TÂLHĂREAM OAMENI PE STRADĂ, LA ÎNTUNERIC, ȘI LE FURAM LUCRURILE.
A plecat de acasă pentru că nu se mai înțelegea cu părinții. A dormit pe străzi, sub cerul liber și în subsoluri de blocuri. A început să fure.
Când îmi strig fetița, eu fac afirmația: „Dumnezeu este izvorul oricăror bucurii și fericiri!”.
Reporter:
La ce te-ai gândi, dragul nostru cititor, dacă ai fi legat cu cătușe de un calorifer, în sediul poliției? Adrian Burghelea a fost arestat și închis în urma furturilor pe care le-a comis.
Adrian Burghelea:
Fiind acolo încătușat, mi-a venit în minte scena răstignirii Mântuitorului. Atunci am fost îngrozit de faptul că Dumnezeu va scoate într-o zi la iveală tot ceea ce am făcut.
Chiar acolo mi-am mărturisit viața păcătoasă înaintea lui Dumnezeu și L-am rugat pe Domnul Isus Cristos să vină în viața mea și să-mi conducă El viața. Mi-am încredințat viața în mâna Lui și am recunoscut că pentru faptele pe care le- am făcut merit să mor, așa cum au murit tâlharii răstigniți pe cruce.
L-am rugat pe Domnul ca, dacă a avut milă și S-a îndurat de un tâlhar care s-a recunoscut păcătos înaintea Lui, și l-a iertat, să-mi dea și mie iertarea de păcate pentru povara pe care o aveam pe suflet.
Imediat am simțit că sunt iertat, că am o viața nouă, și aceasta numai pentru că Dumnezeu a avut milă de mine.
Reporter:
Înainte de aceasta, fiind la un prieten acasă, ați dat peste o Carte care vorbea despre o persoană – despre Cristos.
Adrian Burghelea:
Am avut această ocazie deosebită să mă întâlnesc cu Dumnezeu. Spun „să mă întâlnesc cu Dumnezeu” pentru că eu nu L-am cunoscut pe El și, ca urmare, am trăit în păcat, în nelegiuire și le-am făcut rușine părinților.
Reporter:
Ce v-a făcut să intrați în conflict cu părinții?
Adrian Burghelea:
Am căutat să-mi iau viața în propriile mele mâini și să o conduc după cum voiam eu și cei din anturajul meu.
Lucrurile acestea au intrat în conflict cu valorile pe care părinții mi le-au insuflat în viață.
Tatăl meu mi-a zis: „Băiatule, voi face tot ce-mi stă în putință ca atunci când vei fi mare să fii un om de cinste. Tu caută să înveți, iar eu voi munci cu mâinile mele pentru tine”. Și tata a muncit uneori și 12 și 15 ore pe zi ca eu să am totul la dispoziție, să pot să învăț.
Însă eu am ales anturajele în care fumam, consumam alcool, practicam jocuri de noroc și m-am afundat tot mai mult în păcat și în nelegiuiri.
Reporter:
Era o dorință normală de acceptare din partea grupului, dar, din nefericire, v-ați ales un grup greșit de la care doreați să obțineți acceptarea.
Adrian Burghelea:
Anturajul pe care l-am ales a făcut ca viața mea să se îndrepte tot mai mult spre întuneric, fără să-mi dau seama că ceea ce fac este întuneric, păcat și nelegiuire.
Îi spuneam tatălui meu: „Tu ai trăit într-o epocă, dar acum eu trebuie să-mi trăiesc viața așa cum vreau”.
Mai întâi am început să fur din casă. Am zis: „De unde să încep prima dată decât din casa părinților?”. Și astfel am furat banii care erau aduși cu multă trudă în casă spre folosul și spre binele familiei.
După multe nopți nedormite și multă rușine din cauza mea, părinții mei au ajuns la disperare. Atunci mi-au zis:
„Mai bine pleacă tu de acasă, ca să nu anunțăm noi poliția”.
Am plecat de acasă. O parte dintre prieteni m-au primit atâta timp cât puteam să produc bani. Banii aceștia veneau din furt, din spargeri de apartamente, din tâlhării. Tâlhăream oameni pe stradă, la întuneric, și-i deposedam de tot ce aveau.
Când nu mai aveam bani, chiar și acei prieteni mă respingeau. Astfel am ajuns să dorm în subsoluri de blocuri sau pe faleza Dunării, în Galați, sub cerul liber.
Într-o zi, fiind singur în garsoniera unui prieten, am avut șansa să mă întâlnesc cu Cuvântul lui Dumnezeu. Era o broșură cu Evanghelia după Luca și cu imagini din filmul despre viața Domnului Isus Cristos.
Aveam planificată o spargere pentru ziua respectivă, însă când am luat broșura aceea în mână, am fost captivat de ea și când am terminat de citit, nu m-am mai dus.
O imagine a rămas în inima mea și de atunci sunt profund marcat: Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu, care a fost răstignit între doi tâlhari. Eu m-am identificat foarte bine cu acei doi tâlhari. N-am fost cu nimic mai presus decât ei – am făcut rău și am adus nenorocire, amar și suferință familiei mele și celor care m-au cunoscut.
Unul dintre tâlhari s-a unit cu norodul și a început și el să-L batjocorească pe Isus, spunând: „Nu ești Tu Cristosul?
Mântuiește-Te pe Tine Însuți și mântuiește-ne și pe noi”.
Însă celălalt tâlhar, deși sfâșiat de chinurile de pe cruce, a avut putere să recunoască cine era el, de fapt. Ba chiar l-a mustrat pe colegul lui și i-a spus: „Pentru noi este drept, căci primim răsplata cuvenită pentru fărădelegile noastre; dar omul acesta n-a făcut niciun rău”.
Pentru ceea ce am făcut în trecut, și eu meritam să fiu pedepsit de Dumnezeu. Însă Dumnezeu S-a atins de viața mea în locul acela. Tâlharul pocăit a spus: „Doamne, adu-Ți aminte de mine când vei veni în Împărăția Ta!”.
În timp ce eram arestat, mi-am dat seama că pe polițiști puteam să-i mint, puteam să ascund de ei ceea ce am făcut, dar de Dumnezeu nu voi putea fugi la nesfârșit.
Știam că viața mea, prin mila lui Dumnezeu nu va mai fi aceeași.
Reporter:
Polițiștii au văzut această schimbare?
Adrian Burghelea:
Înainte de a fi încătușat am fost foarte refractar și foarte distant cu ei. Însă în urma acelui eveniment deosebit din viața mea, în urma întâlnirii, acolo încătușat, cu Isus Cristos, am simțit pacea lui Dumnezeu care mă învăluia. Și dintr-o dată m-am simțit liniștit.
Am cerut imediat hârtie și am mărturisit tot ce am făcut, chiar și ce ei nu știau. Unul dintre ofițerii de la anchetă, foarte mare și foarte puternic la statură, mi-a zis: „În seara asta va fi vai ș-amar de tine! Vom scoate tot de la tine!”.
Când am cerut foaia de scris ca să mărturisesc ce am făcut, omul acela s-a schimbat dintr-o dată și s-a împrietenit cu mine. I-am spus că m-am întâlnit cu Isus Cristos în urma citirii Cuvântului lui Dumnezeu și că vreau să mărturisesc totul.
Reporter:
Au urmat anii de închisoare?
Adrian Burghelea:
Am primit 8 ani și 4 luni pentru furt și tâlhărie, dar perioada mi s-a redus la 5 ani, pe care i-am executat zi la zi. Eram într-o cameră cu 100 de deținuți când grefierul a venit să-mi anunțe sentința. Atunci eu I-am mulțumit lui
Dumnezeu cu glas tare. Cei din cameră au zis: „Tu ești nebun! Să-I mulțumești lui Dumnezeu că ești la pușcărie!”.
Dar eu știam că perioada care urma avea să fie o perioadă deosebită în viața mea. O perioadă în care dacă eu voi fi cu luare aminte la voia lui Dumnezeu, la Cuvântul Său, viața mea va fi întocmai cum este gogoașa (coconul) pentru omidă. Omida nu are nimic frumos, însă, după ce ea stă un timp în acea gogoașă, iese din ea un fluturaș așa de frumos și de colorat, cu un zbor așa de plăcut.
Și eu, înainte de a mă întâlni cu Cristos, eram asemenea unei omizi. Nimeni nu găsea nimic bun în mine. Toți m- au respins. Însă știam că perioada aceea de ani grei pentru mine, la urmă va aduce binecuvântare.
Am întâlnit în acea perioadă oameni care veneau și ne aduceau Vestea Bună a Evangheliei, pentru ca și noi, cei care eram închiși, să auzim despre dragostea lui Dumnezeu, despre Isus Cristos care a venit să ne mântuiască chiar și pe noi, care eram la închisoare.
Cuvântul lui Dumnezeu spune în Evanghelia după Ioan: „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică” . Mi-am dat seama că și noi, cei care am comis acele fapte, facem parte din „lumea” aceasta iubită de Dumnezeu, și noi avem nevoie de iertarea lui Dumnezeu, și pentru noi a murit Isus Cristos.
Înainte de a ieși din penitenciar, am trecut printr-o încercare foarte grea. Tatăl meu a avut un accident datorat exploziei unui rezervor de benzină. Am primit vestea aceasta cu mare durere, însă n-am putut să fac nimic pentru el.
Eram asemenea unui om care nu știe să înoate și lângă el moare înecat un om. M-am rugat lui Dumnezeu astfel:
„Doamne, dacă Tu îngădui lucrul acesta, dă-mi inimă ca să primesc totul ca din partea Ta!”. Nu știu dacă tatăl meu a murit împăcat cu Dumnezeu sau nu.
Am primit vestea aceasta cu mare durere. După deces am primit o scrisoare care fusese scrisă de tata cu o zi înainte de moarte. El scria: „Băiatule, eu cred că nu se mai poate face nimic bun cu tine și pentru tine!”.
În clipele acelea am căutat alin și mângâiere în singurul loc care putea să-mi dea lucrul acesta: în Cuvântul lui Dumnezeu, Biblia, pe care o aveam cu mine acolo.
Am deschis la Evanghelia după Marcu, capitolul 10, versetul 27: „Toate lucrurile sunt cu putință la Dumnezeu”.
Mi-am dat seama că dacă tatăl meu n-a putut să mă schimbe, Dumnezeu, care are putere în cer și pe pământ să schimbe viețile oamenilor, are putere să schimbe și viața mea. Și Dumnezeu a schimbat și viața mea.
Mama și sora mea au văzut că eu – cel dinainte de întâlnirea cu Isus Cristos – nu mai eram același. Salvarea din viața de păcat i-o datorez numai lui Dumnezeu.
Cuvântul lui Dumnezeu spune: „Căci dacă este cineva în Cristos, este o făptură nouă. Cele vechi s-au dus: iată că toate lucrurile s-au făcut noi”.
…………………………………………………………………………….
Acum sunt căsătorit, soția mea se numește Aurora, este o soție minunată și un ajutor deosebit pentru mine. Ea mi- a spus: „Dacă Dumnezeu a șters trecutul tău, cine sunt eu ca să privesc în urmă?”.
Avem și o fetiță, care se numește Abigail. Acest nume înseamnă: „Dumnezeu este izvorul oricăror bucurii și fericiri!”. Dumnezeu este cu adevărat izvorul oricăror bucurii și fericiri pentru viața mea de familie și pentru mine – un păcătos care am cunoscut harul lui Dumnezeu. Ori de câte ori îmi strig fetița, eu fac afirmația: „Dumnezeu este izvorul oricăror bucurii și fericiri!”.
În lumea aceasta, încercată de atâtea nevoi și neîmpliniri, în lumea aceasta atât de zbuciumată, noi, oamenii, trebuie să-L cunoaștem pe Dumnezeu, pe Cel care vrea cu adevărat să ne dea fericire în viață.
Uneori Dumnezeu Își revelează voia prin necazuri, prin suferințe, prin nenorociri, dar omul nu acceptă, în acele situații, voia lui Dumnezeu cu toată inima.
Doar o inimă liniștită, care-L cunoaște pe Dumnezeu, care știe că Dumnezeu pregătește totul și face tot ceea ce este mai bine pentru om, numai acea inimă acceptă voia lui Dumnezeu.
