Raport al Comitetului cu privire la Credinta si Mesajul Baptist – 9 iunie 1998

Mărturisirile Baptiştilor Americani

Raport al Comitetului cu privire la Credința și Mesajul Baptist

Versiunea finală a raportului prezentată și aprobată la Convenția Baptistă Sudică (SBC), 9 iunie 1998

Raportul despre credința și mesajul baptist

Comitetul de studiu

la Convenția Baptistă din Sud

9 iunie 1998

În timpul Convenției Baptiste Sudice din 1997 din Dallas, s-a formulat o moțiune după cum urmează: „Președintele Convenției Baptiste Sudice numește un comitet pentru a revizui Credința și Mesajul Baptist din 9 mai 1963, în scopul principal al adăugării unui articol despre Familie și să aducă amendamentul la următoarea convenție pentru aprobare.” Ca răspuns, președintele Convenției Thomas D. Elliff a numit Comitetul de studiu al credinței și mesajelor baptiste, care prezintă următorul raport. Introducere Comitetul a fost foarte conștient de faptul că această sarcină este o încredere sacră. Credința și mesajul baptist nu au fost modificate din 1963, când inimitabilul doctor Herschel H. Hobbs a condus efortul de a elabora o declarație de credință pentru Baptiștii din Sud. Această declarație a rezistat testului timpului ca fiind o declarație clară a credinței Baptiste Sudice. Misiunea de a produce o declarație concisă, clară, care exprimă credințele în general susținute de Baptiștii din Sud cu privire la familie, a fost una înfricoșătoare. Prin urmare, comitetul și-a abordat responsabilitatea cu rugăciune, venerație și sârguință. Declarația despre familie este complet biblică. Fiecare rând este adânc înrădăcinat în învățătura clară a Scripturii. Limbajul său este teologic și, astfel, în concordanță cu limba documentului original. Comitetul a căutat să folosească cuvinte și fraze care să poarte aceeași atemporalitate ca declarația lui Hobbs. Articolul propus este menționat în sens pozitiv. Intenția este de a declara ceea ce se crede, mai degrabă decât de a descrie ceea ce nu este crezut. Din nou, declarația originală de credință urmează acest model. Comitetul a considerat că un comentariu la acest articol ar fi util. Acest comentariu se extinde și oferă o bază solidă pentru articolul propus. În timp ce declarația familiei stă ferm pe cont propriu, comentariul sporește înțelegerea. Comentariul va fi un instrument util pentru cei care caută să înțeleagă credințele Baptiste Sudice cu privire la familie.

Propunere

XVIII. Familia

Dumnezeu a rânduit familia ca instituție fundamentală a societății umane. Este compusă din persoane legate între ele prin căsătorie, sânge sau adopție.

Căsătoria este unirea unui bărbat și a unei femei în angajamentul de legământ pentru o viață întreagă. Este darul unic al lui Dumnezeu să dezvăluie uniunea dintre Hristos și biserica Sa, și să ofere bărbatului și femeii în căsătorie cadrul pentru compania intimă, canalul de exprimare sexuală conform standardelor biblice și mijloacele de procreare a rasei umane.

Soțul și soția au aceeași valoare înaintea lui Dumnezeu, deoarece ambii sunt creați după chipul lui Dumnezeu. Relația de căsătorie modelează modul în care Dumnezeu se raportează la poporul Său. Un soț trebuie să-și iubească soția așa cum Hristos a iubit biserica. El are responsabilitatea dată de Dumnezeu să-și asigure, să-și protejeze și să-și conducă familia. O soție trebuie să se supună cu milă conducerii slujitoare a soțului ei, așa cum biserica se supune de bunăvoie conducerii lui Hristos. Ea, fiind după chipul lui Dumnezeu așa cum este soțul ei și astfel egală cu el, are responsabilitatea dată de Dumnezeu de a-și respecta soțul și de a-i servi drept ajutor în gestionarea gospodăriei și în îngrijirea generației următoare.

Copiii, din momentul concepției, sunt o binecuvântare și o moștenire de la Domnul. Părinții trebuie să demonstreze copiilor lor modelul lui Dumnezeu pentru căsătorie. Părinții trebuie să-și învețe copiii valorile spirituale și morale și să-i conducă, prin exemplul consecvent al stilului de viață și disciplina iubitoare, să facă alegeri bazate pe adevărul biblic. Copiii își vor onora și asculta părinții.

Gen. 1:26-28; 2:18-25; 3:1-20; Ex. 20:12; Deut. 6:4-9; Josh. 24:15; 1 Sam. 1:26-28; Ps.51:5; 78:1-8; 127; 128; 139:13-16; Prov. 1:8; 5:15-20; 6:20-22; 12:4; 13:24; 14:1; 17:6; 18:22; 22:6,15; 23:13-14; 24:3; 29:15,17; 31:10-31; Eccl. 4:9-12; 9:9; Mal. 2:14-16; Matt. 5:31-32; 18:2-5; 19:3-9; Mark 10:6-12; Rom. 1:18-32; 1 Cor. 7:1-16; Eph. 5:21-33; 6:1-4; Col. 3:18-21; 1 Tim. 5:8,14; 2 Tim. 1:3-5; Titus 2:3-5; Heb. 13:4; 1 Pet. 3:1-7.

Comentariu

Familia a fost definită de Dumnezeu ca instituția fundamentală a societății umane. De la început, Dumnezeu a folosit familia drept clasă primară și ca cea mai importantă lecție obiectivă pentru a învăța pe poporul Său despre Sine și pentru a-l provoca la stilul de viață sfânt pe care El îl cere. Înainte de a exista guverne civile sau adunări de închinare, Dumnezeu a stabilit căminul creând bărbatul și femeia și aducându-i împreună în Grădina Edenului pentru a se angaja în slujirea spirituală prin companie, stăpânire, procreație și închinare.

Căsătorie

Scopul lui Dumnezeu pentru căsătorie a fost introdus în creație (Gen. 2:24) și apoi reafirmat în Evanghelii (Matei 19: 5) și în epistolele pauline (Efeseni 5:31). Acest principiu biblic pentru căsătorie transcende timpul și cultura. Căsătoria, conform Scripturii, este un angajament al legământului față de uniunea exclusivă, permanentă, monogamă a unui bărbat și a unei femei și, prin urmare, nu poate fi definită ca un contract flexibil între ființele umane care se acceptă reciproc. Mai degrabă, legătura puternică și durabilă a căsătoriei, declarată în prezența lui Dumnezeu Însuși, este îmbogățită de dragostea necondiționată a cuplului și de acceptarea reciprocă. Credincioșii trebuie să reziste oricărei pretenții de legitimitate pentru relațiile sexuale care, din punct de vedere biblic, au fost declarate ilicite sau perverse, ca să nu cadă pradă unei acomodări a spiritului epocii. Abaterea de la planul de căsătorie al lui Dumnezeu deteriorează imaginea lui Dumnezeu (Gen. 1:27) și denaturează unitatea pe care Dumnezeu a intenționat-o în uniunea sexuală dintre o femeie și un singur bărbat. Perversiunea homosexualității sfidează chiar și nașterea, deoarece neagă concepția naturală (Rom. 1:18-32). În căsătorie, doi oameni devin fizic o singură carne (Gen. 2:24); două familii sunt altoite social, iar soțul și soția descriu spiritual relația dintre Hristos și Biserică (Efeseni 5:23-27). Unirea este concepută pentru a oferi o viață de sprijin spiritual și emoțional (Deut. 24:5), pentru a oferi un canal pentru satisfacerea reciprocă a dorințelor sexuale și pentru a prezenta cel mai bun cadru pentru conceperea și hrănirea generației următoare. Relația complementară dintre soț și soție este prezentată ca parte a cadrului perfect înainte de cădere (Gen. 2:8-25) și apoi definite cu atenție în cadrul canonului Scripturii pentru generațiile următoare (Efeseni 5:21-33; Col. 3:18; 1 Pet. 3:1-7). Căsătoria, conform planului lui Dumnezeu, este un angajament pe tot parcursul vieții. Ruperea legăturilor sale aduce rău tuturor celor implicați și, prin urmare, trebuie depuse toate eforturile pentru reconciliere și restaurare conjugală (Mal. 2:16). În mod clar, Isus nu a susținut divorțul, ci a atras atenția asupra planului Său pentru căsătorie prezentat „la început” la creație (Gen. 2:24), în timp ce a observat că „duritatea” inimii umane ar putea ocazional ocoli acest plan (Mat. 5:31-32; 19: 3-9; Marcu 10:6-12; Luca 16:18; Rom. 7:1-3; 1 Cor. 7:1-16). Căderea a introdus distorsiuni în relațiile dintre bărbați și femei la fel cum a adus haos și tragedie în întreaga lume. Conducerea iubitoare și umilă a soțului a fost deseori înlocuită cu dominație sau pasivitate. Supunerea voluntară și voitoare a soției a fost adesea schimbată pentru uzurpare sau servilism. Răscumpărarea în Hristos ar cere ca soții să renunțe la conducerea aspră sau egoistă și să extindă grija iubitoare soțiilor lor (1 Pet. 3:7) și ca soțiile să renunțe la autoritatea soților respectivi și să practice o supunere dispusă și bucuroasă la acea conducere (1 Pet. 3:1-2).

Soții

Dumnezeu poruncește soților să-și iubească soțiile așa cum Hristos a iubit biserica (Efeseni 5:25). Această iubire este protectoare, hrănitoare, servitoare și edificatoare. Nu este înlocuit cu, ci însoțit de, conducere. Această conducere îl cheamă pe soț la o conducere plină de iubire, în care are grijă de nevoile spirituale, emoționale și fizice ale soției sale. Așa cum este definit în Scriptură, conducerea soțului a fost stabilită de Dumnezeu înainte de cădere și nu a fost rezultatul păcatului (Gen. 2:15-17; vezi și Numeri 1:2-3, 17-19). Este o responsabilitate să fii asumat cu umilință și cu inima unui slujitor, mai degrabă decât cu dreptul de a fi exigent cu mândrie și tiranie opresivă. Soția trebuie să răspundă conducerii iubitoare a soțului ei cu onoare și respect (Efeseni 5:21-22, 33; 1 Pet. 3:1-4). Calitatea de servitor nu anulează conducerea, ci mai degrabă definește și perfecționează funcționarea acesteia. Echilibrul dintre slujire și conducere este frumos descris în Isus Însuși (Luca 22:26; Evr. 13:17), care modelează conducerea slujitorului pentru soț și supunerea altruistă pentru soție (Efeseni 5:23-27; Filipeni 2:5-8). Isus nu numai că a modelat planul Creatorului pentru diferite roluri, ci a și afirmat egalitatea în Hristos a soțului și a soției (Gal. 3:28; 1 ​​Pet. 3:7). Pe măsură ce soția se supune conducerii soțului ei, soțul se smerește pentru a satisface nevoile soției sale de dragoste și îngrijire (Efeseni 5:25-29; 1 Pet. 3:7).

Soțiile

Soțiile, pe de altă parte, au fost create pentru a fi „ajutoare” pentru soții lor (Gen. 2:18). Supunerea unei soții față de soțul ei nu îi scade valoarea, ci mai degrabă îi sporește valoarea față de soțul ei și față de Domnul (1 Pet. 3:4). Această cedare umilă și voluntară a unei soții în fața conducerii soțului ei devine o resursă pentru evanghelizare (1 Pet. 3:1-2), o oportunitate pentru glorificarea lui Dumnezeu (1 Pet. 3:4-6), un canal de creștere spirituală ca în cele din urmă, soția se încrede în Domnul și un mijloc pentru a aduce cinste Cuvântului Său (Tit 2:3-5). Termenul „ajutor”, care este folosit și de Dumnezeu pentru a se identifica pe Sine (Exod 18:4; Deut. 33:7), descrie femeia creată de Dumnezeu pentru a deveni partener cu bărbatul în sarcina copleșitoare de a exercita stăpânirea asupra lumii și de a extinde generațiile (Gen. 1:28; 2:18). Nu există nici un indiciu de inferioritate în termen, care descrie funcția, mai degrabă decât merită. În calitate de „ajutor” al bărbatului, femeia îl completează prin propria sa funcție unică în economia lui Dumnezeu; ca una „comparabilă cu el”, și ea este creată „după chipul lui Dumnezeu” (Geneza 2:18). Ambii poartă pe deplin imaginea lui Dumnezeu, dar fiecare exprimă această imagine în moduri rânduite de Dumnezeu prin bărbăție sau feminitate. Astfel, distincțiile în rolurile masculine și feminine sunt rânduite de Dumnezeu ca parte a ordinii create (Gen. 1:27). Rolurile lor diferite în relația dintre ele oferă o imagine a naturii lui Dumnezeu și a modului în care El se raportează la poporul Său. Întrucât realitățile conducerii și supunerii sunt adoptate în cadrul rolurilor masculine-feminine iubitoare, egale și complementare, imaginea lui Dumnezeu este reflectată în mod corespunzător.

Părinți și copii

Familia este cadrul natural pentru modelarea și îngrijirea unui copil în căile Domnului (Prov. 22:6). Părinții sunt sfătuiți să își ia în serios responsabilitatea pentru formarea spirituală a copiilor lor, prezentându-i lui Dumnezeu (mântuire) și învățându-i Cuvântul Său (ucenicie). Tatăl și mama sunt responsabili (1) să modeleze bărbăția și feminitatea biblică prin viață întrupată, în care copiii lor pot observa procesul de sfințire în stilul de viață al părinților lor (Deut. 6:4-9, 20-25; Iosua 4:6-7); (2) să-și învețe copiii valori morale din Scriptură; și (3) să-i conducă la iubirea și slujirea Domnului printr-o disciplină consecventă (Ps. 78:4-8). Limitele unui copil mic sunt stabilite de părinți (Prov. 3:12; 13:24; 22:6; 23:13-14; 29:15, 17; Efes. 6:4). Totuși, scopul final al părinților este de a ghida copilul către responsabilitatea personală față de Dumnezeu (Ps. 119: 9-11). Cuplurile fără copii, precum și bărbații și femeile singure, au posibilitatea de a transmite o moștenire evlavioasă prin implicarea cu copiii în cercurile lor extinse de familie, în bisericile lor și în comunitățile lor respective.

Concluzie

Doctrina și practica, fie în casă, fie în biserică, nu trebuie determinate în funcție de tendințele culturale, sociologice și ecleziastice moderne sau după capriciile emoționale personale; mai degrabă, Scriptura trebuie să fie autoritatea finală în toate problemele de credință și conduită (2 Tim. 3:16-17; Evr. 4:12; 2 Pet. 1:20-21). Dumnezeu a ales să se dezvăluie poporului Său prin limbajul familial: El a folosit metafora casei pentru a descrie locuința cerească în care credincioșii se vor alătura Lui pentru eternitate. El a selectat analogia relațiilor de familie (soț / soție și părinte / copil) pentru a ilustra modul în care credincioșii trebuie să se raporteze la El: Dumnezeu este Tatăl; Isus este Fiul; Biserica este Mireasa lui Hristos; credincioșii sunt copiii Săi. Cea mai de bază și consecventă învățătură spirituală, dezvoltarea caracterului, iar pregătirea uceniciei ar trebui să aibă loc în cercul familiei (Deut. 6:4-9). O familie centrată pe Hristos are potențialul de a da un „cuvânt despre Dumnezeu” unei lumi indiferente față de adevărurile spirituale. Cei din cercul familial au o ocazie unică de a studia Biblia și de a învăța teologia prin lecții obiective încorporate în însăși structura familiei. Familiile evlavioase ajută la construirea bisericii la fel cum bisericile ar trebui să ajute la construirea familiilor evlavioase. Scriptura face legături frecvente între viața familiei și viața bisericii (1 Tim. 3: 5; 5:1-2). Modelele de conducere din familie sunt reflectate în mod constant și în biserică (1 Tim. 2:9-14; 3:1-7; Tit 1:5-9). Ne afirmăm din toată inima și ne angajăm să susținem conceptul de familie ca mijloc original și primar al lui Dumnezeu de a produce o descendență evlavioasă și de a transmite astfel valorile evlavioase din generație în generație (Deut. 6: 4-9; Ps. 78:5-7).

Recomandare

Comitetul își exprimă aprecierea față de Dr. Thomas D. Elliff pentru privilegiul de a servi Baptiștii Sudici în această calitate foarte semnificativă. Cu plăcere, eludează raportul său mesagerilor acestei Convenții Baptiste Sudice din 1998 și recomandă adoptarea articolului XVIII privind Familia pentru includerea în Credința și Mesajul Baptist.

Transmis respectuos,

Anthony L. Jordan, președintele
William Elliff
Richard Land
Mary Mohler
Dorothy Patterson
Damon Shook
John Sullivan

Anthony Jordan
Director executiv-trezorier al Convenției generale baptiste din Oklahoma

Bill Elliff
Pastor al Primei Biserici Baptiste, Little Rock, Arkansas

Richard Land
Președinte al Comisiei de Etică și Libertate Religioasă a Convenției Baptiste Sudice

Mary Mohler
Gospodină și Director al Seminarului Soțiile Institutului The Southern Baptist Theological Seminary

Dorothy Patterson
Gospodină și membru al facultății adjunct al Southeastern Baptist Theological Seminary

Damon Shook
Pastor al Champion Forest Baptist Church, Houston, Texas

John Sullivan
Director executiv-Trezorier al Convenției Baptiste din Florida

[Revizuit de Convenția Baptistă Sudică, 10 iunie 1998]