Mărturisirile Baptiştilor Americani
DECLARAŢIA DE LA CAMBRIDGE
A Alianţei Evanghelicilor Mărturisitori
20 Aprilie 1996
Bisericile evanghelice de azi sunt tot mai mult dominate mai degrabă de spiritul veacului acesta decât de Spritul lui Cristos. Ca evanghelici, noi ne chemăm la pocăinţă de acest păcat şi la a recupera credinţa creştină istorică.
În cursul istoriei cuvintele se schimbă. În zilele noastre acest lucru s-a întâmplat cu cuvântul „evanghelic.” În trecut acesta a slujit ca o legătură de unitate între creştini dintr-o varietate largă de tradiţii bisericeşti. Evanghelicalismul istoric a fost confesional. Acesta a îmbrăţişat adevărurile esenţiale ale creştinismului după cum sunt ele definite de marile consilii ecumenice ale bisericii. În plus, evanghelicii de asemenea au împărtăşit o moştenire comună în „singura” Reformă Protestantă din secolul şaisprezece.
Azi lumina Reformei s-a diminuat semnificativ. Consecinţa acestui lucru este că acest cuvânt „evanghelic” a devenit atât de inclusiv încât şi-a pierdut înţelesul său. Ne confruntăm cu pericolul de a pierde unitatea pentru care a trebuit să treacă secole pentru a fi dobândită. Din cauza acestei crize şi din pricina iubirii noastre faţă de Cristos, evanghelia lui şi biserica lui, noi ne străduim să afirmăm din nou devotamentul nostru faţă de adevărurile centrale ale Reformei şi ale evanghelismului istoric. Afirmăm aceste adevăruri nu din pricina rolului lor în tradiţiile noastre, ci pentru că noi credem că ele sunt centrale faţă de Biblie.
Sola Scriptura: Eroziunea Autorităţii
Scriptura singură este regula infailibilă pentru viaţa bisericii, dar biserica evanghelică de azi a separat Scriptura de funcţia sa autoritară. În practică, biserica este călăuzită, mult prea adesea, de cultură. Tehnicile terapeutice, strategiile de piaţă, şi bătaia lumii distracţiei au adesea mai mult de spus referitor la ceea ce vrea biserica, cum funcţionează aceasta şi ce oferă aceasta, mai mult decât o face Cuvântul lui Dumnezeu. Pastorii au neglijat supravegherea lor dreaptă faţă de închinare, inclusiv conţinutul doctrinal în muzică. Deoarece autoritatea Biblică a fost abandonată în practică, pentru că adevărurile sale au pălit din conştiinţa creştină, şi în timp ce doctrinele sale şi-au pierdut capacitatea de a săra, biserica a fost golită tot mai mult de integritatea, autoritatea şi direcţia sa morală.
Mai degrabă decât să adaptăm credinţei creştine pentru a satisface nevoile simţite ale consumatorilor, noi trebuie să proclamăm legea ca fiind singura măsură de adevărată neprihănire şi evanghelia ca singurul anunţ de adevăr mântuitor. Adevărul biblic este indispensabil pentru înţelegerea, hrana şi disciplina bisericii.
Scriptura trebuie să ia ne dincolo de nevoile noastre percepute spre nevoile noastre reale şi să ne elibereze din a ne vedea pe noi înşine, prin imagini atrăgătoare, clişee, promisiuni şi priorităţi ale culturii de masă. Doar în lumina adevărului lui Dumnezeu ne înţelegem pe noi înşine aşa cum trebuie şi vedem provizia lui Dumnezeu pentru nevoia noastră. Biblia, prin urmare, trebuie să fie predată şi predicată în biserică. Predicile trebuie să fie expozitii din Biblie şi învăţăturile sale, nu expresii ale opiniilor predicatorilor sau ideile veacului. Noi nu trebuie să ne mulţumim pentru nimic mai puţin decât ceea ce Dumnezeu a dat.
Lucrarea Duhului Sfânt în experienţa personală, nu poate fi decuplată de la Scriptură. Duhul nu vorbeşte în moduri care sunt independente din Scriptură. Despărţiţi de Scriptură niciodată nu am fi cunoscut harul lui Dumnezeu în Hristos. Cuvântul Biblic, mai degrabă decât experienţa spirituală, este testul adevărului.
Teza Unu: Sola Scriptura
Noi reafirmăm că Scriptura infailibilă este singura sursă de revelaţie divină scrisă, singura care poate întări conştiinţa. Numai Biblia ne învaţă tot ce este necesar pentru mântuirea noastră din păcat şi este standardul prin care tot comportamentul creştin trebuie să fie măsurat. Noi negăm faptul că vre-un crez, consiliu sau individ pot întări conştiinţa unui creştin, că Duhul Sfânt vorbeşte în mod independent sau contrar a ceea ce este expus în Biblie, sau că experienţa personală spirituală poate fi vreodată un vehicul de revelaţie.
Numai Christos: Erodarea lui Credinţei centrată pe Christos
După cum credinţa evanghelică devine secularizată, interesele sale au fost înceţoşate cu cele ale culturii. Rezultatul este o pierdere de valori absolute, individualismul permisiv, şi de înlocuirea sfinţeniei cu integritatea, pocăinţei cu recuperarea, adevărului cu intuiţia, credinţei cu senzaţia, providenţei cu şansa, şi a speranţei de durată cu satisfacţiile imediate. Hristos şi crucea lui s-au mutat din centrul viziunii noastre.
Teza a doua: Numai Christos
Noi reafirmăm că mântuirea noastră este realizată numai prin lucrarea de mijlocire a lui Hristos. Viaţa lui fără de păcat şi ispăşirea înlocuitoare, sunt singure suficiente pentru justificarea noastră şi reconcilierea cu Tatăl.
Noi negăm faptul că Evanghelia este predicată dacă lucrarea înlocuitoare a lui Hristos nu este declarată şi credinţa în Hristos şi lucrarea lui nu este solicitată.
Numai Harul: Eroziunea Evangheliei
Încrederea nejustificată în capacitatea umană este un produs al naturii umane căzute. Această încredere falsă acum umple lumea Evanghelică; de la evanghelia respectului personal, la Evanghelia sănătăţii şi prosperităţii, de la cei care au transformat Evanghelia într-un produs care urmează să fie vândut şi pe păcătoşi în consumatori care doresc să cumpere, spre alţii care tratează credinţa creştină ca fiind adevărată, pur şi simplu, pentru că funcţionează. Această lucru reduce la tăcere doctrina justificării, indiferent de angajamentele oficiale ale bisericilor noastre.
Harul lui Dumnezeu în Hristos nu este numai necesar, dar este singura cauză eficientă a mântuirii. Vă mărturisim că fiinţele umane se nasc morţi spiritual şi chiar sunt incapabile de a coopera cu harul regenerator.
Teza Trei: Numai Harul
Noi reafirmăm că, în mântuire suntem salvaţi de mânia lui Dumnezeu, numai prin harul lui singur. Aceasta este opera supranaturală a Duhului Sfânt care ne aduce la Hristos prin eliberarea noastră din robia păcatului şi ne învie din moartea spirituală la viaţa spirituală.
Noi neagă faptul că mântuirea este, în vre-un sens o lucrare umană. Metodele, tehnicile sau strategiile umane prin ele însele, nu pot realiza această transformare. Credinţa nu este produsă de natura noastră umană neregenerată.
Numai credinţa: Eroziuni ale Articolului Principal
Justificarea este numai prin har, prin credinţă numai din cauza lui Hristos singur. Acesta este articolul prin care biserica stă sau cade. Astăzi, acest articol este de multe ori ignorat, deformat sau uneori chiar negat de lideri, cărturari şi pastori care pretind a fi evanghelici. Deşi natura umană căzută s-a retras întotdeauna de la a recunoşte necesitatea acesteia pentru dreptatea lui Hristos imputată, modernitatea foarte mult alimentează incendiile acestei nemulţumiri faţă de Evanghelia Biblică. Am permis această nemulţumire să dicteze naturii misiunii noastre şi pentru a predica ce ce suntem.
Mulţi din mişcarea de creştere a bisericii cred că înţelegerea sociologică a celor din băncile bisericii este la fel de importantă pentru succesul Evangheliei aşa cum este adevărul biblic, care este proclamat. Ca rezultat, convingerile teologice sunt frecvent divorţate de lucrarea de misiune. Orientare de marketing, în multe biserici ia acest lucru chiar mai departe, ştergând distincţia între Cuvântul biblic şi lume, jefuind crucea lui Hristos ofensa acesteia, şi reducând credinţa creştină la principiile şi metodele care aduc succes în corporaţii seculare.
În timp ce teologia crucii poate fi crezută, aceste mişcări de fapt golesc aceasta de sensul ei. Nu există nici o altă evanghelie decât cea de înlocuire a lui Hristos în locul nostru, prin care Dumnezeu i-a imputat lui păcatul nostru şi a imputate pentru noi dreptatea lui. Pentru că el a purtat judecata noastre, acum noi mergem în harul lui ca aceia care sunt pentru totdeauna iertaţi, acceptaţi şi adoptaţi ca şi copii ai lui Dumnezeu. Nu există nici o bază pentru acceptarea noastră în faţa lui Dumnezeu decât prin lucrarea lui Hristos de mântuire, nu în patriotismul nostru, devotamentul bisericesc sau decenţa morală. Evanghelia declară ceea ce a făcut Dumnezeu pentru noi în Hristos. Nu este vorba despre ceea ce putem face pentru a ajunge la el.
Teza Patru: Numai Credinţa
Noi reafirmă că justificarea este doar prin har, numai prin credinţă din cauza lui Hristos singur. În justificare, neprihănirea lui Hristos se impută la noi ca singura satisfacţie posibilă a Justiţiei perfecte a lui Dumnezeu.
Noi neagă faptul că justificarea se bazează pe vre-un merit de găsit în noi, sau în baza unei infuzii de neprihănire a lui Hristos în noi, sau că o instituţie care pretinde a fi o biserică, care neagă sau condamnă Sola fide (numai credinţa) poate fi recunoscută ca o biserică legitimă.
Gloria numai lui Dumnezeu: Erodarea închinării centrate în Dumnezeu
Ori de câte ori în biserică autoritatea biblică s-a pierdut, Hristos a fost strămutat, Evanghelia a fost distorsionată, sau credinţa a fost pervertită, aceasta a fost întotdeauna pentru un singur motiv: interesele noastre au strămutat interesele lui Dumnezeu şi facem activitatea lui în felul nostru. Pierderea centralităţii lui Dumnezeu în viaţa bisericii de azi este comună şi lamentabilă. Această pierdere este aceea care ne permite să transformăm închinarea în divertisment, predicarea Evangheliei în marketing, credinţa în tehnică, a fi buni în a simţi bine despre noi înşine, şi credincioşia în a avea succes. Ca rezultat, Dumnezeu, Hristos si Biblia au ajuns să însemne prea puţin pentru noi şi rămân prea irelevante peste noi.
Dumnezeu nu există pentru a satisface ambiţiile umane, pofte, apetitul pentru consum, sau propriile noastre interese private spirituale. Noi trebuie să se concentrăm asupra lui Dumnezeu în închinarea noastră, mai degrabă decât asupra satisfacerii nevoilor noastre personale. Dumnezeu este suveran în închinare; noi nu suntem. Preocuparea noastră trebuie să fie pentru împărăţia lui Dumnezeu, nu imperiile, popularitatea sau succesul nostru propriu.
Teza a cincea: Gloria numai lui Dumnezeu
Noi reafirmă că, deoarece mântuirea este de la Dumnezeu şi a fost realizată de către Dumnezeu, este spre slava lui Dumnezeu şi că trebuie să îl glorificăm pe el întotdeauna. Trebuie să trăim viaţa noastră întreaga înaintea feţei lui Dumnezeu, sub autoritatea lui Dumnezeu şi numai pentru gloria lui. Noi negăm că îl putem glorifica pe Dumnezeu în mod corespunzător în cazul în care închinarea nostru este confundată cu divertismentul, dacă neglijăm fie Legea fie Evanghelia în propovăduirea noastră, sau în cazul în care auto-îmbunătăţirea, stima de sine sau de auto-împlinirea sunt permise să devină alternative la Evanghelie.
Apel la pocăinţă şi Reformă
Credincioşia Bisericii Evanghelice în trecut, contrastează puternic cu necredincioşia din prezent. Anterior, în acest secol, bisericile evanghelice au susţinut un efort misionar remarcabil, şi au construit multe instituţii religioase pentru a servi cauza adevărului biblic şi împărăţia lui Hristos. Aceea a fost o vreme când comportamentul creştin şi aşteptările au fost semnificativ diferite de cele din cultură. Astăzi ele de multe ori nu există. Lumea Evanghelică de azi îşi pierde fidelitatea sa biblică, busola morală şi zelul misionar.
Ne pocăi de lumescul nostru. Am fost influenţat de „evangheliile” culturii noastre seculare, care nu sunt Evanghelii. Am slăbit biserica de lipsa noastră de pocăinţă serioasă, orbia noastră faţă de păcatele din noi înşine, pe care le vedem aşa de clar în alţii, şi de eşecul nostru de nescuzat de a spune altora în mod adecvat despre activitatea mântuitoare a lui Dumnezeu în Isus Hristos.
De asemenea, noi chemăm înapoi cu seriozitate evanghelicii profesanţi rătăciti, care au deviat de la Cuvântul lui Dumnezeu în problemele discutate în prezenta Declaraţie. Aceasta include pe cei care declară că există speranţa de viaţă veşnică în afara credinţă în mod explicit în Isus Hristos, care susţin că cei care resping pe Hristos în această viaţă, vor fi mai degrabă anihilate, decât să suporte dreapta judecată a lui Dumnezeu, prin suferinţă veşnică, sau care susţin că evanghelicii şi romano-catolici sunt una în Isus Hristos, chiar şi în cazul în care doctrina biblică a justificării nu este crezută.
Alianţa Evanghelicilor Mărturisitori solicită tuturor creştinilor să ia în considerare punerea în aplicare a acestei Declaraţii în închinarea bisericii, misiunii, politicile, viaţă şi evanghelizare.
De dragul lui Hristos. Amin.
Membrii Consiliului ACE:
Dr. John Armstrong
Rev Alistair Begg
Dr. James M. Boice
Dr. W. Robert Godfrey
Dr. John D. Hannah
Dr. Michael S. Horton
Dna Rosemary Jensen
Dr. R. Albert Mohler Jr.
Dr. Robert M. Norris
Dr. R. C. Sproul
Dr. G. Edward Veith
Dr. David Wells
Dr. Luder Whitlock
Dr. J. A. O. Preus, III
