“Căutam fericirea, ca orice om. Am zis: ‘Doamne trebuie să găsesc și eu împlinire în viață’.
Discotecile, prieteniile, chefurile, toate aceste lucruri îmi lăsau un gol în inimă.”
Petrică Bohuș lucrează în Poliția Română și a cunoscut o lege mult mai înaltă decât oricare dintre legile omenești – a cunoscut legea dragostei lui Dumnezeu.
*
Petrică Bohuș:
– În copilărie, străbunica mea era o credincioasă care studia Biblia și trăia Biblia. Părinții mei n-au vrut să audă de Dumnezeu și de Biblie, însă am apreciat-o foarte mult pe acea străbunică a mea care Îl iubea pe Dumnezeu și uneori o mai însoțeam și eu la biserica din sat.
Dar ajungând într-o Școală de Miliție, educația pe care am primit-o acolo a fost cu totul diferită. Credeam și eu ce se spunea de la conducerea Partidului Comunist, și anume că Dumnezeu nu există, că acei oameni care mai cred în Dumnezeu sunt reduși mintal, că Partidul îți oferă totul, aici și acum, iar dincolo de moarte nu mai există nimic.
Am îmbrățișat și eu această doctrină și am și crezut-o. Faptul acesta m-a făcut să trăiesc după cum am vrut eu, crezând că eu sunt cineva și că Dumnezeu nu există. Căutam să trăiesc după poftele mele.
Reporter:
- Poate sunt oameni în vârstă, care nu-și mai găsesc rostul în viață sau care cred că nu mai sunt de folos nimănui. De multe ori aceasta este durerea bătrâneților – senzația că nu ești de folos nimănui și fiecare te aruncă de ici-colo.
Dar puteți lua un nepot, un copil, un vecin sau pe cineva căruia să-i vorbiți despre Domnul Isus Cristos, iar în felul acesta veți avea influență peste ani, poate peste zeci de ani, influență pe care doar Dumnezeu poate să o folosească spre slava și gloria Lui, chiar într-un moment când credeți că nu mai sunteți de folos nimănui.
Petrică Bohuș:
- Prima dată când mi-am pus întrebarea despre veșnicie, despre Dumnezeu, despre iad, a fost într-o noapte, în anul 1990.
Lucram la circulație și aveam o acțiune de noapte. Trebuia să opresc autovehiculele care circulau în acea noapte.
La un moment dat s-a apropiat o mașină care efectiv, m-a sfidat. Conducătorul autoturismului respectiv nu s-a supus semnalului meu de oprire și a continuat drumul cu cea mai mare viteză la o foarte mică distanță de mine. În acel moment, datorită curentului de aer, cascheta mea a căzut de pe cap și-am rămas încremenit pentru câteva momente pentru prima dată.
Reporter:
- Puteați rămâne de tot acolo…
Petrică Bohuș:
- Puteam să devin cadavru, puteam să mor. Atunci m-am întrebat: “Unde m-aș fi dus dacă aș fi murit?” Tot eu mi-am răspuns: “Nu ești pregătit să te întâlnești cu Dumnezeu. Tu de fapt, L-ai negat pe Dumnezeu.” Și eu mi-am dat răspunsul: “Dacă muream, sigur ajungeam în iad, în chinuri, în focul cel veșnic.”
M-am gândit o perioadă la întâmplarea respectivă, dar viața și-a intrat în cursul ei normal și am uitat.
Căutam fericirea, ca orice om. Am zis: „Doamne, trebuie să găsesc și eu împlinire în viață.” Discotecile, prieteniile, chefurile, toate aceste lucruri îmi lăsau un gol în inimă. Am căutat să-mi găsesc fericirea în profesie. Lucram cu pasiune zi și noapte. Tot n-am fost împlinit.
Mi-am zis: “Dacă mă căsătoresc, cu siguranță voi găsi și eu un rost în viață”. În ’90 m-am căsătorit, dar fericirea tot nu am găsit-o. Mai mult, am acumulat alte păcate la cele pe care le făcusem până atunci.
După ce că trăisem în destrăbălare, în desfrâu, acea soție a rămas însărcinată și amândoi am hotărât să facă avort. Chiar dacă conștiința îmi spunea că nu-i un lucru bun, legile permiteau deja după revoluție să faci avort dacă nu doreai copilul. Pentru că nu ne înțelegeam și ziceam: “Și așa vom divorța, mai bine să nu avem copii”, soția mea a făcut avort.
Este de remarcat că Dumnezeu vorbește în multe feluri. Dumnezeu vorbește uneori prin visuri, alteori prin diferiți oameni. Înainte de a merge să cer doctorului să intervină pentru a face avort, noaptea am avut un vis. Am visat un băiețel frumos care era neajutorat. Se uita spre mine cu îngrijorare și îmi cerșea milă.
Reporter:
- Ca un copil în fața cuțitului chiuretei din mâna ginecologului.
Petrică Bohuș:
- Simțeam că viața acestui copil depinde de hotărârea pe care eu am s-o iau. Dimineața când m-am trezit eram perfect convins că nu este bine să facă avort. Eram convins că trebuie să întrerupă această lucrare criminală. Dar n-am avut puterea să și îndeplinesc acest gând.
M-am dus la spital și doctorul mi-a spus: “Să știți că soția dumneavoastră e mai bine. Să știți că o să scape și copilul și ea.” Atunci eu i-am spus că de fapt noi nu dorim copilul, ci am vrea să fie avortat. S-a mirat și doctorul. Avortul s-a produs.
La puțin timp după aceasta a avut loc și divorțul. După toate aceste necazuri și încercări de-ale mele de a căuta fericirea, toate de fapt au eșuat și eu am ajuns să fiu din ce în ce mai disperat.
Mai mult, după ce am ajuns singur, divorțat, m-am cufundat mai mult în noroiul acestei lumi, în plăceri, în păcate. Colegii mei mă îndemnau să merg cu ei la un pahar. Mă îndemnau să am diferite relații.
De fapt, am ajuns la concluzia că păcatul la început e dulce, însă la urmă lasă un gust amar.
Ce-am reușit să fac eu? Am reușit să fac din viața mea cioburi. Și când viața mea a fost aruncată pe jos și n-am văzut ajutor nici în stânga, nici în dreapta, atunci mi-am ridicat privirea spre cer.
Atunci L-am rugat pe Dumnezeu: “Doamne, ai milă de mine și fă ceva cu mine.” A fost momentul când în disperarea mea am strigat către Dumnezeu și Dumnezeu a intervenit.
Citind Biblia, mi-am văzut viața acolo. Am văzut că de fapt sunt foarte murdar. M-am comparat cu Fiul lui Dumnezeu de data aceasta și m-am văzut atât de murdar. Am zis: “Doamne, cum mă poți accepta să fiu copilul Tău?”
Reporter:
- O asemănare între dumneavoastră și Domnul Isus Cristos este autoritatea cu care ați fost investit. Și dumneavoastră ați avut autoritate atunci când a venit mașina respectivă cu viteză, dar n-ați avut putere s-o opriți. Degeaba ați avut autoritate c-a trecut pe lângă dumneavoastră și v-a zburat cascheta de pe cap.
Domnul Isus Cristos a primit de la Dumnezeu Tatăl și autoritatea și puterea de a aduce absolut totul în genunchi înaintea lui Dumnezeu. De a supune totul lui Dumnezeu.
Petrică Bohuș:
- Biblia, Cuvântul lui Dumnezeu a avut cel mai mare efect asupra ființei mele.
Mi-am dat seama că pentru păcatele mele eu trebuie să fiu condamnat în iad, într-un foc veșnic. Aceasta m- a speriat.
Dar când am descoperit că de fapt, pentru păcatele mele a plătit altcineva, adică Fiul lui Dumnezeu, Domnul Isus Cristos, pentru mine a fost o veste foarte bună. Am mulțumit cu lacrimi și-am spus: “Doamne, Îți mulțumesc că m-ai scăpat de pedeapsă. Mulțumesc că ai coborât din cer, Te-ai făcut sărac ca să mă-mbogățești pe mine.”
Am început să călătoresc cu Dumnezeul meu citind Biblia, dar totuși continuam să mai și păcătuiesc. Am căzut într-un păcat de curvie.
Reporter:
- Apoi într-altul, apoi într-altul …
Petrică Bohuș:
- Nu am reușit să cad și-n altele pentru că Dumnezeu a intervenit chiar în noaptea aceea.
Mi-amintesc că la ora 12 noaptea, o tânără mi-a adus o casetă. N-o văzusem demult pe aceea tânără. La 12 noaptea ea a venit cu o casetă la mine! S-a consumat păcatul.
După ce a plecat, m-am simțit atât de frustrat și am început să plâng. Totuși mi-a fost rușine de Dumnezeu, pentru că știam că Dumnezeu m-a văzut. Nu m-am mai rugat, ci m-am așezat în pat să dorm. M-am trezit transpirat, după ce am avut un coșmar extraordinar de dureros.
În coșmarul meu mă vedeam într-un tunel lung, întunecat. Niște ființe urâte erau prezente acolo și eu parcă pluteam în tunel. Și arătau spre mine. Își băteau joc de mine efectiv. M-aruncau de pereți. Mă loveau. Și strigam, și strigam și nimeni nu m-auzea.
Atunci am strigat la Isus. Am zis: “Doamne, ai milă de mine și scapă-mă de aici”. În momentul acela m- am trezit. Era realitate. Eram transpirat, eram tremurând. M-am pus pe genunchi, pentru că știam deja că păcatul este cel care-l separă pe om de Dumnezeu. Mi-am dat seama că păcatul meu m-a făcut să ajung în acea stare.
Imediat, fără să-mi spună cineva, Duhul lui Dumnezeu mi-a șoptit să-mi mărturisesc păcatul.
M-am pus pe genunchi la ora aceea târzie de noapte și am zis: “Doamne, recunosc că-n seara aceasta am păcătuit. Recunosc că nu trebuia să accept, să păcătuiesc. Trebuia să refuz. A fost un examen pe care eu l-am căzut. Ai milă de mine, Doamne!”
Dimineața când m-am trezit m-am bucurat. M-am bucurat că am simțit eliberarea. Am fost iertat. Păcatul acela a fost îndepărtat din viața mea.
Dar, am înțeles că Dumnezeu a vrut să-mi dea o lecție. Dumnezeu a vrut să-mi spună că păcatul e păcat și că nu te poți juca cu păcatul. Păcatul trebuie abandonat. Și trebuie să mă lupt cu trupul meu să-l țin în stăpânire ca să trăiesc o viață sfântă, o viață după voia lui Dumnezeu.
Reporter:
– Atunci când se schimbă inima oamenilor, atunci oamenii vor trăi știind că îi vede Dumnezeu, vor lucra la locul de muncă ca pentru Dumnezeu, chiar dacă nu-i vede șeful. Vor trăi ca pentru Dumnezeu în orice împrejurare ar fi.
Sociologi de renume, cum este de exemplu Max Weber, vorbesc despre etica protestantă și progresul societății și al civilizației.
Când oamenii ajung să aibă o asemenea etică, încât în orice context s-ar afla, ei trăiesc și lucrează ca și când sunt văzuți de Dumnezeu – pentru că suntem văzuți de Dumnezeu, înaintea lui Dumnezeu totul este gol și descoperit, putem să fim și-n fundul mării – atunci societatea progresează și scapă de corupție, scapă de minciună, scapă de hoți, scapă de lucruri imorale.
Petrică Bohuș:
– Am ajuns să experimentez acest lucru. Și anume, că “frica de Dumnezeu este începutul înțelepciunii.” La locul meu de muncă, la Circulație, eram la Oradea și la un moment dat intră pe interzis un italian cu mașina. A încercat să mă mituiască cu o sumă de bani, dar i-am zis: “Să știți că dacă aș lua banii aceștia nu mi-ar fi frică că vă duceți să spuneți la șefii mei. Și chiar dacă v-ați duce, mâine n-aș recunoaște.
Apoi nu am așa mulți bani încât să nu încapă și cei pe care dumneavoastră mi-i dați. Dar vreau să vă spun, că chiar acum, în aceste momente, se uită spre noi Șeful Poliției Universului, Domnul Isus Cristos.
Eu am o relație personală cu Domnul Isus și vreau să trăiesc după voia Lui. El îmi spune să nu iau mită.
Să mă mulțumesc cu ceea ce am. Și acest fapt mă face pe mine să refuz ceea ce dumneavoastră îmi oferiți.”
*
Dacă în trecut obișnuiam să consum alcool, acum nu mai folosesc alcool. Dacă în trecut vorbeam lucruri neîngăduite, rușinoase, păcătoase, acum Îl laud pe Dumnezeu și folosesc cuvinte frumoase. Dacă înainte trăiam în imoralitate, acum caut cu tot dinadinsul să trăiesc în sfințenie, după voia lui Dumnezeu.
Doresc din toată inima ca mult mai mulți polițiști să vină la credința în Cristos, nu la o religie, pentru că doar Domnul Isus Cristos este calea către cer. “Cine are pe Fiul, are viața. Cine n-are pe Fiul lui Dumnezeu, n- are viața.”
*
La data publicării acestei cărți, Petrică Bohuș este căsătorit cu Dina și au doi copii.
