de Bruce R. Booker, Ph.D.
Copyright 2001
În timp ce nu se porunceşte expres bărbaţilor (cu excepţia lui cohen hagadol [marele preot] în înfăptuirea datoriilor sale preoţeşti) să poarte o acoperitoare a capului, nu este interzis în mod expres de Scriptură, decât dacă cineva vrea să interpreteze astfel scrierea lui Sha’ul (Pavel) din 1 Corinteni 11.
Scopul acestui studiu este să arate că Pavel nu scria împotriva purtării de către bărbaţi a ceva pe capul lor în timp ce se roagă sau proorocesc, ci împotriva unor Corinteni care aduceau în Trupul lui Mesia unele dintre practicile păgâne ale religiei lor păgâne anterioare, cum ar fi acoperirea capului bărbaţilor cu un voal.
Când el scrie în 1 Corinteni 11:4:
„Orice bărbat, care se roagă sau proroceşte cu capul acoperit, îşi necinsteşte Capul său” el a ştiut foarte bine că marelui preot i se cerea să poarte o acoperitoare a capului în timp ce îşi înfăptuia sarcinile sale.
În TANAKH (Scripturile evreieşti), marelui preot i se poruncea de către Dumnezeu în Shemot (Exod 28:4 & 40-41) să poarte un turban (miter) în înfăptuirea datoriei sale preoţeşti (Vayikra (Levitic) 10:6).
Pavel ştia aceasta şi respecta aceasta, deoarece preoţii încă îşi înfăptuiau datoriile lor până la distrugerea Beit Hamikdash (Templul) în 70 d. Hr.
Dacă Pavel ar fi scris împotriva bărbaţilor care purtau o acoperitoare a capului de orice fel aici în 1 Corinteni 11, atunci el spune că atunci când marii preoţi îşi înfăptuiau sarcinile lor preoţeşti, prin porunca lui Dumnezeu, îşi dezonorau capul lor; de vreme ce marele preot nu doar se roagă şi mijloceşte pentru popor ci de asemenea prooroceşte în cursul datoriilor sale.
Considerând că evreii din Bereea (Fapte 17:10-11) au studiat Scripturile să vadă dacă ce a spus Pavel se potriveşte, se întemeiază un precedent că revelaţia mai nouă trebuie să fie verificată de o revelaţie precedentă. Noile revelaţii ale lui Pavel nu trebuie să fie în conflict cu revelaţia existentă.
Yeshua (Isus) Însuşi a afirmat: „Să nu credeţi că am venit să stric Legea (Tora) sau Prorocii; am venit nu să stric, ci să împlinesc. Căci adevărat vă spun, câtă vreme nu va trece cerul şi pământul, nu va trece o iotă sau o frântură de slovă din Lege (Tora), înainte ca să se fi întâmplat toate lucrurile. Aşa că, ori cine va strica una din cele mai mici din aceste porunci (mitzvot) şi va învăţa pe oameni aşa, va fi chemat cel mai mic în Împărăţia cerurilor; dar oricine le va păzi şi va învăţa pe alţii să le păzească, va fi chemat mare în Împărăţia cerurilor.” – Matei 5:17-19
Dacă Pavel ar fi spus că bărbaţii care îşi acoperă capul lor în timpul rugăciunii sau al proorociei şi-ar dezonora capul lor, el spunea că marii preoţi, de asemenea îşi dezonorau capul lor – fiind în conflict cu Scriptura deja întemeiată şi violând ceea ce Yeshua nu ar face. Sugerez că Pavel nu făcea aceasta, ci mai degrabă, el vorbea împotriva bărbaţilor care purtau un anumit fel de acoperitoare.
Interliniarul Grec-Englez al Noului Testament, de Nestle/Marshall, traduce acest pasaj: Orice om care se roagă sau prooroceşte peste (grecul „kata”) [al său] cap (grecul „kephales”) având [orice] îşi necinsteşte capul său.1
În engleza proprie: „Fiecare bărbat care se roagă sau prooroceşte având ceva peste capul său îşi face capul său de ruşine.”
În cartea Jewish New Testament Commentary a lui Dr. David H. Stern, copyright 1996 de Jewish New Testament Publications, Inc., Clarksville, MD, Dr. Stern scrie: Fiecare bărbat care se roagă în întrunirile publice de închinare sau prooroceşte având ceva peste capul său. Aceasta este traducerea literală, şi este folosită aici pentru a arăta că Pavel vorbeşte aici despre a purta un voal, nu o pălărie. Traducerea uzuală, „cu capul acoperit,” ascunde acest fapt, şi ca un rezultat s-a ridicat o problemă în iudaismul mesianic care nu trebuia să apară deloc, şi anume, dacă este potrivit pentru un bărbat evreu mesianic să poarte kippah („scufie” sau, în Yiddish, yarmulke) în închinarea publică. Desigur, este potrivit, de vreme ce obiecţia este bazată doar pe o traducere greşită a acestui verset. Pentru mai mult despre aceasta, vezi al meu my Messianic Jewish Manifesto, pp 170-171).
Vorbind în general, evreii ortodocşi poartă kippot tot timpul, evreii conservatori doar în contexte religioase, şi evreii reformaţi rar sau deloc. Obiceiul de a purta kippah nu are nici o bază Scripturală şi nu este cerut nici chiar în Talmud; el nu a dobândit un statut mandatar (dintr-un punct de vedere evreiesc ortodox) până după scrierea Shulkan Arukh în secolul 16, deşi el a devenit obişnuit cu câteva secole mai devreme. În sinagogă un evreu care îşi spune rugăciunile îşi trage uneori tallit-ul său (şalul de rugăciune) peste cap; el face aceasta pentru a crea o intimitate şi o izolare între sine şi Dumnezeu şi aceasta distinge situaţia sa de rugăciunea în public sau prorocia despre care scrie Pavel.2
Urmând mai departe cu această sugestie pentru a obţine mai multe informaţii din Messianic Jewish Manifesto, paginile 170-171 găsim:
C. Kippah. Un evreu bărbat nu este constrâns de halakhah să poarte kippah; nu există nici o menţionare a sa nicăieri în Talmud. Dar el este cu siguranţă un semn de identificare, de vreme ce el a devenit un obicei atât de universal printre evreii religioşi încât acesta aproape că poartă greutatea unei cerinţe halakhik. Este interesant că ceea ce identifică kippah în diasporă este diferit de ceea ce identifică acesta în Israel. În diasporă el spune „evreu;” dar în Israel el spune „dati” (religios), şi stilul său (împletit, negru, brodat, etc.) spune ce fel de evreu ortodox îl poartă.
Datorită lui 1 Corinteni 11, s-a ridicat chestiunea dacă un bărbat evreu mesianic poate purta kippah când se roagă. Răspunsul meu, aşa cum a apărut în „Răspunsul” meu către Arnold Fruchtenbaum’s “A Quest for a Messianic Theology” în Mishkan este:
Nu este nescriptural pentru bărbaţii mesianici evrei să poarte yarmulkes când se închină, deoarece este evident din înţelesul cuvintelor greci folosite în 1 Corinteni 11:4-5a, 7a. O traducere literală a acestui pasaj este: „Fiecare bărbat care se roagă sau prooroceşte având [ceva] pe capul său îşi necinsteşte capul său, dar fiecare femeie care se roagă sau prooroceşte cu capul dezvelit îşi necinsteşte capul său… Căci un bărbat într-adevăr nu trebuie [să aibă] capul învelit.” Pavel scrie despre voaluri, care acoperă capul cuiva. Un kippah nu este un voal, şi acesta nu acoperă capul cuiva. De aceea nu este un conflict între 1 Corinteni 11 şi un bărbat care poartă o scufie.3
Dacă este adevărat ceea ce sugerează Dr. Stern că Pavel scria împotriva purtării voalurilor de către bărbaţii Corinteni pe capul lor ca fiind dezonorant, avem altă dovadă pentru a stabili că aceasta a fost scrisă împotriva?
În Tora Un Comentariu Modern publicată de W. Gunther Plaut, se afirmă că multe culturi din ţările Mediteraneane au avut practici religioase în care bărbaţii erau îmbrăcaţi ca femeile:
Tora interzice purtarea de veşminte obişnuite pentru sexul opus… Pe insula din Cos, spune Plutarch, preoţii lui Hercule se îmbrăcau ca femeile; în timp ce, în Roma, bărbaţii care participau în misterele primăverii ale acelui zeu făceau la fel. De asemenea, în cultul lui Dionysis, bărbaţii adoptau adesea costumul feminin, la fel precum la festivalul anual de la Oscophoria băieţii înveşmântaţi ca fete şi, la Skirophoria, bărbaţii erau îmbrăcaţi ca femeile. Aceeaşi practică este certificată de asemenea în legătură cu cultul lui Leukippos în Creta…
Originea obiceiului este disputată… de asemenea s-a sugerat că, în cazurile în care bărbaţii poartă haine femeieşti în înfăptuirea ritualurilor magice, aceasta reflectă credinţa mult răspândită că magia (în special când ţinteşte spre promovarea fertilităţii) este în primul rând regiunea sexului feminin, şi că – cel puţin în unele exemple – utilizarea poate merge înapoi spre un timp când preoţia era în mâinile femeilor.4
Explicaţia precedentă iluminează dinamica în joc din pasajul din 1 Corinteni 11: 1) interzicerea Torei ca bărbaţii (Deuteronom 22:5) să poarte îmbrăcăminte feminină şi invers. Trebuie să fie o distincţie între sexe. 2) În multe culturi Mediteraneene, prostituaţii bărbaţi ai Templului purtau îmbrăcăminte feminină în practicile lor religioase. Considerând că în Biserica de azi, multe practici păgâne au fost încorporate de-a lungul secolelor de convertiţi păgâni care veneau în Trupul lui Mesia, nu ar trebui să ne surprindă că, convertiţii la credinţă din timpul lui Pavel aduceau practicile lor cu ei. Pavel distruge repede această practică încă din înmugurirea ei.
El trebuia să vorbească împotriva purtării de voaluri de către bărbaţi, de vreme ce acesta este contextul pasajului (1 Corinteni 11: 5, 6, 7, şi 10). El ştia că cohen hagadol (marele preot) purta o acoperitoare a capului în înfăptuirea datoriilor sale. El ştia că Leviţii îşi acopereau capul lor când pronunţau Binecuvântarea Aronică asupra poporului lui Israel. 3) În multe culturi păgâne, femeile deţineau preoţia. De aici, accentul asupra conducerii bărbăteşti (1 Corinteni 11:78) nu doar în acest pasaj, ci şi în alte scrieri ale Apostolului Pavel (Efeseni 5:22; Coloseni 3:18; 1 Timotei 2:11-14, etc.) Manualul Bibliei lui Halley afirmă:
Era un obicei în oraşele greci şi estice pentru femei să îşi acopere capul lor în public, cu excepţia femeilor cu un caracter imoral. Corintul era plin de prostituate ale templului. Unele dintre femeile creştine, profitând de noua lor libertate găsită în Hristos, îndrăzneau să îşi pună deoparte voalurile lor în întâlnirile Bisericii, ceea ce i-a îngrozit pe cei mai modeşti. Ele sunt spuse aici nu pentru a sfida opinia publică ceea ce este considerat propriu manierele feminine. Bărbaţii şi femeile au o valoare egală în ochii lui Dumnezeu. Dar există anumite distincţii naturale între femei şi bărbaţi fără de care societatea nu ar putea exista. Femeile creştine, trăind în societatea păgână, ar trebui să fie prudente în inovaţiilor lor, altfel ar putea aduce reproş asupra religiei lor. Este rău în general când femeile devin prea mult ca bărbaţii.5
Halley, de asemenea, priveşte la acest pasaj din perspectiva distincţiei sexuale şi a ordinii şi în păstrarea în afara Bisericii a unei practici dintr-un templu păgân. Trebuie să fie amintit că prostituaţii bărbaţi ai templului purtau voaluri în înfăptuirea religiei lor, Pavel se opune atât de puternic purtării de voal de către bărbaţi (nu doar în timpul serviciilor, ci altfel) tot atât de mult cât era faţă de femeile care nu purtau un voal.
CONCLUZIE
În concluzie, contextul pasajului din 1 Corinteni 11 relativ la acoperirea capului şi distincţiile sexuale nu vorbeşte împotriva purtării de bărbaţi a unui kippah sau yarmulke (de vreme ce aceasta nu acoperă tot capul) când se roagă sau proorocesc. Acesta vorbeşte despre faptul că femeile ar trebui să îşi învelească capul lor când se roagă sau proorocesc şi despre conducerea bărbatului care este sub conducerea lui Dumnezeu.
În final, în Templul viitor aşa cum este descris în Ezechiel 40-44. Lui cohanim i se cere să poarte o acoperire a capului (un turban) în timpul oficierii sarcinii sale (Ezechiel 44:18). Dacă interpretăm că un bărbat care îşi acoperă cu ceva capul său cu ceva în timp ce se roagă sau prooroceşte îşi dezonorează capul său, atunci aceşti oameni vor face astfel în viitoarea Împărăţie Milenară a lui Mesia prin porunca Biblică. De aceea, pentru a fi cinstiţi cu pasajul din 1 Corinteni 11 în relaţie cu altă Scriptură, nu putem găsi că unui bărbat i se interzice să poarte o acoperire a capului cum este kippah în timp ce se roagă sau prooroceşte în adunarea lui Dumnezeu şi la o parte din slujirea lui cohanim în datoriile sale, nici nu putem găsi că bărbatul este constrâns să poarte o acoperire a capului.
Note de subsol
- The Interlinear Greek-English New Testament, The Nestle Greek Text with a Literal English Translation by Alfred Marshall, D. Litt., copyright 1975 by Zondervan Publishing House, page 685.
- Jewish New Testament Commentary, Dr. David H. Stern, copyright 1996 by Jewish New Testament Publications, Inc., Clarksville, MD., pg. 474
- Messianic Jewish Manifesto, Dr. David H. Stern, copyright 1988 by Jewish New Testament Publications, Jerusalem, Israel, pages 170-171
- The Torah A Modern Commentary, Edited by W. Gunther Plaut, copyright, 1981 by the Union of American Hebrew Congregations, New York, page 1490
- Halley’s Bible Handbook, by Henry H. Halley, copyright 1965 by Halley’s Bible Handbook, Inc., page 59
