Mărturisirile Baptiştilor Americani
Articolele de credinţă propuse de UNIUNEA BIBLICĂ BAPTISTĂ A AMERICII, 1923
I. DESPRE SCRIPTURI
Noi credem că Biblia Sfântă, a fost (a) scrisă de oameni supranatural inspiraţi, (b) că are adevăr, fără nici un amestec de eroare pentru materia acesteia; şi (c) prin urmare, este şi rămâne până la sfârşitul veacului, singura revelaţia completă şi definitivă a lui Dumnezeu către om; centrul real al uniunii creştine – şi standardul suprem prin care tot comportamentul uman, crezurile şi opiniile ar trebui să fie judecate.
(Explicaţie)
1. Prin “BIBLIA SFÂNTĂ”, înţelegem acea colecţie de şaizeci şi şase de cărţi, de la Geneza la Apocalipsa, care, după cum a fost scrisă iniţial, nu conţine şi transmite cuvântul lui Dumnezeu, ci ESTE chiar Cuvântul lui Dumnezeu.
2. Prin “INSPIRAŢIE”, înţelegem că aceste cărţi din Biblie au fost scrise de oameni sfinţi din trecut, aşa cum au fost mişcaţi de către Duhul Sfânt, într-un mod atât de clar încât scrierile lor au fost inspirate supranatural şi sunt fără eroare, deoarece nici o altă scriere nu a fost şi nu va fi vreodată inspirată.
II. DESPRE DUMNEZEUL ADEVĂRAT
Noi credem că există (a) unul, şi numai unul, Dumnezeu viu şi adevărat, un infinit, Duh inteligent, creatorul şi conducătorul suprem al cerului şi al pământului, (b) nespus de glorios în sfinţenie, şi demn de toată cinstea, încrederea şi dragostea posibilă; (c) că în unitatea Dumnezeirii există trei persoane, Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, egal în fiecare perfecţiune divină, şi executând slujbe distincte, dar armonioase, în marea lucrare de răscumpărare.
III. DESPRE DUHUL SFÂNT
Că Duhul Sfânt este o persoană divină; (a) egal cu Dumnezeu Tatăl şi (b) Dumnezeu Fiul şi (c) de aceeaşi natură; (d) că El a fost activ în creaţie; (e) că, în relaţia Lui în ceea ce priveşte lumea de necredincioşi El a constrânge pe cel Rău până când scopul lui Dumnezeu este îndeplinit; (f) faptul că El convinge de păcat, de judecată şi de dreptate; (g) faptul că El dă mărturie despre Adevărul Evangheliei în predicare şi mărturie; (h) că El este agentul în Naşterea din Nou; (i) că El sigilează, botează, înzestrează, călăuzeşte, învaţă, mărturiseşte, sfinţeşte, şi ajută pe credincios.
IV. DESPRE DIAVOLUL, SAU SATAN
Noi credem că Satan a fost odată (a) sfânt, şi s-a bucurat de onoruri cereşti, dar, din mândrie şi ambiţia de a fi asemenea Celui Atotputernic, a căzut şi (b) a atras după el o mulţime de îngeri; că el este acum (c) prinţul malign al puterii aerului, precum şi dumnezeul necurat al acestei lumi. (d) Noi suţinem că el este marele ispititor al omului, (e) duşmanul lui Dumnezeu şi al lui Hristos; (f) acuzatorul sfinţilor, (g) autor al tuturor religiilor false, puterea principală din spatele apostaziei prezente; (h) Domn al anti-Cristului, şi (i) autor al tuturor puterilor destinate întunericului, totuşi (j) pentru a fi învins în final de mâinile Fiului lui Dumnezeu, şi (k) pentru judecata unei eterne justiţii în iad, un loc pregătit pentru el şi îngerii lui.
V. DESPRE CREAŢIE
Noi credem în relatarea din Geneza despre creaţie, şi (a) că aceasta trebuie să fie acceptată literal, şi nu alegoric sau figurat, (b) că omul a fost creat în mod direct în imaginea lui Dumnezeu şi după asemănarea Lui; (c) că crearea omului nu a fost o chestiune de evoluţie sau de schimbare evolutivă de specii, sau a dezvoltării în decurs de perioade de timp indeterminabile de la inferior la forme superioare; (d) că toată viaţa animală şi vegetală a fost făcută în mod direct, iar legea lui Dumnezeu a fost stabilită că acestea ar trebui să nască numai “după soiul lor.”
VI. DESPRE CĂDEREA OMULUI
Noi credem că (a) omul a fost creat în nevinovăţie în conformitate cu legea Făcătorului său, dar (b) prin încălcarea voluntară a căzut din statutul său fără de păcat şi din starea de fericire, (c) şi drept consecinţă, toată omenirea este acum păcătoasă, nu prin constrângere, ci prin alegere; şi (d) prin urmare, sub condamnare dreaptă, fără apărare sau scuză.
VII. DESPRE NAŞTEREA DIN FECIOARĂ
Noi credem că (a) că Isus Hristos a fost zămislit de la Duhul Sfânt într-un mod miraculos, (b), născut din Maria, o fecioară, că nici un alt om nu s-a născut vreodată sau nu poate fi vreodată născut doar din femeie, şi (c) că El este atât Fiul lui Dumnezeu, cât şi Dumnezeu, Fiul.
VIII. DESPRE ISPĂŞIREA PENTRU PĂCAT
Noi credem că (a) mântuirea păcătoşilor este în întregime prin har, (b) prin intermediul slujbelor de mijlocire ale Fiului lui Dumnezeu, care prin numirea Lui de către Tatăl, în mod liber a luat asupra-i natura noastră, dar fără păcat, a onorat legea divină prin supunerea lui personală, şi prin moartea Lui a făcut o ispăşire completă şi explicită pentru păcatele noastre, (c) că ispăşirea Lui a constat nu în stabilirea unui exemplu pentru noi prin moartea ca un martir, ci a fost înlocuirea voluntară a Lui Însuşi în locul păcătosului, murind drept pentru cei nedrepţi, Hristos, Domnul, purtând păcatele noastre în trupul Său pe lemn; (d) că, fiind înviat din morţi, El este acum întronat în cer şi, unind în persoana Lui minunată cele mai tandre simpatii cu perfecţiunea divină, El este în fiecare mod calificat să fie un adecvat, plin de compasiune şi atot-suficient Mântuitor.
IX. DESPRE HAR ÎN CREAŢIA NOUĂ
Noi credem că, (a) pentru a fi mântuiţi, păcătoşii trebuie să se nască din nou; (b) că naşterea din nou este o făptură nouă în Hristos Isus, (c) că este instantanee şi nu un proces; (d) că, în naşterea din nou cel mort în greşeli şi păcate este făcut un împărtăşitor al naturii divine şi primeşte viaţa veşnică, darul gratuit al lui Dumnezeu; (e) că noua creaţie este născută într-un mod mai sus de înţelegerea noastră, nu prin cultură, nu prin caracter, nici prin voia omului, ci în întregime şi exclusiv prin puterea Duhului Sfânt, în legătură cu adevărul divin, astfel încât să se asigure ascultarea noastră voluntară faţă de Evanghelie; (f) că dovada corespunzătoare apare în roade sfinte de pocăinţă şi credinţă şi înnoirea vieţii.
X. DESPRE GRATUITATEA MÂNTUIRII
Noi credem (a) în harul lui Dumnezeu care alege; (b) că binecuvântările mântuirii sunt făcute gratuit la toţi prin Evanghelie; (c) că este de datoria imediată a tuturor să le accepte printr-o credinţă cordială, pocăită şi ascultătoare; şi (d) faptul că nimic nu împiedică mântuirea celui mai mare păcătos de pe pământ, dar propria lui depravare inerentă şi respingerea voluntară a Evangheliei; (e) care respingere implică în el o condamnare agravată.
XI. DESPRE JUSTIFICARE
Noi credem că marea binecuvântare Evanghelică pe care Hristos o asigură, faţă de noi care credem în El este Justificarea; (a) că Justificarea include iertarea de păcat, şi darul vieţii veşnice pe principii de dreptate; (b) că ea este acordată fără a lua în considerare orice fapte de dreptate pe care le-am făcut, dar numai prin credinţa în sângele Mântuitorului, neprihănirea Lui ni se impută.
XII. DESPRE POCĂINŢĂ ŞI CREDINŢĂ
Noi credem că Pocăinţa şi Credinţa sunt (a) obligaţii solemne, şi (b) de asemenea haruri inseparabile, (c) lucrate în sufletele noastre de către Duhul de înviere al lui Dumnezeu; (d), astfel, fiind profund condamnat pentru vina, pericolul şi neputinţa noastră. Şi prin modul de mântuire prin Hristos, ne întoarcem spre Dumnezeu cu căinţă neprefăcută, mărturisire, şi implorare pentru milă; (e) în acelaşi timp, primind din toată inima pe Domnul Isus Hristos şi mărturisind în mod deschis pe El ca fiind singurul şi atot-suficientul nostru Mântuitor.
XIII. DESPRE BISERICĂ
Noi credem că o biserică a lui Hristos este o congregaţie de credincioşi botezaţi, (a) asociată printr-un legământ de credinţă şi părtăşie a Evangheliei, (b) respectând poruncile lui Hristos; (c) reglementate de legile Lui, şi (d) exersând darurile, drepturile şi privilegiile investite în ele prin cuvântul Său; (e) că slujbaşii ordinării sunt pastorii, bătrânii şi diaconii, ale căror calificări, pretenţii şi obligaţii sunt clar definite în Scripturi; (f) noi credem că misiunea reală a bisericii este găsită în marea însărcinare: În primul rând, pentru a face ucenici în mod individual; În al doilea rând, pentru a construi biserica; În al treilea rând, pentru a preda şi instrui, aşa cum El a poruncit. Noi nu credem în răsturnarea acestui ordin; (g) noi susţinem că biserica locală are dreptul absolut de guvernare de sine, fără interferenţe de orice ierarhie a persoanelor sau organizaţiilor; precum şi faptul că unicul conducător este Hristos, prin Duhul Sfânt; (h) că este scriptural pentru bisericile adevărate să coopereze între ele în a se lupta pentru credinţă şi pentru înaintarea Evangheliei; că fiecare biserică este judecătorul ei unic al măsurii şi metodei sale de cooperare; (i) cu privire la toate problemele de membru, de politică, de guvern, de disciplină, de bunăvoinţă, voinţa bisericii locale este definitivă.
XIV. DESPRE BOTEZ ŞI CINA DOMNULUI
Noi credem că botezul creştin este (a) imersiunea în apă a unui credincios; (b) în numele Tatălui, Fiul şi Duhul Sfant; (c) pentru a arăta mai departe într-o emblemă solemnă şi frumoasă credinţa noastră în Mântuitorul răstignit, îngropat şi înviat, cu efect în moartea noastră faţă de păcat şi învierea la o viaţă nouă; (d) că acesta este o condiţie esenţială pentru privilegiile unei relaţii cu biserica şi faţă de Cina Domnului; (e) în care membrii bisericii, prin utilizarea sacră de pâine şi de vin trebuie să comemoreze împreună dragostea până la moarte a lui Hristos; (f) care comemorare este precedată întotdeauna de o solemnă examinare de sine.
XV. DESPRE PERSEVERENŢA SFINŢILOR
Noi credem că, (a) doar aceia care îndură până la sfârşit sunt credincioşi reali; (b) că ataşamentul lor perseverent faţă de Hristos este semnul măreţ care îi distinge faţă de profesanţii superficiali; (c) că providenţa specială veghează asupra bunăstării lor; şi (d) că ei sunt păstraţi de puterea lui Dumnezeu prin credinţă pentru mântuirea veşnică.
XVI. DESPRE CEI DREPŢI ŞI CEI RĂI
Noi credem că (a) există o diferenţă radicală şi esenţială între cei drepţi şi cei răi, (b) că astfel numai cei care sunt justificaţi prin credinţa în numele Domnului Isus, şi sfinţiţi de Duhul Dumnezeului nostru, sunt cu adevărat drepţi în preţuirea Lui; (c) în timp ce toţi care continuă în nepocăinţă şi necredinţă sunt răi şi sub blestem, în ochii Lui; (d) că această distincţie rămâne în rândul oamenilor, atât în cât şi după moarte, în fericirea veşnică a celor mântuiţi sau în suferinţa veşnică şi conştientă a celor pierduţi.
XVII. DESPRE CONDUCEREA CIVILĂ
Noi credem că guvernul civil este (a) numit în mod divin, pentru interesele şi buna ordine a societăţii umane; (b) că trebuie să ne rugăm pentru magistraţi, onorându-i conştiincios şi ascultându-i; (c) cu excepţia doar în lucruri în care ei s-au opus voii Domnului nostru Isus Hristos; (d) care este singurul Domn al conştiinţei, şi Prinţul care vine al împăraţilor pămîntului.
XVIII. DESPRE ÎNVIERE, ÎNTOARCEREA LUI HRISTOS ŞI EVENIMENTELE LEGATE DE ACEASTA
Noi credem în şi acceptăm Sfintele Scripturi, referitoare la aceste subiecte, în faţa lor şi la valoarea lor integrală.
(a) Învierea trupească. Matei 26:6-7; Luca 24:39, Ioan 20:27; 1 Corinteni 15:4; Marcu 16:6, Luca 24:2, 4-6.
(b) Înălţarea. Fapte 1:9,11, Luca 24:51; Marcu 16:19; Apocalipsa 3:21; Evrei 8:1; Evrei 12:2.
(c) Înalta Preoţie. Evrei 8:6; 1 Timotei 2:5; 1 Ioan 2:1; Evrei 2:17; Evrei 5:9-10.
(d) A doua venire. Ioan 14:3; Fapte 1:11; 1 Tesaloniceni 4:16; Matei 24:27; Matei 25:13; Iacov 5:8; Matei 24:42; Evrei 9:28.
(e) Învierea drepţilor morţi. 1 Tesaloniceni 4:16; 1 Corinteni 15:42-44; 1 Corinteni 15:52.
(f) Schimbare celor vii în Hristos. 1 Corinteni 15 :51-53; 1 Tesaloniceni 4:17; Filipeni 3:20-21.
(g) Pe tronul lui David. Luca 1:32; Isaia 9:6-7; Fapte 2:29-30.
(h) Domnia Lui pe Pământ. 1 Corinteni 15:25; Isaia 32:1; Isaia 11:4-5; Psalmul 72:8; Apocalipsa 20:1-4; Apocalipsa 20:6.
