FIINDU-MI RUȘINE DE SOȚIE, MĂ ASCUNDEAM ÎN COTEȚUL ANIMALELOR, CA SĂ POT CONSUMA ALCOOL ÎN LINIȘTE.
Nu am început să beau dintr-o dată cantități enorme, ci puțin câte puțin, până am ajuns la… cantități enorme. Credința mea era doar în pahar și atât.
Viorel Bălțatu a lucrat ca maistru de aviație la mai multe unități de elicoptere.
Viorel Bălțatu:
Eu am trecut printr-o operație grea de pancreatită și puteam să mor în orice clipă, dar Dumnezeu m-a salvat.
Reporter:
Oricărui om Dumnezeu îi oferă mântuire și salvare în mod gratuit. De ce ați avut nevoie de salvare?
Viorel Bălțatu:
Pentru că nu puteam să mă las de alcool. Chiar și după operație am continuat să beau. Începusem să beau încă din tinerețe, pentru că părinții mei consumau alcool. Nu foarte mult, dar se consuma…
Reporter:
…pentru poftă de mâncare… sau cum se spune: de 1 Mai, de 23 August, când fată cățeaua, când moare purcica…
Viorel Bălțatu:
Exact. Nu am început să beau dintr-o dată cantități enorme, ci puțin câte puțin, până am ajuns la… cantități enorme.
Reporter:
Când v-ați dat prima dată seama că alcoolul este o mare problemă și că ar fi bine să scăpați de această problemă?
Viorel Bălțatu:
După ce-am fost operat la Spitalul Militar, medicul mi-a spus: „Noi ne-am făcut datoria, am tăiat și cusut, dar ce se întâmplă în continuare depinde doar de Dumnezeu”.
Atunci mi-am pus un mare semn de întrebare. Nu credeam că un comandant de spital, ofițer, doctor în armata română, crede în Dumnezeu. Eu am fost maistru militar în aviație și știam că mulți ofițeri gândeau comunist, ateist.
Nici eu nu am crezut deloc în Dumnezeu. N-am avut nici o credință. Credința mea era în pahar și atât.
Reporter:
Paharul era „dumnezeul” dumneavoastră. Cum ați înțeles că într-adevăr Dumnezeu există și vrea să aibă o relație personală cu dumneavoastră, Viorel Bălțatu?
Viorel Bălțatu:
Eram conștient că voi muri, dar nu m-am schimbat. După 5 luni de stat acasă și în spital, operat, fără să mai consum alcool, credeam că am scăpat de alcool. Dar n-a fost așa. Așa cum în tinerețe am început să beau puțin câte puțin, la fel am început să beau și după ce am ieșit din spital.
Reporter:
Mulți spun la fel: „Am mari probleme cu alcoolul, dar totul a început cu un mic păhărel. Nu am început cu o damigeană de țuică de 10 litri, ci am început cu puțin”.
Viorel Bălțatu:
Acasă nu puteam să beau în fața soției, pentru că îmi golea sticlele de alcool la chiuvetă. Așa că mă ascundeam în cotețul animalelor, ca să pot consuma alcool singur, în liniște.
Reporter:
Nu vă deranjau animalele?
Viorel Bălțatu:
Nu mă deranjau deloc. Ele erau necuvântătoare…
Fiind singur acolo, puneam sticla la gură să beau și mă apuca plânsul, pentru că știam ce mi-a zis doctorul:
„Să-ți sapi groapa singur dacă te apuci iarăși de băut”.
După ce m-am întors la creștinismul adevărat, mi-am dat seama că Domnul meu și Dumnezeul meu, Salvatorul meu – Domnul Isus – m-a văzut acolo, în nemernicia mea, că nu mă puteam lăsa singur de băutură. Atunci a intervenit El și m-a salvat. Aceea a fost salvarea mea.
Reporter:
Cum s-a întâmplat? Cum v-a găsit Dumnezeu acolo, în coteț, ascuns printre orătănii, să vă scoată din acel culcuș frumos în care v-ați aciuit pentru a consuma alcool?
Viorel Bălțatu:
El a trimis mesagerii Lui. Am fost invitat la Biserică de un coleg de la aviație, care, paradoxal, înainte mi-era și prieten de pahar. La Biserică mi-am găsit liniștea, și am avut siguranța în mine că voi fi salvat. Chiar așa a și fost.
După vreo 3 luni am realizat că m-am lăsat de băutură, dar nu prin puterea mea. A fost ca și cum Dumnezeu mi-ar fi luat cu mâna pofta aceea de băutură. De atunci n-am mai pus alcool în gură. Îl slăvesc pe Dumnezeu pentru că numai El a făcut asta. Din proprie inițiativă eu nu puteam să mă las, ci acum aș fi fost un om mort.
Astăzi duc o viață minunată, plină de bucurie. Îi iubesc pe toți oamenii pentru că și Dumnezeu îi iubește. Aș dori ca și tu, dragul meu cititor, dacă ai probleme cu alcoolul, să-L cauți pe Dumnezeu, care m-a salvat pe mine, pentru că TE POATE SALVA ȘI PE TINE, El – Salvatorul lumii.
Reporter:
Dragul nostru cititor, poate chiar acum ești într-un „coteț”, poate într-un garaj, într-o mașină sau acasă în bucătăria ta. Stai și te uiți cum lucește alcoolul în pahar: cum face steluțe rubinii sau de altă culoare și te gândești c-ai vrea să scapi, să te lași de acest viciu cumplit, dar nu poți.
Să știi că este foarte adevărat. Prin puterea ta, tu nu te poți lăsa de alcool sub nici o formă. Este ca un duh care a pus stăpânire pe tine. Singur nu te poți lăsa de alcool, dar există Cineva în afara ta, care te poate ajuta. Tu nu te poți prinde de guler să te tragi în sus din mocirla alcoolului, dar Domnul Isus Cristos, care a coborât din cer, te poate smulge de acolo. Viorel Bălțatu a lucrat la elicoptere. Imaginați-vă cum ar fi dacă ar veni un elicopter și îți lasă o scară de frânghie, să te scoată din mocirlă – te prinzi de scară, te scoate și te smulge de acolo. Toată mocirla sau noroiul acela curge de pe tine. Te duci și te speli și ești un om nou. La fel Domnul Isus Cristos te poate scoate chiar și din alcool, așa cum l-a scos pe Viorel Bălțatu și pe mulți alții.
Tu nu te poți lăsa singur, dar Cristos poate să te scoată de acolo. Trebuie doar să-I spui: „Da, într-adevăr Doamne, eu nu pot. Te rog să mă scoți Tu!”.
Viorel Bălțatu:
Doresc tare mult ca Dumnezeu să ți se reveleze și ție, dragul meu cititor, așa cum mi s-a revelat și mie.
Anul trecut am împlinit 50 de ani. Mi-am făcut o analiză a vieții mele, până în clipa când El m-a salvat. Am ajuns la concluzia că viața mea a fost jalnică.
Acum, după întoarcerea mea la Dumnezeu, viața mea este incomparabilă, plină de bucurii imense. Sufletul meu este plin de bucurie permanent. Înainte aveam o bucurie temporară, de o oră-două, cât consumam alcool și eram în euforia alcoolului. Acum am o bucurie permanentă, care duce spre eternitate, o bucurie care pornește de pe pământ și continuă în eternitate, pentru că Îl urmez pe Domnul Isus.
Reporter:
Nu putem nicidecum să scăpăm de vicii și obiceiuri păcătoase prin propriile noastre eforturi, dar avem garanția că Domnul Isus Cristos ne dă putere să-L urmăm pe El.
