Mărturisirile Baptiştilor Americani
Raport al Studiului Comisiei Teologice Prezidenţiale (1994)
Adoptat de Convenţia Baptistă de Sud – Întâlnire în Sesiunea Iunie, 1994
Comitetul de Studiu Teologic a fost numit de către Preşedintele Convenţiei Baptiştilor de Sud, H. Edwin Young în 1992 şi a prezentat raportul său în primăvara anului următor. Scopul acestui grup de studiu a fost de a examina acele adevăruri biblice care sunt cel mai sigur susţinute în poporul lui Dumnezeu numit Baptiştii de Sud şi, pe această bază, să reafirme angajamentul nostru comun faţă de Isus Hristos, Sfintele Scripturi şi moştenirea creştină evanghelică a bisericii creştine. Având în vedere necesitatea stringentă de un mărturie biblică pozitivă pe bază convingerilor creştine, acest raport este publicat, nu ca o nouă mărturisire de credinţă, ci mai degrabă ca o reafirmare a principalelor preocupări doctrinare enunţate în Credinţa şi Mesajul Baptist din 1963.
Partea I
În fiecare generaţie, poporul lui Dumnezeu se confruntă cu decizia, fie să-şi reafirme credinţa care a fost dată odată sfinţilor (Iuda 3) sau de a cădea în necredinţa teologică. Tocmai o astfel de provocare confruntă acum poporul lui Dumnezeu, numit Baptiştii de sud. În timp ce ne apropiem de aniversarea a 150 de ani de la fondarea Convenţiei Baptiste de Sud, ne sunt prezentate posibilităţi fără precedent pentru lucrarea misionară şi mărturia în evanghelizare acasă şi în străinătate.
Noi trebuie să purtăm o mărturie fidelă Evangheliei către o cultură în declin; trebuie să fim sarea şi lumină într-o societate care şi-a pierdut busola sa morală. Noi trebuie să transmitem, de asemenea, generaţiei în creştere, fundamentele credinţei creştine şi un sentiment vital al patrimoniului nostru Baptist. Pentru a îndeplini aceste obiective, noi căutăm să trecem dincolo de conflictul confesional din ultimii ani spre un nou consens înrădăcinat în substanţă teologică şi fidelitate doctrinară. Ne rugăm ca efortul nostru va conduce spre vindecare şi reconciliere în întreaga Convenţie Baptistă de Sud şi, cu voia lui Dumnezeu, la un angajament reînnoit faţă de scopul nostru fondator de a da naştere, a combina, şi a conduce energiile întregii denominaţii într-un efort sacru, pentru propagarea Evangheliei.
Baptiştii sunt un popor cu convingeri fermă şi mărturisiri libere. Baptiştii de Sud şi-au exprimat şi au afirmat aceste convingeri, prin credinţa Baptistă şi Mesajul declaraţiilor confesionale din 1925 şi 1963.
Acest comitet afirmă şi onorează Credinţa şi Mesajul Baptist, adoptate de o majoritate covârşitoare de Convenţia de la 1963, îmbrăţişate de milioane de credincioşi Baptişti de Sud şi bisericile lor, afirmate prin sesiuni de convenţie succesive şi adoptate de către agenţiile SBC, ca expresie normativă a convingerii Baptiste de Sud. Prin urmare, acest comitet refuză să recomande vre-o nouă mărturisire sau revizuirea acelei afirmaţii.
Cu toate acestea, fiecare generaţie de Baptişti de Sud se confruntă cu provocări unice şi presante pentru fidelitatea care cere atenţie şi testarea integrităţii convingerii noastre. Acest raport abordează o serie de aspecte contemporane de urgenţă într-un spirit de preocupare pastorală şi un angajament la unitatea părtăşiei noastre Baptiste, precum şi integritatea mărturisirii noastre doctrinare. Aceste accente sunt destinate pentru a ilumina articole de credinţă şi mesaj Baptist, în concordanţă cu intenţia şi conţinutul său, şi sunt astfel apreciate de Convenţie, agenţiile sale, bisericile sale, precum şi milioane de credincioşi în Biblie, a Baptiştilor cooperatori de Sud, care în mod liber se alătură acestei Convenţii în activitatea sa sacră. Căutăm să clarificăm angajamentul nostru istoric baptist la Sfânta Scriptură, doctrina lui Dumnezeu, persoana şi lucrarea lui Isus Hristos, natura şi misiunea Bisericii, şi învăţătura biblică despre ulimele lucruri. Ne reafirmăm angajamentul nostru faţă de aceste mari precepte teologice, deoarece acestea sunt asaltate, în diverse moduri, prin compromis subtil, concesiune flagrantă, şi neglijenţă malignă.
Noi, de asemenea, afirmăm concepţia istorică Baptistă cu privire la natura şi funcţia declaraţiilor confesionale în viaţa noastră religioasă şi confesională. Baptiştii aprobă şi difuzează mărturisiri de credinţă, cu următoarele înţelegeri:
-Ca expresie a libertăţii noastre religioase – Orice grup, mare sau mic, de Baptişti, are dreptul inerent de a întocmi pentru el însuşi şi de a publica în lume o mărturisire de credinţă ori de câte ori doreşte. Ca un corolar al acestui principiu, vom respinge crezuri religioase impuse de stat şi cele însoţite de sancţiuni civile.
-Ca o declaraţie a convingerilor noastre religioase – Noi afirmăm preoţia tuturor credincioşilor şi a autonomiei locale pentru fiecare congregaţie. Cu toate acestea, minimalizarea doctrinară şi revizuirea teologică, lăsate neverificate, compromit un angajament faţă de Evanghela în sine. A fi Baptist înseamnă credinţă, precum şi libertate. Libertatea creştină nu ar trebui să devină o licenţă pentru a masca necredinţa.
-Ca un martor al încrederii noastre în revelaţia divină – Unica autoritate pentru credinţă şi practică printre baptişti este Biblia, Cuvântul Sfânt al lui Dumnezeu. Acesta este standardul suprem prin care toate crezurile, comportamentul şi opiniile religioase ar trebui să fie încercate. Ca şi în trecut, tot aşa şi în viitor, Baptiştii ar trebui să ţină libertatea de a revizui declaraţiile lor de credinţă, în lumina unei neschimbătoare Sfinte Scripturi. Nici unul dintre aceste principii, sacre pentru Baptişti de-a lungul veacurilor, nu este încălcat printr-o aderenţă voluntară, conştientă faţă de un standard doctrinar explicit. Trăirea sfântă şi doctrină sănătoară sunt elemente indispensabile ale trezirii autentice şi a reconcilierii veritabile în cadrul oricărui corp de credincioşi creştini. Dorind acest scop, cu toate inimile noastre, noi recomandăm următorul raport către poporul lui Dumnezeu numit Baptiştii de Sud.
Partea a II – a
Articolul Unu – Sfânta Scriptură
Baptiştii de Sud – au afirmat în mod repetat şi în mod decisiv un angajament ferm faţă de inspiraţia divină şi veridicitatea Sfintei Scripturi, Cuvântul lui Dumnezeu revelat în formă scrisă. Noi credem că ceea ce spune Biblia, spune Dumnezeu. Ce spune Biblia că s-a întâmplat, s-a întâmplat cu adevărat. Fiecare miracol, fiecare eveniment, în fiecare dintre cele 66 de cărţi din Vechiul şi Noul Testament este adevărat şi de încredere. În 1900, James M. Frost, primul preşedinte al Consiliului de Administraţie al Şcolii Duminicale Baptiste, a declarat: „Noi acceptăm Scripturile ca o atot-suficientă şi infailibilă regulă de credinţă şi practică, şi insistăm asupra infailibilităţii absolute şi unica autoritate a Cuvântului lui Dumnezeu. Nu recunoaştem în acest moment nici un loc pentru divizare, fie de practică sau convingeri, sau chiar sentiment. Mai mult şi mai mult noi trebuie să ajungem să simţim ca fiind puterea cea mai profundă şi mai tare din convingerea noastră, că un „Aşa vorbeşte Domnul” este sfârşitul tuturor controverselor.”
Credinţa şi Mesajul Baptist afirmă acest punct de vedere înalt al Scripturii, declarând că Biblia „îl are pe Dumnezeu ca autor al său, mântuirea ca sfârşit al său, şi adevărul fără nici un amestec de eroare, ca materie a sa.” Preşedintele comisiei care a elaborat această declaraţie, Herschel Hobbs, a explicat această frază prin referire la 2 Timotei 3:16, care spune: „Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu.” El a explicat: „Noul Testament Grec este afirmă „toată”- fără articol definit şi aceasta înseamnă că fiecare parte a întregului este insuflată de Dumnezeu. Şi un Dumnezeu al adevarului nu respiră eroare.”
Evoluţiile recente, în viaţa Baptiştilor de Sud au subliniat importanţa unui angajament reînnoit faţă de autoritatea Biblică, în fiecare domeniu al vieţii noastre confesionale.
În 1986 preşedinţii celor şase seminarii SBC au emis declaraţia „Glorieta Statement” în care au afirmat, „puterea infailibilă şi autoritatea obligatorie” a Bibliei, declarând că aceasta „nu este rătăcitoare în nici o zonă a realităţii.” Minunile din Vechiul şi Noul Testament au fost descrise ca „dovezi istorice ale judecăţii, iubirii şi răscumpărării realizate de Dumnezeu.”
În 1987 Comitetul de Pace al SBC a invitat instituţiile Baptiste de Sud de a recruta profesori de facultate şi personal care să reflecte în mod clar convingerile şi crezurile dominante ale Baptiştilor de Sud cu privire la caracterul de fapt şi istoric al Bibliei în astfel de chestiuni, cum ar fi (1) crearea directă a omenirii, inclusiv Adam şi Eva ca persoane reale; (2) calitatea reală de autor al scrierilor biblice după cum este atribuit de Scriptura în sine; (3) caracterul supranatural al minunilor biblice care au avut loc ca evenimente de fapt în spaţiu şi timp; (4) acurateţea istorică a naratiunilor biblice care au avut loc întocmai cum indică textul Scripturii.
În 1991 Consiliului de Administraţie al Şcolii Duminicale Baptiste a publicat primul volum al New American Commentary (Noul Comentariu American), a proiectat seria de 40 de volume de expuneri teologice pe fiecare carte din Biblie. Comentariul a fost destinată să reflecte un „angajament faţă de infailibilitatea Scripturii” şi „tradiţia creştină clasică.” Declaraţia de la Chicago privind Infailibilitatea Biblică a fost adoptată ca un ghid mai complet care exprimă pentru scriitori intenţia din Articolul I din Credinţa şi Mesajul Baptist.
În lumina acestor angajamente istorice, facem apel la toţi Baptiştii de Sud:
-de a nutri un respect profund şi dragostea autentică pentru Cuvântul lui Dumnezeu în viaţa personală, congregaţională şi confesională;
-de a utiliza Scripturile în mărturisirea personală evanghelistică, deoarece acestea sunt „capabile de a face pe cineva înţelept înspre mântuire”;
-de a citi Biblia cu fidelitate şi de a o studia sistematic; şi de a încuraja traducerea şi difuzarea Bibliei în întreaga lume.
Recomandăm tuturor agenţiilor şi instituţiilor de învăţământ Baptiste, Raportul Comisiei pentru Pace (1987), Declaraţia de la Chicago privind Infailibilitatea Biblică (1978) şi Declaraţia de la Chicago privind Hermeneutica Biblică (1982), ca ghiduri biblic fundamentate şi sănătoase, demne de respect în prezentarea unei viziuni înalte referitoare la Scriptură. Noi îi încurajăm să cultive o viziune Biblică mondială, în toate disciplinele de învăţare şi să urmeze o abordare respectuoasă, de credinţă faţă de învăţăturile Biblice care sunt atât de exegetic oneste cât şi sănătoase din punct de vedere teologic. Nu trebuie să fie nici o contradicţie între „credinţa fermă şi cercetarea liberă”, atâta timp cât amândouă sunt exercitate sub domnia lui Isus Hristos şi în încrederea deplină în caracterul adevărat al Cuvântului Său.
Articolul Doi – Doctrina despre Dumnezeu
Dumnezeul revelat în Sfânta Scriptură este un Dumnezeu suveran care a creat lumea şi toate lucrurile din aceasta, Dumnezeu, care l-a chemat pe Israel dintre naţiuni în calitate de martor pentru Numele Lui, Dumnezeu care a vorbit dintr-un tufiş arzând, şi Dumnezeu care în mod decisiv şi definitiv s-a revelat pe Sine prin Fiul Său, Isus Hristos, prin care El a adus de răscumpărarea şi reconcilierea.
Baptiştii, şi toţi creştinii evanghelici, recunosc centralitatea teismului Biblic. Noi onorăm, şi ne închinăm înaintea unui singur Dumnezeu adevărat şi primul nostru act de închinare este să Îl recunoaştem pe El chiar aşa cum El s-a revelat pe Sine.
Aceasta înseamnă că noi afirmăm natura lui Dumnezeu aşa cum este dezvăluită în Sfânta Scriptură. El singur are dreptul de a se defini El însuşi, şi El a făcut acest lucru prin dezvăluirea puterii şi harului Său, văzută în sfinţenia şi dragostea Lui absolută. Doctrina biblică despre Dumnezeu a fost compromisă în ultimii ani, deoarece eforturile de a-l redefini pe Dumnezeu au respins învăţăturile biblice clare în faţa provocărilor moderne. Baptiştii de Sud nu pot urma acest curs. Ca o părtăşie de creştini evanghelici, noi trebuie să ne rededicăm noi înşine faţă de adevărurile veşnice cu privire la Dumnezeu, chiar aşa după cum El s-a revelat pe Sine în mod liber, cu graţie, şi definitiv. Aşa cum Norvell Robertson, unul dintre primii noştri teologi Baptişti de Sud, a scris: „Cuvântul lui Dumnezeu este adevărul. Ceea ce spune El despre El Însuşi este adevărat… Numai El se cunoaşte pe Sine.”
Astfel, noi trebuie să ne supunem faţă de cunoştinţa pe care Dumnezeu ne-a împărtăşit-o cu privire la El şi la natura Lui divină.
În primul rând, Baptiştii afirmă că Dumnezeu este nelimitat la putere, cunoştinţă, înţelepciune, dragoste, şi sfinţenie. El nu suferă limitări ale puterii sau personalităţii Lui. El nu este limitat de nici o forţă externă sau contradicţie interne. Noi respingem orice efort de redefinire a lui Dumnezeu ca o zeitate limitată.
În al doilea rând, Baptiştii afirmă că Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, este nimeni altul decât Dumnezeul lui Avraam, Isaac şi Iacov, a lui Sara, şi Rahela, şi Rut. Revelaţia de sine a lui Dumnezeu în Scriptură este progresivă, dar pe deplin consecventă. El este Creatorul universal şi, astfel, merită recunoaştere universală şi închinare ca fiind singurul Dumnezeu adevărat.
În al treilea rând, Baptiştii afirmă că Dumnezeu este unul, şi că El s-a revelat pe Sine ca o Trinitate de trei persoane veşnic co-existente, Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt. Noi recunoaştem Trinitatea ca fiind esenţială şi centrală pentru mărturisirea noastră creştină, şi respingem orice încercare de a minimiza sau de a compromite acest aspect al dezvăluirii de Sine a lui Dumnezeu.
În al patrulea rând, Baptiştii afirmă că Dumnezeu S-a revelat ca Tatăl al răscumpăraţilor. Isus s-a adresat caracteristic lui Dumnezeu ca Tatăl Său, şi i-a însărcinat pe ucenicii Săi să facă acelaşi lucru. Nu avem nici dreptul de a respinge Numele lui Dumnezeu pentru El însuşi, şi nici de a folosi nume impersonale sau feminine în scopul de a împăca sensibilităţile moderne. Noi onorăm integritatea Numelui lui Dumnezeu, şi recunoaştem dreptul său exclusiv de a se numi pe Sine, chiar aşa cum afirmăm că nici cuvintele umane nu pot epuiza Maiestatea Divină. Dar Dumnezeu a cuprins pe Sine pentru noi prin a se numi pe Sine în cuvinte umane.
În al cincilea rând, Baptiştii afirmă că Dumnezeu este Creatorul suveran al universului, care a chemat toate lucrurile în fiinţă prin puterea Cuvântului Său, şi care a creat lumea din nimic. Actele sale creatoare au fost libere şi neconstrânse de nicio altă forţă creatoare.
În al şaselea rând, Baptiştii afirmă că Dumnezeu este suveran peste istorie, natură, timp, şi spaţiu, şi că Providenţa Lui iubitoare şi milostivă susţine şi ordonează lumea.
Aceste declaraţii, bazate pe Scriptură şi întărite de confesiunile istorice Baptiste, obligă atenţia noastră faţă de compromisurile contemporane care ameninţă fidelitatea şi integritatea credinţei noastre.
Facem apel la Convenţia Baptistă de Sud, bisericile sale şi instituţiile sale, să aibă grijă ca nu cumva opiniile revizioniste despre Dumnezeu, cum ar fi cele popular în proces de modelare în teologiile feministe, precum şi doctrinele ezoterice ale mişcării New Age, să compromită angajamentul nostru fidel adevărului Biblic.
Articolul Trei – Persoana şi lucrarea lui Hristos
Isus Hristos este centrul şi circumferinţa credinţei creştine. Dumnezeul cerului şi al pământului S-a revelat pe Sine suprem şi definitiv, în Fiul, şi adevărul cel mai fundamental al creştinismului este că „Dumnezeu era în Hristos, împăcând lumea lui Sine” (2 Corinteni 5:19).
Isus Hristos este Mântuitorul unic şi suficient al celor răscumpăraţi din întreaga lume şi din toate veacurile. El este Cuvântul divin prin care lumea a fost creată; El este, de asemenea, Mântuitorul unic şi solitar, în singurul în care există răscumpărarea şi iertarea păcatelor. De la început până la sfârşit Biblia proclamă mântuirea prin Isus Hristos şi prin nimeni altul. Bisericii i s-a poruncit să nu predice/înveţe o altă evanghelie.
În întruparea Lui – un eveniment istoric în spaţiu şi timp – Isus Hristos a fost unirea perfectă a omului şi divinului. El a fost Dumnezeu adevărat şi om adevărat, născut dintr-o fecioară şi fără păcat, rămânând fără de păcat în toată întruparea Lui pământească. El a fost răstignit, a murit, şi a fost îngropat. În a treia zi, El a înviat din morţi, primele roade ale răscumpăraţilor. El s-a înălţat la Tatăl şi acum domneşte ca Rege şi Judecător. El va aduce la finalitate acest veac prin revenirea Sa fizică pe pământ ca Domn şi Rege.
Scriptura poartă o mărturie credincioasă şi veridică faţă de Isus Hristos. Cuvintele şi faptele lui Hristos prevăzute în Noul Testament sunt o înregistrare exactă a ceea ce El a spus şi a făcut, chiar aşa precum Vechiul Testament a revelat profetic identitatea şi scopul Său de răscumpărare. Minunile lui Isus aşa cum ne sunt dezvăluite în Scriptură au fost evenimente istorice care au demonstrat identitatea lui Hristos şi puterea Lui asupra păcatului, morţii şi asupra lui Satan.
Toate fiinţele umane, marcate de păcatul originar şi de păcatele lor individuale, sunt total neputincioase în faţa lui Dumnezeu şi fără scuză, meritând pedeapsa veşnică şi separarea de Dumnezeu. Cu toate acestea, în Isus Hristos şi Crucea Lui, Dumnezeu a revelat atât gradul nostru de pierzanie cât şi adâncimea iubirii Lui răscumpărătoare. Toate fiinţele umane – în toate locurile şi de toate vârstele – sunt pierdute, dacă n-ar fi la mijloc mântuirea prin Isus Hristos. El este singura speranţă de mântuire şi singurul Mântuitor.
Răscumparea lui Hristos a fost lucrată prin ispăşirea Sa, care a fost atât penală cât şi înlocuitoare. Hristos a murit în locul nostru, purtând în trupul Său pedeapsa pentru păcatul nostru şi cumpărând răscumpărarea noastră prin sângele Său.
Crucea lui Hristos este astfel vârful planului de răscumpărare al lui Dumnezeu, dezvăluind sfinţenia absolută şi iubirea infinită a lui Dumnezeu. Evanghelia crucii este singurul mesaj care poate şi realizează mântuirea.
Răscumpăraţii sunt justificaţi în faţa lui Dumnezeu prin har, prin credinţa în Isus Hristos, încrezându-se numai în El pentru mântuirea lor şi recunoscându-l pe El ca Mântuitor şi Domn.
Prin urmare, Baptiştii trebuie să respingă orice efort făcut pentru a nega adevarata natură şi identitate a lui Isus Hristos sau de a minimiza sau redefini lucrarea Sa răscumpărătoare. Baptiştii trebuie să respingă oricare şi toate formele de universalism şi să mărturisească cu credincioşie despre mântuirea în Isus Hristos, şi numai în El singur. În plus, Baptiştii trebuie să se alăture cu toţi creştinii adevăraţi în afirmarea naturii înlocuitoare a ispăşirii lui Hristos şi să respingă apelurile – antice şi moderne – pentru redefinirea lucrării lui Hristos de a reconcilia ca fiind doar subiectivă şi ilustrativă.
Articolul Patru – Biserica
Noi Îl recunoaştem pe Isus Hristos, nu numai ca Mântuitor şi Domn personal, dar şi ca Şef, Temelie, Legiuitor, şi Profesor al bisericii, care este construcţia, corpul, şi mireasa Lui. Persoana care dispreţuieşte biserica îl dispreţuieşte pe Hristos, pentru că „…Hristos a iubit Biserica, şi S-a dat pe Sine pentru ea” (Efeseni 5:25).
În Noul Testament cuvântul „biserică”, se referă uneori la toţi cei răscumpăraţi din toate veacurile, dar, mai adesea, la o adunare locală de credincioşi botezaţi. Până când Isus va veni din nou, biserica locală este o „colonie a cerului” (Filipeni 3:20), un „răsunet” al Evangheliei (1 Tesaloniceni 1:8), precum şi o părtăşie prin care poporul lui Dumnezeu îndeplineşte Marea Însărcinare de la Domnul lor. Scopul central al bisericii este de a onora şi glorifica pe Dumnezeu; sarcina centrală a bisericii este de a purta mărturie despre Evanghelia lui Isus Hristos prin evanghelizare şi misiuni.
În lumina acestui mandat, facem apel la toţi Baptiştii de Sud să reafirme angajamentul nostru faţă de aceste principii distinctive din patrimoniul nostru Baptist:
-Preoţia tuturor credincioşilor. -Fiecare creştin are acces direct la Dumnezeu prin Isus Hristos, Marele nostru Preot, singurul mediator între Dumnezeu şi fiinţele umane. Cu toate acestea, preoţia tuturor credincioşilor este exercitată într-o comunitate de semeni dedicaţi credincioşi-preoţi care împărtăşesc aceeaşi credinţă preţioasă. Preoţia tuturor credincioşilor, nu ar trebui să fie redusă la individualismul modern, nici să fie utilizată ca o acoperire pentru relativismul teologic. Aceasta este o statură spirituală care duce la misiune, slujire, cât şi o mărturie coerentă în lumea pentru care a murit Hristos.
-Autonomia bisericii locale. -O biserică Nou Testamentală este o congregaţie adunată de credincioşi botezaţi care au intrat într-un legământ cu Hristos şi unul cu altul pentru a îndeplini, după Scripturi, obligaţiile lor reciproce. Sub domnia lui Hristos, un astfel de organism este liber să îşi ordoneze viaţa sa internă, fără interferenţe de la orice grup extern. Această aceeaşi libertate este valabilă pentru toate organismele generale Baptiste, cum ar fi asociaţiile şi convenţiile la nivel statal şi naţional. Punct de vedere istoric, bisericile Baptiste au cooperat în mod liber în chestiuni de interes comun, fără a compromite convingerile. Noi afirmăm înţelepciunea de cooperare în convingeri pentru transmiterea mărturiei noastre în lume şi pentru condamnarea tuturor eforturilor făcute pentru a slăbi denominaţia noastră şi misiunile acesteia de cooperare.
-O biserică liberă într-un stat liber. -De-a lungul istoriei noastre, ca Baptişti, nu am oscilat în convingerea noastră că Dumnezeu intenţionează ca o biserică liberă să funcţioneze într-un stat liber. Din moment ce numai Dumnezeu este Domnul conştiinţei, pe domeniul temporal nu are nicio autoritate de a constrânge angajamentele religioase. Cu toate acestea, doctrina libertăţii religioase, fiind departe de ceea ce înseamnă lipsă de disciplină doctrinară sau nepăsare, garantează capacitatea fiecărei congregaţii şi a corpului general Baptist de a determina (în baza Cuvântului lui Dumnezeu) parametrii proprii de doctrină şi disciplinare. Noi declarăm angajamentul nostru de arzător faţă de aceste convingeri distinctive ale tradiţiei Baptiste. De asemenea, facem apel la un accent reînnoit pe proclamarea fidelă a Cuvântului lui Dumnezeu, botezul credincioşilor prin imersiune, precum şi sărbătorirea Cinei Domnului, ca elemente centrale de închinare corporativă.
Articolul Cinci – Ultimele Lucruri
Cu toţi creştinii adevăraţi de pretutindeni, Baptiştii mărturisesc că „Hristos a murit, Hristos a înviat, Hristos va veni din nou.” Dumnezeu care a acţionat în trecut, şi acţionează chiar şi acum, va continua să acţioneze pentru aducerea la perfecţie a scopului Său veşnic în Isus Hristos. Credinţa noastră stî în încrederea că viitorul este în mâinile Lui.
În timp ce interpretări detaliate ale sfârşitului lumii nu ar trebui să se facă un test al părtăşiei între Baptiştii de Sud, afirmăm cu încredere învăţătura clară a Sfintei Scripturi bazată pe aceste adevăruri esenţiale doctrinare:
-Întoarcerea lui Isus Hristos în glorie. -Creştinii aşteaptă cu certitudine şi speranţă „binecuvântata speranţă” a întoarcerii exterioare, literale, vizibile şi personale a lui Isus Hristos pentru a desăvârşi istoria în victorie şi judecată. Aşa cum EY Mullins a exprimat aceasta, „El va veni din nou în persoană, aceeaşi Isus care s-a înălţat de pe Muntele Măslinilor.”
-Învierea trupului. -În învierea Sa glorioasă, Isus Hristos a rupt legăturile morţii, instituind autoritatea lui peste aceasta, şi într-o zi el va afirma acea autoritate în numele nostru şi ne va învia pe noi. Morţii cei drepţi vor fi înviaţi la o viaţă veşnică. Morţii cei nelegiuiti vor fi aruncaţi în iad, care este moartea a doua (Apocalipsa 20:14-15).
-Pedeapsă veşnică şi fericirea veşnică. -După înviere şi judecată, cei răscumpăraţi vor fi pentru totdeauna cu Domnul în cer, un loc de lumină şi slavă dincolo de orice descriere, şi cei pierduţi vor fi pentru totdeauna cu diavolul în iad, un loc de întuneric adânc şi chin inexprimabil. Nicăieri Biblia nu învaţă anihilarea sufletului sau un purgatoriu temporar pentru cei care mor fără speranţa în Hristos.
A doua venire a lui Hristos este speranţa binecuvântată, mângâietoare, şi de purificare a bisericii. Facem apel la toţi Baptiştii de Sud de a solicita această promisiune preţioasă în toate domeniile vieţii şi mărturiei noastre, şi astfel „să trăim o viaţă sfântă şi evlavioasă veghind în aşteptarea zilei lui Dumnezeu şi grăbind venirea Lui.” (2 Petru 3:11).
