arabi. Da, adunările Mesianice din jurul lumii sunt ridicate conform programului. Şi în măsura în care BRI este preocupat, neamurile încep să vină la ACEST evreu Mesianic cu refrenul „Părinții noștri n-au moștenit decât minciună…” (Ieremia 16:19). Nu pot vorbi pentru celelalte adunările din Mișcarea Mesianică.

Această vindecare a „scurgerii de sânge” are loc, în succesiune, în timp ce Mesia se îndrepta spre casa lui Iair, unde fiica sa de 12 ani deja trecuse dincolo. Iair se întâmplă să aibă un nume semnificativ (ebraicul Ya’Ir = „pe care Dumnezeu îl luminează”) și el se întâmplă în mod semnificativ să fie un oficial al sinagogii. Mesia Yeshua binevoitor o aduce pe ea la o viață nouă prin gingașa sa atingere și porunca puternică.

Înțelesul ascuns, sau semnul, acestor evenimente legate ne conduce spre sfârșitul veacului când adunările Mesianice vor veni la viață, apărând ca adevăratul Măslin al lui Dumnezeu. În momentul viitoarei Revoluții a lui Yeshua în Statul Israel, oficialilor din sinagogi li se va da viață învierii – Israel va înțelege în final, și va accepta pe Yeshua ca Mesia și Rege al lor.

Fără orice îndoială, biserica (istorică) modernă a fost declarată MOARTĂ de Dumnezeu în mod precis pentru că ea a avut o scurgere de sânge timp de prea multe secole.

Sângele este realmente „problema.”

Sângele prețios al lui Mashiach a fost vărsat pentru toată omenirea, și după învierea sa, rămășița lui a fost stropită peste Chivotul lui Dumnezeu și în tot sanctuarul interior din sfânta sfintelor din Templul ceresc! Aceasta a avut loc pentru a curăța cerurile și pentru împăcarea lor cu Tatăl. După ce aceasta a fost realizată cerurile au fost pregătite (de acel eveniment) pentru scopul final al lui Dumnezeu cu privire la Univers – UNIREA cu El ca DUH așa cum El, Dumnezeu este Duh.

Astfel în viziunea lui Rav Shaul întregul univers va trece printr-un reviriment complet (ca să spun așa) de la o materie „căzută” spre Duh așa cum Dumnezeu este Duh. De îndată ce acest eveniment are loc Dumnezeu spune „Iată am creat ceruri NOI și un pământ NOU, în care locuiește dreptatea!”

Voi nu vom mai vedea universul din nou în același fel.

„Iată! Eu fac toate lucrurile Noi!”

Şi aceasta începe aici cu noi.

SIMBOLISM PUTERNIC DESPRE TALLITH & UN SEMN AL SFÂRŞITULUI

Practica strecurării firului albastru în Tallith a încetat după distrugerea Templului. Aceasta se datorează faptului că vopseaua albastră – purpuriul regal – pentru colorarea firului era obținută dintr-o moluscă specială localizată în adâncurile Mării Mediteraneene și care iese la suprafață odată la 70 de ani. După Risipire practica folosirii vopselei a fost permisă să treacă în primul rând datorită nedisponibilității moluștei, și în al doilea rând, și în fine, datorită dispariției sale ciudate.

Despre simbolismul lui Tallith, învățatul Rabin Brash a scris, „În ciuda … deprecierii și înlocuirii temporare, Tallith-ul în sine a păstrat întotdeauna simbolismul lui puternic… Nici o deteriorare să îl detracteze din misiunea sa. Azi, când evreul își pune Tallith, felurite gânduri și mesaje tăioase îi stârnesc și îi provoacă mintea… Bătălia evreului nu este cea a măcelului. El îl slujește pe Împăratul Împăraților. Lupta sa este cu atât mai puternică cu cât luptă nu pentru cuceriri palpabile, ci pentru valorile duhului. Pentru a se identifica pe sine ca soldat al lui Dumnezeu și pentru a se face pe sine recunoscut astfel față de lumea de afară, el se înveșmântă cu uniforma sa, Tallith. Mărturia sa simbolizează puritatea misiunii sale. Tallith … marchează dragoste lui Dumnezeu pentru Israel și determinarea lui Israel pentru a se lupta pentru idealurile lui Dumnezeu, amintindu-și să împlinească toate poruncile Sale și să fie sfânt pentru Domnul. Pentru că haina cu ciucuri era „uniforma” specifică a evreilor, legea interzicea vânzarea acestuia către un neam, decât dacă ciucurii săi erau înlăturați… Când se îmbracă cu Tallith-ul său evreul nu doar împlinește o lege, ci împlinește un act al credinței. Simbolic, el se pune pe sine sub dragostea protectoare a lui Dumnezeu, știind că în mijlocul furtunilor și tensiunilor vieții umane el poate găsi acolo un cer de siguranță și pace. „El te va acoperi cu penele Lui și te vei ascunde sub aripile Lui. Căci scut și pavăză este credincioșia Lui! Pentru că zici: „Domnul este locul meu de adăpost!” și faci din Cel Prea Înalt turnul tău de scăpare.” Pentru evreu Domnul nu este un Dumnezeu îndepărtat ci un Tată, adică aproape, la îndemână. El nu este doar „Domnul,” ci „Dumnezeul meu.” Punându-și Tallith, evreul pe punea pe sine credincios și încrezător sub tutela lui Dumnezeu” (Steaua lui David, 1955, 161, 164).

Evreii rămân Martorii „veșnici” și apărătorii Providenței lui Dumnezeu. Evreiescul Tallith rămâne simbolul dragostei implacabile a lui Dumnezeu, și un devotament nemuritor al poporului față de toată revelația biblică reprezentată. Evreiescul Tallith este un tip al lui Ruach HaKodesh (Duhul Sfânt) care descoperă CUVÂNTUL lui Dumnezeu pentru noi – Cuvântul Scris (Tora) și Cuvântul Viu (Yeshua).

Pentru fiecare închinător al lui Dumnezeu trebuie să fie important să afle că evreii Ortodocși folosesc încă o dată vopseaua albastră în al lor Tzitzit. Ei se întorc la „Firul Albastru” datorită unei bruște reapariții a moluștei, care a ajuns din nou la suprafață exact în timpul actualei readunări a Poporului Ales în Eretz Yisrael.

Acum toate aceste informații sunt importante pentru înțelegere profundă biblică a ceea ce spune Pavel când a dat aceste instrucțiuni importante cu privire la păr neamurilor din Corint cu multă vreme în urmă.

Totuși, înainte să ne întoarcem la direcțiile lui Pavel, mai întâi trebuie să înțelegem…

FORMA DE GÂNDIRE EVREIASCĂ, TRADIŢII & OBICEIURI DE ÎNCHINARE DIN PRIMUL SECOL

Dacă frecventați o sinagogă vei vedea rabinii care își acoperă fețele lor în timp ce cântă rugativ Sh’ma. Ei fac aceasta din respect pentru Sh’kinah SLAVA lui Dumnezeu. În privința închinării observăm că chiar îngerii își acoperă fețele lor în timp ce cântă în prezența intimă a lui Dumnezeu.

„Serafimii stăteau deasupra Lui și fiecare avea șase aripi: cu două își acopereau fața, cu două își acopereau picioarele și cu două zburau.” (Isaia 6:2)

Tot așa închinătorii lui Dumnezeu sunt arătați în multe locuri din Biblie căzând pe față lor înaintea lui Dumnezeu și aceasta îl include pe Yeshua însuși (Matei 26:39). Musulmanii de azi încă urmează această practică. Unii oameni din anumite „cercuri” cad pe spate deși noi nu am recomanda adoptarea unui astfel de comportament.

În adunările Mesianice din primul secol citim despre îngeri fiind așezați în autoritatea din vârf sau în conducere printre credincioșii Mesianici (Apocalipsa 2:1, 8, 12, 18; 3:1, 7, 14). Astfel ei au fost asociați cu rugăciunea și închinarea din adunările locale. De fapt, chiar citim despre lucrarea de mijlocire a îngerilor asociată cu adevărații credincioși, sau cel puțin găsim menționarea unui anumit înger mai târziu în Apocalipsa lui Ioan (Apocalipsa 8:3). Voi reveni la aceasta după un scurt moment.

În mod obișnuit, în timp ce este adevărat că bărbații evrei trebuiau să poarte părul scurt dar li se permitea să își lase barba netăiată, rabinii din secolul 1 din era noastră se așteptau ca bărbații să poarte o acoperitoare a capului în timp ce se rugau sau se închinau. Acest lucru este cel mai important de notat.

Singurele excepții de la această regulă de comportare erau trei la număr:

Cei care făcuseră un jurământ de Nazireat.

Domnul nostru Yeshua nu a făcut acest jurământ pentru că citim că el a făcut în continuu lucruri pe care un Nazireu nu le putea face – el a ajuns în mai multe ocazii în prezența unui mort, el a atins mortul, el a dat mâna cu cei considerați de ordinele Mozaice a fi necurați, a participat la petreceri („să nu mănânce miere”) și a băut vin. Într-adevăr, Yeshua a fost cunoscut ca un „mâncăcios” și un „bețiv” de dușmanii săi. Deci, evident, el s-a bucurat de o anumită măsură de toleranță personală.

A doua excepție la regula părului erau Nazarinenii care erau un ordin al comunității Eseniene (secta de la Marea Moartă a cărei centru era la Qumran) care își purtau părul relativ scurt (așa cum presupunea legea orală – și Cezar a pus imaginea) dar aveau o coadă de porc care se întindea până la mijlocul toracelui.

Acesta era un semn al ascultării absolute față de Dumnezeu, și – așa cum cercetările vor descoperi într-o zi – un semn al celei mai înalte realizări în dezvoltarea spirituală. Acei ucenici bărbați care erau într-o ascultare atât de strictă față de DOMNUL purtau de asemenea cercei care indicau supunerea.

Adunările Mesianice timpurii erau cunoscute ca și „Calea” și „Nazarinenii.” Pavel a fost numit „mai marele partidei Nazarinenilor” (Fapte 24:5). Yeshua a fost denumit „Nazarineanul” (și nu datorită unui sat mitic al „Nazaretului” – o adăugare târzie Romano Catolică la Evanghelii)

Cealaltă excepție pare să fi fost printre cei dintr-un grup de oameni nomazi cu legături cu ilegalii Sicarii (Tsa’ra-gi – o aripă de fanatici Esenieni) care gravitau în vecinătatea Masadei la jumătatea primului secol din era noastră. Ei erau vestiți în special pentru părul lor împletit. Aceasta devine o curiozitate când considerăm că Amerindienii de nord Cherokee (Tsa’rag-gi) pretind a fi descendenții lor. Aceasta s-ar putea să nu fie ceva cam exagerat cum ar putea gândi unii. Noi avem, la urma urmei, dovada arheologică a evreilor și a prezenței Romane în America datând din primul secol CE și legendele orale Cherokee care pretind că strămoșii lor s-au refugiat dintr-o regiune, sau un loc numit „Masada” (Beverly Baker Northup). Cu siguranță Josephus menționează evadațiii din Masada (Războaiele, V11. X. 1).

Oricare ar fi cazul, întorcându-ne în primul secol al așteptărilor culturale evreiești, așa cum se aștepta de la bărbații evrei să poarte o acoperitoare a capului în timpul rugăciunii, așa se aștepta ca femeile Evlavioase evreice să aibă capul lor acoperit cu păr lung sau un voal. Astfel, în adunările Mesianice, neamurile (în termenii Legământului Reînnoit – ca evrei spirituali, descendenți ai lui Avraam acum, altoiți în Măslin) trebuie să își acopere capul lor:

Bărbații NU la rugăciune;

Femeile la rugăciune.

Aici avem din condeiul solului către națiuni, Rav Shaul, dovada absolută că neamurile aveau să se conformeze unor modele specifice sinagogii dacă ar fi fost să se considere membri ai Familiei Credinței! Atât despre ideea absurdă că dacă ești unul credincios dintre neamuri legea nu este aplicabilă! Nimic nu ar mai putea să fie spus mai departe din adevărul acestei chestiuni.

Obiceiul era că dacă o femeie își tăia părul scurt ca și bărbații atunci întreg capul (a poruncit Pavel) urma să fie ras pentru că ea arăta lipsă de respect față de „capul” ei = bărbatul sau capul real (aici este un joc de cuvinte evreiești).

Imixtiunea Gnosticismului

Închinarea la îngeri era punctul focal al religiilor păgâne în literatura scrisă și Manualele de Studiu BRI. Gnosticii erau în mod deosebit respectuoși față de puterile angelice, și literatura lor existentă este plină de referințe și menționarea unor felurite Principate și Puteri îngerești care au primit adorație de la națiuni, și care ca magistrați au condus cosmosul.

Este suficient să spunem, atât cât este preocupată această lectură, creștinii au fost înălțați pe povestea lui Moise ce a primit cele Zece Porunci de la Dumnezeu pe Muntele Sinai. Tot astfel au făcut și evreii moderni. Tot astfel și păgânii moderni care au fost expuși la extravaganțe costisitoare de la Hollywood. Astfel noi stăm într-o manieră similară de credință cu anticii care de asemenea au crezut că

Minos, întemeietorul lui Knossos, a primit de la un zeu pe un munte sfânt, acoperit de nori legea Cretană (Dionysius din Halicarnassus, Antichități Romane 2.61)

Şi cu siguranță împreună cu anticii babilonieni care au acceptat pe față că Hammurabi, de asemenea pe un munte, și-a primit faimoasele sale legi pe table de piatră chiar din mâna zeului asirian cu aripi-disc Shamash (Robert Graves [Introducere], Noua Enciclopedie Larouse a Mitologiei, 1959, p.53). O stelă recent descifrată care a fost dezgropată la Babilon zugrăvește paralela Mozaică așa cum este ea notată în Biblia Clarendon (Oxford University Press).

Tot astfel Lycurgus a primit legea din Sparta de la Zeus (Diodorus Siculus, Bibliotheca Historica, 126.23,25; Herodotus, Istoria 1.65)

În timp ce Zoroastru pe Muntele Sabalan a obținut legile persane de la Ahura-Mazda (Joseph Gaer, Cum au început marile religii, 1929, p.127).

Psalmul șaizeci și opt în versetul patru se bucură, „Cântați lui Dumnezeu [evreiescul, elohim – zei, îngeri], lăudați Numele Lui! Faceți drum Celui ce înaintează prin câmpii. Domnul este Numele Lui: bucurați-vă înaintea Lui!” Puțin mai târziu, Psalmistul adaugă, „Carele Domnului [elohim] se numără cu douăzecile de mii, cu mii de îngeri.” Un text alternativ citește „Carele Domnului [elohim] se numără cu douăzecile de mii, cu mii și mii” (Psalmul 68:17).

Textele Ugaritice se referă la Ba’al ca „Călăreț al norilor” (Gleason L. Archer Jnr, Un studiu al introducerii Vechiului Testament, 1964, 1974, p.168, n.2).

Scripturile din Comunitatea de la Qumran menționează „Paznicii” și „Cei Sfinți” coborând din ceruri pentru a se amesteca în planurile muritorilor (conform Daniel 4:13, 17, 23; Strong’s Exh.Conc., Heb #5894 „un paznic, adică, un înger ca păzitor”).

Faptul că extratereștrii sunt asociați cu darea legilor feluritor popoare pe munți pustii sfinți în mituri și legende ale antichității și raselor antice nu ar trebui să ne surprindă pe nici unul dintre noi. Cartea lui

Daniel asociază angelici-elohim distincți cu națiuni ca Persia, Grecia și Israel (Daniel 10.13,20; 12.1).

Şi Moise, potrivit revelației biblice, a avut un fel de relații sociale cu Dumnezeul nostru YHWH pe Sinai, primind legea scrisă cu degetul antropomorfic al lui Dumnezeu! Sau așa face impresie la început.

Totuși, atât de uluitor precum ar putea fi pentru unii din „familia credinței” a Domnului Dumnezeu al lui Avraam, Isaac și Iacov în mod decis nu a dat legea lui Moise pe munții din Sinai – sau oriunde altundeva pentru această chestiune!

Să ne întoarcem atenția spre Galateni capitolul patru. Pavel scrie, „Ci [Israel] este sub epitropi și îngrijitori, până la vremea rânduită de tatăl său.” (Galateni 4:2). Israel, potrivit lui Pavel, era „sub tutori și gardieni.” Trimisul către neamuri pare să deducă în această afirmație că Israel era guvernat de ceea ce el numește „gardieni.” Rav Shaul sugerează de asemenea că ajutorul acestor „gardieni” era o parte integrantă a unui „acord global.” Tutorii și gardienii sunt menționați desigur împreună. Există vre-o sursă extra-biblică care poate identifica acești „gardieni,” față de care Israel a fost în sclavie în timpul conducerii Mozaice, cu îngerii [zeii] din ceruri?

Aristides (circa 120 CE), un creștin scriind spre apărarea credinței sale, ne spune: „De asemenea evreii s-au rătăcit de la cunoștința exactă. Ei presupun că îl slujesc pe Dumnezeu, dar în metodele acțiunilor lor slujirea lor este față de îngeri” (Aristides, Iertare, XIV).

Acest Aristides din Atena se referă la sine ca un „filozof.” Cartea sa Iertare, menționată de istoricul bisericii Eusebius, a fost redescoperit în 1889 într-o versiune Siriacă care în final a întemeiat faptul că volumul lucrării sale a fost inclusă în Bizantina Viața lui Barlaam și Josaphat care a fost atribuită mai înainte lui „Sf Ioan din Damasc… Două fragmente de papirus al originalului au fost găsite și de asemenea un fragment al unei versiuni armeniene” (J. Stevenson, ed., Un nou Eusebiu, 1957, p.397).

Mărturia sa era atât de importantă că Dumnezeu a păstrat lucrarea sa în ciuda devastărilor acelui timp. El a pretins că evreii din zilele sale din timpuriul secol al doilea slujeau creaturilor angelice. Această recunoaștere aruncă lumină asupra revelației biblice. Pentru Rav Shaul, mai timpuriu a întărit această credință în recunoașterea sa că în totalitate Legământul de la Sinai a fost de fapt menit în Israel de ÎNGERI și nu în mod direct de Dumnezeu.

Observați ce ne spune el în epistola sa (compusă) către Galateni.

„Atunci pentru ce este Legea? Ea a fost adăugată din pricina călcărilor de lege, până când avea să vină „Sămânța” [Mesia] căreia îi fusese făcută făgăduința; și A FOST DATĂ PRIN ÎNGERI, prin mâna unui mijlocitor.” (Galateni 3:19).

Fără a intra în argumente cu privire la care lege este sub corectare care este inclusă în fraza „prin urmare slujește legea [care] a fost adăugată DATORITĂ fărădelegilor,” și toate opiniile populare evreiești și comentariile biblice ale neamurilor aparte, acest „mediator” la Sinai nu a fost YHWH.

La urma urmei, întărirea atacului său verbal asupra adepților galateni a unui decret Iacovian atunci curent popular – este atribuit (azi) ca 4QMMT (Miqsat Ma`ase haTorah „Câteva Fapte [reguli/norme] din Tora”: Pavel folosește termenul grec romanizat, ergoon nomou, „fapte ale legii”) – Pavel adaugă următorul gând, „Dar mijlocitorul nu este mijlocitorul unei singure părți, pe când Dumnezeu, este unul singur.” (Galateni 3:20).

Uimitor, punctul de vedere al lui Pavel este trecut cu vederea sau ignorat de povestitori, dar este clar că mijlocitorul care i-a dat lui Moise legea pe muntele Sinai nu era Dumnezeu. Cum ar fi putut Dumnezeu să îi dea legea lui Moise și să acționeze în același timp ca un mijlocitor între Sine și Moise? Şi mijlocitorul nu putea fi Moise, altfel Pavel ar fi fost tare pleonast în afirmația sa! Tot Israelul știa că Moise nu era Dumnezeu!

Dar acum, aici este un punct important. Comunitatea timpurie Mesianică era cuprinsă din evrei care erau considerați „evrei” și evrei orientați spre greci care erau cunoscuți ca „eleniști” (Pentru un tratament interesant a lui Ştefan și a partidei eleniste din biserică, vezi F.F. Bruce, Bărbați și mișcări din biserica primară: studii ale creștinismului timpuriu non-Pavelian, 1979, pp.49-85). Luca mai degrabă introduce brusc eleniștii în povestirea din Fapte în 6:1. Ştefan, un elenist progresiv și primul martir creștin înregistrat, ne spune explicit cine era mijlocitorul. Vorbind despre Moise, Ştefan mărturisește:

„El este acela care, în adunarea Israeliților din pustie, CU ÎNGERUL, CARE I-A VORBIT PE MUNTELE SINAI și cu părinții noștri, a primit cuvinte vii, ca să ni le dea nouă.” (Fapte 7:38).

Apoi într-o confirmare ulterioară el exclamă, „voi, care ați primit legea DATĂ PRIN ÎNGERI și n-ați păzit-o!” (Fapte 7:53).

Nu este această mărturie de acord cu Pavel și Aristides? Legea Mozaică, potrivit elenistului Ştefan, a fost dată Israelului antic de îngeri (extra-tereștri, dacă preferați). Mai devreme, relatând istoria lui Moise, Ştefan face remarca că Ființa care i-a apărut lui Moise în rugul aprins nu era YHWH. Mai degrabă, el a spus că acesta era îngerul lui Dumnezeu!

„Peste patruzeci de ani, i s-a arătat UN ÎNGER în pustia muntelui Sinai, în para focului unui rug.” (Fapte 7:30).

Da, nu poate fi nici un dubiu că Ştefan a înțeles că economia Mozaică a fost extinsă la Israel prin puteri angelice. Evreii din zilele lui au acceptat cu siguranță acest fapt așa cum se mărturisește despre faptele acelei perioade. De asemenea, autorul scrisorii către Evrei menționează același eveniment al intervenției angelice în afacerile lui Israel. „Căci, dacă Cuvântul vestit prin îngeri s-a dovedit nezguduit și dacă orice abatere și orice neascultare și-a primit o dreaptă răsplătire…” (Evrei 2:2).

Puterea scrisorii către Evrei, este desigur, să arate evreilor că „Vechiul” a fost înlocuit de „Înnoitul,” și în paginile ei găsim de-accentuarea completă a oștilor angelice anunțate (Evrei 1:1-2:16). Superioritatea lui Mesia peste conducerea angelică este menționată timpuriu în această comunicare și în timp ce epistola progresează în argumentele sale scriitorul petrece mai mult din timpul său detaliind schimbări relative față de Legământul Sinai scriind cu durere inferioritatea acestuia față de Mesia însuși care este numit în Isaia „Legământul.”

Când înțelegem că îngerii au dat legea lui Moise deopotrivă pentru beneficiul Israelului putem aprecia mai bine de ce structura scrisorii ia forma aceasta. Întregul Legământ Sinai cu sabaturile sale, lunile noi, restricțiile de dietă, circumcizia, ritualurile de spălare, jertfele, ceremoniile externe, și doctrinele superiorității naționale și separarea rasială a fost înlocuită (în măsura în care se dorește accentuarea) cu principiile non-ceremoniale ale duhului și adevărului (Ioan 4:23,24 conform Galateni 5:22,23; 1 Corinteni 13:13). Aceasta nu înseamnă că restricțiile de dietă, sărbătorirea sabatului etc. sunt GREŞITE, ci că ele NU AU NICI UN LOC în mântuire. Respectarea Torei nu ne va mântui pe nici unul dintre noi. Noi respectăm Tora exact pentru că noi suntem deja mântuiți.

IMPLICAŢIILE LEMNULUI CRUCIFICĂRII PENTRU ISRAELUL NAŢIONAL

Cu siguranță vor fi obiecții autentice față de orice considerare a unei conduceri angelice a perioadei Sinaitice. La urma urmei, nu era personajul care a dat legea lui Israel numit „Dumnezeu” – nu purta El chiar Numele YHWH? Priviți la înregistrare: „Iată, Eu trimit un Înger înaintea ta ca să te ocrotească pe drum și să te ducă în locul pe care l-am pregătit. Fii cu ochii în patru înaintea Lui și ascultă glasul Lui; să nu te împotrivești Lui, pentru că nu vă va ierta păcatele, căci Numele Meu este în El.” (Exod 23:20, 21).

Îngerul prezenței Domnului (Isaia 63:9) purta numele sfânt al lui YHWH, Dumnezeul lui Israel, în Sine. Cu alte cuvinte el a fost folosit de Dumnezeu pentru a vorbi în locul Său la persoana întâi ca și când el ar fi Dumnezeu însuși (pentru dovezi abundente, considerați următoarele: Geneza 16:7-11; 21:17; 22:11, 15; 24:7, 40; 31:11-13; 32:24-30; Exod 3:2; 14:19 cu 13:21, 22; 33:11; Numeri 22:22; Iosua 5:14; 6:2; Judecători 2:1-5; 6:11-14; 13; 1 Cronici 21:15, 18, 27; 2 Samuel 24:16; Zaharia 1:9-17). Amintiți-vă că paidagogos, în timp ce îngrijea un copil evreu, avea de asemenea „numele” sau „autoritatea” părintelui masculin „pusă în el.” Nu poate fi nici o îndoială că această „prezență a Îngerului Domnului” era o formă a gândirii lui Dumnezeu, într-adevăr o extensie (într-un mod angelic) a Personalității Divine (conform Geerhardus Vos, Teologia biblică a Vechiului și Noului Testament, 1948, p.106).

Totuși, trebuie să avertizăm cu privire la de orice confuzie asupra chestiunii nemuririi originale. Un înger, indiferent de cât de înălțat ar părea să fie, este doar o energie creată gândită de Dumnezeu Însuși. Doar Divinitatea în Sine are nemurirea originală intrinsecă (1 Timotei 6:15, 16). Nu au vorbit proorocii pentru Dumnezeu la persoana întâi (Isaia 10:5-19)? Ei erau muritori experimentând „pasiuni ca și noi” după o bază zilnică de trudă (Iacov 5:17).

Mijlocitorul în afacerile Israelului antic era un înger al lui Dumnezeu, o creatură angelică specială autorizată pentru sarcină. Acest înger specific alături cu nenumărați alți extra-tereștrii au mijlocit în realitate legea lui Moise. Dar acea lege era inferioară Realității, care era tipificată de sărbătorile și sistemul de jertfe. Îngerii au dat legea (Deuteronom 33:2 LXX) pe munții din Sinai în mâna dreaptă a Mesagerului superior al lui Dumnezeu în timpul unei perioade furtunoase și haotice care aproape a eclipsat rasa umană (vezi Înregistrări antice reconsiderate care subliniază distrugerea parțială a planetei noastre care a avut loc în timpul exodului Israelit din dependența și sclavia Egipteană). Şi Pavel a scris că legea a fost dată lui Moise în mâna angelică a acelui mijlocitorului (Galateni 3:19). Acesta a fost o hotărâre aprinsă (Deuteronom 33:2) de Principatele și Puterile îngerești (Coloseni 2:14, 15) care au creat o listă de acuzații împotriva fiecăruia dintre noi. Această listă de acuzații a fost pironită de lemnul crucificării (Coloseni 2:14 Noul Testament evreiesc). În ciuda faptului cât de repetat ar putea fi principiile de bază, avem nevoie să ni se amintească de faptul că Yeshua a făcut în esență trei lucruri pe acel lemn de crucificare.

• Yeshua „ne-a iertat toate greșelile” (Coloseni 2:13)
• Yeshua „A șters zapisul cu poruncile lui, care stătea împotriva noastră și ne era potrivnic și l-a nimicit, pironindu-l pe cruce.” (Coloseni 2:14)
• Yeshua „a dezarmat puterile și autoritățile” și aceasta ne-a eliberat ca să fim dincolo de întinderea oricărei jurisdicții, fie pământească fie îngerească (Coloseni 2:15).

Azi, creștinii (fie evrei fie dintre neamuri) nu au nici o nevoie spirituală de „tutori și gardieni” care slujeau în primul rând ca mijlocitori între Dumnezeu și om. Barierele nu mai există. Noi suntem privilegiați să avem revelația directă a lui Mashiach în sine (Efeseni 2:13, 14). Şi deși credincioșii evrei Mesianici s-au concentrat în general pe o misiune angelică de mijlocire continuă (înaintea distrugerii Ierusalimului și a Templului în 70 CE – vezi Apocalipsa 8:1-4). Domnul nostru Yeshua este singurul Mijlocitor recunoscut azi de Inteligența Infinită pe care o slujește toată creația (1 Timotei 2:5).

Profesorul F.F. Bruce comentează: „În erezia colosenilor ținerea legii era considerată ca un tribut al ascultării datorată acelor îngeri, și călcarea legii atrăgea nemulțumirea lor și îl făcea pe călcătorul de lege să fie în datorie și în sclavie față de ei… Îngerii prin care legea a fost dată sunt descriși ca „ființe elementare” (stoicheia)… ei nu sunt doar ființe elementare ci de asemenea unele dominante – principate și puteri, domni ai sferelor planetare, părtași ai plenitudinii divine… și intermediari între cer și pământ.” Bruce enumeră faptul că aceste aceleași puteri angelice, într-adevăr „domni ai sferelor planetare,” controlau „liniile de comunicare dintre Dumnezeu și om, toată revelația de la Dumnezeu spre om, și toată închinarea de la om față de Dumnezeu ar putea să își atingă scopul doar prin mijlocirea lor și cu permisiunea lor” (F.F. Bruce, Pavel: Apostol al Duhului Liber, 1977, p.414).

Conducerea paidagogos a stabilit. Termenul său de slujbă ca asistent-sclav este completat, acum că Învățătorul a venit. „Învățăturile elementare” ale paidagogos (Coloseni 2:8, 20 cu Galateni 4:3) a făcut ca Israel să fie de fapt „contrar tuturor oamenilor” (1 Tesaloniceni 2:15). Datorită acestui motiv întregul TRECUT este desființat de realitatea prezenței lui Mashiach (2 Corinteni 5:14-17). Iudaismul, pe lângă Legământul (Contractul) Sinai și legea lui Moise cu sistemul de jertfe, era fără doar si poate o religie a puterilor angelice (Coloseni 2:18) față de care Israel ca națiune era supus. Gnosticii din primele două secole ale erei noastre moderne erau orientați de asemenea în jurul închinării față de mijlocitorii angelici. Cu apariția Mișcării New Age, lumea este acum un martor al învierii interesului angelic în anumite ființe umane, multe dintre ele având origine evreică. Acești îngeri vor începe în curând într-o zi să conducă Israelul spre o recunoaștere și o acceptare a lui Yeshua ca Mesia al lor și Duhul lui Dumnezeu se va întoarce să viziteze poporul evreu. Intre timp, totuși,

Tutela angelică-elohim a fost eclipsată de paternitatea lui Dumnezeu din împrejurimile sfințite ale inimii convertite.

Înțelegerea structurii de conducere a Divinității

Femeia este supusă bărbatului așa cum Mesia este supus Tatălui. Aceasta este doctrina marelui trimis către națiuni, Pavel. Acesta este de asemenea un truism care este sprijinit vehement de fundamentaliști ultra-religioși care pretind supunere elementelor aripii extreme drepte a bisericii creștine universale apostate. Feminiștii detestă fără doar și poate conceptul.

Dar să ne uităm din nou la acea afirmație.

Femeia este supusă bărbatului AŞA cum Mesia este supus Tatălui.

Totul este o chestiune a cuvântului mic „PRECUM,” vedeți. Pentru că Mesia al nostru este egal cu Tatăl (Ioan 1:1).

Dar pentru scopurile lui Dumnezeu Mesia este supus Tatălui în toate lucrurile. Este o subordonare pe care El o ia de bună voie asupra Sa.

În K’balah, Metatron (Adam Kadmon, Creatorul real, în care există universul) este întotdeauna supus lui Dumnezeu (Eyn Sof). Versetul cheie cu privire la această problemă este versetul 3: „Dar vreau să știți că Hristos este Capul oricărui bărbat; că bărbatul este capul femeii, precum Dumnezeu este capul lui Hristos.”

În mod uimitor, acesta pune femeia în paralelă cu Mashiach.

Acesta este exact MOTIVUL pentru care mișcarea timpurie Mesianică avea prorocițe femei (care erau cele mai importante pentru ucenici în transmiterea Cuvântului lui Dumnezeu), și diaconi (corelativ la „episcop” care umplea și menținea o slujbă fizică cu darurile lor de a dărui și a împărtăși, de a organiza întâlniri de închinare, și de a distribui ajutor financiar membrilor nevoiași – printre alte lucruri planificate), și APOSTOLI (putem întemeia fără nici o îndoială indiferent dacă femeile au fost ordinate ca apostoli în zilele lui Pavel, și cu aprobarea sa clară). Mai degrabă decât excluderea femeilor din anumite câmpuri ale misiunii, precum majoritatea bisericilor istorice sunt înclinate să facă aceasta, Rav Shaul confirmă de fapt dreptul femeilor nu doar de a sluji interesele poporului lui Dumnezeu în capacitățile deja menționate, ci și să vorbească legitim în întruniri de biserică.

adunării („profeție”)

către Dumnezeu („se roagă”)

Observați ordinea propozițiilor în 1 Corinteni 11:3. „Dar vreau să știți că Hristos este Capul oricărui bărbat; că bărbatul este capul femeii și că Dumnezeu este capul lui Hristos.”

Ordinea logică a propozițiilor trebuie să fi fost:

Dumnezeu – Mesia

Mesia – bărbat

Bărbat – femeie.

Dar aceasta nu este așa cum este prezentat în învățăturile bisericii apostate din Corint. Nu este un indiciu al rangului, ordinului și autorității ierarhice în această primă învățătură a trimisului Pavel. Pavel nu indică Dumnezeu>Mesia>Bărbat>Femeie>Câine>Pisică>Canar, ca și când femeia sau chiar canarul ar fi la capătul unui morman – ferească Dumnezeu.

Deși fiecare bărbat îl are pe Mesia ca și cap al său, femeia are bărbat ca și cap EGAL CA Mesia care îl are pe Dumnezeu ca și cap. Este o paralelă, între femeie și Mesia, de supunere față de rolul de conducere, pentru scopurile cerului în istoria umană.

Din nou: Aceasta nu este subordonarea femeii, ci femeia este SLAVA bărbatului (1 Corinteni 11:7).

Deci despre ce este vorba? Să ne uităm din nou la 1 Corinteni 11:2.

„Vă laud că în toate privințele vă aduceți aminte de mine și că țineți învățăturile [grecescul paradosis] întocmai cum vi le-am dat.”

Așa cum am subliniat mai înainte, Rav Shaul folosește cuvântul grec paradosis care din nefericire a fost tradus greșit în unele versiuni ale Bibliei ca „hotărâri.” Nu este hotărâri ci mai corect „tradiția.” Şi trebuie să vă spun acum că este un fel particular de tradiție. El folosește un „joc de cuvinte” subtil pentru că el este evreu. El le dă ceea ce i s-a dat lui. În timp ce toți cărturarii greci acceptă aceasta la valoarea adevărată ei eșuează (pentru că ei sunt ignoranți cu privire la forma de gândire evreiască din primul secol și practica religioasă) să înțeleagă ceea ce spune cu adevărat Pavel neamurilor din biserica Corintenilor.

Aș vrea să înregistrez ce ne dă o traducere ebraică a afirmațiilor de deschidere ale lui Pavel în această secțiune a Scripturii.

„Vă laud că în toate privințele vă aduceți aminte de mine și că țineți K’balah întocmai cum le-am primit și vi le-am dat.”

Da, așa este – K’balah [tradiția/primită/tramsmisă] (vezi Mayer Schachter-Haham, Compuși din ebraică în o mie de cuvinte originare: dicționar etimologic ebraic-englez, 1982, 589)!

Tradițiile orale antice ascunse evreiești de la Părinți! Pavel era un K’balist așa cum am arătat din condeiul său în textele extrase din scrisorile sale din lecturile anterioare.

K’balah! Vedeți, paradosis este exact echivalentul grec pentru evreiescul K’balah! (plural k’balot = primit, sau transmis). Este exact cuvântul grec pe care evreii îl foloseau să se refere la tradițiile lor sacre înțelepte ascunse.

Rabinul evreu al Legământului Reînnoit informează credincioșii Mesianici dintre neamuri din Corint (necăjiți cu tot felul de confuzie doctrinară și natură umană carnală) că ei aveau nevoie să crească în cunoașterea secretă a lui Dumnezeu așa cum se găsește în scrierile sacre ale înțelepților și rabinilor. Singura cale prin care ei urma să înțeleagă acel adevăr era să urmeze o anumită ordine. Această K’balah a format o parte din tradițiile orale (paradosis) ale poporului evreu. Aceasta nu poate sta bine cu unii dintre noi dar este adevărul total al lui Dumnezeu.

Şi NU veți găsi un răspuns la regulile lui Pavel de lungime a părului în altă parte decât în K’balah – dovada pur și simplu ne sare în față. Pentru că nici un creștin modern nu poate explica satisfăcător ce a vrut să spună Pavel în această secțiune a Scripturii sacre. Timp de 2000 de ani lungi comentatorii biblici s-au certat cu privire la înțelesurile posibile ale acestui text fără a se ajunge la vre-un acord!

În 1 Corinteni 11:15 Pavel afirmă că o femeie trebuie să își acopere capul cu părul ei lung în timp ce se roagă sau proorocește – din cauza „îngerilor” sau a „mesagerilor.”

Ce înseamnă aceasta?

Încă nu am citit nici o explicație satisfăcătoare de la NICI un interpret biblic, altul decât David Whitaker, cu privire la acest verset al lui Rav Shaul. Dar răspunsul se găsește în K’balah evreiască mistică – așa cum spune Whitaker: „locul exact unde ne spune Pavel să ne uităm.” Îmi amintesc bine că le-am dat unor anumiți pastori dintr-o denominație anterioară căreia i-am aparținut, informații detaliate și bine-documentate cu privire la anumite aspecte ale K’balah care aruncă lumină asupra unui număr de pasaje din Scriptură așa-numite „NT”, și ele au fost ignorate. De fapt, ca o consecință directă, am devenit foarte suspect pentru bătrânii acestei denominații datorită faptului că gândeam pentru mine și am refuzat să așez calitatea mea de evreu pe altarul lor pentru Ba’al. Soția mea a refuzat de asemenea dreptul de a învăța religia copiilor dintr-o școală primară seculară datorită refuzului ei de a se alătura unei misiuni frățești locale. Mai mult, ei i s-a cerut să nu participe la un studiu biblic Anglican pentru că ea își întreba colegii prea multe întrebări la care ei nu aveau răspunsuri pregătite.

K’balah atribuie o putere mistică bărbii și părului.

Exact! Credeți sau nu credeți, credincioșii timpurii Mesianici (și asociații lor evrei din alte secte ale Iudaismului de atunci) credeau învățătura că Dumnezeu a comunicat cu omenirea prin PĂRUL lor. De fapt, Dumnezeu este referit ca „Atika Kadisha – Bătrânul Cel Sfânt,” și K’balaiștii au simbolizat „cea mai transcendentă manifestare a lui Dumnezeu ca O BARBĂ CU 13 BUCLE, reprezentând atributele milei divine (Exod 34:6-7)” (Enciclopedia simbolurilor evreiești, „Barba,” 18). Aceasta apare în relație cu Omul Ceresc, sau Adam cel Ceresc, Spiritul Adam, Metatron – Ad’am Kad’mon: Omul Arhetipal în care TOATĂ creația este manifestat! Esenienii mistici din Qumran a proclamat acest concept în timpul anilor de misiune a lui Yochanan Botezătorul. Metatron este de asemenea Pilonul de mijloc (vezi aspecte ale acestei învățături în Apocalipsa 3:11) al Triunicului – NU Trinitarian – Divin în învățătura K’balistică.

Mesia era Adam cel Ceresc ORIGINAL din care Adam cel fizic a fost copiat: Cuvântul „al doilea” în ebraică [sheniy=shaynee] poate într-adevăr însemna „dublu.” Ne vom uita la doctrina „dublelor” în următoarea noastră lucrare. Mai târziu, Pavel în aceeași epistolă către Corinteni introduce o învățătura mai departe din tradiția mistică evreiască (K’balah).

„Şi după cum toți mor în Adam, tot așa, toți vor învia în Hristos… De aceea este scris: „Omul dintâi Adam a fost făcut un suflet viu.” Al doilea Adam a fost făcut un duh dătător de viață. Dar întâi vine nu ce este duhovnicesc, ci ce este firesc; ce este duhovnicesc, vine pe urmă. Omul dintâi este din pământ, pământesc; omul al doilea este din cer.” (1 Corinteni 15:22, 45-47).

Să nu ne oprim acolo pentru că Whitaker indică faptul că Pavel continuă să spună că ucenicii lui Yeshua vor deveni „copii” ale Omului Ceresc prin învierea dintre morți (1 Corinteni 15:47-49). Din nou, nu mai este nevoie să spunem, aceasta este învățătura și așteptarea K’balah.

K’baliștii erau filozofi a căror lucrare este denumită acum „fizica cuantică.” Ei înțelegeau

• Că Dumnezeu ca Dumnezeu este transcendent.
• Dumnezeu este dincolo și mai presus de realitatea în care trăim noi în spațiu și timp (spațiu-timp).
• Inteligența Infinită a dat naștere la universuri [plural] în materie din spiritul / energia originală.
• Dumnezeu nu poate fi înțeles de intelect care este inevitabil finit și programat cu relații față de toate atributele spațiu-timp – voință, intenție, dorință, gândire, limbaj, acțiune – pentru că aceste proprietăți implică o limită și aparțin astfel unor ființe finite în timp ce Eyn Sof [cel nemărginit] este nemărginit.

Exact în momentul creării dimensiunii spațiu-timp (când spațiul și timpul au venit prima dată în existență) Dumnezeu a emanat SLAVA Sa ca Sefirot [inteligență divină și dragoste] și a creat creația din Sine. În SLAVA Sefirot erau conținute alte forme de gândire numite sefirot inferioare [inteligențe, influențe, mesageri ai lui Dumnezeu] care se manifestau în creație din Sefirot-ul original care la început a fost cu Dumnezeu și era Dumnezeu neîmpărțit. El și Tatăl erau Una. Una cu siguranță din veșnicie și UNA în SLAVĂ.

Vă sună familiar? Ar trebui! Ioan, ca și Rav Shaul, a înțeles K’balah.

„La început era Cuvântul [Memra/Logos] și Cuvântul [Memra/Logos] era cu Dumnezeu și Cuvântul [Memra/Logos] era Dumnezeu. El era la început cu Dumnezeu. Toate lucrurile au fost făcute prin El; și nimic din ce a fost făcut, n-a fost făcut fără El. În El era viața și viața era lumina oamenilor… Şi Cuvântul [Memra/Logos] s-a făcut trup și a locuit printre noi, plin de har și de adevăr. (Şi noi am privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava singurului născut din Tatăl.) El Şi-a arătat slava Sa și ucenicii Lui au crezut în El. Şi acum, Tată, proslăvește-Mă la Tine însuți cu slava pe care o aveam la Tine, înainte de a fi lumea. Eu le-am dat slava pe care Mi-ai dat-o Tu, pentru ca ei să fie una, cum și noi suntem una. Eu în ei și Tu în Mine; pentru ca ei să fie în chip desăvârșit una, ca să cunoască lumea că Tu M-ai trimis și că i-ai iubit, cum M-ai iubit pe Mine.” (Ioan 1:1-4; 2:11; 17:5, 22, 23).

Whitaker recunoaște că K’balah învață cele 10 Sefirot [inteligențe] – atributele divine ale lui Dumnezeu – incluzând cele 13 atribute ale milei lui Dumnezeu (schițate în Exod 34:6, 7) sunt „canalizate în această lume joasă” (sau dimensiunea-vis a realității lui Dumnezeu) din Eyn Sof [Nemărginitul; Cel Bătrân dintre Bătrâni] „unde trăim noi în prezent.” Ele sunt canalizate „PRIN BARBA Omului Ceresc.”

Direct din barba Spiritului Adam al bărbii noastre.

„Fiecare păr din barba divină,” insistă corect Whitaker, „era privit ca un canal de energie prin care Dumnezeu oferea energie spirituală și fizică prin care el susține creațiile Sale spirituale și fizice.”

De aceea este scris „cât despre voi, până și perii din cap, toți vă sunt numărați.” (Matei 10:30).

Whitaker continuă: „Așa cum toate lucrurile care sunt fizice există pentru scopul spiritual fiecare păr din barbă oferea o formă necesară de energie pentru omenire și lumea în care trăim.”

Astfel israeliților antici li se „poruncea să nu își taie sau să nu își bărbierească barba lor pentru că bărbile lor erau privite ca senzori sau primitori pentru emanările energiei spirituale care își aveau originea din barba Omului Ceresc.”

În primul secol cel puțin „barba era considerată o condiție necesară pentru a primi inspirație divină, în exact aceeași manieră ca realizarea unei băi de purificare ritualice era necesară înainte ca trupul uman să poată intra în Prezența divină în cort sau în Templu.” Şi, mai mult, Dumnezeu poruncea bărbaților Israeliți să poarte un Tallith cu „TZITZIT” (ciucuri) pe margini. Acești ciucuri erau priviți „ca acționând ca receptori adiționali ai energiei și inspirației spirituale” (David Whitaker).

Ce se întâmplă când ne rugăm? Noi devenim închiși într-un curent al DUHULUI SFÂNT și Dumnezeu vorbește cu noi în timp ce noi vorbim cu El.

Din nou, David Whitaker: „A se ruga cu capetele lor descoperite era pentru ca ei să nu oprească curgerea energiilor divine spirituale.” Întrebăm, dar în privința femeilor?

Părul lung al femeii îi este dat ei pentru o acoperire. Aceasta a spus Pavel. O femeie este specială – ea nu are nevoie ca bărbații de un șal de rugăciune. „Părul ei lung,” notează Whitaker, „este Tallith-ul ei natural și Tzitzit-ul dat ei de la Dumnezeu” ca un dar special.

Se considera că părul ei lung deja acționa ca un receptor spiritual (nu este un adevăr că bisericile și alte instituții sunt de obicei dominate de femei – și nu este un adevăr că femeile sunt considerate în multe feluri mai spirituale decât bărbații?)

Pentru că ei i s-a dat păr lung ca darul special al lui Dumnezeu pentru ea, ei nu i s-a poruncit să poarte Tallith și Tzitzit ca bărbaților. De vreme ce părul lung acționa ca un receptor, senzor sau primitor pentru energii spirituale, ea era într-adevăr „un ajutor intuitiv perfect potrivită pentru bărbat – pentru a-l ajuta în viața sa spirituală” (D.C.W.).

În special acest caz cu privire la „inspirație – îngeri, mesageri – pe care o femeie o primea prin părul ei nu dubla energiile și inspirația spirituală pe care un bărbat o primea prin barba sa și Tzitzit de pe Tallith-ul său” (D.C.W.).

De aceea putem privi în perspectivă 1 Corinteni 11:8, 9 în lumina celor anterioare: „Căci bărbatul nu este [derivat fizic] din femeie; ci femeia este [derivată fizic] din bărbat. Nici bărbatul nu era creat [spiritual] pentru femeie; ci femeia [era creată spiritual] pentru bărbat.”

Versetul 10: „De aceea [de vreme ce femeia a fost original creată să îl ajute pe bărbat în chestiuni spirituale, pentru a fi ajutorul spiritual al bărbatului] trebuie [în grecește „este obligatoriu”] femeia să aibă putere [exhousia = privilegiu, forță, influență, libertate] din pricina îngerilor [„mesageri” ai încurajării inspirate și a intuitivității divine].”

Argumentul lui Pavel este însumat: dacă o femeie încearcă să se închine lui Dumnezeu cu capul ei descoperit, ea încearcă să se roage în afara naturalului Tzitzit dat de Dumnezeu cu care ea este împodobită (din nou) natural (11:6).

David Whitaker este de acord: „De vreme ce Dumnezeu nu îi dă unui bărbat părul de pe cap pentru Tzitzit, el nu ar trebui să încerce să batjocorească poziția spirituală a unei femei îngăduind ca părul său să crească lung ca și când ar încerca să mimeze Tzitzit-ul natural al unei femei care este părul ei lung – acesta este înțelesul contextual al lui 1 Corinteni 11:14 „Nu vă învață chiar și firea că este rușine pentru un bărbat să poarte părul lung?” … Este o rușine pentru un bărbat să încerce să umple poziția spirituală a femeii în loc să asculte de responsabilitățile sale ca bărbat înaintea lui Dumnezeu.”

Ruach HaKodesh se exprimă pe Sine unic prin fiecare gen sexual.

BRI este de acord din toată inima cu studiosul David C. Whitaker cu privire la K’balah, și noi amândoi recunoaștem această problemă a „părului” și a „capetelor” nu a fost înțeleasă corect niciodată de când Augustin și Thomas Aquinas a de-evreizat Scripturile Mesianice în favoarea propriei lor interpretări ca neamuri a unei cărți evreiești.

Unele dintre credințele și ideile credincioșilor Mesianici timpurii pot părea ciudate pentru noi azi care trăim în lumea modernă care acum a îmbrățișat acest secol 21.

Cu toate acestea, rămâne faptul că nici unul dintre noi nu poate pretinde o înțelegere corectă și o apreciere a sfintei Scripturi fără o acceptare deplină și cu toată inima a formei de gândire a primului secol evreiesc, care – datorită cărturarilor a fost timp de secole îndepărtata „Carte” ca evreiască, și astfel irelevantă pentru creștinii dintre neamuri – face Cuvântul lui Dumnezeu să vină la viață cu un înțeles nou și bogat. Cu alte cuvinte, aceasta ajută cu adevărat când știm ce a avut în minte un autor evreiesc în timp ce a scris Scripturile evreiești.

Ioan însumează aceasta astfel: „Şi VIAŢA veșnică este aceasta: să Te poată cunoaște progresiv pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat și Y’Shu haMashiach, pe care L-ai trimis Tu.” (Ioan 17:3 greacă).

Slava bărbatului, slava femeii. Fie ca Yeshua – Viul K’balah – să aibă ultimul cuvânt: „Eu le-am dat SLAVA pe care Mi-ai dat-o Tu, pentru ca ei să fie UNA [în Unitatea Sh’ma], cum și noi suntem una [în Unitatea Sh’ma]” (Ioan 17:22).