de Ellen Kavanaugh
„Dar vreau să ştiţi că Hristos este Capul oricărui bărbat; că bărbatul este capul femeii şi că Dumnezeu este capul lui Hristos. Orice bărbat, care se roagă sau proroceşte cu capul acoperit, îşi necinsteşte Capul său. Dimpotrivă, orice femeie care se roagă sau proroceşte cu capul descoperit, îşi necinsteşte capul ei, pentru că este ca una care ar fi rasă. Dacă o femeie nu-şi acoperă capul, să se şi tundă. Iar, dacă este ruşine pentru o femeie să fie tunsă ori rasă, să se acopere… Judecaţi voi singuri: este cuviincios ca o femeie să se roage lui Dumnezeu cu capul descoperit? Nu vă învaţă chiar şi firea că este ruşine pentru un bărbat să poarte părul lung, pe când pentru o femeie este o podoabă să poarte părul lung? Pentru că părul i-a fost dat ca învelitoare a capului. Dacă iubeşte cineva cearta de vorbe, noi n-avem un astfel de obicei şi nici Bisericile lui Dumnezeu.” 1 Corinteni 11:3-6; 13-16.
Aceste versete par a fi atât de greşit înţelese de mulţi, deci să ne referim la diferite aspecte ale pasajului care ar putea să fie confuze.
Începem prin observarea că scopul învelirii capului este datorită locului femeii în ordinea naturală: Dumnezeu, bărbatul, femeia:
„Bărbatul nu este dator să-şi acopere capul, pentru că el este chipul şi slava lui Dumnezeu, pe când femeia este slava bărbatului. În adevăr, nu bărbatul a fost luat din femeie, ci femeia din bărbat; şi nu bărbatul a fost făcut pentru femeie, ci femeia pentru bărbat. De aceea femeia, din pricina îngerilor, trebuie să aibă pe cap un semn al stăpânirii ei.” 1 Corinteni 11:7-10.
De asemenea putem deduce din această „călăuzire” că ea se poate aplica doar femeilor măritate, de vreme ce femeile celibatare sunt direct sub Dumnezeu, fără un soţ între ea şi Dumnezeu (decât dacă presupunem că fiecare bărbat este peste fiecare femeie, şi aceasta este o poziţie care nu se poate apăra Scriptural).
Acestea sunt câteva pasaje care indică faptul că acoperirea capului era o practică obişnuită printre femeile căsătorite / logodite:
„Rebeca a ridicat şi ea ochii, a văzut pe Isaac şi s-a dat jos de pe cămilă. Şi a zis robului: „Cine este omul acesta, care vine înaintea noastră pe câmp?” Robul a răspuns: „Este stăpânul meu!” Atunci ea şi-a luat marama şi s-a acoperit.” Geneza 24:64, 65
Un alt verset care arată că practica acoperirii capului soţiei era o practică înfiinţată este cazul unei femei înaintea preotului când soţul ei o suspectează de infidelitate:
„Preotul să pună pe femeie să stea în picioare înaintea Domnului; să descopere capul femeii şi să-i pună în mâini darul de mâncare adus pentru descoperire, darul de mâncare adus pentru gelozie; preotul să aibă în mână apele amare aducătoare de blestem.” Numeri 5:18
Fiind vorba de o descoperire, ea trebuie să fi fost anterior acoperită. Pasajul face o presupunere că orice soţie adusă înaintea unui preot *va* fi acoperită. Din comentariul lui Saul din 1 Corinteni 11:16 „Dacă iubeşte cineva cearta de vorbe, noi n-avem un astfel de obicei şi nici Bisericile lui Dumnezeu” pare clar că el se referă la obiceiul că soţiile *îşi* acoperă capul lor.
Acum, ce fel de învelitoare este considerată a fi potrivită? Este suficient părul femeii? Nu. Aceasta pentru că Saul a folosit cuvinte greci diferite pentru învelitoarea naturală a părului şi învelitoarea capului. Să privim la cuvintele greci din pasaj:
Saul a spus că bărbaţii nu ar trebui să îşi acopere /katakalupto (Strong’s 2619) capul lor. Şi în versetul 11 Saul contrastează aceasta cu „Judecaţi voi singuri: este cuviincios ca o femeie să se roage lui Dumnezeu cu capul descoperit /akatakaluptos/?” (Strong’s 177) Observaţi că „descoperit” /akatakaluptos este opusul lui „a acoperi” /katakalupto. Katakalupto înseamnă în esenţă a Descoperi sau a Dezvălui. Până aici, avem o poruncă „bărbaţii descoperiţi, femeile acoperite”. Acum de unde vine confuzia: Când Saul se referă la acoperământul natural al părului femeii, el foloseşte un cuvânt total diferit: „pe când pentru o femeie este o podoabă să poarte părul lung? Pentru că părul i-a fost dat ca învelitoare / peribolaion a capului.” (Strong’s 4018). Peribolaion înseamnă ceva aruncat împrejur (arată ca un voal, o manta, un înveliş). Părul este mai mult ca o decoraţie glorioasă dată femeii. Acum dacă Saul a înţeles apariţia naturală a părului ca acoperământ şi acoperământul de tip conducere a fi unul şi acelaşi, el ar fi folosit acelaşi cuvânt pentru fiecare. În schimb, învelitoarea naturală a părului femeii (peribolaion) este contrastată cu altă acoperire (katakalupto) pe care o poartă femeile. De fapt, katakalupto înseamnă de fapt *acoperă* peribolaion.
Saul şi-a început mesajul său arătând contrastele dintre bărbaţi şi femei în acest pasaj: bărbaţii sunt descoperiţi, femeile sunt acoperite. Apoi Saul îşi sprijină cazul său pentru acoperirea capului arătând că chiar prin natură femeii i se dă o acoperitoare – prin părul ei lung. Dar Saul nu face nici saltul că părul în sine *este* singur un acoperământ pentru cap potrivit. Dacă un astfel de acoperământ natural ar fi fost suficient, atunci Saul îşi pierde timpul învăţând aceasta de vreme ce femeile aveau un acoperământ natural din păr. Saul a folosit intenţionat cuvinte diferite pentru cele două învelitori pentru ca noi să înţelegem că ele erau complementare una faţă de cealaltă dar nu identice. Astfel că *nu* există nici o alegere oferită în acest pasaj pentru ca cineva să poată alege fie să se radă în cap şi să îl acopere, sau să îşi lase părul lung şi să rămână neacoperit. Ordinea naturală este fie să porţi o învelitoare peste păr fie să exploatezi pe deplin ruşinea de a fi descoperit prin raderea părului. Mai bine: dacă rezişti să te supui faţă de acoperirea capului obişnuită a femeii, ai putea la fel de bine să respingi de asemenea părul tău natural.
Acum printre cei care sunt de acord că o femeie măritată ar trebui să poarte un fel de învelitoare, există întotdeauna cineva care argumentează că acoperirea capului este datorată modestiei. Că într-un fel părul este prea mult un stimulent sexual asupra bărbaţilor şi de aceea trebuie acoperit pentru a ţine libidoul bărbaţilor sub control. În timp ce părul lung poate fi atractiv, aş argumenta că porunca are puţin de a face cu farmecul, ci în schimb doar reprezintă conducerea soţului asupra soţiei sale. Să vă demonstrez de ce:
„Maria a luat un litru cu mir de nard curat, de mare preţ, a uns picioarele lui Isus şi I-a şters picioarele cu părul ei; şi s-a umplut casa de mirosul mirului. Yochanan/” Ioan 12:3
Dacă părul este atât de sexy încât el trebuie să fie ţinut acoperit, atunci versetul de mai sus se citeşte lipicios – ca şi când Maria încerca să îl stârnească pe Yeshua. În mod clar părul nu avea implicaţii atât de adânci sexuale ataşate lui. În plus, (presupunând că acest caracter sexual al părului era motivul pentru acoperire) porunca de a acoperi este dată doar femeilor căsătorite (din nou, observaţi că celibatara Maria nu purta astfel de învelitoare). Totuşi nu vor fi multe adolescente mai probabil să momească prin înfăţişarea lor? De fapt, nu ele ar fi cele care ar avea nevoie cel mai mult de această modestă învelitoare a capului? În timp ce cu siguranţă părul unei femei este atractiv şi o desfătare pentru soţul ei, nu pot fi de acord că porunca pentru femeie să îşi acopere capul este strictă datorită farmecului ei. Învelitoarea capului la care se referă Saul este mai puţin cu privire la înfăţişare şi modestie, şi mai mult de a arăta 1) statutul conjugal al femeii şi 2) supunerea ei faţă de conducerea soţului ei şi în fine, 3) ca dovadă pentru îngeri pentru a mărturisi acest act supus (posibil de asemenea ca un exemplu pozitiv pentru îngerii căzuţi ca să vadă – cei care au respins domnia lui Dumnezeu şi au refuzat să se supună Lui).
Aş dori să adresez problema *când* să îşi acopere femeia capul. Sunt mulţi care simt că învelitorile capului ar trebui să fie purtate doar în timpul serviciilor întrunirilor religioase (de exemplu, de „rugăciune şi profeţie”). Saul spune că noi trebuie să ne „rugăm neîncetat” (1 Tesaloniceni 5:17) – deci aparent, nu este nici un timp în care o femeie nu ar trebui să se roage, de aceea, în nici un timp femeia nu ar trebui să fie descoperită.
În concluzie, nimic din 1 Corinteni nu indică părul (sau lipsa părului) că înlocuieşte o învelitoare potrivită a capului femeilor căsătorite. Este opinia personală a scriitorului că aproape orice învelitoare a capului ar fi potrivită; de la o bentiţă, eşarfă, pălărie, până la un văl total. Excepţia la *aproape orice învelitoare* ar fi o perucă, de vreme ce o perucă învinge întreg scopul poruncii prin crearea iluziei de a fi descoperită. Altceva decât o perucă, aproape orice învelitoare ar fi potrivită pentru a împlini această poruncă, de vreme ce katakalupto înseamnă simplu „a acoperi” şi nu specifică un accesoriu particular. Pentru mine, eu prefer o înfăţişare modestă, şi astfel eu nu aleg baticuri care să atragă prea multă atenţie asupra mea. A fi foarte modestă şi acoperită în societatea în care trăiesc ar putea conduce fie la o falsă modestie sau să dau altora impresia că vreau să fiu observată pentru evlavie extremă. Scopul acoperirii nu este să atragă priviri fixe la magazinul universal ci să arate supunere faţă de ordinea naturală a lui Dumnezeu.
