ÎN MOMENTUL ACESTA UN CER ÎNTREG STĂ, SE UITĂ LA TINE ȘI AȘTEAPTĂ.
A venit ziua în care mi-am pus problema sinuciderii. Am nevoie de liniște, de dragoste și de fericire.
Prin Cristos mi-am găsit sensul în viață.
Esența Evangheliei este TRANSFORMAREA. Întâlnirea unui om în mod personal cu Dumnezeu, prin Isus Cristos, nu lasă viața acelui om neschimbată.
Biblia nu este o sumă de doctrine seci, fără substanță, sau câteva învățături morale și etice de genul: „Asta să faci, asta nu!”. Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu, pornit din inima plină de dragoste a lui Dumnezeu.
Odată ce L-am întâlnit pe Dumnezeu în mod personal și am înțeles că Isus Cristos – Fiul lui Dumnezeu – a fost crucificat pentru păcatele noastre, nu mai putem continua să ne trăim viața în minciună, în curvie, în vrăjitorii, în hoții, în beție, în idolatrii și în altele de felul acesta.
Apostolul Pavel spune: „Căci dacă este cineva în Cristos este o făptură nouă. Cele vechi s-au dus: iată că toate lucrurile s-au făcut noi”.
…………………………………………………………………………….
Ariana este medic, este căsătorită cu Adrian și are 2 copii. A învățat foarte bine și era mereu prima.
Ariana Roșiu (Moraru):
Fiind mereu prima, oamenii m-au izolat puțin, eu m-am izolat și mai mult și eram destul de singură acolo „sus”.
Reporter:
Cum vedeai tu relația cu Dumnezeu?
Ariana Roșiu (Moraru):
Știam că există Dumnezeu și că El a creat lumea, dar pentru mine Dumnezeu era undeva foarte sus, iar eu eram aici jos. Părinții mei nu credeau, ci erau atei.
Știam că este bine să te rogi des, dar să mă rog eu, cu cuvintele mele, n-am găsit de cuviință. Aveam impresia că aș vorbi singură. Spuneam: „Cine, pereții să mă audă?”.
Reporter:
Crezi acum că Dumnezeu îți ascultă rugăciunea? Ce te-a determinat să-ți schimbi părerea despre Dumnezeu?
Ariana Roșiu (Moraru):
Sunt convinsă că mă ascultă. La liceu eram foarte singură, nu puteam discuta cu nimeni. Părinții mei erau ocupați, ca fiecare din ziua de azi, stresați, pentru că… trebuia să avem bani în casă, nu? Iar eu nu puteam vorbi cu nimeni.
Astfel a venit ziua în care mi-am pus problema sinuciderii. Părea că nimic nu mă mai oprește s-o fac. Era tot mai rău – mă surprindeam cu diverse obiecte ascuțite în mână. Nu mă mai interesa nici religia, nici conștiința că Dumnezeu mă condamnă pentru asta. Dar ceva mă oprea.
Aveam un coleg care, la un moment dat, era singurul om căruia îi păsa de mine. Aveam zile în care eram prost dispusă, iar el mă întreba: „Ce mai faci? Cum te simți?”.
El era pocăit și asta mă deranja. În mintea mea acesta era locul cel mai de jos pe care-l poate ocupa un om în societate: SĂ FII POCĂIT! Mândria și orgoliul mă opreau să discut cu un astfel de om, dar când am avut acele gânduri de sinucidere mi-am călcat orgoliul și mândria în picioare și am stat de vorbă cu el.
Mi-a spus despre Dumnezeu și m-a întrebat: „Ce știi tu despre Isus Cristos?”. Știam eu ceva de pe la biserică.
Știam că este o cruce mare pe care era El răstignit. Dar care era legătura mea cu crucea? Habar n-aveam…
Aveam o cruce în cameră, dar era doar un obiect frumos la care țineam ca obiect, dar atât.
Atunci el mi-a spus cam așa: „Fii atentă! În momentul acesta un cer întreg stă, se uită la tine și așteaptă. Dumnezeu îți spune: ‘Uită-te la viața ta. Încotro mergi? Pentru ce trăiești? Eu sunt aici și te iubesc. Te iubesc atât de mult, încât Mi-am sacrificat propriul Meu Fiu – pe Isus Cristos – pentru tine!’ ”.
Eu mă întrebam de unde știe toate astea. Atunci el a scos Biblia. Știam că există o carte numită Biblia, dar… era în bibliotecă și eu nu aveam nici o legătură cu Biblia…
Mi-a spus: „Dumnezeu îți oferă posibilitatea să alegi. El, care a creat întregul univers, îți spune ție, care ești o fărâmă din materia aceasta: Alege! Cu El sau fără El! Cale de mijloc nu există!”.
Mi-a fost foarte clar atunci că, dacă Dumnezeu există, nu-mi pot permite să umblu fără El în lumea aceasta.
Chiar atunci am spus: „Da, Doamne, vreau să fiu a Ta. Fă din mine ceea ce eu n-am fost în stare să fac! Dă-mi Tu fericirea pe care eu singură nu mi-o pot clădi”.
Reporter:
De ce ai avut nevoie de această schimbare în viață?
Ariana Roșiu (Moraru):
Asta n-au înțeles părinții mei niciodată. Ce mi-a lipsit? Mi-a mers foarte bine și am avut tot ce-mi doream.
Discotecile nu m-au pasionat niciodată. Citeam foarte mult și îmi plăcea să cânt la pian. Eram un copil cuminte și ai mei n-au avut probleme cu mine. Învățam foarte bine și eram – așa cum probabil toți elevii își doresc să fie cel puțin o dată – acolo „sus”. Eu am fost „sus” tot timpul.
Problema era că și eu sunt om. Am nevoie de liniște, de dragoste și de fericire. Aceea a fost ziua în care mi-am găsit sensul în viață. Până atunci mergeam spre nicăieri, dar atunci am înțeles că Dumnezeu are un plan cu mine.
Reporter:
Mulți oameni aleargă după diferite lucruri: bani, poziție socială, titluri și glorie. Crezi că acestea pot aduce în viața cuiva împlinirea pe care o ai tu, fericirea interioară?
Ariana Roșiu (Moraru):
O, nu. Eu am avut succesul pe care oricine și-l poate dori. Dar succes nu înseamnă liniște și nici împlinire !
Reporter:
Pe de altă parte, după ce L-ai întâlnit pe Isus Cristos și ai ajuns la o relație bună cu Dumnezeu, crezi că ar trebui să renunți la dorința de a avea o oarecare poziție socială?
Ariana Roșiu (Moraru):
Nu! Am fost acuzată de multe ori de fanatism, însă știu că Dumnezeu ne-a creat și a pus în noi dorințe bune.
A pus în noi dorințele de bine și de dragoste, care nu sunt rele în sine. Ele devin, însă, rele în momentul în care începi să le cauți unde nu trebuie, sau te implici în lucruri care ai impresia că-ți vor aduce fericirea și echilibrul.
Cuvântul lui Dumnezeu ne spune clar ce e bine pentru noi. Trebuie doar să-l citim și să-l credem.
Reporter:
Ce sfat ai pentru cititori, știindu-ți viața de acum?
Ariana Roșiu (Moraru):
„Pocăit” nu este noțiunea aceea de care eu m-am ferit și am fugit. Ce înseamnă a te pocăi? Înseamnă să te căiești pentru ceea ce ai făcut, deoarece ești un om trecător și păcătos, chiar dacă nu vrei să recunoști. Vine ziua în care îți dai seama că AȘA NU MAI MERGE.
Domnul Isus mi-a spus: „Eu îți dau viața. Și vreau ca tu să ai viață din belșug!”. Aceasta poate însemna și să am bunuri materiale, dar fericirea și belșugul sufletesc nu stau în materie, nu înseamnă ceva palpabil. Fericirea și pacea sufletească sunt în sufletul tău și nu ți le mai poate lua nimeni.
Poate sunt oameni care cred că le merge foarte bine fără Dumnezeu și nu au nevoie de El. El e bine acolo sus – asta dacă ei cred că există Dumnezeu – și noi aici, dar nu-i chiar așa. Mi se pare important să înțelegi că, pe lângă faptul că te-a creat, El are o mare dragoste pentru tine.
El este permanent lângă tine, mai mult decât părinții sau familia ta. El îți știe fiecare gând, fiecare dorință. Dacă vrei liniște sufletească, numai la Dumnezeu o poți găsi.
Reporter:
Ce s-a schimbat în relațiile tale cu familia?
Ariana Roșiu (Moraru):
Când părinții mei și-au dat seama că se întâmplă ceva și că eu merg cam des la Biserică, au început scandalurile.
Dar a venit și ziua când a trebuit să învăț să stau înaintea Domnului și să vorbesc cu El, să depind total de El.
Apoi am acceptat că părinții îmi vor binele, chiar dacă nu mă înțeleg. Am învățat să-i iubesc și să mă apropii de ei, să fiu o mărturie bună în casa mea, să fiu eu lumina.
Reporter:
Crezi că Dumnezeu, care este atât de măreț și de minunat, Se implică în micile noastre probleme și necazuri?
Ariana Roșiu (Moraru):
Asta mă întrebam și eu. El fiind acolo sus, atât de mare, ce treabă are cu mine? Cum are timp pentru un om, din miliardele care sunt pe planeta aceasta? Dar există un verset, în 1 Petru 5:7, care spune: „Aruncați asupra Lui” – adică a lui Dumnezeu – „toate îngrijorările voastre, căci El Însuși îngrijește de voi”.
Mă rog lui Dumnezeu și vorbesc cu El. Când accept că Dumnezeu e Tatăl meu, mă și comport ca atare.
Reporter:
O relație personală cu Dumnezeu înseamnă și o viață diferită de viața pe care o trăiesc majoritatea oamenilor?
Ariana Roșiu (Moraru):
Când te apropii de Dumnezeu, înțelegi că El iubește unele lucruri, iar pe altele le disprețuiește. Sunt lucruri în care încercăm să ne găsim refularea în timpurile acestea agitate, dar El ne oferă singura soluție eficientă: rugăciunea și Biblia.
În momentul în care te întorci la Dumnezeu și îți predai viața în mâna Lui, implicit se produce schimbarea. Nu mai găsești plăcere în anumite lucruri de pe pământ.
Reporter:
Când citești Biblia? Când te rogi?
Ariana Roșiu (Moraru):
Zilnic. Mai demult citeam doar întâmplător, dar Dumnezeu spune: „Cartea aceasta a legii să nu se depărteze de gura ta. Cugetă asupra ei zi și noapte!”.
De ce spune Dumnezeu așa? Pentru că El știe ce este cel mai bine pentru noi. El îmi spune ce am de făcut, chiar dacă am impresia că nu este așa de important. Acum văd că viața mea e mult mai bogată și împlinită din ziua în care am început să citesc Biblia și să mă rog regulat.
Nu mai am zile în care să nu-mi găsesc rostul, să umblu fără sens pe stradă sau să mă simt singură. Dumnezeu este cu mine mereu, mă întărește, mă ajută și mă încurajează.
Reporter:
Citind Biblia zi de zi, nu te-ai săturat de ea?
Ariana Roșiu (Moraru):
Nu, n-am cum. Mereu găsesc ceva nou, ceva minunat. Știe Dumnezeu de ce a scris Cartea așa cum a scris-o.
Chiar dacă unii cititori acum nu cred, sper să vină ziua când vor înțelege că Dumnezeu există. El vrea să fie aproape de noi. Chiar dacă acum crezi că n-ai nevoie de El, adu-ți aminte că atunci când ești singur, mai singur ca oricând, când nu mai ai pe nimeni lângă tine, Dumnezeu este lângă tine. El vrea să intre în inima ta și să îți fie aproape, să te învăluie în dragostea Lui.
El ne spune în Isaia, capitolul 41, versetul 10: „Nu te teme, căci Eu sunt cu tine; nu te uita cu îngrijorare, căci Eu sunt Dumnezeul tău; Eu te întăresc, tot Eu îți vin în ajutor. Eu te sprijinesc cu dreapta mea biruitoare”. Doar cu Dumnezeu poți fi biruitor în viața aceasta.
