AM HOTĂRÂT CA GLASUL MEU SĂ SE AUDĂ ÎN CER
Te-ai gândit vreodată să hotărăști ca glasul tău să se audă în Cer? Rodica Bercean pur și simplu a hotărât într-o zi acest lucru. Chiar dacă mama și frații ei mergeau la o biserică baptistă, timp de treizeci de ani tatăl Rodicăi Bercean a fost prieten cu alcoolul. Din acest motiv Rodica nu o dată a sărit pe geam ca să scape de scandalurile făcute de tatăl ei în familie. Dar a venit un moment când Rodica s-a hotărât să nu mai rămână pasivă.
Reporter:
Rodica este studentă în anul III la Facultatea de Asistență Socială din Cluj, iar versetul ei preferat din Biblie este:
„Cheamă-Mă și-ți voi răspunde; și îți voi vesti lucruri mari, lucruri ascunse, pe care nu le cunoști”.
Rodica Bercean:
Eu am crescut în Biserica din Zalău. Am crescut în spiritul Bisericii și am hotărât să-L slujesc pe Dumnezeu din toată inima mea, pentru că așa făceau mama, frații mei mai mari și fiecare din cei pe care eu îi întâlneam acolo.
Însă la începutul clasei a XII-a am găsit scris în Biblie că Iaebeț s-a rugat așa: „Dacă mă vei binecuvânta și-mi vei întinde hotarele, dacă mâna Ta va fi cu mine…”. Și apoi scrie: „Dumnezeu i-a dat ce ceruse”.
La începutul clasei a XII-a m-am hotărât să fac și eu legăminte cu Dumnezeu, ca Iaebeț. Îmi doream mai mult de la viața mea și de la mine, în relația cu Dumnezeu.
Chiar dacă-mi dădeam toată silința, simțeam că-mi lipsește ceva. Așa cum Pavel mărturisea că voia să facă binele, dar răul stătea legat de el, și eu adesea simțeam cum răul stătea legat de mine. Când am citit despre Iaebeț am zis: „Doamne, vreau să intru într-un legământ deosebit cu Tine”.
Reporter:
Ce ne spui tu arată că nu Biserica te împlinește, fie aceasta baptistă, penticostală, ortodoxă, catolică sau oricare alta. Nicidecum eticheta vreunei Biserici, ci așa cum spune tot apostolul Pavel: „Cristos în voi, nădejdea slavei”.
Dacă am defini biserica prin zidurile clădirii respective, n-am câștiga absolut nimic. Biserica este în inima noastră și este construită din „pietre vii” – din oameni.
Rodica Bercean:
Așa este. Tot în acea perioadă Dumnezeu a început să lucreze în mod special în biserica noastră din Zalău. Deși eram doar în clasa a XII-a, am zis: „Doamne, vreau ca nici o zi să nu treacă fără ca o oră să citesc din Biblie și o oră să mă rog”. Acesta era legământul meu, ca al lui Iaebeț.
Membrii bisericii noastre au început să se întâlnească vinerea seara pentru rugăciune. Oamenii se rugau concret și Dumnezeu le răspundea concret. Era o mare putere în rugăciune. Nu mai era doar rugăciunea aceea obișnuită, ci era o putere care venea și umplea viețile celor prezenți acolo.
Într-o seară de rugăciune, după un an în care m-am rugat și am citit din Biblie, am înțeles că Dumnezeu îmi spune: „Îți voi da ceva deosebit. Voi răspunde la ceea ce Îmi ceri”.
Reporter:
Cum îți vorbește ție Dumnezeu?
Rodica Bercean:
Într-o seară ne-am dus la rugăciune la o familie. Când ne-am ridicat de la rugăciune, gazda a spus: „Rodica, am primit un cuvânt de înștiințare pentru tine din partea lui Dumnezeu. Domnul mi-a spus că te-a urmărit pe parcursul acestui an și a văzut sinceritatea din inima ta”.
Apoi mi-a spus că i-a descoperit Domnul ceva despre două corăbii care erau pline cu cinci oameni în una, cinci în alta. Spunea Domnul: „Dacă crezi în seara aceasta, pentru că am văzut curăția ta de inimă și sinceritatea ta, dacă Mă crezi pe cuvânt în seara aceasta, nu vei mai merge la fel acasă”. Eu am înțeles atunci că în acele corăbii eram eu și frații mei. Auzeam în inima mea: „Dacă hotărăști și crezi, în seara aceasta vei merge acasă altfel”.
În acea seară a fost un moment în care într-un mod distinct, unic și personal am cunoscut puterea Duhului Sfânt.
Tot în acea seară am primit și vorbirea în limbi. Era ceva absolut deosebit pentru mine personal. Îmi amintesc că mă rugam cu mintea și știam bine ce ceream de la Domnul, însă gura mea vorbea în altă limbă.
Vorbeam și mă rugam Domnului în alte limbi, însă eu știam ce mă rog. Nu știu dacă erau limbi omenești sau limbi îngerești. În acea seară a fost un moment unic pentru mine, în care eu personal am cunoscut puterea Domnului.
Reporter:
Ce-ai simțit atunci? A fost o bucurie deosebită, o bucurie aparte față de tot ce ai întâlnit până atunci? Cum îți poți descrie trăirile din momentele respective?
Rodica Bercean:
După ce-am citit despre Iaebeț, am mai citit în Isaia 58 despre postul adevărat: „Dezleagă lanțurile răutății […], dă drumul celor asupriți și rupe orice fel de jug; împarte-ți pâinea cu cel flămând și adu în casa ta pe nenorociții fără adăpost; […]. Atunci tu vei chema și Domnul va răspunde, vei striga și El va zice: ‘Iată-mă’.” Am fost copleșită de aceste cuvinte. Parcă nu le mai auzisem niciodată, nicăieri.
Atunci am hotărât în inima mea să postesc. Am postit lunea, miercurea și vinerea, tot anul acela. Oricât eram de obosită fizic, era o putere deosebită în mine.
AM HOTĂRÂT CA GLASUL MEU SĂ SE AUDĂ ÎN CER.
Pe tot parcursul acelui an ceva se schimba deja înăuntrul meu. În timpul în care citeam Biblia, uneori poate doar plângeam, dar în mine se întâmpla ceva. Cred că era o pregătire și o apropiere de Domnul.
În seara aceea am simțit o bucurie extraordinară, dar o bucurie în „agonie”, pentru că-mi amintesc cum mă rugam înaintea Domnului și nu mai auzeam pe nimeni; cu toate că toți se rugau foarte tare, eu eram în închinare.
Reporter:
Este trist că pentru mulți creștini, pentru mulți dintre noi, rugăciunea a devenit o „datorie de onoare”. De asemenea, citirea Bibliei este o datorie de onoare și dacă ne-am propus să citim trei capitole din Biblie pe zi și să ne rugăm un sfert de oră, așa facem. Poate ne ținem de aceste lucruri care au devenit un fel de ritual, însă golit de bucuria aceasta extraordinară pe care ai simțit-o tu, de această fervoare în prosternarea, în închinarea înaintea lui Dumnezeu.
Au fost momente în viața ta când te rugai doar din obligație și citeai Biblia doar din obligație?
Rodica Bercean:
Da, sigur. Este o soră deosebită în Biserica noastră, care ne-a mărturisit că paisprezece ani s-a rugat astfel pentru Biserica noastră: „Doamne, vreau să petrec mai mult timp în rugăciune, vreau să mă apropii de Tine mai mult și să Te cunosc tot mai mult”.
Reporter:
Rodica, pur și simplu ne-ai insuflat și nouă bucuria pe care Duhul Sfânt a lăsat-o în viața ta. Dorința Duhului Sfânt este să locuiască în fiecare dintre noi.
Rodica Bercean:
Mă rugam în mod special pentru cei din casa mea. Tot în Isaia 58 scrie: „Ai tăi vor zidi iarăși pe dărâmăturile de mai înainte”. Mă întorceam adesea seara de la rugăciune și spuneam: „Doamne, frații mei au crescut în biserică, cunosc și Biblia, însă nu am siguranță pentru ei” – cum nu avusesem înainte pentru mine. Știam că oricând pot să cadă și să nu-și ducă mântuirea până la capăt. Știam că doar Domnul ne poate ajuta să ne ducem mântuirea până la capăt.
Am zis: „Doamne, îmi doresc această siguranță și pentru frații mei”. Treptat, Dumnezeu m-a ascultat și l-a schimbat pe Dan, fratele meu cel mai mare, apoi pe soția lui. A urmat un alt frate al meu, Radu.
Însă era ceva ce doream foarte mult. Veneam adesea de la rugăciune și treceam pe lângă un local cu geamuri mari și-l vedeam pe Vlad, fratele meu cel mai mic, acolo. Vlad juca biliard. Un vecin mi-a spus: „Rodica, pe tine te-a schimbat Dumnezeul ăsta al tău, i-a schimbat și pe frații tăi mai mari, însă pe Vlad nu-l mai schimbă nimic”.
M-am întărâtat în sinea mea și-am zis: „Doamne, eu cunosc puterea Ta și-am făcut un legământ pentru viața mea. Fac un nou legământ, ca Iaebeț, pentru Vlad. Doamne, îl cer pe Vlad din mâna Ta”.
Vlad începea să facă karate; era un copil frumos și deștept, însă nu punea lucrurile acestea la picioarele Domnului, ci le folosea pentru lumea aceasta. Atunci am zis: „Doamne, eu plec la facultate la Cluj, însă rămân în post și-n rugăciune și cer ca Tu să Te apropii de Vlad”.
Când eram acasă îmi puneam mâinile peste patul lui și ziceam: „Doamne, sfințește locul acesta. Adu puterea Ta, prin Domnul Isus Cristos, aici”. Când Vlad dormea, mergeam iarăși la patul lui și mă rugam. La plecare ziceam:
„Doamne, rămâi Tu, prin Duhul Sfânt, în casa mea”.
La scurt timp m-a sunat o soră din biserica noastră și mi-a spus: „Rodica, roagă-te, pentru că Vlad ne întreabă unde ne întâlnim la rugăciune, deoarece vrea să primească și el ceea ce ai primit tu din partea Domnului”. Fratele meu a trăit și el bucuria de a fi umplut de Duhul Sfânt.
Mergeam acasă și Vlad îmi spunea unde este rugăciune sau: „Rodica, vreau să-ți spun ce visuri am primit din partea Domnului. Hai să-ți zic ce se întâmplă.”
Eram copleșită că Domnul a împlinit cel de-al doilea legământ al meu. Acum Vlad era ca un viteaz.
Odată spălam haine în baie și l-am auzit pe Vlad cum se roagă în cameră. Mi-am lăsat lucrul, pentru că Duhul Domnului mă copleșea, și-am mers și eu la rugăciune. Vlad a început să postească, și în zilele de post se ruga din 3 în 3 ore. Domnul a împlinit acest al doilea legământ al meu.
Mai aveam o dorință extraordinar de mare în viața mea. Am zis: „Doamne, ai făcut lucruri așa de mari. Doamne, Cuvântul Tău capătă viață în mine. Doamne, când te rog, Tu împlinești ceea ce te rog. Mai am o dorință foarte mare.” Era pentru tatăl meu.
Mama ne-a crescut în Biserică. Tatăl meu a crescut și el într-o familie de creștini baptiști, însă, la puțin timp după căsătoria cu mama, tatăl meu n-a mai mers la Biserică și s-a afundat timp de treizeci de ani în beție, în alcool și-n tutun. Și-au fost treizeci de ani grei.
Mi-amintesc adesea cum era mama. Ea a rămas credincioasă. Erau momente în care seară de seară casa mea aștepta cu groază ca tata să vină acasă. De fapt nu ne doream să vină, pentru că făcea scandal din orice. Era așa de greu. Frații mei erau mari, eu eram mai mică, însă mi-amintesc groaza pe care o trăiam.
Mi-amintesc cum, locuind la parter, adesea săream pe geam, mergeam la vecini și sunam la poliție, când tata făcea scandal, beat fiind. Era așa de greu.
Mi-amintesc că Dan și Dana – frații mei mai mari – urmau să plece în anul I la facultate, iar eu mă gândeam:
„Doamne, cine-o să mai stea între mama și tata? Doamne, cine o va mai proteja pe mama ca să n-o lovească tata? Sau, Doamne, cine va avea grijă de noi?”. Cumva, tăria mea era în ei și protecția mea era-n ei, că erau mai mari. Însă Dumnezeu a avut El Însuși grijă de noi.
Lucrurile începeau să se schimbe, însă tata venea tot beat acasă. Dar era ceva ce ne proteja. Niciodată nu putea să se apropie de mama. Chiar dacă era în fața ei, cu mâna ridicată, gata să dea, ceva o proteja, ceva îl oprea.
Mi-amintesc că erau momente în care eu mă interpuneam între mama și tata, iar la un moment dat, tata – Dumnezeu îmi dădea așa o putere – nu putea să mai facă nimic. Nu era putere în mine, ci pur și simplu era o Prezență.
Tata mă iubea foarte mult, dar de multe ori îmi spunea „Scorpie” sau „Tu scorpie”. Veneau niște duhuri peste el.
Mama, deși seara era obosită și epuizată de scandalul din ziua respectivă, dimineața avea puteri noi. Frații mei îi tot spuneau: „Mamă, divorțează!”. Și mama spunea: „Da. Am să divorțez!”. Dar până dimineața uita tot și nu mai spunea nimic de divorț.
Odată am întrebat-o: „Mamă, spune-mi de ce nu vrei să divorțezi?”. Și mama mi-a spus: „Nu vreau să divorțez pentru că vreau să-I rămân credincioasă Domnului. Nu vreau să divorțez pentru că nu-mi doresc ca atunci când vei veni de la școală, să-l vezi pe tatăl tău pe marginea șanțului. Nu-mi doresc ca atunci când vei fi la școală, colegii să te întrebe: ‘Ce fac părinții tăi?’ iar tu să spui: ‘Părinții mei sunt despărțiți’.”
Am fost copleșită de credincioșia mamei mele. M-am hotărât înaintea Domnului și-am zis: „Doamne, dac-ai ascultat aceste două legăminte pentru frații mei, te rog în mod deosebit primește și mijlocirea mea de acum, o nouă mijlocire”. Am observat că puterile mamei mele slăbeau și-i era greu să creadă că mai sunt șanse pentru tata, care, după treizeci de ani, era tot mai cuprins de patima alcoolului.
Am zis: „Doamne, plec iarăși la Cluj, însă intru din nou în legământ – încep să mă rog și să postesc pentru tata. Și dacă el știe mai mult din Biblie decât știu alții, dacă tatăl meu cunoaște Biblia bine și nu ascultă de nimeni, Te rog în mod deosebit, du-Te noaptea la patul lui și vorbește-i prin visuri și vedenii.”
Într-o seară tata mi-a spus: „Eu nu mă duc să mă culc pentru că am visuri. Și ce-i mai rău e că se întâmplă ceea ce visez. De șase luni am visuri și se întâmplă ceea ce visez”.
Am înțeles că Dumnezeu mi-a ascultat și acest al treilea legământ. Într-o seară, tatăl meu a venit amețit de alcool, a mers în camera lui Vlad, fratele meu mai mic, și a spus: „Dacă nu vă rugați cu mine acum, eu mor”. În acea seară ne-am rugat într-un mod deosebit. Aceea a fost seara în care Dumnezeu S-a apropiat în mod deosebit de tatăl meu.
La scurt timp după aceea, tata s-a dus și el la rugăciune în Biserică și a mărturisit în fața tuturor că a fost un fiu risipitor timp de treizeci de ani, dar că s-a întors acasă și că Domnul i-a pus „un inel în deget”.
Dumnezeu mi-a spus cândva: „Cheamă-Mă și-ți voi răspunde; și îți voi vesti lucruri mari, lucruri ascunse, pe care nu le cunoști”. Domnul mi-a răspuns.
Glasul meu s-a auzit în cer și Domnul a schimbat viața mea. Apoi, Domnul a zidit pe dărâmăturile din casa noastră, din tata, din frații mei și din viața mea. El a început să le întărească și să le zidească la loc.
Reporter:
Dumnezeu este Cel care întoarce toată familia la El. Dacă ceri cu credință mântuirea celor din casa ta sau a celor dragi ție, Dumnezeu face acest lucru.
Pe de altă parte, n-aș vrea să generalizăm sau să scoatem un principiu dintr-o experiență personală. Dar nici nu vreau să încercăm să-L limităm pe Dumnezeu doar la ceea ce credem noi că ar putea face. El lucrează cum vrea, fără să ne dea nouă socoteală, indiferent de cultul sau denominațiunea din care facem parte. Noi suntem „lutul”, dar „OLARUL” este EL!
Dragi prieteni, dacă doriți o schimbare adevărată în casele și-n familiile dumneavoastră, puneți-L pe Dumnezeu la încercare într-un mod copilăresc, cu o credință simplă și sinceră, dar care poate sfărâma toate puterile celui rău, și veți vedea cum întreaga casă se va întoarce la Dumnezeu.
